Mare sarbatoare crestineasca si religioasa, Craciunul si-a avut dintotdeauna semnificatia lui,

semnificatie ce razbate pana la noi de la "inceputul inceputului". Marcata in calendar cu cruce rosie,
sarbatoarea Craciunului se prazmuieste pe 25 decembrie si reprezinta ziua nasterii Domnului nostru, Isus
Hristos. Nasterea Domnului este o "poveste" ce se istoriseste de mii de ani atat copiilor, cat si adultilor si
ne poarta prin ani in vechiul Betleem, oras legendar, oras in care lumina credintei aduce mii si mii de
pelerini in preajma sfintei sarbatori.
Istoria religiilor ne ofera informatii potrivit carora Isus a fost nascut intr-o iesle din grajdul unui taran
sarac.Atunci , alaturi de Maica sfanta, au sosit magii, calauziti fiind de stea si ei I-au adus daruri sfinte.
Dar denumirea de Craciun include si persoana unui om rautacios, cel care i-ar fi taiat mana sotiei lui,
Craciunita, el, Craciun, fiind opusul lui Mos Nicolae.
Craciunul, sarbatoarea din 25 decembrie se sarbatoreste de cand lumea si pamantul in fel si fel de
moduri, dar pe orice meridian ne-am afla, are aceeasi semnificatie. Bunicii si strabunicii nostri povestesc
cum se sarbatorea Craciunul pe vremea lor, iar ei, la randul lor, isi amintesc de Craciunul de care le
spuneau parintii lor la vremea cand ei erau copii.Trecuti prin vremuri grele, prin razboaie si foamete,
strabunicii isi amintesc de un Craciun incarcat de putin fast, dar incarcat de conotatia sfanta a sarbatorii.
Daca la curtile boieresti, Craciunul era intampinat cu mese bogate, cu brad impodobit de beteala scumpa,
cu muzica, omul de rand astepta aceasta sarbatoare cuprins de o piosenie deosebita, spiritul Craciunului
fiind prezent in orice miscare.
Dar, atat bogatul, cat si saracul, in ziua de Craciun, nu lipseau de la Biserica. Aici, marele bogatas sosea
imbracat in haine ce-l scoteau in evidenta dintre ceilalti:el purta caciula inalta, haina groasa cu guler
bogat de blana, pantaloni grosi si cizme inalte. Si ca sa arate si mai a boier, o mustata rasucita peste
obrajii dolofani ii incadra fata. Femeile purtau, de asemenea, paltoane, ghetute si, intotdeauna rochie sau
fusta si naframa aurie pe cap.
Taranul de rand pleca la Biserica intr-o toaleta mai saracacioasa, cu haine mai tocite, dar era patruns de
o mare credinta. Prin harnicia lor, femeile cele mai dibace isi teseau in razboi straie noi si le imbracau
pentru prima data la Biserica.
Biserica era plina de credinciosi, aceasta fiind primul loc de intalnire al localnicilor. Aici ii erau inaltate
cantece de slava Domnului, psalmi si rugaciuni aprinse. O pondere importanta in randul enoriasilor o
aveau tinerii. Ei aveau corul lor in cadrul Bisericii, erau costumati in straie populare, iar glasul lor cristalin
era patruns de claritate, de spirit crestinesc si de evlavie.
In ajun de Craciun, gospodinele-fie din putinul lor, fie din marea lor bogatie, pregateau o masa
sarbatoreasca, o masa ce se deosebea de celelalte mese din an:o turta coapta in vatra la cei saraci sau
un cozonac rumen la cei bogati, un porc taiat inca din timpul postului la cei bogati sau o micuta bucata de
carne la cei saraci, butelci pline cu vin sau alte bauturi la cei bogati sau o simpla sticla cu agheasma la
cei saraci.
Dar spiritul Craciunului domnea in fiecare casa, indiferent de statutul social. Bradul impodobit cu nuci
imbracate in staniol sau globulete din sticla, sau doar cateva crengute de cetina de brad isi gaseau locul
in fiecare casa.
Ulitele troienite ale satului vuiau in noapte de ajun de glasurile copiilor ce porneau cu colindul.
Infofoliti pana in dinti si cu obrajii imbujorati, cete de copii strabateau ulitele satului, cu o traistuta din lana
tesuta in razboi, cantand stravechiul colind ce vestea nasterea Domnului: "Am plecat sa colindam / Pe la
case sa uram / Buna dimineata la Mos Ajun". Poarta le era deschisa la fiecare casa, iar gospodarii ii
primeau cu nuci, mere, sau, mai aparte, cu colaci si gogosi. O primire mai deosebita le faceau invatatorul,
preotul sau primarul satului. Atat omul de rand, cat si cel mai instarit era bucuros ca le-au trecut pragul
casei acesti colindatori.
Inainte de Craciun, gospodinele dereticau cu sarg prin casa, pentru ca in ziua de ajun, cand soseau
Craciunarii, totul sa fie luna si pus la locul lui. Craciunarii erau doi cantareti ai Bisericii care vesteau pe la
casele gospodarilor Nasterea Domnlui. Ei erau primiti ca si colindatorii cu dulciuri si cu bani. Icoana
Nasterii Domnului era sfintita si impodobita cu busuioc. Nu se faceau hori in sat si se tinea postul cu
sfintenie. Oamenii asteptau Craciunul cu multa bucurie, impacati sufleteste, iar atmosfera sarbatoreasca
se simtea la tot pasul: tinerii casatoriti mergeau la nasi, copiii mergeau la parinti, iar in prima zi de Craciun
se incingea hora satului.

