Conceptul de drept. Norma juridică (noţiune, elemente, clasificare, interpretare). Diviziunea şi ramurile dreptului.

Aplicarea dreptului în timp, spaţiu şi asupra persoanelor. Izvoarele dreptului.

A. Sinteze
1. Conceptul de drept Jus est ars boni et aequi (Dreptul este arta binelui şi a echităţii) 1.1. Etimologia cuvântului „drept”. Cuvântul „drept” derivă din latinescul directum: a) adverb indicând direcţia, în sens direct, fără ocol, de-a dreptul; b) adjectiv, arătând diferite însuşiri (linie dreaptă, drum drept etc.); c) în sens figurat înseamnă: potrivit dreptăţii, adevărului, corect, echitabil etc. Prin urmare, luat în sens metaforic, cuvântul drept desemnează ceea ce este conform cu norma (legea). Pentru substantivul „drept” latinii foloseau jus (drept, dreptate, legi) care îşi are originea în sanscritul ju care înseamnă a lega. 1.2. Accepţiunile noţiunii de drept - Drept obiectiv – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate de stat cu scopul de a reglementa relaţiile dintre oameni în cadrul societăţii. - Drept pozitiv – reprezintă componenta activă a dreptului obiectiv, respectiv totalitatea normelor juridice aflate în vigoare la un moment dat pe un anumit teritoriu. - Drept subiectiv – reprezintă posibilitatea (facultatea, prerogativa) unei persoane, recunoscută şi ocrotită de dreptul obiectiv (de lege) de a avea o anumită conduită şi de a pretinde persoanei(lor) obligate să aibă o comportare (conduită) corespunzătoare dreptului său, comportare care poate fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a statului. - Ştiinţa dreptului – reprezintă ştiinţa socială care are ca obiect de cercetare ansamblul regulilor de conduită (normelor juridice) adoptate de stat (care formează dreptul obiectiv) precum şi cerinţele sociale care au impus statului să reglementeze, să adopte norme juridice 2. Norma juridică 2.1. Noţiune. Norma juridică este o regulă generală, impersonală, tipică şi obligatorie care prescrie conduita oamenilor în raporturile dintre ei sau în raport cu societatea, având ca scop asigurarea ordinii sociale, regulă care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forţa de constrângere a statului. 2.2. Trăsăturile normei juridice - Norma juridică are caracter general- Lex est communae praeceptum – Papinian D.1.3.1 (legea este o dispoziţie generală). Norma juridică prescrie o conduită tipică, un etalon de comportament pe care trebuie să-l respecte toţi subiecţii. Norma juridică conţine un model abstract pentru un agent posibil al acţiunii sociale. Norma juridică nu se rânduieşte pentru 1

ceea ce se produce întâmplător, într-un caz izolat, ci are în vedere o generaltate de relaţii şi o medie de comportament. Neque leges neque senatus consulta ita scribi possunt, ut omnes casus qui quandoque incidetiat comprehendantur, sed suficit la quae plerum accidunt continert – Iulianus, 3, 1. Digeste, Libro LVIII, digestorum, 10 (nici legile, nici senatusconsultele nu pot fi scrise astfel încât să cuprindă toate cazurile care s-ar ivi vreodată, dar este suficient ca ele să includă ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori). - Norma juridică are caracter impersonal – Jura non singulas personas, sed generaliter constituuntur – Ulpianus, Digeste, 3, 1, III ad Sabinum 1,8. (dreptul se rânduieşte nu pentru fiecare om în parte, ci pentru toţi). Norma juridică nu se adresează direct unei persoane determinate, concretizate, ci ea vizează un număr nedeterminat de persoane - Norma juridică este obligatorie - Conformarea la conduita prescrisă de norma juridică nu este facultativă, ci obligatorie, astfel încât dacă norma nu este îndeplinită de bună voie se poate apela la forţa coercitivă (de constrângere) a statului. - Norma juridică are caracter de repetabilitate şi continuitate - Norma juridică se aplică unui număr nedefinit de cazuri, ori de câte ori este necesar, pe durata cât este în vigoare şi cât timp se manifestă relaţiile sociale de natura acelora avute în vedere de legiuitor în momentul edictării normei. - Norma juridică are caracter social - Norma juridică implică un raport intersubiectiv, adresându-se exclusiv comportamentului uman pe care urmăreşte să îl direcţioneze. 2.3. Structura normei juridice 2.3.1. Structura internă (logico-juridică) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte partea statică, stabilă a normei, fiind alcătuită din: a) Ipoteza – arată condiţiile sau împrejurările în care se va aplica norma juridică b) Dispoziţia – prescrie conduita părţilor adică acţiunea sau inacţiunea pe care subiectele trebuie să o îndeplinească c) Sancţiunea – reprezintă acea parte a normei juridice care stabileşte consecinţele nerespectării conduitei prescrise de dispoziţie şi măsurile coercitive care se pot lua de organele specializate ale statului. 2.3.2. Structura externă (tehnico-legislativă) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte partea dinamică a normei, reprezentând forma de exprimare, de exteriorizare a normei juridice în cadrul actelor normative sub formă de capitole, secţiuni, paragrafe, articole, alineate. 2.4. Clasificarea normelor juridice 2.4.1. După felul conduitei pe care o prescriu: a) norme imperative – conduita prescrisă de ele este obligatorie, părţile neputând deroga de la aceasta. Sunt de două feluri: onerative (care impun o anumită acţiune) şi prohibitive (care interzic o anumită acţiune). b) norme dispozitive – recomandă o anumită conduită. Pot fi: permisive (care nici nu obligă şi nici nu interzic o anumită conduită, lăsând la aprecierea subiectului alegerea unei conduite) şi supletive (când se reglementează o anumită conduită, dar în mod subsidiar, dacă părţile nu şi-au determinat-o ele însele). 2.4.2. După criteriul structurii logico-juridice (interne) normele juridice se împart în: a) norme complete (determinate) – cuprind în structura lor toate elementele: ipoteză, dispoziţie, sancţiune. b) norme incomplete (nedeterminate) – nu au în structura lor toate elementele. În acest caz actul normativ face trimitere la alte norme din acelaşi act normativ sau din alte acte normative prezente (norme de trimitere) sau precizează faptul că norma în cauză se va completa prin acte normative ulterioare (norme în alb). 2.4.3. După criteriul sferei de aplicare normele juridice se clasifică în: 2

