Mediul Legislativ in Statele Unite

Organizarea S.U.A.

La 4 iulie 1776 s-a adoptat “Declaratia de Independenta” conceputa de Jeffenrson din

care au fost scoase anumite formulari cum ar fi cea referitoare la desfiintarea sclaviei.

Principiile erau iluministe si dadeau expresie idealurilor de libertate, dreptate,

democratie etc.In anul urmator a fost obtinuta prima biruinta semnificativa la Saratoga care a
dat incredere colonistilor in posibilitatea biruintei.In 1781 a fost obtinuta victoria decisiva la
Yorktown.In 1783 s-a semnat pacea de la Paris care a consacrat un nou stat independent:
S.U.A. Proclamarea S.U.A. se facuse la 1781 printr-un act constitutional unmit “Articolele
confederatiei”. Cele 13 state urmau sa alcatuiasca o uniune condusa de Congres, institutie cu
atributii legislative, executive si judiciare.In anul urmator au avut loc ample dezbateri privind
organizarea noului stat.

In 1787 s-a adptat Constitutia S.U.A. care este in vigoare si astazi.Potrivit acestui
ducoment. S.U.A. formeaza on federatie deschisa in frunte cu un presedinte ales pe 4 ani cu
posibilitatea innoirii mandatului.Organul suprem de conducere era Congresul format din
Camera Reprezentantilor( 2 persoane alese din fiecare stat) si Senat.Alegerea senatorilor a
avut la baza sistemul cenzitar.Puterea judecatoreasca este incredintata Curtii Supreme care are
ca atributie verificarea si declararea constitutionalitatii legilor.

Putarea centrala era insemnata in cateva domenii (economie,finante,politica

externa).Puteri insemnate reveneau administratiilor locale.Constitutiei I s-au adus o serie de
amndamente, indeosebi in privinta drepturilor si libertatilor fundamentale(ecoul revolutiei
francezei).Aceste amendamente sunt cunoscute sub denumirea de “a II-a declaratie
americana”.

In perioada urmatoare s-au constituit si partidele care a disputat conducerea uniunii

Partidului Republican si Partidului Democratic.

Primul presendinte a fost George Washington urmat de Jefferson.Din 1787 s-a adoptat
ca moneda unica dolarul.S.U.A. s-u oganizat dupa principii masonice.Tot in acest an s-a
adoptat si Costitutia SUA.Ea consacra principiul separarii puterilor in stat si este pentru prima
data cand doctrina politica si filosofia “Luminilor” trece din faza discutiilor teoretice in
practica.Constitutia poate fi actualizata oricand si imbogatita cu ajutorul amendamentelor
Organele conducerii federale si locale se intemeiaza, in structurarea si functionarea lor, pe
principiile: suveranitatii poporului, proprietatii, libertatilor, cetatenestisi individuale,
contractului social, suprematiei vointei nationale, separarii lor, echilibrului si controlarii
reciproce a puterilor.

In conformitate cu textul Constitutiei, fiecare stat membru are dreptul de a se conduce

dupa propiile legi, are un guvernator ales si institutii propriii in plan judecatoresc si financiar.

Conducerea federala are atributii in planul politicii externe, reprezentand natiunea in relatiile
cu alte state.Ea poate introduce impozite, poate reglementa comertul si bate moneda
nationala.Se ocupa de armata si de marina. nr433l5572xrrc

Presedintele, investit cu puterea executiva, este ales pentru un mandata de 4 ani de

catre un colegiu de electori, desemnati in fiecare stat in proportie cu numarul de reprezentanti
in Congres.El este, in acelasi timp, sef al statului si al guvernului, comandant-sef al armatei,
cu largi puteri in caz de conflict arma.SUA este o republica prezidentiala.

Puterea legislativa apartine Congresului SUA, parlament bicameral format din Senat si
Camera Reprezentantilor.

Congresul se intruneste la date fixe fara a fi convocat de presedinte.Presedintele are, insa,

drept de veto.Congresul examineaza, admite sau respinge actele de guvernare, voteaza legile,
adopta bugetul, fixeaza liniile politicii externe, ratifica tratatele internationale.Are
posibilitatea da a-l demite pe presedinte.