Craciunul comunistilor versus Craciunul post-decembrist

Dupa ani si ani de sarbatorire a Craciunului, acesta a ramas aceeasi zi datata in calendar:Nasterea
Domnului. Spiritul Craciunului a ramas acelasi peste timp, dar modul de sarbatorire si de intampinare a
marii sarbatori nu mai este acelasi. Parca nici zapada nu mai e aceeasi ca altadata! Si nici toti
adolescentii nu cunosc sensul adevarat al acestei sarbatori!
Odata cu venirea comunistilor la conducerea tarii, ziua de 25 decembrie si-a pierdut cu totul din
semnificatia sa religioasa, ea fiind umbrita de zilele de nastere ale alesilor tatii: Nicolae si Elena
Ceausescu. Posurile de radio si de televiziune nu pomeneau nici pe departe numele de Craciun, Mos
Craciun devenind Mos Gerila. Colindul, cel ramas de pe vremea dacilor, ajunsese un obicei de mult uitat,
el fiind comparat cu cersitul.
Bisericile nu mai sunt pline de tineri, dar, in schimb, ei umplu discotecile atat in timpul postului, cat si
in ziua de Craciun. Nu mai vedem la Biserica tineri imbracati decent, ba din contra, aici intalnim aceleasi
fuste mini si aceiasi blugi ca si pe strada.
Totusi, brazi luminati electric infrumuseteaza casele romanilor, iar neoanele firmelor afiseaza jocuri de
lumini sclipitoare in noapte. Brazi imensi in centrele oraselor anunta sosirea Craciunului, iar petardele si
artificiile fac destula larma atat in satele, cat si in orasele noastre.
Pe timpul comunismului, de Craciun, in jurul bradului impodobit, un mos durduliu, cu barba alba ca
zapada, cu manta rosie, trona pe o scena dintr-o sala de camin cultural, in jurul lui fiind o multime de
pungi cu cadouri sin scrisori primite de mos de la copii. Povestea spusa de parinti copiilor era ca Mos
Gerila sosise tocmai din Laponia trasa de cei sapte reni. Scoala organiza o serbare in acest scop, in care
copiii recitau poezii pentru mos, cantau sau dansau jocuri populare.

Craciunul de azi...

Se colinda si azi, dar nu mai e colindul de altadata! Preferam sa privim la televizor sau sa ascultam
la radio un grup de copii costumati traditional ce canta un colind strabun. Dar tot un colind rostit cu toata
caldura glasului de Stefan Hrusca sau de Mariana Anghel iti incanta auzul, ca si unul cantat de Gheorghe
Turda.
Pentru masa de Craciun, romanul a incercat dintotdeauna sa puna pe masa bucate cat mai alese,
de aceea, chiar si saracul sacrifica un porc, fie el si mai mic. Incepand cu ziua de ignat, traditia oranduit
taierea porcului, ceea ce presupune un intreg ritual. Parlita pe paie de fan si prelucrata cu multa atentie,
carnea de poc constituie hrana pentru un an intreg. Copiii fac larma in jurul porcului, iar gospodinele
pregatesc binecunosculete preparate:toba, caltabosi si carnati.
Din carnea porcului ajung pe masa de Craciun traditionalele sarmale, alaturi ce celelalte produse
preparate chiar in ziua sacrificarii porcului, friptura apetisanta si un vin din cel mai bun.
Oricum ar fi masa de Craciun, nu conteaza cat e de copioasa, ci scopul pentru care a fost precatita
are importanta.
Craciunul e Craciun odata pe an si trebuie intampinat ca atare atat de copii cat si de adulti, iar bucuria
Nasterii Domnului este aceeasi pentru toti. Caci niciun Craciun nu e Craciun adevarat daca nu e invaluit
in credinta! Dar ceea ce e mai dureros in ultimul timp e ca aceasta sarbatoare e mai saraca din an in an.
Ne gandim cu placere la atmosfera de Craciun, dar privim cu groaza la realizarea ei! Ne place aroma
proaspata a bradului, dar ne uimeste pretul lui! Si cand te gandesti ca totul e efemer, ca si un glob de
sticla scapat din pomul de iarna...
Si daca tot am ajuns sa rostim cuvantul "efemer", sa facem in asa fel incat, noi, pamantenii, sa pastram
eterna in suflet imaginea Nasterii Domnului si sa nu uitam ca in aceste sfinte zile-si nu numai-sa fim mai
buni, mai ingaduitori si mai generosi!