Normele speciale şi normele de excepţie sunt de strictă interpretare (exceptiones sunt strictissimae interpretationis). decrete. a unor mijloace de cointeresare în vederea punerii în aplicare a normei: distincţii.4.5.. Benignius leges interpretandae sunt. 2. în realitate. 2. sintactică şi morfologică a normei juridice 3 . 2.5. Exemplu: conform Codului familiei vârsta minimă la căsătorie pentru femei este de 16 ani. mai întins decât cel formal. în realitate. Scopul interpretării normelor de drept constă în identificarea voinţei reale a legiuitorului. Această interpretare poate fi autentică (atunci când este realizată chiar de autoritatea care a edictat norma juridică) sau cazuală (realizată de instanţele judecătoreşti sau de organele administraţiei în procesul de aplicare a normei) b) interpretare neoficială – este realizată în doctrina juridică (literatura juridică) sau în pledoariile avocaţilor şi este facultativă. După criteriul sancţiunii normele juridice se clasifică în: a) norme punitive – prevăd o sancţiune negativă sub forma unei pedepse juridice b) norme stimulative – prevăd o sancţiune pozitivă sub forma unui sistem de stimulente.a) norme generale – au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-o ramură de drept.3. Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce distingem: a) interpretare oficială – este realizată de o autoritate publică competentă şi are forţă juridică.4. Formele interpretării: A. quo voluntas earum conservetur – Celsus. neavând forţă juridică. 1. b) norme speciale – se aplică unei sfere restrânse de relaţii.1. literal (cuprins în formularea textului normei) c) restrictivă – când aplicarea normei juridice se face. de drept administrativ. pentru motive temeinice se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani. B. de drept comercial etc. într-un domeniu mai restrâns decât cel formal literal. După criteriul ramurii de drept (după obiectul lor) normele juridice se clasifică în : norme de drept civil. de drept constituţional. hotărâri de guvern. fiind astfel obligatorie. decoraţii.6. După criteriul forţei juridice a actului normativ în care sunt cuprinse deosebim norme cuprinse în Constituţie. ordine ale miniştrilor.4. având prioritate faţă de normele generale c) norme de excepţie – completează normele generale sau speciale fără a aduce atingere ordinii de drept. 2.18 (Legile trebuie interpretate cu multă grijă pentru ca intenţia legiuitorului să fie respectată).4. hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau locale etc.5.3. ordonanţe de guvern. dar prin excepţie. derogă de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). 2. Metodele interpretării: a) metoda gramaticală – constă în analiza semantică. Noţiune. legi.5.5.2. recompense etc. Din punct de vedere al rezultatelor interpretării normelor juridice. 2. intrepretarea poate fi: a) literală (declarativă) – când între formularea textului legal şi cazurile de practică care se încadrează în ipoteza sa există concordanţă b) extensivă – când conţinutul normei este. D. conţinutul lor neputând fi extins prin analogie şi la alte domenii. Interpretarea este operaţiunea prin care se determină sensul pe care l-a avut în vedere legiuitorul când a elaborat şi adoptat legea. de drept penal. Interpretarea normelor juridice 2.