Constituția Statelor Unite ale Americii (în engleză, [The] United States Constitution)

este legea supremă a Statelor Unite ale Americii. A fost concepută între 21 februarie și 17
septembrie 1787, fiind definitivată în 17 septembrie 1787 odată cu adoptarea sa de
către Convenția Constituțională a Statelor Unite ale Americii (în engleză, United States
Constitutional Convention), care a avut loc în Philadelphia, Pennsylvania, urmând ca să intre
în vigoare în ziua de 4 martie 1789. A creat o uniune federală de state suverane și un guvern
federal care să opereze conducerea acesteia, înlocuind vechea uniune mai neclar definită și cu
o constituție mai ambiguă, Articolele Confederației.
Imediat după adoptare, a fost supusă ratificării tuturor celor treisprezece foste
colonii britanice, fiind votată și acceptată de adunările celor treisprezece state originare la date
diferite, între 7 decembrie 1787 de către statul Delaware, primul, și 29 mai 1790de către
statul Rhode Island, al treisprezecela și ultimul dintre cele treisprezece state originare.

După intrarea sa efectivă în aplicare, la 4 martie 1787, exact așa cum a fost inițial preconizat
de către un grup al Părinților Fondatori, respectiv validând Uniunea și Constituția însăși, la 21
iunie 1788, când "pragul critic" de nouă state semnatare a fost atins prin ratificarea sa de către
statul New Hampshire, Constituția Statelor Unite a servit ca model multor națiuni. Astăzi,
constituția Statelor Unite este cea mai veche constituție de tip federal din lume, fiind efectiv
în vigoare de peste 200 de ani. În același timp, este cea mai veche constituție scrisă din lume
care funcționează neîntrerupt de la adoptarea sa.[1]

Preambulul Constituției

„Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizării unei Uniuni mai strânse, așezării
dreptății, asigurării Liniștii interne, înzestrării pentru apărarea obștească, promovării
Prosperității generale si asigurării Binecuvântărilor Libertății pentru noi înșine si pentru
Urmașii noștri, decretăm și promulgăm Constituția de față pentru Statele Unite ale
Americii.”

Preambulul Constituției S.U.A. nici nu recunoaște vreo putere, nici nu oprește vreo
acțiune; el doar explică motivația din spatele Constituției.

Este o declarație de bază ce precede Constituția. Preambulul, în special primele două

cuvinte (noi, poporul) este una dintre cele mai menționate secțiuni ale Constituției. Sunt cu
adevărat cele mai importante cuvinte din Constituție deoarece arată că aceasta nu vine de la
un rege sau împărat, ci de la poporul însuși.

Expresia „noi, poporul Statelor Unite” este de o importanță singulară. Se prevede

astfel că puterea și autoritatea guvernământului federal [3] al Statelor Unite ale Americii nu
vine de la mai multe state sau de la popoarele mai multor state, ci de la o entitate identificată
ca fiind popor al Statelor Unite ale Americii, cu Constituția servind ca un contract între
poporul S.U.A., mulțimea de state, și noua entitate creată: guvernământul federal al S.U.A.[4]

Dorința fondatorilor era aceea de a asigura un sistem de echilibre și contraponderi între puteri
(Legislativ vs. Executiv vs. Judiciar).
Constituția Statelor Unite are 27 de amendamente, primele zece, ratificate simultan intre anii
1789 și 1791, sunt cunoscute sub denumirea de United States Bill of Rights și urmăresc
limitarea puterii guvernului federal.

Primul Amendament

Acesta interzice Congresului să voteze legi prin care să se instituie o religie oficială de
stat sau prin care o religie este preferată în locul alteia, să promulge legi prin care s-ar
împiedica libertatea religioasă, legi care să îngrădească libertatea de exprimare, libertatea
presei, legi care să limiteze dreptul la adunare pașnică și la a trimite petiții guvernului.

Textul amendamentului spune: "Congress shall make no law respecting an

establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of
speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the
Government for a redress of grievances."

