Conceptul de drept. Norma juridică (noţiune, elemente, clasificare, interpretare). Diviziunea şi ramurile dreptului.

Aplicarea dreptului în timp, spaţiu şi asupra persoanelor. Izvoarele dreptului.

A. Sinteze
1. Conceptul de drept Jus est ars boni et aequi (Dreptul este arta binelui şi a echităţii) 1.1. Etimologia cuvântului „drept”. Cuvântul „drept” derivă din latinescul directum: a) adverb indicând direcţia, în sens direct, fără ocol, de-a dreptul; b) adjectiv, arătând diferite însuşiri (linie dreaptă, drum drept etc.); c) în sens figurat înseamnă: potrivit dreptăţii, adevărului, corect, echitabil etc. Prin urmare, luat în sens metaforic, cuvântul drept desemnează ceea ce este conform cu norma (legea). Pentru substantivul „drept” latinii foloseau jus (drept, dreptate, legi) care îşi are originea în sanscritul ju care înseamnă a lega. 1.2. Accepţiunile noţiunii de drept - Drept obiectiv – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate de stat cu scopul de a reglementa relaţiile dintre oameni în cadrul societăţii. - Drept pozitiv – reprezintă componenta activă a dreptului obiectiv, respectiv totalitatea normelor juridice aflate în vigoare la un moment dat pe un anumit teritoriu. - Drept subiectiv – reprezintă posibilitatea (facultatea, prerogativa) unei persoane, recunoscută şi ocrotită de dreptul obiectiv (de lege) de a avea o anumită conduită şi de a pretinde persoanei(lor) obligate să aibă o comportare (conduită) corespunzătoare dreptului său, comportare care poate fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a statului. - Ştiinţa dreptului – reprezintă ştiinţa socială care are ca obiect de cercetare ansamblul regulilor de conduită (normelor juridice) adoptate de stat (care formează dreptul obiectiv) precum şi cerinţele sociale care au impus statului să reglementeze, să adopte norme juridice 2. Norma juridică 2.1. Noţiune. Norma juridică este o regulă generală, impersonală, tipică şi obligatorie care prescrie conduita oamenilor în raporturile dintre ei sau în raport cu societatea, având ca scop asigurarea ordinii sociale, regulă care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forţa de constrângere a statului. 2.2. Trăsăturile normei juridice - Norma juridică are caracter general- Lex est communae praeceptum – Papinian D.1.3.1 (legea este o dispoziţie generală). Norma juridică prescrie o conduită tipică, un etalon de comportament pe care trebuie să-l respecte toţi subiecţii. Norma juridică conţine un model abstract pentru un agent posibil al acţiunii sociale. Norma juridică nu se rânduieşte pentru 1

ceea ce se produce întâmplător, într-un caz izolat, ci are în vedere o generaltate de relaţii şi o medie de comportament. Neque leges neque senatus consulta ita scribi possunt, ut omnes casus qui quandoque incidetiat comprehendantur, sed suficit la quae plerum accidunt continert – Iulianus, 3, 1. Digeste, Libro LVIII, digestorum, 10 (nici legile, nici senatusconsultele nu pot fi scrise astfel încât să cuprindă toate cazurile care s-ar ivi vreodată, dar este suficient ca ele să includă ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori). - Norma juridică are caracter impersonal – Jura non singulas personas, sed generaliter constituuntur – Ulpianus, Digeste, 3, 1, III ad Sabinum 1,8. (dreptul se rânduieşte nu pentru fiecare om în parte, ci pentru toţi). Norma juridică nu se adresează direct unei persoane determinate, concretizate, ci ea vizează un număr nedeterminat de persoane - Norma juridică este obligatorie - Conformarea la conduita prescrisă de norma juridică nu este facultativă, ci obligatorie, astfel încât dacă norma nu este îndeplinită de bună voie se poate apela la forţa coercitivă (de constrângere) a statului. - Norma juridică are caracter de repetabilitate şi continuitate - Norma juridică se aplică unui număr nedefinit de cazuri, ori de câte ori este necesar, pe durata cât este în vigoare şi cât timp se manifestă relaţiile sociale de natura acelora avute în vedere de legiuitor în momentul edictării normei. - Norma juridică are caracter social - Norma juridică implică un raport intersubiectiv, adresându-se exclusiv comportamentului uman pe care urmăreşte să îl direcţioneze. 2.3. Structura normei juridice 2.3.1. Structura internă (logico-juridică) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte partea statică, stabilă a normei, fiind alcătuită din: a) Ipoteza – arată condiţiile sau împrejurările în care se va aplica norma juridică b) Dispoziţia – prescrie conduita părţilor adică acţiunea sau inacţiunea pe care subiectele trebuie să o îndeplinească c) Sancţiunea – reprezintă acea parte a normei juridice care stabileşte consecinţele nerespectării conduitei prescrise de dispoziţie şi măsurile coercitive care se pot lua de organele specializate ale statului. 2.3.2. Structura externă (tehnico-legislativă) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte partea dinamică a normei, reprezentând forma de exprimare, de exteriorizare a normei juridice în cadrul actelor normative sub formă de capitole, secţiuni, paragrafe, articole, alineate. 2.4. Clasificarea normelor juridice 2.4.1. După felul conduitei pe care o prescriu: a) norme imperative – conduita prescrisă de ele este obligatorie, părţile neputând deroga de la aceasta. Sunt de două feluri: onerative (care impun o anumită acţiune) şi prohibitive (care interzic o anumită acţiune). b) norme dispozitive – recomandă o anumită conduită. Pot fi: permisive (care nici nu obligă şi nici nu interzic o anumită conduită, lăsând la aprecierea subiectului alegerea unei conduite) şi supletive (când se reglementează o anumită conduită, dar în mod subsidiar, dacă părţile nu şi-au determinat-o ele însele). 2.4.2. După criteriul structurii logico-juridice (interne) normele juridice se împart în: a) norme complete (determinate) – cuprind în structura lor toate elementele: ipoteză, dispoziţie, sancţiune. b) norme incomplete (nedeterminate) – nu au în structura lor toate elementele. În acest caz actul normativ face trimitere la alte norme din acelaşi act normativ sau din alte acte normative prezente (norme de trimitere) sau precizează faptul că norma în cauză se va completa prin acte normative ulterioare (norme în alb). 2.4.3. După criteriul sferei de aplicare normele juridice se clasifică în: 2