38 (Dreptul public nu poate fi modificat prin convenţii între particulari) . c) metoda istorică – se stabileşte sensul normei juridice prin raportare la contextul istoric. Excepţiile sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte situaţii (exceptiones sunt strictissimae interpretationis) . per a contrario (aplică legea terţului exclus – tertium non datur-.unul din subiectele raportului de drept public este o autoritate publică . recurgându-se la argumente logice de genul: ad absurdum (se demonstrează că orice interpretare dată textului normei juridice.Dreptul administrativ . a majori ad minus (cine poate mai mult poate şi mai puţin). ea interzice implicit şi mai mult). Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat.în cazul excepţiilor la o anumită normă juridică. ceea ce justifică protecţia deosebită acordată . Atunci când organul de aplicare este sesizat cu soluţionarea unei cauze care nu este prevăzută de lege el poate aplica fie o normă asemănătoare (analogia legii). la condiţiile socio-economice şi politice de la momentul adoptării normei de drept. Caracteristicile dreptului public . Judecătorul nu poate realiza denegare de dreptate. Publicum jus est quod ad statum rei Romanae spectat. privatum quod ad singulorum utilitatem pertinet – Ulpianus. normele dreptului public ocrotesc interesul general. care sunt de strictă interpretare 3. doar una poate fi adevărată.1. .tradiţional. conduce la concluzii contrare legii). D.b) metoda sistematică – constă în stabilirea sensului normei juridice prin încadrarea sa în economia actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative. e) metoda analogică.tradiţional. cealaltă este falsă.Dreptul financiar şi fiscal . Caracteristicile dreptului privat: . 2.4.Dreptul procesual penal .2. a fortiori (cu atât mai mult). Prin urmare în acest domeniu nu poate funcţiona analogia. a pari (pentru situaţii identice. adică el nu poate refuza să judece atunci când nu există un text de lege aplicabil cauzei.în cazul prezumţiilor legale absolute.Dreptul constituţional . dreptul privat priveşte interese particulare). soluţii identice – ubi eadem ratio. neexistând o a treia posibilitate). a minori ad minus ( dacă legea interzice mai puţin. pornind de la premisa că în cazul noţiunilor contradictorii care se neagă una pe alta.Jus publicum privatorum pactis mutari non potest – D. 1.2 (Dreptul public este cel ce se referă la organizarea statului roman.Dreptul internaţional public 3.Dreptul penal .3. d) metoda logică – constă în examinarea textului prin aplicarea regulilor logicii formale. Analogia nu poate fi folosită: . ibi idem jus).14. normele dreptului privat ocrotesc interesul personal 4 .normele juridice care constituie dreptul public sunt de principiu norme imperative. de la care nu se poate deroga . în afară de cea oferită.părţile raportului juridic de drept public se află într-o poziţie de inegalitate juridică. 3. Ramurile dreptului public: . Diviziunea şi ramurile dreptului 3...1. fie poate face apel la principiile de drept (analogia dreptului). statul (autorităţile publice) având o poziţie supraordonată iar cealaltă parte o poziţie de subordonare .normele de drept public sunt apărate de autorităţile publice din oficiu 3.în dreptul penal infracţiunile şi pedepsele trebuie să fie prevăzute expres de lege conform principiului legalităţii incriminării (nullum crimen sine lege – nici o infracţiune fără lege) şi a principiului legalităţii pedepsei (nulla poena sine lege – nici o pedeapsă fără lege).

Legile se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (art.Dreptul comercial . 4. 78 din Constituţie). De aici decurg principiul neretroactivităţii (norma juridică nu poate produce efecte asupra raporturilor născute înaintea intrării sale în vigoare) şi principiul neultraactivităţii normei juridice (norma juridică nu îşi poate extinde efectele după momentul ieşirii sale din vigoare). actele normative ale Uniunii Europene intră în vigoare la data prevăzută în textul lor sau. dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă) şi normele penale mai favorabile infractorului (Codul penal prevede că.Dreptul civil .6.normele de drept privat sunt apărate numai la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat un drept subiectiv 3. Intrarea în vigoare a normei juridice.1. de la care pările pot deroga prin convenţia lor .părţile raportului juridic de drept privat se află într-o poziţie de egalitate juridică. dacă de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin mai multe reglementări. Ieşirea din vigoare a normei juridice se realizează prin trei modalităţi: 5 . Ramurile dreptului privat: .1. chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp).1. .1. Principiile acţiunii în timp a normei juridice: . Normele juridice care interpretează reglementări anterioare fac corp comun cu normele juridice interpretate.normele juridice cu caracter temporar sau excepţional (Codul penal prevede că legea penală temporară se aplică şi infracţiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare.Principiul aplicării imediate a legii noi .normele juridice care constituie dreptul privat sunt de principiu norme dispozitive. în a 20-a zi de la publicare (art.3.Dreptul internaţional privat 3. Statul (autorităţile publice) poate fi parte în raportul juridic de drept privat având aceleaşi drepturi şi obligaţii ca orice altă persoană juridică. Acţiunea normelor juridice în timp. În dreptul comunitar. 254 TCE şi art. Norma juridică acţionează numai pentru viitor.. Acţiunea normelor juridice în timp 4. Ramuri mixte (complexe) de drept. Normele juridice intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României cu excepţia cazului când în conţinutul lor se prevede o altă dată de intrare în vigoare. spaţiu şi asupra persoanelor 4.Dreptul muncii .Principiul că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem) . Excepţii de la principiul neultraactivităţii normei juridice: .Caracterul activ al normei juridice. în absenţa acesteia.1. b) normele juridice cu caracter interpretativ.Dreptul familiei .2. astfel încât nu putem face o încadrare în diviziunea clasică. se va aplica reglementarea care prevede un regim sancţionator mai favorabil). 4. 4. În prezent există ramuri de drept care cuprind atât dispoziţii specifice dreptului public cât şi dispoziţii specifice dreptului privat. I-39 din Constituţia europeană).5. Excepţii de la principiul neretroactivităţii normei juridice: a) normele dreptului penal care prevăd dezincriminarea unor fapte (Codul penal prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche. Aşa este de exemplu Dreptul afacerilor.

