De pe buzele mele va ajunge pînã la cer Ceea ce dormea în sufletul tãu.
În tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole Subminai orizontul cu absenta ta. Într-o eternal fugã precum e valul.
Am spus cã-n vînt cîntai
Ca pinii si catargele Ca ele înaltã si tãcutã esti. Si te întristezi dintr-o datã ca o cãlãtorie. Primitoare ca un drum vechi. Sãlãsluiesc în tine ecouri si voci nostalgice. Eu mã trezii si uneori emigreazã si fug Pãsãri ce dormeau în sufletul tãu.
Vreau sa fac cu tine ce face primavara cu ciresii.