Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență socială

Influență sau manipulare prin

sondajele de opinie?

Vasile Andra Maria

Specializarea: Sociologie
Anul I, Seria 2, Grupa 3
 Articolul intitulat „Influență sau manipulare prin sondaje de opinie?”, apărut în
revista de specialitate „Sociologie românească”, vol VI, Nr.3-4, 2008 și semnat de Dorel
Abraham, Ionela Șufaru și Septimiu Chelcea își propune să explice în ce măsură sondajele
publicate în mass-media reușesc să își pună amprenta asupra comportamentului de vot al
cetățenilor.zzzzzzzzzzz
Pentru a înțelege influența mass-mediei și a sondajelor asupra comportamentului
uman și asupra opiniei publice, cei trei autori semnalează câteva aspecte explicative:
„paradigmele sau teoriile comunicării în ceea ce privește efectele acestora asupra opiniei
publice, relațiile dintre <<influență socială>>, <<persuasiune>> și <<manipulare>>, precum
și impactul campaniilor (media și electorale) asupra comportamentului de vot”. Teoriile
enumerate sunt: teoria glonțului magic, a influenței selective, a utilizărilor și gratificațiilor și a
influenței indirecte.
Articolul nu mai detaliază aceste paradigme, ci doar le menționează, de aceea
consider ca este oportun să aduc o precizare suplimentară. În primul rând, trecerea de la teoria
injectării hipodermice (sau a glonțului magic, cum a mai fost numită) - care postulează că
efectele mass-media în conştiinţa publicului sunt imediate, uniforme şi de întindere - la
teoriile influenței selective a fost una a tranziției de la o conceptualizare relativ simplă la
conceptualizări foarte complexe. Reacția Stimul-Raspuns nu mai e directă, neintermediată ca
în cazul teoriei glonțului magic, ci este influențată selectiv, adică apar variabile cum ar fi:
diferențe individuale, categorii sociale sau subculturi și relații sociale1.
În al doilea rând, „teoria utilizărilor şi gratificaţiilor pune pentru prima dată problema
interpretărilor pe care le face publicul asupra conţinuturilor media, situându-se din acest motiv
la nivel microsocial. Nu mai este interesant şi relevant pentru partizanii acestei teorii ce efect
au mass-media asupra oamenilor, ci cum anume utilizează oamenii mass-media şi ce
satisfacţii obţin din aceasta. Ideea de bază este deci aceea că oamenii consumă produsele
mass-media pentru a-şi satisface anumite nevoi. Mai precis, suporterii acestei teorii consideră
că mass-media creează în mintea auditorilor percepţia anumitor nevoi, prin aceea că le
sugerează acestora mijloacele prin care pot să-şi satisfacă cu succes aceste nevoi. Altfel spus,
mass-media nu face decât să propună permanent mijloace pentru gratificarea nevoilor
oamenilor şi astfel să creeze noi nevoi (Lull, 2000)”2. Nu în ultimul rând, teoria influenței
indirecte arată cum oamenii vor trece mereu prin filtrul lor mental informațiile cu care sunt
hrăniți zilnic de către mass-media, cum le vor interpreta din propria lor perspectivă culturală,
cognitivă, emoţională, cum vor memora doar o parte din ele, restul dându-le uitării și cum vor
reacționa diferit, în ciuda similarității stimulilor.
În continuare, articolul prezintă necesitatea de a face o distincție clară între
manipulare și persuasiune, care sunt forme ale influenței sociale. Persuasiunea înseamnă a
convinge pe cineva să gândească sau să se comporte într-un anumit fel și anume în sensul
unei anumite acțiuni. Mesajul este transmis și reușește să producă schimbarea psiho-
comportamentală a persoanelor, cu deplina cunoștință a acestora. Ele sunt conștiente de
influență , dar dau dovadă de receptivitate fără a fi constrânse.
Manipularea, însa, se refera la „schimbarea atitudinilor, comportamentelor
persoanelor, fără constrângeri fizice, prin expunerea la mesaje, fără coștientizarea discrepanței
dintre scopurile imediate ale persoanelor, grupurilor-țintă și scopurile îndepartate ale celor
care influențează”. Din teoriile acțiunii sociale (Parsons) și a autorității (Bochenski) au
rezultat nouă elemente ale manipulării după cum urmează: P.a – purtătorul autorității
deontice; S.u – subiecții umani; S’ – scopul imediat al acțiunii; S”p.a. – scopul îndepărtat al
1
http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/comunicare/Teoriile-influentei-selective61319199.php
2
http://www.scribd.com/doc/26264090/Comunicarea-de-masa