4. în realitate. conţinutul lor neputând fi extins prin analogie şi la alte domenii.. de drept constituţional. După criteriul ramurii de drept (după obiectul lor) normele juridice se clasifică în : norme de drept civil. 2.5.5. Formele interpretării: A. Exemplu: conform Codului familiei vârsta minimă la căsătorie pentru femei este de 16 ani. fiind astfel obligatorie.5. recompense etc. 2.18 (Legile trebuie interpretate cu multă grijă pentru ca intenţia legiuitorului să fie respectată). 2. După criteriul sancţiunii normele juridice se clasifică în: a) norme punitive – prevăd o sancţiune negativă sub forma unei pedepse juridice b) norme stimulative – prevăd o sancţiune pozitivă sub forma unui sistem de stimulente.3.5. hotărâri de guvern. având prioritate faţă de normele generale c) norme de excepţie – completează normele generale sau speciale fără a aduce atingere ordinii de drept. D.6.a) norme generale – au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-o ramură de drept. intrepretarea poate fi: a) literală (declarativă) – când între formularea textului legal şi cazurile de practică care se încadrează în ipoteza sa există concordanţă b) extensivă – când conţinutul normei este. Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce distingem: a) interpretare oficială – este realizată de o autoritate publică competentă şi are forţă juridică. a unor mijloace de cointeresare în vederea punerii în aplicare a normei: distincţii.5. b) norme speciale – se aplică unei sfere restrânse de relaţii. Benignius leges interpretandae sunt. hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau locale etc. Normele speciale şi normele de excepţie sunt de strictă interpretare (exceptiones sunt strictissimae interpretationis). Metodele interpretării: a) metoda gramaticală – constă în analiza semantică. 2. neavând forţă juridică. într-un domeniu mai restrâns decât cel formal literal. literal (cuprins în formularea textului normei) c) restrictivă – când aplicarea normei juridice se face. decrete. de drept penal.4. Această interpretare poate fi autentică (atunci când este realizată chiar de autoritatea care a edictat norma juridică) sau cazuală (realizată de instanţele judecătoreşti sau de organele administraţiei în procesul de aplicare a normei) b) interpretare neoficială – este realizată în doctrina juridică (literatura juridică) sau în pledoariile avocaţilor şi este facultativă. decoraţii. Scopul interpretării normelor de drept constă în identificarea voinţei reale a legiuitorului. ordine ale miniştrilor.4. ordonanţe de guvern. pentru motive temeinice se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani. quo voluntas earum conservetur – Celsus. în realitate. de drept administrativ. mai întins decât cel formal. Din punct de vedere al rezultatelor interpretării normelor juridice.4.1. După criteriul forţei juridice a actului normativ în care sunt cuprinse deosebim norme cuprinse în Constituţie. 1. sintactică şi morfologică a normei juridice 3 . Noţiune. Interpretarea normelor juridice 2.3. B. dar prin excepţie. 2.2. Interpretarea este operaţiunea prin care se determină sensul pe care l-a avut în vedere legiuitorul când a elaborat şi adoptat legea. legi. 2. de drept comercial etc. derogă de la dreptul comun (specialia generalibus derogant).

