Disciplina: SOCIETATI COMERCIALE

Curs 32-33-34-35-36
SOCIETATEA EUROPEANA

SOCIETATEA(COMERCIALĂ) EUROPEANĂ (SE)

1.) Istoria ideii de societate europeană.

2.) Avantajele constituirii SE
3.) Ce societăţi vor avea dreptul de a constitui o SE?
4.) Mijloacele constituirii unei societăţi europene:
a.) fuziunea transfrontalieră
b.) societatea europeană de tip holding
c.) societatea europeană de tip filială
d.) transformarea unei societăţi anonime naţionale în societate europeană

1.) Istoria ideii de societate europeană

Ideea creerii societăţii comerciale europene s-a conturat treptat în procesul constituirii
pieţei unice economice şi monetare. După aproape 30 de ani de dezbateri, Consiliul
European de la Nisa din decembrie 2000 a realizat acordul asupra a două probleme
(dreptul societăţii europene şi implcaţiile asupra angajaţilor) care blocau adoptarea
Statutului societăţii europene (SE).
Consiliul4 a finalizat şi adoptat două texte (un regulament şi o directivă) în unanimitate şi
a caracterizat acordul realizat drept unul istoric: Council Regulation (EC) No 2157/2001
of 8 October 2001 on the Statute for a European company (SE), Official Journal L 294 ,
10/11/2001 P. 0001 - 0021; Council Directive 2001/86/EC of 8 October 2001
supplementing the Statute for a European company with regard to the involvement of
employees Official Journal L 294 , 10/11/2001 P. 0022 – 0032. Ambele au intrat in
vigoare la 8 octombrie 2004.
Cele două texte au făcut obiectul consultării Parlamentului european - în iulie
2001. După consultarea Parlamentului european statele membre vor avea la dispoziţie 3
ani pentru a adopta măsurile necesare implementării legislaţiei referitoare la societatea
europeană.
Ideea creerii unei societăţi comerciale europene a fost lansată in 1959 la al 57
congres al notarilor francezi. Ea a fost prezentă, în acelaşi an, într-un discurs inaugural
susţinut de prof. Pieter Sanders la Institutul superior de ştiinţe economice din Rotterdam.
În 1966 P.Sanders -împreună cu alţi cinci experţi din ţările membre- a elaborat un
proiect de Statut al societăţii anonime europene. Proiectul preciza că este vorba de a oferi
comercianţilor care operează în cadrul pieţei comune o formă de organizare care le
permite să realizeze tranzacţii pe spaţiul comunitar doar pe baza cerinţelor economice -
fără a fi blocaţi de diferenţele existente între legislaţiile statelor membre. Pentru deceniul
şapte, această propunere era profund novatoare în raport cu dreptul statelor membre. Ea
viza creearea unui adevărat drept al grupurilor de societăţi, instituirea unui comitet
european al societăţilor comerciale, precum şi posibilitatea salariaţilor de a fi reprezentaţi
în Consiliul de supraveghere. În 1970, Comisia europeană a pregătit un proiect de
reglementare a societăţii europene propus Consililui de miniştri spre adoptare la 30 iunie.
La 30 aprilie 1975, Comisia a transmis Consiliului o versiune amandată a
statutului SE - care integra sugestiile Parlamentului european şi ale Comitetului
Economic şi Social. În versiunea respectivă, Comisia propunea ca "totalitatea normelor
juridice care reglementează constituirea, structura, funcţionarea şi lichidarea Societăţii
europene să fie total independente de dreptul naţional al statelor membre". Înmatricularea
Societăţii europene ar fi urmat să se realizeze la "Registrul european de comerţ" ,
constituit pe lângă Curtea Europenă de Justiţie.
Lucrările Consiliului -pe probleme statutului societăţii europene- au fost
întrerupte în 1982 datorită numărului mare de divergenţe care existau între reprezentanţii
statelor membre. Soluţiile propuse de Comisie au fost considerate prea "originale şi
novatoare", la acel moment, pentru a fi acceptate. Statele membre nu erau pregătite nici
pentru acceptarea unor măsuri de gestiune transnaţională a grupurilor de societăţi
comerciale nici pentru introducerea reprezentanţilor salariaţilor în structurile de
conducere ale acestora.