).1. Actelor juridice li se aplică legea din locul unde au fost încheiate (locus regit actum). Norma juridică se aplică pe întreg teritoriul statului care a edictat-o (principiul teritorialităţii). Principiile abrogării: .noul act normativ înlocuieşte reglementări din acte normative anterioare. 4.Legea generală posterioară nu înlătură aplicarea unei legi speciale anterioare decât dacă prevede expres acest lucru (Lex posterior generalis non derogat legi priori speciali) ...în cazul legilor temporare se prevede în conţinutul lor data ieşirii din vigoare (ex. Abrogarea expresă directă sau indirectă. Norma juridică română se aplică cetăţenilor români.Actul normativ nou poate abroga doar acte normative care au aceeaşi forţă juridică sau o forţă juridică inferioară .. Abrogarea expresă indirectă – noul act normativ utilizează o formulă generică pentru abrogarea unor acte normative anterioare: „pe data intrării în vigoare a prezentului act normativ se abrogă orice dispoziţie legală contrară”.. 2. Există două accepţiuni ale acestei noţiuni: a) izvor de drept în sens material. Excepţii: .Legea posterioară înlătură aplicarea celei anterioare (Lex posterior derogat priori) ... din anul.Lege nr. Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor..a) ajungerea la termen..reprezintă condiţiile materiale ale societăţii la un moment dat care au stat la baza voinţei legiuitorului de a reglementa un anumit domeniu social.din anul. 1.. deşi în vigoare. Izvoarele dreptului 6. art.. La bordul navelor sau aeronavelor se aplică regulile statului al cărui pavilion îl poartă.. c) abrogarea – norma îşi încetează acţiunea ca urmare a intrării în vigoare a unei norme noi. Statul acreditar poate cere retragerea diplomatului sau poate lua iniţiativa de a-l declara persona non-grata şi de a-l expulza în cazul în care acesta comite fapte incompatibile cu statutul său şi care lezează grav ordinea de drept. Acţiunea normelor juridice în spaţiu. Leges non solum suffragio legislatoris. Abrogarea expresă directă – noul act normativ indică expres actele normative abrogate (Ex: la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă legea nr. apatrizilor cu domiciliul în România şi cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul României. ordonanţa guvernului nr. 4. D. Cessante ratione legis cessat lex ipsa (Dacă temeiul pentru care legea a fost întocmită dispare. Noţiunea de izvor de drept.Abrogarea unei norme juridice are întotdeauna caracter definitiv Formele abrogării: 1. Excepţii: . 60/1990 privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariaţi prevedea că acest decret intra în vigoare la 1 martie 1990 şi se aplica pe o durată de 6 luni) b) căderea în desuetudine – se realizează atunci când condiţiile socialeconomice care au dus la apariţia normei s-au modificat de o manieră esenţială. din legea nr.personalul diplomatic beneficiază de imunitate diplomatică având imunitate de jurisdicţie. nu se mai poate aplica.. fără a prevedea nimic în legătură cu acţiunea vechilor reglementări....32 (Legile nu se abrogă numai prin votul leguitorului. încetează şi valabilitatea legii). astfel încât norma.. din anul. per desuetudinem abrogantur – Iulianus. Abrogarea implicită (tacită). 6 .2. 6. sed etiam tacito consensu omnium.. care vor fi considerate abrogate tacit.excepţia extrateritorialităţii în condiţii de reciprocitate – Pe teritoriul unei misiuni diplomatice se aplică legea statului reprezentat de misiune. Decretul. sunt acele „dat”-uri ale dreptului şi societăţii care determină acţiunea legiuitorului. dar şi prin desuetudine...3.3. cu acordul tacit al tuturor).