în dreptul penal infracţiunile şi pedepsele trebuie să fie prevăzute expres de lege conform principiului legalităţii incriminării (nullum crimen sine lege – nici o infracţiune fără lege) şi a principiului legalităţii pedepsei (nulla poena sine lege – nici o pedeapsă fără lege). fie poate face apel la principiile de drept (analogia dreptului). pornind de la premisa că în cazul noţiunilor contradictorii care se neagă una pe alta.. ea interzice implicit şi mai mult). c) metoda istorică – se stabileşte sensul normei juridice prin raportare la contextul istoric.normele de drept public sunt apărate de autorităţile publice din oficiu 3.în cazul excepţiilor la o anumită normă juridică. care sunt de strictă interpretare 3. Publicum jus est quod ad statum rei Romanae spectat. ibi idem jus). 3. conduce la concluzii contrare legii). normele dreptului privat ocrotesc interesul personal 4 . 2. e) metoda analogică. Analogia nu poate fi folosită: .tradiţional. doar una poate fi adevărată.3.b) metoda sistematică – constă în stabilirea sensului normei juridice prin încadrarea sa în economia actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative. adică el nu poate refuza să judece atunci când nu există un text de lege aplicabil cauzei.38 (Dreptul public nu poate fi modificat prin convenţii între particulari) .2. .Dreptul internaţional public 3. recurgându-se la argumente logice de genul: ad absurdum (se demonstrează că orice interpretare dată textului normei juridice.1. Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat. ceea ce justifică protecţia deosebită acordată .4.2 (Dreptul public este cel ce se referă la organizarea statului roman. Judecătorul nu poate realiza denegare de dreptate.Dreptul financiar şi fiscal . Caracteristicile dreptului privat: .14.. neexistând o a treia posibilitate). privatum quod ad singulorum utilitatem pertinet – Ulpianus. a pari (pentru situaţii identice. d) metoda logică – constă în examinarea textului prin aplicarea regulilor logicii formale. per a contrario (aplică legea terţului exclus – tertium non datur-. la condiţiile socio-economice şi politice de la momentul adoptării normei de drept. Atunci când organul de aplicare este sesizat cu soluţionarea unei cauze care nu este prevăzută de lege el poate aplica fie o normă asemănătoare (analogia legii). dreptul privat priveşte interese particulare). în afară de cea oferită. soluţii identice – ubi eadem ratio.în cazul prezumţiilor legale absolute.Dreptul procesual penal . Excepţiile sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte situaţii (exceptiones sunt strictissimae interpretationis) .1.părţile raportului juridic de drept public se află într-o poziţie de inegalitate juridică. 1. a fortiori (cu atât mai mult). normele dreptului public ocrotesc interesul general. a majori ad minus (cine poate mai mult poate şi mai puţin). de la care nu se poate deroga . Caracteristicile dreptului public . D.tradiţional.Dreptul administrativ . Ramurile dreptului public: . cealaltă este falsă.Jus publicum privatorum pactis mutari non potest – D. a minori ad minus ( dacă legea interzice mai puţin. Diviziunea şi ramurile dreptului 3.unul din subiectele raportului de drept public este o autoritate publică .normele juridice care constituie dreptul public sunt de principiu norme imperative.Dreptul constituţional . statul (autorităţile publice) având o poziţie supraordonată iar cealaltă parte o poziţie de subordonare .Dreptul penal . Prin urmare în acest domeniu nu poate funcţiona analogia.

dacă de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin mai multe reglementări. În prezent există ramuri de drept care cuprind atât dispoziţii specifice dreptului public cât şi dispoziţii specifice dreptului privat.1. astfel încât nu putem face o încadrare în diviziunea clasică. 4. În dreptul comunitar.6. de la care pările pot deroga prin convenţia lor . 78 din Constituţie). Normele juridice intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României cu excepţia cazului când în conţinutul lor se prevede o altă dată de intrare în vigoare. în a 20-a zi de la publicare (art..1. Norma juridică acţionează numai pentru viitor.5.Dreptul familiei .Dreptul civil .Dreptul muncii . Ramurile dreptului privat: .normele juridice care constituie dreptul privat sunt de principiu norme dispozitive.normele juridice cu caracter temporar sau excepţional (Codul penal prevede că legea penală temporară se aplică şi infracţiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare. dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă) şi normele penale mai favorabile infractorului (Codul penal prevede că.Principiul că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem) .3. Excepţii de la principiul neretroactivităţii normei juridice: a) normele dreptului penal care prevăd dezincriminarea unor fapte (Codul penal prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche. Aşa este de exemplu Dreptul afacerilor. Acţiunea normelor juridice în timp 4. se va aplica reglementarea care prevede un regim sancţionator mai favorabil). Excepţii de la principiul neultraactivităţii normei juridice: . 254 TCE şi art. Acţiunea normelor juridice în timp. De aici decurg principiul neretroactivităţii (norma juridică nu poate produce efecte asupra raporturilor născute înaintea intrării sale în vigoare) şi principiul neultraactivităţii normei juridice (norma juridică nu îşi poate extinde efectele după momentul ieşirii sale din vigoare). Ramuri mixte (complexe) de drept. 4. Legile se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (art. . Normele juridice care interpretează reglementări anterioare fac corp comun cu normele juridice interpretate. chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp). spaţiu şi asupra persoanelor 4.Dreptul comercial . I-39 din Constituţia europeană).normele de drept privat sunt apărate numai la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat un drept subiectiv 3.1.Dreptul internaţional privat 3.părţile raportului juridic de drept privat se află într-o poziţie de egalitate juridică. în absenţa acesteia.1.2.Caracterul activ al normei juridice. Ieşirea din vigoare a normei juridice se realizează prin trei modalităţi: 5 . actele normative ale Uniunii Europene intră în vigoare la data prevăzută în textul lor sau. 4.1. Statul (autorităţile publice) poate fi parte în raportul juridic de drept privat având aceleaşi drepturi şi obligaţii ca orice altă persoană juridică. Intrarea în vigoare a normei juridice. b) normele juridice cu caracter interpretativ. Principiile acţiunii în timp a normei juridice: .Principiul aplicării imediate a legii noi .

