Conceptul de drept. Norma juridică (noţiune, elemente, clasificare, interpretare). Diviziunea şi ramurile dreptului.

Aplicarea dreptului în timp, spaţiu şi asupra persoanelor. Izvoarele dreptului.

A. Sinteze
1. Conceptul de drept Jus est ars boni et aequi (Dreptul este arta binelui şi a echităţii) 1.1. Etimologia cuvântului „drept”. Cuvântul „drept” derivă din latinescul directum: a) adverb indicând direcţia, în sens direct, fără ocol, de-a dreptul; b) adjectiv, arătând diferite însuşiri (linie dreaptă, drum drept etc.); c) în sens figurat înseamnă: potrivit dreptăţii, adevărului, corect, echitabil etc. Prin urmare, luat în sens metaforic, cuvântul drept desemnează ceea ce este conform cu norma (legea). Pentru substantivul „drept” latinii foloseau jus (drept, dreptate, legi) care îşi are originea în sanscritul ju care înseamnă a lega. 1.2. Accepţiunile noţiunii de drept - Drept obiectiv – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate de stat cu scopul de a reglementa relaţiile dintre oameni în cadrul societăţii. - Drept pozitiv – reprezintă componenta activă a dreptului obiectiv, respectiv totalitatea normelor juridice aflate în vigoare la un moment dat pe un anumit teritoriu. - Drept subiectiv – reprezintă posibilitatea (facultatea, prerogativa) unei persoane, recunoscută şi ocrotită de dreptul obiectiv (de lege) de a avea o anumită conduită şi de a pretinde persoanei(lor) obligate să aibă o comportare (conduită) corespunzătoare dreptului său, comportare care poate fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a statului. - Ştiinţa dreptului – reprezintă ştiinţa socială care are ca obiect de cercetare ansamblul regulilor de conduită (normelor juridice) adoptate de stat (care formează dreptul obiectiv) precum şi cerinţele sociale care au impus statului să reglementeze, să adopte norme juridice 2. Norma juridică 2.1. Noţiune. Norma juridică este o regulă generală, impersonală, tipică şi obligatorie care prescrie conduita oamenilor în raporturile dintre ei sau în raport cu societatea, având ca scop asigurarea ordinii sociale, regulă care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forţa de constrângere a statului. 2.2. Trăsăturile normei juridice - Norma juridică are caracter general- Lex est communae praeceptum – Papinian D.1.3.1 (legea este o dispoziţie generală). Norma juridică prescrie o conduită tipică, un etalon de comportament pe care trebuie să-l respecte toţi subiecţii. Norma juridică conţine un model abstract pentru un agent posibil al acţiunii sociale. Norma juridică nu se rânduieşte pentru 1