85/2006 privind procedura insolvenţei. 2001/2005).1. Ex – O. b) Decretele adoptate înainte de 1989 de către Marea Adunare Naţională – Decretul nr. Nu constituie izvor al dreptului românesc. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.U. Clasificarea izvoarelor dreptului: 6.Legile ordinare. 1. Ex.). 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice care conţine prevederi cu privire la capacitatea civilă. 571/2003 privind Codul fiscal etc. instrucţiuni şi ordine ale miniştrilor. Legea nr. regimul general privind raporturile de muncă.b) izvor de drept în sens formal – reprezintă forma de exteriorizare a manifestării de voinţă a legiuitorului. ramură şi unitate în baza cărora vor fi încheiate apoi contractele individuale de muncă (Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pentru anii 2005 – 2006 nr.2.Legile organice care se adoptă în domeniile prevăzute de art.G. Notă.Legile constituţionale.2.Ordonanţa nr. sindicatele. Acte normative cu competenţă de reglementare primară şi originară – reglementează în mod primordial relaţiile sociale: a) Legile Accepţiunile conceptului de lege: . Autorităţile publice pot emite secundum legem atât acte cu caracter normativ cât şi acte cu caracter individual (ex. 31/1990 a societăţilor comerciale. Clasificarea legilor: . în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. comercianţi şi obligaţii comerciale). conform unei proceduri prestabilite. prescripţie extinctivă etc. Codul comercial (conţine dispoziţii cu privire la faptele de comerţ. 73 (3) din Constituţie reglementează: regimul juridic general al proprietăţii (Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia).o autorizaţie de construcţie. Legea nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală d) Ordonanţele de urgenţă adoptate de Guvern în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. au aceaşi forţă juridică cu legile ordinare de unde rezultă că Guvernul nu poate emite ordonanţe simple în domeniile rezervate legilor organice şi constituţionale. 3.2. o hotărâre de numire a unei persoane într-o anumită funcţie) 2. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. 6. nr.prin lege în sens strict (stricto sensu) se înţelege numai acel act normativ adoptat de Parlament. Jurisprudenţa – reprezintă totalitatea hotărârilor judecătoreşti. Actele normative: 1. Legea nr. pot fi emise atât în domeniul legilor ordinare cât şi organice.prin lege în sens general (lato sensu) se înţeleg toate actele normative . Izvoare scrise (jus scriptum): 1. Contractul normativ – Ex: contractul colectiv de muncă prevede condiţiile generale ale organizării procesului muncii la nivel naţional. contracte. Constituţia din 1991 şi Legea de revizuire din 2003 .1. decizii şi hotărâri ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ. nu pot fi emise în domeniul legilor constituţionale. c) Ordonanţele de Guvern (simple) sunt emise în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptată de Parlament. .Codul civil (conţine prevederi despre bunuri. Excepţie fac: 7 . patronatele şi protecţia socială (Legea 53/2003 privind Codul muncii) etc. . Acte secundum legem – se emit pentru organizarea executării reglementărilor primare: Hotărârile de Guvern.

structura logico-juridică şi structura tehnico-legislativă a normei juridice. ieşirea din vigoare a normei juridice. Raluca Dimitriu. Pentru aprofundare:  Brânduşa Ştefănescu. speciale şi de excepţie. Editura Lumina Lex. Hotărârile ICCJ în acest caz au rolul de a realiza aplicarea unitară a dreptului pe întreg teritoriul ţării. logică. relativ îndelungată. intrarea în vigoare a normei juridice. interpretarea autentică şi cazuală. metodele interpretării. Editura All Beck. Pentru ca obiceiul să fie izvor de drept este necesar ca o normă juridică din cuprinsul unui act normativ să facă trimitere expresă la respectivul obicei.deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial şi au putere numai pentru viitor. sistematică. ştiinţa dreptului. acceptată de către acestea drept regulă obligatorie. abrogarea implicită (tacită). Maria Corbeanu – Teoria generală a dreptului. analogică. extensivă şi restrictivă. Izvoare nescrise: . obiceiul serveşte drept lege). 8 - - .2. repetată. drept public. norme generale. – Drept civil pentru învăţământul superior economic. nu numai pentru părţile din litigiu.deciziile Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie în cazul recursului în interesul legii promovat de Procurorul General atunci când se constată că în practica instanţelor de recurs o anumită reglementare este aplicată în mod diferit. Doctrina – reprezintă literatura juridică şi nu constituie izvor de drept. Deciziile prin care se judecă excepţiile de neconstituţionalitate sunt obligatorii erga omnes (pentru toţi). Editura Lumina Lex. Consensus omnium consuetudo pro servatur (cu consimţământul tuturor. norme complete şi incomplete. principiul neretroactivităţii şi principiul neultraactivităţii normei juridice. căderea în desuetudine.2. fiind obligatorii pentru instanţele inferioare .. interpretarea gramaticală. 6. interpretare oficială şi neoficială. 2002 Termeni şi cuvinte cheie drept obiectiv. norme imperative şi dispozitive. Bucureşti. acţiunea în timp a normei juridice. 2002  Nicolae Popa – Teoria generală a dreptului. interpretare literală. drept subiectiv. denegare de dreptate. drept privat. coord. 2002  Ion Corbeanu. norma juridică. acţiunea normelor juridice în spaţiu şi asupra persoanelor. în raporturile dintre subiectele de drept. drept pozitiv. Bucureşti.Obiceiul juridic (cutuma) – constă într-o practică generală. 4. norme punitive şi stimulative. interpretarea normei juridice. abrogarea expresă directă şi indirectă. istorică. Bucureşti. analogia legii şi analogia dreptului. ajungerea la termen.