. Principiile abrogării: . Norma juridică se aplică pe întreg teritoriul statului care a edictat-o (principiul teritorialităţii). cu acordul tacit al tuturor).3.. Abrogarea implicită (tacită). Există două accepţiuni ale acestei noţiuni: a) izvor de drept în sens material.. din anul.Lege nr. art..personalul diplomatic beneficiază de imunitate diplomatică având imunitate de jurisdicţie.excepţia extrateritorialităţii în condiţii de reciprocitate – Pe teritoriul unei misiuni diplomatice se aplică legea statului reprezentat de misiune. Izvoarele dreptului 6. 1. 4....). Excepţii: . ordonanţa guvernului nr.Actul normativ nou poate abroga doar acte normative care au aceeaşi forţă juridică sau o forţă juridică inferioară . Excepţii: . Decretul. nu se mai poate aplica.3..1. dar şi prin desuetudine.în cazul legilor temporare se prevede în conţinutul lor data ieşirii din vigoare (ex. Statul acreditar poate cere retragerea diplomatului sau poate lua iniţiativa de a-l declara persona non-grata şi de a-l expulza în cazul în care acesta comite fapte incompatibile cu statutul său şi care lezează grav ordinea de drept.reprezintă condiţiile materiale ale societăţii la un moment dat care au stat la baza voinţei legiuitorului de a reglementa un anumit domeniu social. 4. Noţiunea de izvor de drept. sunt acele „dat”-uri ale dreptului şi societăţii care determină acţiunea legiuitorului. Abrogarea expresă indirectă – noul act normativ utilizează o formulă generică pentru abrogarea unor acte normative anterioare: „pe data intrării în vigoare a prezentului act normativ se abrogă orice dispoziţie legală contrară”. Cessante ratione legis cessat lex ipsa (Dacă temeiul pentru care legea a fost întocmită dispare.. astfel încât norma. Abrogarea expresă directă sau indirectă. sed etiam tacito consensu omnium. fără a prevedea nimic în legătură cu acţiunea vechilor reglementări.Legea posterioară înlătură aplicarea celei anterioare (Lex posterior derogat priori) .Abrogarea unei norme juridice are întotdeauna caracter definitiv Formele abrogării: 1.noul act normativ înlocuieşte reglementări din acte normative anterioare.32 (Legile nu se abrogă numai prin votul leguitorului. Acţiunea normelor juridice în spaţiu... deşi în vigoare.. Leges non solum suffragio legislatoris. apatrizilor cu domiciliul în România şi cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul României.. Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor. per desuetudinem abrogantur – Iulianus. care vor fi considerate abrogate tacit. 6 .. Norma juridică română se aplică cetăţenilor români. 2.. 6.Legea generală posterioară nu înlătură aplicarea unei legi speciale anterioare decât dacă prevede expres acest lucru (Lex posterior generalis non derogat legi priori speciali) . Actelor juridice li se aplică legea din locul unde au fost încheiate (locus regit actum).2. c) abrogarea – norma îşi încetează acţiunea ca urmare a intrării în vigoare a unei norme noi.. D.a) ajungerea la termen.. din legea nr.. încetează şi valabilitatea legii). Abrogarea expresă directă – noul act normativ indică expres actele normative abrogate (Ex: la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă legea nr. din anul. La bordul navelor sau aeronavelor se aplică regulile statului al cărui pavilion îl poartă.din anul.. 60/1990 privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariaţi prevedea că acest decret intra în vigoare la 1 martie 1990 şi se aplica pe o durată de 6 luni) b) căderea în desuetudine – se realizează atunci când condiţiile socialeconomice care au dus la apariţia normei s-au modificat de o manieră esenţială.