Clauza Instituirii

Primului Amendament are ca scop apărarea libertății de conștiință, a libertății

religioase și a libertății de exprimare, iar Clauza Instituirii (eng. Establishment Clause)
contribuie la atingerea acestui scop prin ridicarea "unui zid de separație între Biserică și Stat".
Această clauză poate fi interpretată fie într-un mod "separaționist", caz în care această clauză
ar interzice orice fel de ajutor oferit de Congres pentru Biserică, indiferent de confesiune, fie
într-un mod "non-preferențialist" interzicând doar ajutarea unei religii în favoarea alteia, nu și
intervenția în domeniul religios cu scopul de a facilita accesul la religie (privește acomodarea
conflictelor ce ar apărea între separarea bisericii de stat și datoria statului de a asigura libera
alegere și accesul cetățenilor la religie - eng. Free Exercise Clause).

Trebuie remarcat că "această clauză are un caracter absolut". Cere să nu existe nici o

lege (no law) și, de asemenea, trebuie remarcat că această clauză nu interzice doar instituirea
de către guvernul federal a unei religii oficiale de stat, ci orice fel de lege respecting an
establishment of religion" Astfel, deși unii judecători de la Curtea Supremă, precum William
Rehnquist, au argumentat că această clauză "nu interzice decât instituirea unei singure biserici
naționale sau favorizarea unei biserici în favoarea alteia" [7], majoritatea deciziilor Curții
Supreme și a membrilor ei au susținut că Clauza Instituirii interzice guvernului promovarea
religiei în general cât și favorizarea unei religii în raport cu alta sau a religiei în raport cu
nonreligiile.
În speța, devenită celebră pentru dezbaterile cu privire la Clauza Instituirii, Everson v. Board
of Education, 1947, Curtea Supremă s-a pronunțat asupra interpretării ei astfel: „Clauza cu
privire la instituirea unei religii a Primului Amendament înseamnă cel puțin asta: Nici un stat
și nici guvernul federal nu pot înființa o biserică. Nici unul nu poate da legi în sprijinul unei
religii, a tuturor religiilor, sau să prefere o religie în favoarea alteia. Nici unul nu pot forța sau
influența o persoană să urmeze sau să renunțe la o anume biserică împotriva voinței sale sau
să fie forțat să-și declare credința sau necredința într-o religie. Nici o persoană nu poate fi
pedepsită datorită sau declarării credințelor religioase sau nonreligioase, pentru prezența sau
absența de la biserică. Nici o taxă indiferent de sumă, mare sau mică, nu poate fi îndreptată
spre susținerea activităților sau instituțiilor religioase, indiferent de numele și forma aleasă
pentru învățarea sau urmarea învațăturilor religioase. Nici un stat, nici guvernul federal nu
pot, în mod deschis sau secret, participa în activitățile organizațiilor și grupurilor religioase și
viceversa.“

Cazurile ajunse la Curtea Supremă cu privire la Clauza Instituirii au atins toate zonele
de conflict, de intersectare dintre statul secular și biserică/religie, existând acum o serie de
precedente ce se doresc a trasa această graniță fină între sferele celor două.[9]

De exemplu, în ceea ce privește asistența financiară a organizațiilor

religioase Bradfield v. Roberts (1899) Curtea Supremă a găsit constituțională finanțarea unui
spital administrat de o instituție romano-catolică deoarece spitalul a fost considerat o instituție
seculară a cărei sprijinire cu bani bugetari nu constituie o sprijinire directă a Bisericii
Romano-Catolice. În Everson v. Board of Education (1947), s-a considerat a fi constituțională
o hotărâre locală prin care era finanțat transportul copiilor la școală, fie că e parohială sau nu,
în ciuda Clauzei Instituiste, asta pentru că legea se aplică tuturor cetățenilor, indiferent de
religie. În Lemon v. Kurtzman(1971), s-au considerat a fi neconstituționale două legi, una
care permitea statului să "cumpere" servicii în sectoare seculare de la școlile religioase iar alta
ce permitea statului să plătească un procentaj din salariul profesorilor din școlile private,
inclusiv cele religioase. O linie de demarcație pare a considera neconstituțional ajutorul direct
către organizațiile religioase, vezi Sloan v. Lemon 1973, Mueller v. Allen 1983 cu folosirea
veniturilor din taxe pentru ajutorarea colegiilor parohiale, pentru ajutorarea studenților în a
urma aceste cursuri; insă este considerată constituțională posibilitatea statului de a acorda
ajutoare unice pentru construirea acestor colegii, sau ca girant pentru creditele studenților ce
doresc să urmeze un astfel de colegiu, ajutorul acordat fiind indirect către organizațiile
religioase.
Și exemplele ar putea continua, dar merită spus că din aceste serii de precedente s-au putut
extrage o serie de teste în vederea interpretării constituționalității, dacă o lege respectă sau nu