doctrina. SCHEME 1. jurisprudenţa. legi organice şi legi ordinare. actul normativ.- izvoarele dreptului. ordonanţe de urgenţă. Trăsăturile normei juridice Caracter general Caracter impersonal Norma juridică Caracter obligatoriu Caracter de repetabilitate şi continuitate Caracter social 9 . legi constituţionale. contractul normativ. Accepţiunile noţiunii de drept Drept subiectiv DREPT Drept obiectiv Drept pozitiv Ştiinţa dreptului 2. obiceiul (cutuma). decrete. ordonaţe de guvern.

alineate 4. Structura normei juridice Ipoteză Structura internă (logico-juridică) a normei Dispoziţie Sancţiune Norma juridică Structura externă (tehnico-legislativă) a normei Capitole. secţiuni. articole.3. paragrafe. Clasificarea normelor juridice Criterii de clasificare Norme onerative Norme imperative Norme prohibitive Conduita prescrisă Norme dispozitive Norme supletive Norme permisive Norme complete Structura logico-juridică Norme incomplete Norme în alb Norme de trimitere Norme generale Sfera de aplicare Norme speciale 10 .

administrativ. comercial etc. Formele interpretării normelor juridice Criterii de clasificare Interpretare autentica Interpretare oficială Efectele produse Interpretare neoficială Interpretare cazuală Interpretare literală Rezultatele interpretării Interpretare extensivă Interpretare restrictivă 11 . hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau locale etc. Forţa juridică 5. legi. constituţional. ordine ale miniştrilor. penal. hotărâri de guvern. ordonanţe de guvern.Norme de excepţie Norme punitive Sancţiunea Norme stimulative Ramura de drept Norme de drept civil. decrete. Norme cuprinse în Constituţie.

Metodele interpretării Metoda gramaticală Metoda sistematică Metode de interpretare Metoda istorică Metoda logică Analogia dreptului Metoda analogică Analogia legii 12 .6.

Diviziunea şi ramurile dreptului Drept constituţional Drept administrativ Drept public Drept financiar şi fiscal Drept penal Drept internaţional public DREPT Drept civil Drept comercial Drept privat Dreptul familiei Drept internaţional privat Dreptul muncii 13 .7.

Modalităţi de ieşire din vigoare a normei juridice Abrogarea directă Ajungerea la termen Abrogarea expresă Ieşirea din vigoare a normei juridice Abrogarea Abrogarea implicită (tacită) Abrogarea indirectă Căderea în desuetudine 14 .8.

10.nu este izvor de drept 15 . Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului Legi constituţionale Categorii de izvoare Legile Acte normative cu competenţă de reglementare primară Legi organice Legi ordinare Decretele Ordonanţele de Guvern Izvoare scrise Acte normative Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului Hotărâri de Guvern Acte normative secundum legem Ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor Contractul normativ Acte ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ Jurisprudenţa – doar în cazul deciziilor ICCJ cu privire la recursul în interesul legii şi deciziilor Curţii Constituţionale Doctrina.

în condiţiile recunoscute de dreptul obiectiv 5. noţiuni. Dreptul obiectiv reprezintă: a) o parte a dreptului pozitiv b) ansamblul normelor juridice instituite sau sancţionate de stat c) ansamblul normelor juridice în vigoare d) totalitatea normelor juridice adoptate exclusiv de Parlament 4. Teste de verificare a cunoştinţelor I. Intră în conţinutul realităţii juridice: a) exclusiv ansamblul normelor juridice b) conştiinţa juridică. Obiectul specific de cercetare al ştiinţei dreptului îl reprezintă: a) norma juridică b) realitatea juridică c) metodele de cercetare juridică d) societatea 2. concepte şi principii despre drept b) componenta activă a dreptului obiectiv c) x posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a avea o anumită conduită d) x facultatea unei persoane de a solicita celorlalte persoane o conduită corespunzătoare. Statul reprezintă: a) o formă politică de organizare a societăţii b) o formă de organizare a normelor juridice 16 Teste grilă . Răspunsurile corecte sunt marcate cu x 1. Dreptul pozitiv reprezintă: a) ansamblul normelor juridice. dreptul şi relaţiile (raporturile) juridice c) numai metodele de cercetare proprii ştiinţei dreptului d) nici un răspuns nu este corect 3. indiferent dacă sunt sau nu în vigoare b) componenta activă a dreptului obiectiv c) totalitatea normelor juridice aflate în vigoare d) ştiinţa dreptului 6. concepte şi principii care explică dreptul d) o formă de organizare a normelor juridice 7. Dreptul subiectiv reprezintă: a) un ansamblu de noţiuni.Izvoare nescrise Obiceiul juridic (cutuma) B. Ştiinţa dreptului reprezintă: a) un ansamblu de noţiuni şi concepte despre totalitatea relaţiilor sociale b) arta a ceea ce e bine şi rău c) un ansamblu de idei.

c) un ansamblu de autorităţi şi instituţii d) un ansamblu de grupuri sociale 8. Condiţiile şi împrejurările în care se aplică norma juridică sunt prevăzute în: a) ipoteza normei juridice b) dispoziţia normei juridice c) sancţiunea normei juridice d) preambulul actului normativ 12. Norma juridică reprezintă: a) o regulă de conduită instituită sau sancţionată de către stat b) o regulă de conduită cuprinsă în legi şi acte administrative individuale c) orice regulă de conduită socială d) obiect de cercetare al ştiinţei dreptului 9. Structura internă a normei juridice este reprezentată de: a) structura logico-juridică b) structura tehnico-legislativă c) structura cuprinzând: ipoteza. dispoziţia. Normele dispozitive pot fi: a) permisive b) onerative c) supletive d) prohibitive 13. Sunt de strictă interpretare: a) normele generale b) x normele speciale c) x normele de excepţie d) normele determinate 15. Normele de trimitere: a) X se completează cu norme din acelaşi act normativ 17 . Trăsături ale normei juridice sunt: a) caracter irepetabil b) se adresează persoanelor privite în mod individual c) caracter facultativ d) caracter general şi personal 10. sancţiunea d) structura dinamică a normei juridice 11. Normele onerative sunt: a) norme dispozitive b) norme prohibitive c) norme supletive d) norme imperative 14. Normele în alb: a) X se completează cu norme din acte normative care urmează să apară b) se completează cu norme din acelaşi act normativ c) se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoare d) sunt norme complete (determinate) 16.

Metodele interpretării sunt: a) oficială b) autentică c) x stematică 18 . Interpretarea autentică se realizează de: a) X organul emitent al actului b) doctrina juridică c) instanta de judecată d) organul cu atribuţii în procesul aplicării normei juridice 24. După criteriul sancţiunii normele juridice se împart în: a) norme determinate şi nedeterminate b) norme onerative şi prohibitive c) norme permisive şi supletive d) x norme punitive şi stimulative 19. Scopul interpretării este: a) să realizeze eludarea legii b) stabilirea normei juridice aplicabile c) x identificarea voinţei reale a legiuitorului d) realizarea unor studii doctrinare 22. Normele onerative: a) interzic o anumită acţiune b) x impun o anumită acţiune c) lasă la aprecierea subiectului alegerea unei conduite d) suplinesc voinţa părţilor 18. Interpretarea oficială poate fi realizată de: a) X organele puterii legiuitoare b) X organele puterii executive c) X instanţele judecătoreşti d) doctrina juridică 23.b) se completează cu norme din acte normative ulterioare c) x se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoare d) x sunt norme incomplete (nedeterminate) 17. Normele punitive: a) X prevăd o sancţiune negativă b) impun o anumită acţiune c) prevăd o sancţiune pozitivă d) prevăd mijloace de cointeresare pentru aplicarea normei 20. Normele juridice se deosebesc de celelalte categorii de norme sociale prin faptul că: a) numai normele juridice cuprind sancţiuni b) numai normele juridice sunt scrise c) x numai încălcarea normei juridice atrage aplicarea forţei coercitive a statului d) numai încălcarea normei juridice atrage urmări nefavorabile pentru cei care nu le respectă 21.

Sunt trăsături ale dreptului privat: a) poziţia de subordonare juridică a părţilor b) x poziţia de egalitate juridică a părţilor c) normele de drept privat sunt apărate de autorităţile publice din oficiu d) x normele de drept privat sunt apărate doar la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat un drept subiectiv 29. Din dreptul privat fac parte: a) dreptul constituţional b) x dreptul comercial c) dreptul administrativ d) dreptul financiar 31. Din dreptul public fac parte: a) dreptul muncii b) x dreptul fiscal c) x dreptul penal d) dreptul civil 32. Atunci când norma juridică este analizată prin raportare la întreg actul normativ sau/şi prin raportare la alte acte normative este vorba despre o interpretare: a) istorică b) gramaticală c) x sistematică d) logică 27. Sunt trăsături ale dreptului public: a) X apărarea sa prin norme imperative b) X normele sale vizează ocrotirea intereselor generale ale societăţii c) apărarea sa prin norme dispozitive d) normele sale vizează apărarea intereselor individuale 30.d) x logică 25. interpretarea poate fi: a) cazuală b) x restrictivă c) x extensivă d) x literală 28. Atunci când conţinutul literal coincide cu cel real al normei juridice. Sub aspectul rezultatului interpretării normelor juridice. Din dreptul privat fac parte: a) dreptul financiar b) dreptul administrativ c) dreptul penal d) dreptul constituţional 19 . interpretarea este: a) extensivă b) restrictivă c) autentică d) x literală 26.

Principiul neultraactivităţii normei juridice presupune ca: a) norma juridică să nu se mai aplice în cazul când unele împrejurări sociale nu mai corespund voinţei legiuitorului b) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior intrării ei în vigoare c) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior ieşirii ei din vigoare d) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior ieşirii ei din vigoare 40.33. Constituie excepţii de la principiul neretroactivităţii normelor juridice: a) normele juridice cu caracter temporar b) x normele juridice cu caracter interpretativ c) x normele penale mai favorabile d) x normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte 39. Legile intră în vigoare. Principiul neretroactivităţii normei juridice presupune ca: a) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după ieşirea ei din vigoare b) norma juridică să nu se mai aplice atunci când relaţiile sociale reglementate sau modificat de o manieră esenţială c) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior intrării ei în vigoare d) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după intrarea sa în vigoare 38. de regulă: a) la data adoptării de către Parlament b) la data publicării în Monitorul Oficial c) x la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial d) la data promulgării prin decret prezidenţial 34. Constituie excepţii de la principiul neultraactivităţii normelor juridice: a) normele juridice cu caracter interpretativ 20 . de regulă: a) în momentul adoptării ei b) x în momentul publicării în Monitorul oficial al României c) la trei zile de la publicarea în Monitorul oficial al României d) în momentul promulgării prin decret prezidenţial 35. Caracterul activ al normei juridice presupune: a) X norma juridică acţionează pentru viitor b) X norma juridică nu retroactivează c) X norma juridică nu ultraactivează d) nici un răspuns nu este corect 37. Intrarea în vigoare a unei ordonanţe de Guvern se produce. Au aceeaşi valoare din punct de vedere al forţei juridice: a) legile adoptate de Parlament şi hotărârile de Guvern b) Constituţia şi legile adoptate de Parlament c) Ordonanţele Guvernului şi hotărârile de Guvern d) X Legile adoptate de Parlament şi ordonanţele Guvernului 36.

Neaplicarea unei norme juridice o perioadă de timp îndelungată duce la: a) căderea în desuetudine a normei b) abrogarea implicită c) abrogarea indirectă d) x nu duce la ieşirea din vigoare a normei 42. prin excepţie.b) normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte c) normele penale mai favorabile d) x normele juridice cu caracter temporar 41. Pentru ca un obicei să reprezinte izvor al dreptului este necesar: a) numai ca acesta să fie aplicat pe o perioadă îndelungată de timp b) numai ca regula de conduită pe care o conţine să fie percepută ca obligatorie de către cei cărora li se adresează c) x să se permită aplicarea sa printr-o normă juridică din cuprinsul unui act normativ prin care se face trimitere la acel obicei d) să se permită aplicarea sa printr-un text din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti prin care se face trimitere la acel obicei 21 . Abrogarea expresă poate fi: a) X directă b) X indirectă c) tacită d) implicită 43. Principalul izvor al dreptului este: a) jurisprudenţa b) obiceiul juridic c) contractul normativ d) x actul normativ 46. un izvor al dreptului: a) doctrina juridică b) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie c) x obiceiul juridic d) actul normativ 47. Sunt modalităţi de ieşire din vigoare a unei norme juridice: a) X abrogarea b) X căderea în desuetudine c) neaplicarea pe o perioadă îndelungată de timp d) x ajungerea la termen 45. Formularea „de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ toate reglementările contrare se consideră abrogate” este specifică abrogării: a) directe b) implicite c) tacite d) x indirecte 44. Constituie.

Sunt izvoare scrise ale dreptului românesc: a) obiceiul b) doctrina c) jurisprudenţa d) x contractul normativ 50. Constituie izvor al dreptului: a) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) b) x hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în interesul legii c) hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în anulare în materie penală d) nici una din hotărârile ICCJ nu poate constitui izvor de drept 51. Sunt izvoare ale dreptului românesc: a) X actul normativ b) jurisprudenţa c) doctrina d) x contractul normativ 49.48. Contractul colectiv de muncă: a) nu constituie izvor de drept b) este un act juridic individual care produce efecte exclusiv între părţile care au participat la negocierea şi încheierea lui c) este un act normativ d) x este un contract normativ 22 . Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională: a) îşi produc efectele doar faţă de părţile în litigiu (inter partes litigantes) b) x sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi) c) sunt obligatorii şi retroactive d) sunt facultative şi au putere numai pentru viitor 52.