decizii şi hotărâri ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Acte secundum legem – se emit pentru organizarea executării reglementărilor primare: Hotărârile de Guvern. Autorităţile publice pot emite secundum legem atât acte cu caracter normativ cât şi acte cu caracter individual (ex.2. Legea nr. .Legile ordinare. patronatele şi protecţia socială (Legea 53/2003 privind Codul muncii) etc.prin lege în sens general (lato sensu) se înţeleg toate actele normative . Jurisprudenţa – reprezintă totalitatea hotărârilor judecătoreşti. Legea nr. Ex. 3. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.Legile constituţionale.Ordonanţa nr.Codul civil (conţine prevederi despre bunuri.G. conform unei proceduri prestabilite. nu pot fi emise în domeniul legilor constituţionale. Contractul normativ – Ex: contractul colectiv de muncă prevede condiţiile generale ale organizării procesului muncii la nivel naţional. Actele normative: 1. Excepţie fac: 7 . 6.Legile organice care se adoptă în domeniile prevăzute de art. Notă. o hotărâre de numire a unei persoane într-o anumită funcţie) 2.2. sindicatele. b) Decretele adoptate înainte de 1989 de către Marea Adunare Naţională – Decretul nr.2. 73 (3) din Constituţie reglementează: regimul juridic general al proprietăţii (Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia). 2001/2005). ramură şi unitate în baza cărora vor fi încheiate apoi contractele individuale de muncă (Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pentru anii 2005 – 2006 nr. în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.prin lege în sens strict (stricto sensu) se înţelege numai acel act normativ adoptat de Parlament. nr. 1. Acte normative cu competenţă de reglementare primară şi originară – reglementează în mod primordial relaţiile sociale: a) Legile Accepţiunile conceptului de lege: . 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice care conţine prevederi cu privire la capacitatea civilă. c) Ordonanţele de Guvern (simple) sunt emise în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptată de Parlament. Izvoare scrise (jus scriptum): 1. 571/2003 privind Codul fiscal etc. Clasificarea legilor: . a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. instrucţiuni şi ordine ale miniştrilor. Nu constituie izvor al dreptului românesc.b) izvor de drept în sens formal – reprezintă forma de exteriorizare a manifestării de voinţă a legiuitorului. 31/1990 a societăţilor comerciale. . Ex – O.U. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală d) Ordonanţele de urgenţă adoptate de Guvern în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.1. Codul comercial (conţine dispoziţii cu privire la faptele de comerţ.1. Clasificarea izvoarelor dreptului: 6. Legea nr. regimul general privind raporturile de muncă.). au aceaşi forţă juridică cu legile ordinare de unde rezultă că Guvernul nu poate emite ordonanţe simple în domeniile rezervate legilor organice şi constituţionale. contracte. comercianţi şi obligaţii comerciale). pot fi emise atât în domeniul legilor ordinare cât şi organice.o autorizaţie de construcţie. Constituţia din 1991 şi Legea de revizuire din 2003 . prescripţie extinctivă etc.

Pentru ca obiceiul să fie izvor de drept este necesar ca o normă juridică din cuprinsul unui act normativ să facă trimitere expresă la respectivul obicei. 4. norme imperative şi dispozitive. 8 - - .2. Doctrina – reprezintă literatura juridică şi nu constituie izvor de drept. Maria Corbeanu – Teoria generală a dreptului.deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial şi au putere numai pentru viitor. 2002  Ion Corbeanu. interpretarea autentică şi cazuală. Editura Lumina Lex. Editura Lumina Lex. Bucureşti. ajungerea la termen. – Drept civil pentru învăţământul superior economic. căderea în desuetudine. interpretare oficială şi neoficială. ieşirea din vigoare a normei juridice. interpretare literală.2. acceptată de către acestea drept regulă obligatorie. fiind obligatorii pentru instanţele inferioare . sistematică. Bucureşti. norme punitive şi stimulative. intrarea în vigoare a normei juridice. norme generale. obiceiul serveşte drept lege). abrogarea expresă directă şi indirectă. analogia legii şi analogia dreptului. drept pozitiv. drept public. istorică. 6. Consensus omnium consuetudo pro servatur (cu consimţământul tuturor. 2002 Termeni şi cuvinte cheie drept obiectiv. interpretarea gramaticală. Raluca Dimitriu..Obiceiul juridic (cutuma) – constă într-o practică generală. extensivă şi restrictivă. denegare de dreptate. speciale şi de excepţie. analogică. Izvoare nescrise: . drept privat. în raporturile dintre subiectele de drept. 2002  Nicolae Popa – Teoria generală a dreptului. principiul neretroactivităţii şi principiul neultraactivităţii normei juridice. Editura All Beck. Bucureşti. nu numai pentru părţile din litigiu. drept subiectiv. norme complete şi incomplete. acţiunea în timp a normei juridice. structura logico-juridică şi structura tehnico-legislativă a normei juridice. Pentru aprofundare:  Brânduşa Ştefănescu. relativ îndelungată. logică.deciziile Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie în cazul recursului în interesul legii promovat de Procurorul General atunci când se constată că în practica instanţelor de recurs o anumită reglementare este aplicată în mod diferit. coord. ştiinţa dreptului. metodele interpretării. Deciziile prin care se judecă excepţiile de neconstituţionalitate sunt obligatorii erga omnes (pentru toţi). abrogarea implicită (tacită). acţiunea normelor juridice în spaţiu şi asupra persoanelor. Hotărârile ICCJ în acest caz au rolul de a realiza aplicarea unitară a dreptului pe întreg teritoriul ţării. repetată. norma juridică. interpretarea normei juridice.