2
subiecților umani; M – mijloacele utilizate; M.s.u. – mijloacele utilizate de subiecții umani
pentru atingerea scopului imediat. C.psi. – contextul psihosocial al manipulării; E’s.p. –
efectele sociale perverse ale atingerii scopului imediat; E”s.p. – efectele sociale perverse ale
atingerii scopului îndepărtat. Manipularea presupune, arată autorii, adoptarea de către indivizi
a unor atitudini la care nici nu s-ar fi gandit. Este citat Bogdan Teodorescu, conf.dr., care
spune în cartea sa „Cinci milenii de manipulare” că, fără îndoială, în istoria umanității s-a
făcut simțită „existența unui proces înțeles și asumat ca atare, prin care ierarhia și-a impus
dominația asupra celorlalți, în primul rând prin convingere, apoi prin manipulare”. Așadar,
între persuasiune și manipulare există diferențe, cu o nuanță peiorativă atașată celei de-a
doua. În timp ce convingerea maselor poate fi privită ca o artă, manipularea e judecată ca un
păcat.
Articolul se concetrează apoi pe sondaje ,campanii electorale și mass-media. De fapt,
sondajele, arată autorii, nu pot exercita nici un fel de influență în campanii, daca nu sunt
făcute publice. Sunt aduse în discuție argumentele enunțate de Paul F. Lazarsfeld care susține
că o campanie electorală nu face decât să întărească alegerea deja formată, activează unele
predispoziții, dar poate converti intențiile de vot doar în mică măsură. În funcție de cât de
acerbă e lupta electorală, se vor aprinde pasiunile ideologice în rândul partizanilor și se vor
mobiliza pentru a-și susține favoriții. Mass-media funcționează foarte bine în activarea
partizanatului prin următorul traseu: mai întai se trezește interesul alegătorilor care va
determina o receptivitate crescută, iar informațiile trecute de proba atenției selective vor
influența decizia finală de vot. Targetul vizat de comunicațiile de masă este cel al opiniilor
latente, al nehotărâților (14%). Convertirea își poate atinge scopul asupra „targetului de 8%
format din alegătorii echilibrați, cu predispoziții slabe, indeciși”.
Exemplul prezentat de articol face trimitere la alegerile prezidențiale din 2000 din
Romania. 62% erau deciși înainte de dezbateri în privința alesului lor, 31% s-au decis după
dezbateri, iar 6% au rămas nehotărâți. Campania electorala de atunci a avut efect benefic în
cazul lui Corneliu Vadim Tudor, care avea doar 11% din intențiile de vot înainte de perioada
electorală, dar al cărui rezultat final a fost de 28%. Alte date interesante arată că electoratul
considerat informat a crescut în campanie de la 34% la 51%. Foarte multe voci afirmă că
sondajele influențează direct cetățenii și că este o formă de manipulare. Există un sâmbure de
adevăr în această afirmație, dar nu prea rodnic. Daca există o influență, aceasta este mai
degrabă, indirectă, intermediată de lideri politici, lideri de opnie, agenți electorali. Cât despre
manipulare, termenul este folosit abuziv, deoarece depinde de mulți factori, precum și de o
stare de incoștiență a subiecților, care să nu își dea seama că le este forțată alegerea. Influența
reală este foarte redusă, spun sociologii autori, iar „sensul nu este unidirecțional”. Apar două
tipuri de efecte: bandwagon, în care publicul tinde să simpatizeze învingătorul din sondaje și
underdog, în care „publicul se aliniază minorității pentru a o transforma în majoritate”.
Îndrăznesc să afirm că efectul underdog s-a manifestat la alegerile prezidențiale din 2009.
Când exit-pollurile l-au desemnat pe Mircea Geoană câstigător, românii din diaspora, care
beneficiau de alt fus orar, s-au mobilizat masiv pentru a-și susține favoritul, și anume pe
Traian Băsescu. În Franța, de exemplu, „s-au prezentat la vot aproape cu 2.000 mai mulți
votanti decât în primul tur, anume 6.360 fata de 4.417. Românii din Franța au votat în mare
majoritate cu președintele în funcție (78,92%), în timp ce pentru Geoană au optat 21,07%”3.
Dar în același timp cu proclamarea victoriei de către liderul PSD, Băsescu prezenta alt exit
poll care îi atribuia lui cele mai multe voturi. În acest caz, românii din străinătate au resimțit
efectul bandwagon. Desigur, există sanșe ca efectele să fi avut un cuvânt de spus în mintea
alegătorilor, doar dacă excludem acuzațiile de fraudă lansate actualului președinte. Autorii
articolului aleg să exemplifice cu situații din SUA. Acolo, doar 6% din electoratul informat
sau care urmărește sondajele sunt de partea învingătorului.
3
http://www.ziare.com/articole/vot+romani+franta

3
 În continuarea argumentației, cei trei autori ne propun să aruncăm o privire asupra
teoriei consistenței cognitive, elaborate de Vicki G. Morwitz și Carol Pluzinski (1996). În
starea de inconsistență cognitivă, sunt posibile următoarele situații: când există o disonanță
între așteptări și preferințe înainte de vederea sondajelor, iar acestea confirmă așteptările,
atunci se schimbă preferințele. Dar când infirmă așteptările, acestea se schimbă, pentru a fi
conforme cu preferințele și cu rezultatele din sondaje. În starea de consistență cognitivă, dacă
statisticile infirma așteptările, nu se schimbă nimic. Totodata, dacă le confirmă, rămân fără
efect.
Făcând o apologie anchetelor de gen, articolul prezintă trei lumi, dintre care două
posibile (una în care nu există sondaje și cealaltă, în care sondajele contează) și una reală. S-
au notat diferențe doar între lumea fără sondaje și cea reală. În urma unui studiu, a reieșit că la
alegerile din 2000, Iliescu ar fi avut cu 10-12% mai mult, pe când Isărescu și Stolojan ar fi
suferit o pierdere de 4-5 procente. Se insistă asupra faptului că populația informată (formată
din bărbați, în mare parte, cu studii superioare sau medii, domiciliați în mediul urban) este
greu influențabilă de cifre. Autorii identifică trei categorii de public: o treime din electorat
este consumator interesat de sondaje și este un posibil segment influențabil, o treime privește
sondajele ca pe un fapt divers, nu le acordă o importanță sporită, nu rețin procente, iar ultima
treime este dezinteresată total.
În concluzie, în finalul articolului, se reafirmă că influența directă a sondajelor este
aproape insesizabilă, dar nu se neagă existența unei influențe indirecte care se manifestă prin
„mobilizarea susținătorilor, atragerea fondurilor, alegerea temelor și mesajelor de campanie,
orientarea politicienilor spre alte partide sau captarea atenției mass-media”. Desigur că
oamenii nu sunt vulnerabili în fața statisticilor, nu sunt obligați să le ia ca atare, mai ales că
multe dintre ele se contrazic. De asemenea, în contextul în care există dezbateri, comentarii,
formatul de talk-show politic luând amploare în ultimii ani, percepția alegătorilor este din ce
în ce mai selectivă.
Așadar, subscriu la ideea argumentată corect de Dorel Abraham, Ionela Șufaru si
Septimiu Chelcea. Teama de manipulare prin sondaje, vehiculată tot mai mult, în mod
paradoxal, chiar în mass-media, de către formatorii de opinie este nejustificată. Problema
acestora este că „tind să privească sondajele ca pe certitudini și nu ca pe simple posibilități”.
Ideologii ale partidelor clar formulate și respectate, îndeplinirea responsabilităților de
guvernanți, ridicarea la înaltele standarde ale statutului de șef de stat, contextul socio-
economic ar trebui să îi preocupe pe jurnaliști, politicieni, analiști, pentru că aceștia reprezintă
principalii factori de influențare a comportamentului de vot, și nu o listare de cifre care
prezintă doar intenții, și nu fapte, doar opțiuni, și nu hotărâri. Singurele statistici care
contează, la urma urmei, sunt voturile numărate de B.E.C., fiindcă ele au puterea prezicerii
vieții societății pe cel puțin 4 sau 5 ani.