Clauza Instituirii:

1. Testul Lemon, numit așa după speța din 1971, unde s-a hotărât că pentru a fi în acord
cu această clauză, o lege trebuie a) să aibă un scop secular legitim; b) să fie neutră față
de religie, efectul primar nu trebuie să fie acela de a încuraja sau inhiba dezvoltarea
unei religii; și c) să nu implice guvernul în mod însemnat în treburile religiei.
2. Testul Coerciției asociat, de regulă, cu Justice Anthony Kennedy și soluționarea
din County of Allegheny v. ACLU, afirmă că guvernul nu violează Clauza Instituirii
decât dacă 1) oferă sprijin direct unei religii astfel încât să contribuie la instituirea unei
biserici de stat; și 2) obligă oamenii să sprijine sau să participe la o religie împotriva
voinței lor; 
3. Testul Instituirii interpretare în care o lege încalcă Clauza și Primul Amendament
dacă aceasta favorizează o religie în favoarea alteia într-un mod în care îi face pe unii
să se simtă out-sideri, iar alții să se simtă in-sideri/privilegiați

Drepturile omului în Statele Unite sunt protejate legal prin Constituţia Statelor

Unite şi amendamente , conferite de tratat, şi adoptate legislativ prin Congres, legislaturi de
stat, şi plebiscite (referendumurile de stat). instanţele federale din Statele Unite au jurisdicţie
asupra legilor internaţionale a drepturilor omului ca o întrebare federal, care decurg în temeiul
dreptului internaţional, care este parte a legii din Statele Unite.

Primul Organizaţia pentru drepturile omului în Treisprezece Colonii de British

America , dedicat abolirea sclaviei, a fost format de Anthony Benezet în 1775. Un an mai
târziu, Declaraţia de Independenţă ar pleda pentru libertăţi civile, bazate pe evidente-adevăr
de sine ", că toţi oamenii sunt creaţi egali, că ei sunt inzestrati de Creatorul lor cu anumite
drepturi inalienabile, că printre acestea sunt: Viata, Libertatea şi căutarea fericirii ". [5] Acest
punct de vedere al libertăţilor omului postulează că drepturile fundamentale nu sunt acordate
de către guvern, dar sunt inalienabile şi inerente pentru fiecare individ, anteceding guvern. [6]

La aceste principii, a Constituţiei Statelor Unite, adoptată în 1787, a creat o republică ,

care a asigurat mai multe drepturi şi libertăţi civile. Aceste drepturi şi libertăţi au fost
codificate în continuare în Bill of Rights (zece amendamente prima Constituţie) şi, ulterior,
extins în timp pentru aplicabilitatea universală mai mult prin intermediul hotărârilor
judecătoreşti şi legea şi care să reflecte normele evoluţie a societăţii - sclaviei constituţional
fiind abolită în 1865 şi vot femeilor fiind stabilit la nivel naţional în 1920.

In secolul XX, Statele Unite au luat un rol important în crearea Organizaţiei Naţiunilor

Unite şi în redactarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului . O mare parte a Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului a fost modelat în parte, pe Bill SUA a drepturilor .În ultima
parte a secolului 20, cu toate acestea, Statele Unite a participat la câteva din tratatele
internaţionale de drepturile omului, pactele şi declaraţiile adoptate de către statele membre
ONU.

În secolul 21, Statele Unite activ încercat să submineze Statutul de la Roma al Curţii

Penale Internaţionale . Guvernul Statelor Unite a fost criticat pentru încălcarea drepturilor
omului, atât pe plan intern şi în străinătate, în special însistemul de justiţie penală şi
în securitate naţională probleme, precum şi pentru tratamentul de orientare sexuală în
tărâmurile de legi anti-discriminare şi - acelaşi sex căsătorie.

Cadrul Juridic

Potrivit Drepturilor Omului: referinţă esenţial, "Declaraţia de Independenţă american

a fost civic primul document care sa întâlnit o definiţie modernă a drepturilor
omului." Constituţia recunoaşte un număr de drepturile omului inalienabile, inclusivlibertatea
de exprimare , libertatea de întrunire , libertatea religiei , dreptul de a păstra şi să poarte arme ,
de libertatea şi neobişnuit pedeapsă crude, şi dreptul la un echitabil proces de către juriu. [12]

În cadrul guvernului federal, dezbaterea despre ceea ce poate sau nu poate dovedi a fi
un drept uman în curs de dezvoltare are loc în două forumuri, Congresul Statelor Unite, care
pot enumera aceste sau Curtea Supremă de Justiţie, care poate articula drepturi nu sunt
recunoscute. În plus, statele individuale, fie prin acţiune în justiţie sau de legislaţia, au adesea
protejate drepturile omului nu sunt recunoscute la nivel federal.

Efectul a tratatelor internaţionale

În contextul drepturilor omului şi a tratatelor, care recunoaşte sau de a crea drepturi

individuale, nu sunt self-executing şi non-self-executing tratate. Non-self-executing tratate,
cei care le atribuie drepturi care, în temeiul Constituţiei pot fi atribuite prin lege, necesită
măsuri legislative pentru a executa contractul (tratatul), înainte de a putea deveni aplicabilă
legea. [14] Există, de asemenea, cazuri care necesită în mod explicit legislative aprobare în
conformitate cu Constituţia, cum ar fi cazurile care ar putea angaja SUA să declare război sau
care necesită fonduri de credit.

Tratatelor cu privire la drepturile omului, care creează obligaţia de a se abţine să

acţioneze într-un mod special sau conferirea de drepturi specifice, sunt în general considerate
self-executing, care necesită nici o altă acţiune legislativă. În cazurile în care organele
legislative refuza să recunoască altfel self-executing tratate prin declararea ca ele să fie non-
self-executing într-un act legislativ de non-recunoaşterii, oamenii de ştiinţă constituţional
susţin că astfel de acte încalcă separaţia puterilor - în cazuri de controverse, judiciar, nu
Congresul, are autoritatea în temeiul articolului III să aplice legea tratat în cazurile în faţa
instanţei. Aceasta este o prevedere cheie în cazurile în care Congresul declară un om tratat
drepturile care urmează să fie non-self-executing, de exemplu, susţinând prin aceasta nu
adaugă nimic la drepturile omului în conformitate cu legislaţia internă din Statele
Unite. Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice este un astfel de caz, care, în
timp ce ratificat după mai mult de două decenii de inacţiune, a fost făcut acest lucru cu
rezerve, înţelegeri, şi a declaraţiilor.

Egalitatea rasiala

Lyndon B. Johnson semnează Civil Rights Act din 1964 , cuprinzătoare primei legislaţii care
interzic discriminarea pe bază de rasă şi origine naţională la locul de muncă într-o ţară
industrializată major. Printre invitatii din spatele lui este Martin Luther King, Jr.

The Protecţia Clauza de Şanse a paisprezecea modificare a Constituţiei Statelor

Unite garantează că "dreptul de cetăţeni ai Statelor Unite de vot nu va fi refuzat sau
simplificate de către Statele Unite sau de către orice stat pe motive de rasă, culoare, sau starea
anterioară de servitute. "În plus, cincisprezecea modificare a Constituţiei Statelor
Unite interzice negarea de un cetăţean al dreptului de vot bazat pe faptul că cetăţeanului "rasă,
culoare, sau starea anterioară de servitute".

Statele Unite ale Americii a fost puternic industrializate prima ţară să adopte o legislaţie
cuprinzătoare care interzice discriminarea pe bază de rasă şi origine naţională la locul de
muncă în Legea drepturilor civile din 1964 (CRA),  în timp ce cea mai mare parte a lumii nu
conţine astfel de recurs pentru discriminare de locuri de muncă.  CRA este probabil cel mai
proeminent pentru drepturile civile legislaţiei adoptate în timpurile moderne, a servit drept
model pentru legile anti-discriminare şi ulterior sa extins foarte protecţia drepturilor civile
într-o mare varietate de setări. [19] Statele Unite ale Americii "1991 pentru furnizarea de recurs
victimelor discriminării pentru astfel de daune punitive şi înapoi plata integrală are practic
nici o paralelă în sistemele juridice ale oricărei alte naţiuni.