legi organice şi legi ordinare. SCHEME 1. doctrina. decrete.- izvoarele dreptului. obiceiul (cutuma). Accepţiunile noţiunii de drept Drept subiectiv DREPT Drept obiectiv Drept pozitiv Ştiinţa dreptului 2. jurisprudenţa. actul normativ. contractul normativ. ordonaţe de guvern. legi constituţionale. Trăsăturile normei juridice Caracter general Caracter impersonal Norma juridică Caracter obligatoriu Caracter de repetabilitate şi continuitate Caracter social 9 . ordonanţe de urgenţă.

secţiuni. articole. Structura normei juridice Ipoteză Structura internă (logico-juridică) a normei Dispoziţie Sancţiune Norma juridică Structura externă (tehnico-legislativă) a normei Capitole. Clasificarea normelor juridice Criterii de clasificare Norme onerative Norme imperative Norme prohibitive Conduita prescrisă Norme dispozitive Norme supletive Norme permisive Norme complete Structura logico-juridică Norme incomplete Norme în alb Norme de trimitere Norme generale Sfera de aplicare Norme speciale 10 .3. paragrafe. alineate 4.

decrete. penal. legi. Formele interpretării normelor juridice Criterii de clasificare Interpretare autentica Interpretare oficială Efectele produse Interpretare neoficială Interpretare cazuală Interpretare literală Rezultatele interpretării Interpretare extensivă Interpretare restrictivă 11 . Norme cuprinse în Constituţie. ordine ale miniştrilor. hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau locale etc. Forţa juridică 5. comercial etc.Norme de excepţie Norme punitive Sancţiunea Norme stimulative Ramura de drept Norme de drept civil. constituţional. ordonanţe de guvern. administrativ. hotărâri de guvern.

Metodele interpretării Metoda gramaticală Metoda sistematică Metode de interpretare Metoda istorică Metoda logică Analogia dreptului Metoda analogică Analogia legii 12 .6.

7. Diviziunea şi ramurile dreptului Drept constituţional Drept administrativ Drept public Drept financiar şi fiscal Drept penal Drept internaţional public DREPT Drept civil Drept comercial Drept privat Dreptul familiei Drept internaţional privat Dreptul muncii 13 .

8. Modalităţi de ieşire din vigoare a normei juridice Abrogarea directă Ajungerea la termen Abrogarea expresă Ieşirea din vigoare a normei juridice Abrogarea Abrogarea implicită (tacită) Abrogarea indirectă Căderea în desuetudine 14 .

nu este izvor de drept 15 . Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului Legi constituţionale Categorii de izvoare Legile Acte normative cu competenţă de reglementare primară Legi organice Legi ordinare Decretele Ordonanţele de Guvern Izvoare scrise Acte normative Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului Hotărâri de Guvern Acte normative secundum legem Ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor Contractul normativ Acte ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ Jurisprudenţa – doar în cazul deciziilor ICCJ cu privire la recursul în interesul legii şi deciziilor Curţii Constituţionale Doctrina.10.

concepte şi principii despre drept b) componenta activă a dreptului obiectiv c) x posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a avea o anumită conduită d) x facultatea unei persoane de a solicita celorlalte persoane o conduită corespunzătoare. Ştiinţa dreptului reprezintă: a) un ansamblu de noţiuni şi concepte despre totalitatea relaţiilor sociale b) arta a ceea ce e bine şi rău c) un ansamblu de idei. Teste de verificare a cunoştinţelor I. concepte şi principii care explică dreptul d) o formă de organizare a normelor juridice 7. Statul reprezintă: a) o formă politică de organizare a societăţii b) o formă de organizare a normelor juridice 16 Teste grilă . dreptul şi relaţiile (raporturile) juridice c) numai metodele de cercetare proprii ştiinţei dreptului d) nici un răspuns nu este corect 3. Dreptul subiectiv reprezintă: a) un ansamblu de noţiuni. noţiuni. în condiţiile recunoscute de dreptul obiectiv 5. Intră în conţinutul realităţii juridice: a) exclusiv ansamblul normelor juridice b) conştiinţa juridică. Dreptul pozitiv reprezintă: a) ansamblul normelor juridice. Dreptul obiectiv reprezintă: a) o parte a dreptului pozitiv b) ansamblul normelor juridice instituite sau sancţionate de stat c) ansamblul normelor juridice în vigoare d) totalitatea normelor juridice adoptate exclusiv de Parlament 4.Izvoare nescrise Obiceiul juridic (cutuma) B. indiferent dacă sunt sau nu în vigoare b) componenta activă a dreptului obiectiv c) totalitatea normelor juridice aflate în vigoare d) ştiinţa dreptului 6. Răspunsurile corecte sunt marcate cu x 1. Obiectul specific de cercetare al ştiinţei dreptului îl reprezintă: a) norma juridică b) realitatea juridică c) metodele de cercetare juridică d) societatea 2.