ceea ce se produce întâmplător, într-un caz izolat, ci are în vedere o generaltate de relaţii şi o medie de comportament. Neque leges neque senatus consulta ita scribi possunt, ut omnes casus qui quandoque incidetiat comprehendantur, sed suficit la quae plerum accidunt continert – Iulianus, 3, 1. Digeste, Libro LVIII, digestorum, 10 (nici legile, nici senatusconsultele nu pot fi scrise astfel încât să cuprindă toate cazurile care s-ar ivi vreodată, dar este suficient ca ele să includă ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori). - Norma juridică are caracter impersonal – Jura non singulas personas, sed generaliter constituuntur – Ulpianus, Digeste, 3, 1, III ad Sabinum 1,8. (dreptul se rânduieşte nu pentru fiecare om în parte, ci pentru toţi). Norma juridică nu se adresează direct unei persoane determinate, concretizate, ci ea vizează un număr nedeterminat de persoane - Norma juridică este obligatorie - Conformarea la conduita prescrisă de norma juridică nu este facultativă, ci obligatorie, astfel încât dacă norma nu este îndeplinită de bună voie se poate apela la forţa coercitivă (de constrângere) a statului. - Norma juridică are caracter de repetabilitate şi continuitate - Norma juridică se aplică unui număr nedefinit de cazuri, ori de câte ori este necesar, pe durata cât este în vigoare şi cât timp se manifestă relaţiile sociale de natura acelora avute în vedere de legiuitor în momentul edictării normei. - Norma juridică are caracter social - Norma juridică implică un raport intersubiectiv, adresându-se exclusiv comportamentului uman pe care urmăreşte să îl direcţioneze. 2.3. Structura normei juridice 2.3.1. Structura internă (logico-juridică) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte partea statică, stabilă a normei, fiind alcătuită din: a) Ipoteza – arată condiţiile sau împrejurările în care se va aplica norma juridică b) Dispoziţia – prescrie conduita părţilor adică acţiunea sau inacţiunea pe care subiectele trebuie să o îndeplinească c) Sancţiunea – reprezintă acea parte a normei juridice care stabileşte consecinţele nerespectării conduitei prescrise de dispoziţie şi măsurile coercitive care se pot lua de organele specializate ale statului. 2.3.2. Structura externă (tehnico-legislativă) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte partea dinamică a normei, reprezentând forma de exprimare, de exteriorizare a normei juridice în cadrul actelor normative sub formă de capitole, secţiuni, paragrafe, articole, alineate. 2.4. Clasificarea normelor juridice 2.4.1. După felul conduitei pe care o prescriu: a) norme imperative – conduita prescrisă de ele este obligatorie, părţile neputând deroga de la aceasta. Sunt de două feluri: onerative (care impun o anumită acţiune) şi prohibitive (care interzic o anumită acţiune). b) norme dispozitive – recomandă o anumită conduită. Pot fi: permisive (care nici nu obligă şi nici nu interzic o anumită conduită, lăsând la aprecierea subiectului alegerea unei conduite) şi supletive (când se reglementează o anumită conduită, dar în mod subsidiar, dacă părţile nu şi-au determinat-o ele însele). 2.4.2. După criteriul structurii logico-juridice (interne) normele juridice se împart în: a) norme complete (determinate) – cuprind în structura lor toate elementele: ipoteză, dispoziţie, sancţiune. b) norme incomplete (nedeterminate) – nu au în structura lor toate elementele. În acest caz actul normativ face trimitere la alte norme din acelaşi act normativ sau din alte acte normative prezente (norme de trimitere) sau precizează faptul că norma în cauză se va completa prin acte normative ulterioare (norme în alb). 2.4.3. După criteriul sferei de aplicare normele juridice se clasifică în: 2

ordine ale miniştrilor. 2. a unor mijloace de cointeresare în vederea punerii în aplicare a normei: distincţii. Interpretarea este operaţiunea prin care se determină sensul pe care l-a avut în vedere legiuitorul când a elaborat şi adoptat legea. sintactică şi morfologică a normei juridice 3 .5. 2.3. Noţiune. legi.5. recompense etc. Normele speciale şi normele de excepţie sunt de strictă interpretare (exceptiones sunt strictissimae interpretationis). Scopul interpretării normelor de drept constă în identificarea voinţei reale a legiuitorului. de drept penal.2. 2. Interpretarea normelor juridice 2.4. D. într-un domeniu mai restrâns decât cel formal literal. neavând forţă juridică. B.4.5. având prioritate faţă de normele generale c) norme de excepţie – completează normele generale sau speciale fără a aduce atingere ordinii de drept. de drept administrativ. Din punct de vedere al rezultatelor interpretării normelor juridice.4. literal (cuprins în formularea textului normei) c) restrictivă – când aplicarea normei juridice se face. pentru motive temeinice se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani. de drept comercial etc. fiind astfel obligatorie. dar prin excepţie. Formele interpretării: A. decrete. quo voluntas earum conservetur – Celsus.5. în realitate.a) norme generale – au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-o ramură de drept. hotărâri de guvern. 2. După criteriul ramurii de drept (după obiectul lor) normele juridice se clasifică în : norme de drept civil. mai întins decât cel formal. de drept constituţional.4. După criteriul sancţiunii normele juridice se clasifică în: a) norme punitive – prevăd o sancţiune negativă sub forma unei pedepse juridice b) norme stimulative – prevăd o sancţiune pozitivă sub forma unui sistem de stimulente. intrepretarea poate fi: a) literală (declarativă) – când între formularea textului legal şi cazurile de practică care se încadrează în ipoteza sa există concordanţă b) extensivă – când conţinutul normei este.18 (Legile trebuie interpretate cu multă grijă pentru ca intenţia legiuitorului să fie respectată). Metodele interpretării: a) metoda gramaticală – constă în analiza semantică. ordonanţe de guvern. După criteriul forţei juridice a actului normativ în care sunt cuprinse deosebim norme cuprinse în Constituţie. hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau locale etc. 1. b) norme speciale – se aplică unei sfere restrânse de relaţii..1. Această interpretare poate fi autentică (atunci când este realizată chiar de autoritatea care a edictat norma juridică) sau cazuală (realizată de instanţele judecătoreşti sau de organele administraţiei în procesul de aplicare a normei) b) interpretare neoficială – este realizată în doctrina juridică (literatura juridică) sau în pledoariile avocaţilor şi este facultativă. în realitate. derogă de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). Exemplu: conform Codului familiei vârsta minimă la căsătorie pentru femei este de 16 ani. Benignius leges interpretandae sunt.6. conţinutul lor neputând fi extins prin analogie şi la alte domenii.5. 2. decoraţii. Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce distingem: a) interpretare oficială – este realizată de o autoritate publică competentă şi are forţă juridică. 2.3.