În plus faţă de recurgerea civile individuale, Statele Unite ale Americii are anti-discriminare
de aplicare a organismelor guvernamentale, cum ar fi ocuparea forţei de muncă Egale
Opportunity Comisiei , în timp ce numai Regatul Unit şi Irlanda posedă similare birocraţii
slab. [18] Începând din 1965, Statele Unite ale Americii, de asemenea, a început un program
de acţiune afirmativă care nu numai că obligă angajatorii să nu facă discriminări, dar, de
asemenea, le cere să ofere preferinţe pentru grupuri protejate în conformitate cu Legea
drepturilor civile pentru a creşte numărul lor, în cazul în care acestea sunt considerate a fi
insuficient. [20]

Astfel de programele de acţiune afirmative sunt, de asemenea aplicate în admitere

facultate. [20] Statele Unite ale Americii, de asemenea, interzice impunerea de orice calificare
de vot "sau condiţie necesară la vot , sau standard, practică, procedură sau ... de a nega sau
scurta dreptul oricărui cetăţean din Statele Unite să voteze pe motiv de rasă sau culoare ", care
împiedică utilizarea clauzelor bunicului , teste de alfabetizare , impozitele de
capitalizare şi primare alb .

Libertatea de circulaţie

Statele Unite ale Americii împiedică cetăţenii americani pentru a călători în Cuba ,
invocând motive de securitate naţională, ca parte a unui embargo împotriva Cubei , care a fost
condamnat ca un act ilegal de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite . [49] excepţie de
curent la interzicerea de călătorie la insulă, a permis din aprilie 2009, a fost o relaxare a
restricţiilor de călătorie pentru cubaneze-americani vizitează rudele lor. Restricţiile continuă
să rămână în vigoare pentru restul populatiei americane. [50]

La data de 30 iunie 2010, American Civil Liberties Union intentat un proces in numele

a zece persoane care sunt fie cetăţeni americani sau rezidenţi legal al SUA, provocator
constituţionalitatea guvernului "nu-fly" lista. Reclamanţii nu au fost spus de ce sunt pe
lista. Cinci dintre reclamanţi au fost blocaţi în străinătate. Se estimează că "nu-fly" lista
cuprinsă aproximativ 8.000 de nume în momentul de proces. [51]
 Secretarul de Stat poate refuza un paşaport pentru oricine închişi, pe cuvânt de onoare,
sau la eliberarea supravegheate de o condamnare pentru traficul internaţional de droguri sau
turismul sexual, sau pentru oricine care se află în spatele pe plăţile de sprijin copiilor lor. [52]

Libertatea de asociere

Libertatea de asociere este dreptul persoanelor de a veni împreună în grupuri de

acţiune politică sau pentru a urmări interesele comune.

Libertatea de asociere în SUA este restricţionat prin Legea Smith , care interzice

partidelor politice care pledează pentru răsturnarea violentă a guvernului SUA. [43]

Între 1956 şi 1971, FBI-ul a încercat să "expune, perturba, îndruma greşit,

discrediteze, sau altfel neutraliza" grupuri radicale prin COINTELPRO programului. [53]

În 2008, statul Maryland Poliţia a recunoscut că au adăugat numele de protestatari

război din Irak şi adversarii pedepsei cu moartea la o bază de date terorist. Ei au, de
asemenea, a recunoscut că alte "grupuri de protest", au fost adăugate în baza de date teroriste,
dar nu a specificat care grupuri.Acesta a fost descoperit de asemenea că trupele sub acoperire
folosit pseudonime sa se infiltreze reuniuni de organizare, mitinguri şi grupul de liste de e-
mail. Poliţia a admis nu a existat "nici o dovadă de orice implicare în crimă violentă", cu cele
clasificate drept terorişti.