Trăsături ale normei juridice sunt: a) caracter irepetabil b) se adresează persoanelor privite în mod individual c) caracter facultativ d) caracter general şi personal 10. Normele în alb: a) X se completează cu norme din acte normative care urmează să apară b) se completează cu norme din acelaşi act normativ c) se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoare d) sunt norme complete (determinate) 16. Normele de trimitere: a) X se completează cu norme din acelaşi act normativ 17 . Sunt de strictă interpretare: a) normele generale b) x normele speciale c) x normele de excepţie d) normele determinate 15. Norma juridică reprezintă: a) o regulă de conduită instituită sau sancţionată de către stat b) o regulă de conduită cuprinsă în legi şi acte administrative individuale c) orice regulă de conduită socială d) obiect de cercetare al ştiinţei dreptului 9. Normele dispozitive pot fi: a) permisive b) onerative c) supletive d) prohibitive 13. sancţiunea d) structura dinamică a normei juridice 11. Condiţiile şi împrejurările în care se aplică norma juridică sunt prevăzute în: a) ipoteza normei juridice b) dispoziţia normei juridice c) sancţiunea normei juridice d) preambulul actului normativ 12. dispoziţia.c) un ansamblu de autorităţi şi instituţii d) un ansamblu de grupuri sociale 8. Normele onerative sunt: a) norme dispozitive b) norme prohibitive c) norme supletive d) norme imperative 14. Structura internă a normei juridice este reprezentată de: a) structura logico-juridică b) structura tehnico-legislativă c) structura cuprinzând: ipoteza.

Scopul interpretării este: a) să realizeze eludarea legii b) stabilirea normei juridice aplicabile c) x identificarea voinţei reale a legiuitorului d) realizarea unor studii doctrinare 22.b) se completează cu norme din acte normative ulterioare c) x se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoare d) x sunt norme incomplete (nedeterminate) 17. Interpretarea oficială poate fi realizată de: a) X organele puterii legiuitoare b) X organele puterii executive c) X instanţele judecătoreşti d) doctrina juridică 23. Normele onerative: a) interzic o anumită acţiune b) x impun o anumită acţiune c) lasă la aprecierea subiectului alegerea unei conduite d) suplinesc voinţa părţilor 18. Interpretarea autentică se realizează de: a) X organul emitent al actului b) doctrina juridică c) instanta de judecată d) organul cu atribuţii în procesul aplicării normei juridice 24. Metodele interpretării sunt: a) oficială b) autentică c) x stematică 18 . Normele juridice se deosebesc de celelalte categorii de norme sociale prin faptul că: a) numai normele juridice cuprind sancţiuni b) numai normele juridice sunt scrise c) x numai încălcarea normei juridice atrage aplicarea forţei coercitive a statului d) numai încălcarea normei juridice atrage urmări nefavorabile pentru cei care nu le respectă 21. După criteriul sancţiunii normele juridice se împart în: a) norme determinate şi nedeterminate b) norme onerative şi prohibitive c) norme permisive şi supletive d) x norme punitive şi stimulative 19. Normele punitive: a) X prevăd o sancţiune negativă b) impun o anumită acţiune c) prevăd o sancţiune pozitivă d) prevăd mijloace de cointeresare pentru aplicarea normei 20.

d) x logică 25. Sunt trăsături ale dreptului public: a) X apărarea sa prin norme imperative b) X normele sale vizează ocrotirea intereselor generale ale societăţii c) apărarea sa prin norme dispozitive d) normele sale vizează apărarea intereselor individuale 30. Din dreptul privat fac parte: a) dreptul financiar b) dreptul administrativ c) dreptul penal d) dreptul constituţional 19 . Atunci când norma juridică este analizată prin raportare la întreg actul normativ sau/şi prin raportare la alte acte normative este vorba despre o interpretare: a) istorică b) gramaticală c) x sistematică d) logică 27. interpretarea este: a) extensivă b) restrictivă c) autentică d) x literală 26. Sub aspectul rezultatului interpretării normelor juridice. Din dreptul privat fac parte: a) dreptul constituţional b) x dreptul comercial c) dreptul administrativ d) dreptul financiar 31. interpretarea poate fi: a) cazuală b) x restrictivă c) x extensivă d) x literală 28. Din dreptul public fac parte: a) dreptul muncii b) x dreptul fiscal c) x dreptul penal d) dreptul civil 32. Sunt trăsături ale dreptului privat: a) poziţia de subordonare juridică a părţilor b) x poziţia de egalitate juridică a părţilor c) normele de drept privat sunt apărate de autorităţile publice din oficiu d) x normele de drept privat sunt apărate doar la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat un drept subiectiv 29. Atunci când conţinutul literal coincide cu cel real al normei juridice.