2
 În 1987, Jaques Delors, preşedintele Comisiei Europene, la recomandarea
Consiliului European - de a realiza progrese rapide în scopul creerii societăţii europene- a
reluat dezbaterile referitoare la statutul SE.
Reluarea discuţiilor asupra SE a fost puternic sprijinită de marile întreprinderi
industriale care desfăşurau activităţi transnaţionale. Ele au promovat o perspectivă
proprie asupra SE văzută ca :
- o singură societate care operează unitar în diferite state europene;
- un singur bilanţ;
- un singur cadru juridic care reglementează drepturile şi obligaţiile salariaţilor;
- exercitarea management-ului întreprinderii la nivelul Uniunii;
- dezvoltarea unei culturi organizaţionale paneuropene;
- simplificarea structurii grupurilor şi facilitarea restructurării lor în scopul unei
mai bune adaptări la piaţa europeană unică, etc.
În iunie 1995, Grupul industrial condus de Carlo Ciampi5 aprecia că piaţa internă
nu este realizată atâta vreme cât societăţile comerciale nu pot opera la nivelul Uniunii
într-o manieră mult mai flexibilă şi mai eficace. Un important pas înainte în această
direcţie s-ar realiza prin adoptarea statutului Societăţii europene. Statutul SE ar pune la
dispoziţia societăţilor, reglementate de diferite legislaţii ale statelor membre:
- un mijloc de restructurare a organizării şi competitivităţii lor corespunzător cu
realităţile comerciale ale pieţei unice;
- ar permite societăţilor care au interese comerciale în mai multe state membre să
se deplaseze liber pe spaţiul comunitar fără să trebuiască să se supună unor proceduri
greoaie şi costisitoare (recunoaşterea, înfiinţarea unor societăţi noi pe teritoriul altor state,
etc);
- statutul SE ar permite atragerea capitalului privat necesar realizări marilor reţele
transeuropene -cum ar fi cele din sectorul transporturilor- care sunt esenţiale pentru
integrarea deplină a economiilor europene.
Adoptarea statutului SE a fost, de asemenea, considerată o prioritate expres
formulată de Uniunea Confederaţiilor Industriale şi a Salariaţilor din Europa. În 1996,
vicontele Etienne Davignon, vice-preşedinte al Comisiei europene, a fost rugat să
conducă un grup de experţi, care a realizat ceea ce s-a numit "Raportul Davignon". După

3
acest raport, interesele şi motivaţia constituirii SE apăreau cu şi mai multă claritate -în
comparaţie cu proiectele şi punctele de vedere anterioare:
- realizarea pieţii interne;
- iminenţa creerii Uniunii economice şi monetare;
- accentuarea procesului de internaţionalizare şi de concentrare a întreprinderilor
şi corelat creşterea concurenţei în domeniul resurselor materiale şi de capital;
- decalajul -în curs de accentuare- între realităţile economice şi realitatea juridică
a societăţilor de dimensiuni europene;
5 "Competitiveness advisory group", Rapport Ciampi (June, 1995)
Concluziile Raportului Davignon au contribuit la deblocarea dosarului societăţii
europene:
- în ce priveşte participarea salariaţilor raportul prevedea obligativitatea
reprezentării lor în proporţie de 1/5 la nivelul Consiliului de administraţie (minimum doi
membrii), după principiul "aceleaşi drepturi- aceleaşi obligaţii"; toţi membrii acestei
acestui organ trebuie să fie implicaţi "în aceeaşi manieră în responsabilităţile adoptării
deciziilor".
Pe baza acestui raport Consiliul European a invitat Consiliul de Ministrii să
perfecteze înainte de sfârşitul anului 2000 "documentele necesare elaborării statutului
Societăţii europene. Regulamentul şi al directiva au fost adoptate de Consiliul de
Ministrii la 8 octombrie 2001.

2.) Avantajele constituirii SE

Întreprinderile europene s-au plâns că în ciuda realizării pieţei unice şi a faptului

că industria acţionează din ce în ce mai mult pe o bază paneuropeană, sunt constrânse să-
şi exercite activităţile prin intermediul filialelor naţionale supuse regimurilor juridice
diferite ale celor 15 state membre.
Societatea europeană ar permite societăţilor multinaţionale cât şi societăţilor
asociate în proiecte intracomunitare (cum sunt reţelele transeuropene) posibilitatea să
opereze la nivelul Uniunii pornind de la o persoană juridică unică (în locul a 15 consilii
de administraţie), de a gestiona unitar activităţile la nivelul Uniunii Europene şi de a

4
funcţiona pe baza unor structuri mai flexibile decât actualele relaţii cu filialele. Absenţa
legislaţiei asupra fuziunii transfrontaliere (care nu este întotdeauna posibilă, în ciuda
adoptării unei directive fiscale în materie) impune societăţilor realizarea unor documente
juridice complexe şi costisitoare. Constituirea unei SE prin fuziunea societăţilor din
diferite state membre va fi o soluţie pragmatică la această problemă şi va conduce la
economii importante de resurse, la accelerarea procesului decizional şi la creşterea
competitivităţii întreprinderii în cauză. Societatea europeană, structurată juridic la nivel
comunitar, va permite grupurilor de societăţi care au dezvoltat, în diferite state membre,
diferite tipuri de activităţi, în diferite sectoare, de a se reorganiza, prin crearea unor SE pe
zone geografice ( o SE pe sectoare de activitate, o SE pe linii de produse, etc.) Pe această
cale se va realiza o gestionare mai eficace şi mai puţin costisitoare a resurselor.

3.) Ce societăţi vor avea dreptul de a constitui o SE ?