Drepturile Muncii

Drepturile Muncii din Statele Unite au fost legate de drepturile fundamentale

constituţionale. Comporting cu noţiunea de a crea o economie bazată pe muncă şi salariul de
înaltă calificare extrem de angajat într-o economie dinamică-intensive de creştere de capital,
Statele Unite ale Americii adoptat legi mandatarea dreptul la un loc de muncă
sigur, despăgubirilor acordate lucrătorilor , Asigurarea de şomaj , standardelor de muncă
echitabile, de negociere colectivă a drepturilor, securitate socială , împreună cu legile care
interzic muncii copiilor şi garantarea unui salariu minim . În timp ce muncitorii din SUA tind
să lucreze mai multe ore decât alte naţiuni industrializate , impozite mai mici şi mai multe
beneficii le da un venit mai mare disponibil decât cele ale naţiunilor industrializate, cu toate
acestea, avantajul de impozite mai mici au fost contestate. A se vedea:discreţionare şi venituri
de unică folosinţă . muncitorilor americani sunt printre cele mai productive din lume. În
timpul secolele 19 şi 20, condiţiile şi mai sigure ", a drepturilor lucrătorilor au fost treptat
mandatat prin lege. [61] În 1935, National Labor Relations Act recunoscute şi protejate
"drepturile de majoritatea lucrătorilor din sectorul privat, de a organiza sindicate, să se
angajeze în negocieri colective, şi să ia parte la greve şi alte forme de activitate concertate în
sprijinul cererilor lor. " Cu toate acestea, multe state ţineţi la principiul de -va la ocuparea
forţei de muncă , care spune că un angajat poate fi concediat pentru orice sau niciun motiv,
fără avertisment şi fără recurs, cu excepţia cazului în încălcare a statului sau a drepturilor
federal legile civile pot fi dovedite.

Aplicarea locala a legilor

Spre deosebire de majoritatea altor tari, legile in SUA variaza de la stat la stat si chiar
de la un oras la altul. Este foarte important sa iai cunostinta cu toate legile orasului in care vei
sta pe toata perioada sederii in SUA.In plin sezon, populatia din orasele vizitate de turisti ar
putea creste de la cateva mii la mai mult de 100.000.In vederea mentinerii ordinii publice, de
multe ori politia locala aplica cu strictete legile cu privire la minori. Legile locale care prevad
consumul de alcool,zgomotul in locurile publice si adunarile de grup sunt stricte. Cea mai
buna sursa in acest caz ar fi rezidentii locali si studentii din SUA, care traiesc si lucreaza in
acelasi oras.
Legislatia in Canada

Legislativ

Parlamentul federal este alcătuit din Regină și două camere parlamentare: Camera
Comunelor, cu membri aleși, și Senatul, ai cărui membri sunt în general numiți.

Fiecare membru al Comunelor este ales dintr-o anumită circumscripție electorală, prin
sistemul „first past the post” , zis și „the winner takes it all” sau „pluralitate simplă” -
candidatul cu cel mai mare număr de voturi într-o circumscripție cîștigă mandatul. Data
alegerilor generale este decisă de Guvernatorul General, la sfatul primului-ministru.

Conform constituției, alegerile au loc intervale de maxim cinci ani. Senatorii, ale căror
locuri sunt împărțite pe criterii regionale, sunt aleși de primul-ministru și învestiți oficiali de
Guvernatorul General, servind până la vârsta de 75 de ani.

Relații internaționale

Canada are legături strânse cu Statele Unite, cu care are cea mai lungă graniță terestră
fără supraveghere militară din lume. Cele două țări sunt, reciproc, cei mai mari parteneri
comerciali ai celuilalt stat și colaborează în campanii și exerciții militare. Canada are relații
istorice cu Regatul Unit șiFranța, cele două puteri coloniale care au participat la fondarea ei.
Aceste relații sunt extinse și altor foști membri ai imperiilor coloniale britanic și francez, ca
urmare a calității de membru pe care Canada o are în Commonwealth și La Francophonie.

În ultimul secol, Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism, făcând eforturi
susținute pentru a participa pe scena mondială. Această tendință a fost demonstată fără
echivoc în timpul Crizei Canalului Suez, când primul-ministru de atunci al Canadei, Lester B.
Pearson a reușit să detensioneze situația, propunând primele acțiuni de menținere a păcii în
cadrul Organizației Națiunilor Unite. În spiritul multilateralismului, Canada și-a creat și
păstrat un rol important în cadrul misiunilor ONU de menținere a păcii, contribuind până în
prezent la 50 de operațiuni distincte, incluzând toate eforturile ONU din 1989 încoace.