ARGUMENT

Prin sistem de agricultura se întelege un complex de masuri organizatorice pedo-am

eliorative, agrofitotehnice, zootehnice, economice etc. de utilizare a resurselo
r naturale si umane în vederea desfasurarii procesului de protectie în agricultura.
Complexitatea sistemului este determinata de conditiile naturale si socio-econom
ice, de nivelul de dezvoltare al stiintei si tehnicii în etapa respectiva si s-a d
ezvoltat odata cu evolutia socetatii omenesti.
În mod obisnuit, denumirea sistemelor de agricultura se face dupa una din masurile
(lucrarile ) specifice pe care le include si, ca urmare, literatura de speciali
tate cuprinde un numar mare de astfel de sisteme, din care unele s-au utilizat c
oncomitent.
Dintre sistemele utilizate pe scara larga si care au dominat în anumite perioade a
mintim sistemele de agricultura cu telina, cu pârloaga, cu ogor altern, convention
al, biodinamic, biologic si sistemul agriculturii durabile, care a aparut în ultim
ul deceniu.
Agricultura Conventionala
Ca urmare a dezvoltarii industrie, pe baza realizarilor stiintei si tehnicii, pr
ecum si datorita cresterii cerintelor pentru produse agricole, în anul 1950, siste
mul, din extensiv a devenit intensiv. Aceasta s-a concretizat prin folosirea de
soiuri productive, introducerea hibrizilor, mai întâi de porumb apoi de floarea-soar
elui si sfecta pentru zahar, extinderea folosirii îngrasamintelor chimice, a pesti
cidelor, maganizarii, irigatiilor etc. Acest sistem, bazat pe utilizarea mecaniz
arii, a unui numar mare de lucrari ale solului, pe folosirea unor cantitati mari
de îngrasaminte chimice si pesticide etc. a fost denumit sistem de agricultura co
nventionala
Agricultura biologica
Conceptul a aparut dupa al doilea razboi mondial, fiind elaborat de Lamaire si B
oucger (Franta). Continutul agriculturii biologice se aseamana foarte mult cu ce
l al agriculturii biodinamice, deoarece si acest sistem presupune utilizarea îngra
samintelor organice, asolamentelor, a metodelor biologice de combinare a bolilor
si daunatorilor si renuntarea totala la folosirea substantelor chimice (îngrasami
nte, pesticede s.a.) obitinute pe cale industriala
AGRICULTURA ORGANICA
Agricultura organica are un rol important în productia mondiala de alimente, însa nu
poate fi un substituit al substantelor agro-chimice, în conditiile în care populati
a lumii este în crestere.
Agricultura organica este un sistem de managenent de producere care promoveaza s
i amelioreaza sanatatea agro-sistemului, biodiversitatea, ciclurile biologice si
activitatea biologica a solului. Ea accentueaza utilizarea mai aprofundata a pr
acticilor de managenent fata de investitiile extra-fermiere, luând în consideratie c
a conditiile regionale necesita sisteme adoptate local. Pentru îndeplinirea oricar
ei functii specifice ale sistemului se folosesc, unde este posibil, metode agron
omice, biologice si mecanice, fara utilizarea materialelor sintetice.
AGRICULTURA BIODINAMICA
Agricultura biodinamica a aparut în sec XX , ca rezultat al preocuparilor de a con
tacta pericolului determinat de efectele negative ale chimizarii agriculturii as
upra diverselor componente ale biosferei. Începuturile au fost realizate de catre
Rudolf Steiner, ce a elaborat, începand cu 1924, un sistem coerent, combinând practi
cile eficiente cunoscute de gospodaria taraneasca cu tehnologii specifice care, îm
preuna, pot contribui la armonizarea factorilor terestri si cosmici (P. Papacost
ea, 1994)
Agricultura durabila
Argricultura durabila presupune utilizarea stiintifica, armonioasa, a tuturor co
mponentelor tehnologice specifice: lucrarile solului, rotatia culturilor, fertil
izarea, irigare, combaterea bolilor si daunatorilor inclusiv prin metode biologi
ce, cresterea animalelor, stocarea, prelucrarea si utilizarea reziduurilor rezul
tate din activitatile agricole, etc, pentru realizarea unor productii ridicate s
i stabile, fara însa a afecta mediul înconjurator. Pentru terenurile agricole afecta
te de secetele periodice este indicata mentinerea de perdele de productie forest
ier care constituie elemente de frânare a eroziunii. Utilizarea durabila a solului
 implica mentinerea celor trei functii ecologice ale acestuia: productia de biom
asa; filtararea, tamponarea, transformarea materiei si a apei patrunse în sol, pen
tru asigurarea circuitului acestora în natura; habitat pentru organisme. Starea, m
ediului ambiant si utilizarea eficienta a resurselor naturale influentiaza condi
tiile de crestere economica, nivelul si calitatea vietii populatiei.
Caracteristicile agriculturii durabile
Caracteristicile agriculturii durabile sunt:
-productivitatea
-rentabilitatea
-protectia si ameliorarea
-sanatatea
-siguranta
-mediul anconjurator
CAPITOLUL I . ISTORICUL SISTEMELOR DE AGRICULTURA
Dezideratul crearii unei agriculturi sustenabile, adica stabile si durabile si a
unui mediu înconjurator curat este, desigur, si al tarii noastre. El poate fi rea
lizat într-un proiect de ansamblu pentru mediu ambient rural românesc. Implicatiile
ar fi de nebanuit. Daca acest proiect va putea fi materializat, el va permite ac
tivitatilor agricole sa mentina mediile naturale curate (ex: mlastinile) si sa p
rotejeze zonele fragile (zonele montane, incendii în paduri s.a)
Reînnoirea peisajului teritorial si chiar proiectarea unui model de societate rura
la este, fara îndoiala, o alternativa logica ce ofera perspective pe termen lung n
u numai pentru agricultura, dar si pentru întreg saptiul verde. Dintre mijloacele
de principiu necesare realizarii proiectului enumaram câteva în tabelul 5.