Această întrebare este deseori pusă de societăţile americane şi japoneze -

interesate in constituirea unor SE pentru a dezvolta activităţile din Comunitate, plecând
de la filialele pe care le au. Pe baza SE, filiala unei societăţi americane sau japoneze
înregistrată conform dreptului unui stat naţional ar putea constitui o SE prin fuziune, prin
constituirea unui holding (SE), etc.
Problema este, de asemenea, de interes pentru societăţile organizate în Ţările de
jos. Aceste societăţile sunt guvernate de legea acestor state prin simplul fapt al
inmatriculării lor pe teritoriul lor, dar pot avea sediul central în afara Comunităţii.
Programul general de eliminare a restricţiilor libertăţii de stabilire, adoptat de
Consiliu în 1962 (15.01.1962), prevedea, la acest capitol, că societăţile care sunt
înmatriculate în Comunitate fără însă a avea şi administraţia centrală aici, beneficiază de
această libertate cu condiţia ca "activitatea lor să reprezinte o legătură efectivă şi continuă
cu economia unui stat membru".
Această formulă a fost reţinută şi de textul Regulamentului asupra SE Astfel, aşa
cum Curtea de justiţie a precizat în decizia Centros (C27/97 din 9 martie 1999) o
societate înmatriculată în Regatul Unit, dar care-şi desfăşoară întraga activitate în
Danemarka, prin intermediul unei sucursale, este o societate britanică exceptată de la

5
dreptul aplicabil societăţilor daneze (în speţă obligaţia de a avea un capital social minim).
Regulamentul nu autorizează totuşi o astfel de întreprindere să se transforme în
SE. De fapt, contrar propunerii Comisiei, Consiliul a estimat că o simplă sucursală
înfiinţată într-un alt stat membru nu îndeplineşte cerinţele probei caracterului
transnaţional al operaţiunilor desfăşurate (cerinţă pe care o îndeplineşte doar o filială
înfiinţată într-un alt stat membru -şi care , în consecinţă, se poate transforma în SE).
Regulamentul asupra SE autorizează, în schimb, o societate înregistrată, de
exemplu, în Anglia, care are administraţia centrală în Comunitate (într-unul dintre 15
State membre), să se transforme într-o SE dacă are de cel puţin doi ani o filială într-un alt
Stat membru (decât Anglia).
La fel, textul Regulamentului autorizează o societate britanică a cărei "activitate
se caracterizează printr-o legătură efectivă şi continuă cu economia unui stat membru" să
constituie o SE cu o societate dintr-un alt stat membru (diferit ):
- prin fuziune (dacă este vorba de o societate anonimă);
- prin crearea unui holding (dacă este o societate cu răspundere limitată).

4.) Mijloacele constituirii unei societăţi europene

A.) fuziunea transfrontalieră

B.) societatea europeană de tip holding
C.) societatea europeană de tip filială
D.) transformarea unei societăţi anonime naţionale în societate europeană

Constituirea unei SE prin intermediul investiţiilor subscrise direct la capitalul său

social nu este autorizată. Motivele sunt de două tipuri:
a.) istorice: existenţa unui statut anterior;
b.) juridice: preexistenţa un element transfrontalier;

6
 În versiunea actuală adoptată de Regulamentul Consiliului (2157/2001)Societatea
Europeană este:
- un instrument de drept uniform menit să asigure unitatea economică şi juridică a
întreprinderii în Comunitate care va permite crearea şi gestionarea societăţilor de
dimensiuni europene -independent de deosebirile şi de aplicarea teritorială a dreptului
naţional al societăţilor comerciale;
- un instrument bazat pe progresul realizat în armonizarea dreptului societăţilor
comerciale.
Regulamentul Consiliului în materia SA prevede un număr de dispoziţii comune
tuturor tipurilor de Societăţi europene:
- Fiecare SE va avea înscris pe siglă "SA"- la fel în toate limbile- ( provine din
latinescus Societas Europaea) indiferent care este statul de înmatriculare;
- Capitalul social minim va fi de 120.000 de euro;
- Fiecare SE va fi inmatriculată la fel în Statul membru în care se alflă sediul
administraţiei sale centrale (sediul real), precum şi în celelate State membre de unde
provin societăţile care participă la crearea SE. Momentul naşterii SE va fi acela al
înscrierii sale în registrul societăţilor din statul în care are sediul administrativ cât şi în
Statele în care societăţile particiapnte şi-au dobândit personalitatea juridică.
- Orice SE va putea şă-şi transfera sediul social într-un alt Stat membru fără a se
dizolva şi fără a trebui să constituie o nouă persoană juridică - chiar şi în Statele în care
un astfel de transfer nu este juridic posibil.
- Statutul va permite crearea unei SE pe linii de producţie, pe sectoare de
activitate sau pe sectoare geografice.
- Statutul SE va fi singurul mijloc de regrupare sau de cooperare între societăţile
care aparţin unor state membre diferite.
- Activitatea SE va fi completată cu un Statut - care trebuie să respecte directiva şi
a regulamentul Consiliului din 7-9 decembrie 2000. Dincolo de aceste dispoziţii, cei care
redactează statutul (reprezentanţii părţilor) dispun de o libertate identică celei de care
beneficiază cei care elaborează statutul unei societăţi pe acţiuni cu sediul în acelaşi stat.