Constituie excepţii de la principiul neultraactivităţii normelor juridice: a) normele juridice cu caracter interpretativ 20 . de regulă: a) în momentul adoptării ei b) x în momentul publicării în Monitorul oficial al României c) la trei zile de la publicarea în Monitorul oficial al României d) în momentul promulgării prin decret prezidenţial 35.33. Intrarea în vigoare a unei ordonanţe de Guvern se produce. Caracterul activ al normei juridice presupune: a) X norma juridică acţionează pentru viitor b) X norma juridică nu retroactivează c) X norma juridică nu ultraactivează d) nici un răspuns nu este corect 37. de regulă: a) la data adoptării de către Parlament b) la data publicării în Monitorul Oficial c) x la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial d) la data promulgării prin decret prezidenţial 34. Principiul neretroactivităţii normei juridice presupune ca: a) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după ieşirea ei din vigoare b) norma juridică să nu se mai aplice atunci când relaţiile sociale reglementate sau modificat de o manieră esenţială c) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior intrării ei în vigoare d) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după intrarea sa în vigoare 38. Legile intră în vigoare. Constituie excepţii de la principiul neretroactivităţii normelor juridice: a) normele juridice cu caracter temporar b) x normele juridice cu caracter interpretativ c) x normele penale mai favorabile d) x normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte 39. Au aceeaşi valoare din punct de vedere al forţei juridice: a) legile adoptate de Parlament şi hotărârile de Guvern b) Constituţia şi legile adoptate de Parlament c) Ordonanţele Guvernului şi hotărârile de Guvern d) X Legile adoptate de Parlament şi ordonanţele Guvernului 36. Principiul neultraactivităţii normei juridice presupune ca: a) norma juridică să nu se mai aplice în cazul când unele împrejurări sociale nu mai corespund voinţei legiuitorului b) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior intrării ei în vigoare c) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior ieşirii ei din vigoare d) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior ieşirii ei din vigoare 40.

Abrogarea expresă poate fi: a) X directă b) X indirectă c) tacită d) implicită 43. Formularea „de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ toate reglementările contrare se consideră abrogate” este specifică abrogării: a) directe b) implicite c) tacite d) x indirecte 44. Neaplicarea unei norme juridice o perioadă de timp îndelungată duce la: a) căderea în desuetudine a normei b) abrogarea implicită c) abrogarea indirectă d) x nu duce la ieşirea din vigoare a normei 42.b) normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte c) normele penale mai favorabile d) x normele juridice cu caracter temporar 41. Constituie. Sunt modalităţi de ieşire din vigoare a unei norme juridice: a) X abrogarea b) X căderea în desuetudine c) neaplicarea pe o perioadă îndelungată de timp d) x ajungerea la termen 45. Principalul izvor al dreptului este: a) jurisprudenţa b) obiceiul juridic c) contractul normativ d) x actul normativ 46. Pentru ca un obicei să reprezinte izvor al dreptului este necesar: a) numai ca acesta să fie aplicat pe o perioadă îndelungată de timp b) numai ca regula de conduită pe care o conţine să fie percepută ca obligatorie de către cei cărora li se adresează c) x să se permită aplicarea sa printr-o normă juridică din cuprinsul unui act normativ prin care se face trimitere la acel obicei d) să se permită aplicarea sa printr-un text din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti prin care se face trimitere la acel obicei 21 . prin excepţie. un izvor al dreptului: a) doctrina juridică b) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie c) x obiceiul juridic d) actul normativ 47.

Sunt izvoare scrise ale dreptului românesc: a) obiceiul b) doctrina c) jurisprudenţa d) x contractul normativ 50. Constituie izvor al dreptului: a) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) b) x hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în interesul legii c) hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în anulare în materie penală d) nici una din hotărârile ICCJ nu poate constitui izvor de drept 51. Sunt izvoare ale dreptului românesc: a) X actul normativ b) jurisprudenţa c) doctrina d) x contractul normativ 49.48. Contractul colectiv de muncă: a) nu constituie izvor de drept b) este un act juridic individual care produce efecte exclusiv între părţile care au participat la negocierea şi încheierea lui c) este un act normativ d) x este un contract normativ 22 . Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională: a) îşi produc efectele doar faţă de părţile în litigiu (inter partes litigantes) b) x sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi) c) sunt obligatorii şi retroactive d) sunt facultative şi au putere numai pentru viitor 52.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful