SECURITATEA

GLOBALĂ

SECURITATEA
NAŢIONALĂ
 BIBLIOGRAFIE
• Ameninţări la adresa securităţii, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004;
• Bădălan, Eugen; Frunzeti, Teodor, Forţe şi tendinţe în
domeniul de securitate european, Sibiu, 2003;
• Moştoflei, Constantin; Duţu, Petre, Apărarea colectivă şi
apărarea naţională, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare, Bucureşti, 2004;
• Sarcinschi, Alexandra, Dimensiunile non-militare ale
securităţii, Editura Universităţii Naţionale de Apărare,
Bucureşti, 2005
 “INTERESUL NAŢIONAL”
Interesul naţional constă în promovarea a trei interese
fundamentale ale statului:
• Asigurarea supravieţuirii fizice a statului, ceea ce
presupune implicit protejarea vieţii cetăţenilor şi
menţinerea integrităţii teritoriale;
• Promovarea bunăstării economice a populaţiei;
• Conservarea autonomiei (autodeterminării) şi a
sistemului de guvernământ al ţării, precum şi
elaborarea şi realizarea politicii ei interne.
La acestea se pot adăuga şi scopuri periferice, cum ar fi nevoia
de prestigiu a unui stat.
 “INTERESUL NAŢIONAL
AMERICAN”

• După sfârşitul războiului rece, asistăm la o

emulaţie, stârnită în dezbaterea conceptului
de interes american, atât în sfera academică
cât şi la nivelul jurnalistic (revistele "National
Interest" şi "Foreign Affairs") sau al
decidenţilor politici.
 “INTERESUL NAŢIONAL
AMERICAN”
• Samuel Huntington, în studiul Eroziunea intereselor naţionale americane,
susţine că:
– interesele americane combină problemele de securitate cu cele de etică;
– politica de securitate încearcă, în general, să menţină un echilibru
între capacităţi de apărare şi angajamente, dar azi, nevoia
americanilor nu mai este de a găsi putere pentru realizarea apărării ci
de a găsi angajamente pentru folosirea puterii americane;
– SUA sunt o ţară puternică, dar politica externă este tot mai mult
influenţată de interesele economice şi de lobby-urile grupurilor etnice;
– SUA sunt şi o putere "soft" - se ocupă de exportul de tehnologie,
hrană, idei, cultură şi putere, şi cu importul de "inteligenţe", capital şi
bunuri.
bunuri
 “INTERESUL NAŢIONAL
AMERICAN”
Într-un raport al Comisiei pentru Interesele Naţionale Americane,
publicat sub egida Centrului de Ştiinţă şi Relaţii Internaţionale,
în 1996, sunt identificate cinci interese fundamentale americane:
1. Prevenirea unor atacuri cu arme de distrugere în masă;
2. Prevenirea apariţiei unor puteri hegemonice în Asia şi Europa,
ostile SUA;
3. Prevenirea apariţiei unor puteri ostile la graniţele terestre sau
maritime ale SUA;
4. Prevenirea unui colaps al sistemului economic global, a pieţelor
internaţionale sau a asigurării cu resurse energetice;
5. Asigurarea securităţii aliaţilor SUA .
 “SECURITATE NAŢIONALĂ”

• J. Foresthal, secretarul Marinei, în 1945:

• “Chestiunea securităţii naţionale nu este
numai o problemă a Amatei şi Marinei. Noi
avem în considerare întregul nostru potenţial
de război, minele, industria, forţa de muncă,
cercetarea şi toate activităţile care aparţin
vieţii civile normale”
 “SECURITATE NAŢIONALĂ”

• Walter Lippmann (Politica externă a Statelor

Unite, 1943):

• o naţiune are securitatea asigurată atunci

când nu trebuie să-şi sacrifice interesele şi este
în stare să le menţină, în caz de nevoie, chiar
şi prin război
 “SECURITATE NAŢIONALĂ”

• Enciclopedia Internaţională a Ştiinţelor

Sociale, 1968:

• securitatea naţională este “abilitatea unei

naţiuni de a-şi proteja valorile interne în
faţa ameninţărilor externe”
 “SECURITATE NAŢIONALĂ”
• A. Jordan şi W. Taylor, în Securitatea Naţională
Americană (1981):

• “Securitatea naţională are un sens mai larg decât

protejarea faţă de ameninţările valorilor fizice;
ea implică protecţia intereselor economico-
politice, a căror pierdere ar putea ameninţa
valorile fundamentale şi vitalitatea statului”
 “SECURITATE NAŢIONALĂ”
O strategie de securitate naţională pentru secolul următor (1997)
este documentul-cadru ce reglementează politica de securitate
a SUA în următoarele direcţii:
– susţinerea unei Europe democratice, paşnice şi nedivizate;
– întărirea unei comunităţi puternice în Asia şi Pacific;
– clădirea unui nou sistem de comerţ liber;
– menţinerea Statelor Unite ca lider al politicii de securitate
internaţională;
– dezvoltarea cooperării în problema ameninţării graniţelor
naţionale;
– întărirea mijloacelor militare şi diplomatice cerute de aceste
provocări.
 FORME DE PROMOVARE A
SECURITĂŢII NAŢIONALE

• “Securitatea prin cooperare”, definită prin existenţa unor

condiţii acceptate de două sau mai multe state care elimină
soluţia recurgerii la folosirea forţei în soluţionarea
diferendelor. O astfel de formă de securitate s-a constituit în
Uniunea Europeană, în urma procesului de colaborare şi
negociere permanentă care se petrece la Bruxelles.
• O altă formă este constituirea unei “zone a păcii”, în care
forţele armate nu mai au nici un rol în soluţionarea
conflictului, ci instrumentele sunt exclusiv economice şi
politice.
 FORME DE PROMOVARE A
SECURITĂŢII NAŢIONALE

• Participarea la alianţe şi coaliţii de genul NATO, care

promovează formula securităţii prin cooperare,
aspectul militar al securităţii fiind asigurat de organe
de conducere militară comună;
• Participarea la alianţe şi coaliţii bi- sau multilaterale,
incluzând în tratatele respective capitole referitoare
la asistenţă, apărare, etc.
• Recursul la reglementările dreptului internaţional, în
faţa unor organisme abilitate
 MEDIUL DE SECURITATE
Mare parte din literatura de specialitate este dedicată
caracterizării mediului de securitate, în funcţie de care se
propun soluţiile de securitate.
Sub acest aspect, primul pas este delimitarea ameninţărilor
de securitate.
În general politologii, analiştii şi teoreticienii din diferite
domenii au tendinţa să ofere aceeaşi valoare termenilor:
pericol, risc, ameninţare, vulnerabilitate - considerându-i
sinonimi.
 CARACTERISTICILE
MEDIULUI DE SECURITATE
• Caracterul dinamic şi adesea imprevizibil al mediului de securitate,
în care se succed în prim-plan actorii statali şi cei non-statali;
• Concentrarea puterii economice în trei regiuni (America de Nord,
Japonia-China şi Uniunea Europeană) determină diferenţe
semnificative între Nord-Sud şi centru-periferie şi sistemul
economico-social;
• Lărgirea accesului la tehnologie (care a dus, spre exemplu, la
apariţia a noi puteri nucleare precum India şi Pakistan), provoacă
nevoia acută de controlare a proliferării şi diseminării tehnologiilor
cu potenţial distructiv;
 CARACTERISTICILE
MEDIULUI DE SECURITATE
• Nu mai funcţionează o distincţie clară între problemele interne ale
statelor şi problemele internaţionale;
• Conceptul de putere se axează tot mai puţin pe aspectul militar,
fiind completat de elemente precum controlul transfrontalier,
accesul la înalta tehnologie, sursele simbolice de putere (eticitatea,
valorile individuale ş.a.);
• Dispariţia sistemului mondial bipolar, şi înlocuirea lui cu unul cu o
singură super-putere (Statele Unite ale Americii). Totuşi, mulţi
specialişti văd mai degrabă un viitor multi-polar al lumii,
considerând dezvoltarea rapidă a Chinei şi poziţia fluctuantă a
Rusiei faţă de Occident;
 CARACTERISTICILE
MEDIULUI DE SECURITATE

• Creşterea rolului actorilor non-statali;

• Axarea problematicii de securitate internaţională tot
mai mult pe integrare economico-politică, drept
alternativă la conflictul militar.
• Trecerea de la funcţia de apărare colectivă la cea de
securitate colectivă (NATO, spre exemplu, a instituit
un sistem de consultări cu Rusia şi Ucraina).
 RISCURILE DE SECURITATE
• Instabilitatea politică a unor state sau întregi regiuni
(legitimarea insuficientă a unor regimuri, măsurile interne
opresive şi încălcările sistematice ale drepturilor omului);
• Instabilitatea economică, determinată mai ales de efectele
perverse ale mondializării, datoriile externe uriaşe ale
statelor, problemele tranziţiei spre economia de piaţă);
• Terorismul (actele teroriste, propaganda, strângerea de
informaţii şi fonduri, constituirea de reţele logistice de
sprijin, influenţarea unor partide sau regimuri politice);
 RISCURILE DE SECURITATE
• Producerea, transportul, vânzarea şi consumul de droguri;
corupţia; crima organizată internă şi internaţională;
• Poluarea mediului natural, precum şi limitarea accesului
unor state la resurse naturale sau exploatarea neraţională a
acestor resurse;
• Exacerbarea naţionalismului, extremismului,
fundamentalismului religios;
• Proliferarea armelor de nimicire în masă, în paralel cu
creşterea performanţelor rachetelor balistice; producţia de
arme chimice, biologice şi nucleare
AMENINŢAREA DE SECURITATE
Putem defini conceptul de ameninţare ca reprezentând
un pericol potenţial, exprimat prin cuvinte sau
gesturi, care are autor, scop, obiectiv şi o ţintă.
Pericolul reprezintă o primejdie, un posibil
eveniment cu urmări grave.
Riscul – posibilitatea de a avea de înfruntat un
pericol.
Vulnerabilitatea constituie punctul slab, sensibil al
cuiva sau a ceva.
 PARADIGME DE SECURITATE
• În ultimii ani se impune cu autoritate gândirea de tip postmodernist a Şcolii
de la Copenhaga. Între analiştii de la Copenhaga se remarcă Barry Buzan,
Ole Waever şi Jaap de Wilde.
• Ei ilustrează acest cadru de analiză prin aplicarea sa atât în domeniul
militar, cât şi în cele non-militare ale securităţii, iar rezultatul constă într-o
„hartă” a problemelor contemporane ale securităţii, fiecare fiind
identificată în funcţie de patru variabile:
1. caracteristica spaţială (local, regional, global),
2. localizarea sectorială (militar, politic, economic, cultural, ecologic),
3. identitatea principalului actor (state, actori societali, organizaţii
internaţionale)
4. natura obiectului de referinţă (state, naţiuni, principii, mediul înconjurător).
 PARADIGME DE SECURITATE
• James N. Rosenau realizează o interesantă corelaţie între teoria complexităţii,
a haosului, şi conceptul de securitate. Teoria complexităţii reprezintă o
modalitate de investigare a dinamicii sistemelor nonlineare, ce nu este
complementară metodelor lineare destinate măsurării unei lumi neregulate
(de exemplu, statistica). Sisteme nonlineare au următoarele caracteristici:
• intrările (inputs) şi ieşirile (outputs) nu sunt proporţionale;
• întregul nu este egal, din punct de vedere cantitativ, cu suma părţilor
sale şi, din punct de vedere calitativ, nu este identificabil prin
caracteristicile elementelor componente;
• înlănţuirea cauză – efect nu este evidentă;
• fenomenele din acest mediu nu sunt previzibile, dar, în interiorul
graniţelor proprii, se auto-organizează