neexistând o a treia posibilitate). care sunt de strictă interpretare 3. a fortiori (cu atât mai mult). Prin urmare în acest domeniu nu poate funcţiona analogia.1.în dreptul penal infracţiunile şi pedepsele trebuie să fie prevăzute expres de lege conform principiului legalităţii incriminării (nullum crimen sine lege – nici o infracţiune fără lege) şi a principiului legalităţii pedepsei (nulla poena sine lege – nici o pedeapsă fără lege).Dreptul financiar şi fiscal .unul din subiectele raportului de drept public este o autoritate publică . adică el nu poate refuza să judece atunci când nu există un text de lege aplicabil cauzei.Dreptul penal .38 (Dreptul public nu poate fi modificat prin convenţii între particulari) . Excepţiile sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte situaţii (exceptiones sunt strictissimae interpretationis) . normele dreptului privat ocrotesc interesul personal 4 .Jus publicum privatorum pactis mutari non potest – D. Analogia nu poate fi folosită: . Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat. ceea ce justifică protecţia deosebită acordată . statul (autorităţile publice) având o poziţie supraordonată iar cealaltă parte o poziţie de subordonare .14...Dreptul constituţional . fie poate face apel la principiile de drept (analogia dreptului). doar una poate fi adevărată.normele juridice care constituie dreptul public sunt de principiu norme imperative.2. a pari (pentru situaţii identice. conduce la concluzii contrare legii).4.tradiţional. normele dreptului public ocrotesc interesul general. a majori ad minus (cine poate mai mult poate şi mai puţin). e) metoda analogică. d) metoda logică – constă în examinarea textului prin aplicarea regulilor logicii formale. 2. a minori ad minus ( dacă legea interzice mai puţin. de la care nu se poate deroga .3.Dreptul administrativ . Ramurile dreptului public: . recurgându-se la argumente logice de genul: ad absurdum (se demonstrează că orice interpretare dată textului normei juridice.normele de drept public sunt apărate de autorităţile publice din oficiu 3. c) metoda istorică – se stabileşte sensul normei juridice prin raportare la contextul istoric.b) metoda sistematică – constă în stabilirea sensului normei juridice prin încadrarea sa în economia actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative.1. Publicum jus est quod ad statum rei Romanae spectat.Dreptul internaţional public 3. D. cealaltă este falsă. dreptul privat priveşte interese particulare). soluţii identice – ubi eadem ratio. per a contrario (aplică legea terţului exclus – tertium non datur-. pornind de la premisa că în cazul noţiunilor contradictorii care se neagă una pe alta. în afară de cea oferită. Caracteristicile dreptului public . Atunci când organul de aplicare este sesizat cu soluţionarea unei cauze care nu este prevăzută de lege el poate aplica fie o normă asemănătoare (analogia legii). 3.Dreptul procesual penal . privatum quod ad singulorum utilitatem pertinet – Ulpianus. Judecătorul nu poate realiza denegare de dreptate.în cazul excepţiilor la o anumită normă juridică. Caracteristicile dreptului privat: . la condiţiile socio-economice şi politice de la momentul adoptării normei de drept.în cazul prezumţiilor legale absolute. ea interzice implicit şi mai mult).2 (Dreptul public este cel ce se referă la organizarea statului roman. 1.tradiţional. .părţile raportului juridic de drept public se află într-o poziţie de inegalitate juridică. ibi idem jus). Diviziunea şi ramurile dreptului 3.

Caracterul activ al normei juridice. 4.1.2.Dreptul muncii .părţile raportului juridic de drept privat se află într-o poziţie de egalitate juridică. 4.5. actele normative ale Uniunii Europene intră în vigoare la data prevăzută în textul lor sau.normele de drept privat sunt apărate numai la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat un drept subiectiv 3. dacă de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin mai multe reglementări. de la care pările pot deroga prin convenţia lor . Legile se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (art.1. 4. se va aplica reglementarea care prevede un regim sancţionator mai favorabil).Principiul că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem) .Principiul aplicării imediate a legii noi .1.normele juridice care constituie dreptul privat sunt de principiu norme dispozitive.1. dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă) şi normele penale mai favorabile infractorului (Codul penal prevede că. Excepţii de la principiul neretroactivităţii normei juridice: a) normele dreptului penal care prevăd dezincriminarea unor fapte (Codul penal prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche. Acţiunea normelor juridice în timp 4.3. Ieşirea din vigoare a normei juridice se realizează prin trei modalităţi: 5 . Aşa este de exemplu Dreptul afacerilor. astfel încât nu putem face o încadrare în diviziunea clasică. De aici decurg principiul neretroactivităţii (norma juridică nu poate produce efecte asupra raporturilor născute înaintea intrării sale în vigoare) şi principiul neultraactivităţii normei juridice (norma juridică nu îşi poate extinde efectele după momentul ieşirii sale din vigoare). Principiile acţiunii în timp a normei juridice: . Norma juridică acţionează numai pentru viitor.Dreptul civil . .normele juridice cu caracter temporar sau excepţional (Codul penal prevede că legea penală temporară se aplică şi infracţiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare.Dreptul comercial . 254 TCE şi art. Statul (autorităţile publice) poate fi parte în raportul juridic de drept privat având aceleaşi drepturi şi obligaţii ca orice altă persoană juridică. Acţiunea normelor juridice în timp. spaţiu şi asupra persoanelor 4. în a 20-a zi de la publicare (art. Normele juridice intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României cu excepţia cazului când în conţinutul lor se prevede o altă dată de intrare în vigoare. Intrarea în vigoare a normei juridice.Dreptul internaţional privat 3.1. Ramurile dreptului privat: .Dreptul familiei . În dreptul comunitar. 78 din Constituţie). Normele juridice care interpretează reglementări anterioare fac corp comun cu normele juridice interpretate..6. Ramuri mixte (complexe) de drept. b) normele juridice cu caracter interpretativ. I-39 din Constituţia europeană). chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp). în absenţa acesteia. În prezent există ramuri de drept care cuprind atât dispoziţii specifice dreptului public cât şi dispoziţii specifice dreptului privat. Excepţii de la principiul neultraactivităţii normei juridice: .

din anul.. 6.excepţia extrateritorialităţii în condiţii de reciprocitate – Pe teritoriul unei misiuni diplomatice se aplică legea statului reprezentat de misiune. art. 1. din anul. fără a prevedea nimic în legătură cu acţiunea vechilor reglementări.noul act normativ înlocuieşte reglementări din acte normative anterioare. din anul...3..personalul diplomatic beneficiază de imunitate diplomatică având imunitate de jurisdicţie.Abrogarea unei norme juridice are întotdeauna caracter definitiv Formele abrogării: 1. 6 . Abrogarea expresă indirectă – noul act normativ utilizează o formulă generică pentru abrogarea unor acte normative anterioare: „pe data intrării în vigoare a prezentului act normativ se abrogă orice dispoziţie legală contrară”. care vor fi considerate abrogate tacit.. Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor. D. 4. per desuetudinem abrogantur – Iulianus.. Există două accepţiuni ale acestei noţiuni: a) izvor de drept în sens material. Abrogarea expresă directă – noul act normativ indică expres actele normative abrogate (Ex: la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă legea nr.1. Decretul..reprezintă condiţiile materiale ale societăţii la un moment dat care au stat la baza voinţei legiuitorului de a reglementa un anumit domeniu social.. 4.a) ajungerea la termen.. Abrogarea implicită (tacită).2. 60/1990 privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariaţi prevedea că acest decret intra în vigoare la 1 martie 1990 şi se aplica pe o durată de 6 luni) b) căderea în desuetudine – se realizează atunci când condiţiile socialeconomice care au dus la apariţia normei s-au modificat de o manieră esenţială. Statul acreditar poate cere retragerea diplomatului sau poate lua iniţiativa de a-l declara persona non-grata şi de a-l expulza în cazul în care acesta comite fapte incompatibile cu statutul său şi care lezează grav ordinea de drept. Noţiunea de izvor de drept. dar şi prin desuetudine.. 2..Actul normativ nou poate abroga doar acte normative care au aceeaşi forţă juridică sau o forţă juridică inferioară .. Norma juridică se aplică pe întreg teritoriul statului care a edictat-o (principiul teritorialităţii).Legea generală posterioară nu înlătură aplicarea unei legi speciale anterioare decât dacă prevede expres acest lucru (Lex posterior generalis non derogat legi priori speciali) . Excepţii: . sunt acele „dat”-uri ale dreptului şi societăţii care determină acţiunea legiuitorului.. cu acordul tacit al tuturor). Abrogarea expresă directă sau indirectă. apatrizilor cu domiciliul în România şi cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul României...). nu se mai poate aplica. astfel încât norma. deşi în vigoare.în cazul legilor temporare se prevede în conţinutul lor data ieşirii din vigoare (ex. din legea nr.. Cessante ratione legis cessat lex ipsa (Dacă temeiul pentru care legea a fost întocmită dispare. Leges non solum suffragio legislatoris. ordonanţa guvernului nr. încetează şi valabilitatea legii). Principiile abrogării: .... Norma juridică română se aplică cetăţenilor români. Acţiunea normelor juridice în spaţiu. Izvoarele dreptului 6.32 (Legile nu se abrogă numai prin votul leguitorului. Actelor juridice li se aplică legea din locul unde au fost încheiate (locus regit actum). sed etiam tacito consensu omnium. Excepţii: .Lege nr. La bordul navelor sau aeronavelor se aplică regulile statului al cărui pavilion îl poartă. c) abrogarea – norma îşi încetează acţiunea ca urmare a intrării în vigoare a unei norme noi.Legea posterioară înlătură aplicarea celei anterioare (Lex posterior derogat priori) .3.

Legile constituţionale.2. 31/1990 a societăţilor comerciale. Codul comercial (conţine dispoziţii cu privire la faptele de comerţ.Ordonanţa nr. ramură şi unitate în baza cărora vor fi încheiate apoi contractele individuale de muncă (Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pentru anii 2005 – 2006 nr. Legea nr. Excepţie fac: 7 . Jurisprudenţa – reprezintă totalitatea hotărârilor judecătoreşti.2. Acte secundum legem – se emit pentru organizarea executării reglementărilor primare: Hotărârile de Guvern. b) Decretele adoptate înainte de 1989 de către Marea Adunare Naţională – Decretul nr.b) izvor de drept în sens formal – reprezintă forma de exteriorizare a manifestării de voinţă a legiuitorului. Constituţia din 1991 şi Legea de revizuire din 2003 . Ex. sindicatele.). patronatele şi protecţia socială (Legea 53/2003 privind Codul muncii) etc. Autorităţile publice pot emite secundum legem atât acte cu caracter normativ cât şi acte cu caracter individual (ex. Nu constituie izvor al dreptului românesc.prin lege în sens strict (stricto sensu) se înţelege numai acel act normativ adoptat de Parlament. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Ex – O. contracte.Legile ordinare. nu pot fi emise în domeniul legilor constituţionale. conform unei proceduri prestabilite.G. Contractul normativ – Ex: contractul colectiv de muncă prevede condiţiile generale ale organizării procesului muncii la nivel naţional. Clasificarea izvoarelor dreptului: 6. Notă. Actele normative: 1. o hotărâre de numire a unei persoane într-o anumită funcţie) 2.Legile organice care se adoptă în domeniile prevăzute de art. pot fi emise atât în domeniul legilor ordinare cât şi organice. Legea nr. regimul general privind raporturile de muncă. 1.prin lege în sens general (lato sensu) se înţeleg toate actele normative . 92/2003 privind Codul de procedură fiscală d) Ordonanţele de urgenţă adoptate de Guvern în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. 571/2003 privind Codul fiscal etc. prescripţie extinctivă etc.U.1. comercianţi şi obligaţii comerciale). nr. decizii şi hotărâri ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ. 73 (3) din Constituţie reglementează: regimul juridic general al proprietăţii (Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia).1. Clasificarea legilor: . Acte normative cu competenţă de reglementare primară şi originară – reglementează în mod primordial relaţiile sociale: a) Legile Accepţiunile conceptului de lege: . au aceaşi forţă juridică cu legile ordinare de unde rezultă că Guvernul nu poate emite ordonanţe simple în domeniile rezervate legilor organice şi constituţionale. c) Ordonanţele de Guvern (simple) sunt emise în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptată de Parlament. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice care conţine prevederi cu privire la capacitatea civilă. . 6.Codul civil (conţine prevederi despre bunuri.o autorizaţie de construcţie. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. . instrucţiuni şi ordine ale miniştrilor.2. Legea nr. Izvoare scrise (jus scriptum): 1. în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. 3. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 2001/2005).

Bucureşti. sistematică. acceptată de către acestea drept regulă obligatorie. căderea în desuetudine. denegare de dreptate. ieşirea din vigoare a normei juridice. Doctrina – reprezintă literatura juridică şi nu constituie izvor de drept. drept privat. ajungerea la termen. 8 - - . interpretare literală. Izvoare nescrise: . acţiunea în timp a normei juridice.2. nu numai pentru părţile din litigiu. drept pozitiv. principiul neretroactivităţii şi principiul neultraactivităţii normei juridice. 2002 Termeni şi cuvinte cheie drept obiectiv. 2002  Ion Corbeanu.Obiceiul juridic (cutuma) – constă într-o practică generală. acţiunea normelor juridice în spaţiu şi asupra persoanelor. 2002  Nicolae Popa – Teoria generală a dreptului. Bucureşti.deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial şi au putere numai pentru viitor. obiceiul serveşte drept lege). fiind obligatorii pentru instanţele inferioare . Pentru ca obiceiul să fie izvor de drept este necesar ca o normă juridică din cuprinsul unui act normativ să facă trimitere expresă la respectivul obicei. Pentru aprofundare:  Brânduşa Ştefănescu.. analogia legii şi analogia dreptului. relativ îndelungată. Maria Corbeanu – Teoria generală a dreptului. coord. intrarea în vigoare a normei juridice. – Drept civil pentru învăţământul superior economic. norma juridică. Editura Lumina Lex. repetată. 6. structura logico-juridică şi structura tehnico-legislativă a normei juridice. interpretarea autentică şi cazuală. interpretare oficială şi neoficială. norme complete şi incomplete. extensivă şi restrictivă. logică. ştiinţa dreptului. interpretarea gramaticală. în raporturile dintre subiectele de drept.2. abrogarea expresă directă şi indirectă. istorică. abrogarea implicită (tacită). Editura Lumina Lex. norme punitive şi stimulative. norme imperative şi dispozitive. norme generale. analogică. metodele interpretării.deciziile Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie în cazul recursului în interesul legii promovat de Procurorul General atunci când se constată că în practica instanţelor de recurs o anumită reglementare este aplicată în mod diferit. Raluca Dimitriu. Editura All Beck. drept public. Bucureşti. drept subiectiv. speciale şi de excepţie. 4. interpretarea normei juridice. Consensus omnium consuetudo pro servatur (cu consimţământul tuturor. Deciziile prin care se judecă excepţiile de neconstituţionalitate sunt obligatorii erga omnes (pentru toţi). Hotărârile ICCJ în acest caz au rolul de a realiza aplicarea unitară a dreptului pe întreg teritoriul ţării.

decrete. jurisprudenţa. ordonaţe de guvern. ordonanţe de urgenţă. obiceiul (cutuma). Accepţiunile noţiunii de drept Drept subiectiv DREPT Drept obiectiv Drept pozitiv Ştiinţa dreptului 2. Trăsăturile normei juridice Caracter general Caracter impersonal Norma juridică Caracter obligatoriu Caracter de repetabilitate şi continuitate Caracter social 9 . legi organice şi legi ordinare. contractul normativ.- izvoarele dreptului. actul normativ. doctrina. legi constituţionale. SCHEME 1.

3. secţiuni. articole. paragrafe. alineate 4. Clasificarea normelor juridice Criterii de clasificare Norme onerative Norme imperative Norme prohibitive Conduita prescrisă Norme dispozitive Norme supletive Norme permisive Norme complete Structura logico-juridică Norme incomplete Norme în alb Norme de trimitere Norme generale Sfera de aplicare Norme speciale 10 . Structura normei juridice Ipoteză Structura internă (logico-juridică) a normei Dispoziţie Sancţiune Norma juridică Structura externă (tehnico-legislativă) a normei Capitole.

ordonanţe de guvern. comercial etc. penal. constituţional. hotărâri de guvern. administrativ. legi. decrete. ordine ale miniştrilor. hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau locale etc. Norme cuprinse în Constituţie.Norme de excepţie Norme punitive Sancţiunea Norme stimulative Ramura de drept Norme de drept civil. Forţa juridică 5. Formele interpretării normelor juridice Criterii de clasificare Interpretare autentica Interpretare oficială Efectele produse Interpretare neoficială Interpretare cazuală Interpretare literală Rezultatele interpretării Interpretare extensivă Interpretare restrictivă 11 .

Metodele interpretării Metoda gramaticală Metoda sistematică Metode de interpretare Metoda istorică Metoda logică Analogia dreptului Metoda analogică Analogia legii 12 .6.

7. Diviziunea şi ramurile dreptului Drept constituţional Drept administrativ Drept public Drept financiar şi fiscal Drept penal Drept internaţional public DREPT Drept civil Drept comercial Drept privat Dreptul familiei Drept internaţional privat Dreptul muncii 13 .

Modalităţi de ieşire din vigoare a normei juridice Abrogarea directă Ajungerea la termen Abrogarea expresă Ieşirea din vigoare a normei juridice Abrogarea Abrogarea implicită (tacită) Abrogarea indirectă Căderea în desuetudine 14 .8.

nu este izvor de drept 15 . Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului Legi constituţionale Categorii de izvoare Legile Acte normative cu competenţă de reglementare primară Legi organice Legi ordinare Decretele Ordonanţele de Guvern Izvoare scrise Acte normative Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului Hotărâri de Guvern Acte normative secundum legem Ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor Contractul normativ Acte ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ Jurisprudenţa – doar în cazul deciziilor ICCJ cu privire la recursul în interesul legii şi deciziilor Curţii Constituţionale Doctrina.10.

Statul reprezintă: a) o formă politică de organizare a societăţii b) o formă de organizare a normelor juridice 16 Teste grilă . dreptul şi relaţiile (raporturile) juridice c) numai metodele de cercetare proprii ştiinţei dreptului d) nici un răspuns nu este corect 3. concepte şi principii despre drept b) componenta activă a dreptului obiectiv c) x posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a avea o anumită conduită d) x facultatea unei persoane de a solicita celorlalte persoane o conduită corespunzătoare.Izvoare nescrise Obiceiul juridic (cutuma) B. Obiectul specific de cercetare al ştiinţei dreptului îl reprezintă: a) norma juridică b) realitatea juridică c) metodele de cercetare juridică d) societatea 2. Răspunsurile corecte sunt marcate cu x 1. Intră în conţinutul realităţii juridice: a) exclusiv ansamblul normelor juridice b) conştiinţa juridică. Teste de verificare a cunoştinţelor I. indiferent dacă sunt sau nu în vigoare b) componenta activă a dreptului obiectiv c) totalitatea normelor juridice aflate în vigoare d) ştiinţa dreptului 6. Dreptul obiectiv reprezintă: a) o parte a dreptului pozitiv b) ansamblul normelor juridice instituite sau sancţionate de stat c) ansamblul normelor juridice în vigoare d) totalitatea normelor juridice adoptate exclusiv de Parlament 4. concepte şi principii care explică dreptul d) o formă de organizare a normelor juridice 7. Ştiinţa dreptului reprezintă: a) un ansamblu de noţiuni şi concepte despre totalitatea relaţiilor sociale b) arta a ceea ce e bine şi rău c) un ansamblu de idei. noţiuni. în condiţiile recunoscute de dreptul obiectiv 5. Dreptul pozitiv reprezintă: a) ansamblul normelor juridice. Dreptul subiectiv reprezintă: a) un ansamblu de noţiuni.

Structura internă a normei juridice este reprezentată de: a) structura logico-juridică b) structura tehnico-legislativă c) structura cuprinzând: ipoteza. Sunt de strictă interpretare: a) normele generale b) x normele speciale c) x normele de excepţie d) normele determinate 15. Normele în alb: a) X se completează cu norme din acte normative care urmează să apară b) se completează cu norme din acelaşi act normativ c) se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoare d) sunt norme complete (determinate) 16. Normele dispozitive pot fi: a) permisive b) onerative c) supletive d) prohibitive 13. Condiţiile şi împrejurările în care se aplică norma juridică sunt prevăzute în: a) ipoteza normei juridice b) dispoziţia normei juridice c) sancţiunea normei juridice d) preambulul actului normativ 12. Norma juridică reprezintă: a) o regulă de conduită instituită sau sancţionată de către stat b) o regulă de conduită cuprinsă în legi şi acte administrative individuale c) orice regulă de conduită socială d) obiect de cercetare al ştiinţei dreptului 9. Normele de trimitere: a) X se completează cu norme din acelaşi act normativ 17 .c) un ansamblu de autorităţi şi instituţii d) un ansamblu de grupuri sociale 8. sancţiunea d) structura dinamică a normei juridice 11. Trăsături ale normei juridice sunt: a) caracter irepetabil b) se adresează persoanelor privite în mod individual c) caracter facultativ d) caracter general şi personal 10. dispoziţia. Normele onerative sunt: a) norme dispozitive b) norme prohibitive c) norme supletive d) norme imperative 14.

Interpretarea oficială poate fi realizată de: a) X organele puterii legiuitoare b) X organele puterii executive c) X instanţele judecătoreşti d) doctrina juridică 23. După criteriul sancţiunii normele juridice se împart în: a) norme determinate şi nedeterminate b) norme onerative şi prohibitive c) norme permisive şi supletive d) x norme punitive şi stimulative 19. Normele juridice se deosebesc de celelalte categorii de norme sociale prin faptul că: a) numai normele juridice cuprind sancţiuni b) numai normele juridice sunt scrise c) x numai încălcarea normei juridice atrage aplicarea forţei coercitive a statului d) numai încălcarea normei juridice atrage urmări nefavorabile pentru cei care nu le respectă 21. Metodele interpretării sunt: a) oficială b) autentică c) x stematică 18 .b) se completează cu norme din acte normative ulterioare c) x se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoare d) x sunt norme incomplete (nedeterminate) 17. Interpretarea autentică se realizează de: a) X organul emitent al actului b) doctrina juridică c) instanta de judecată d) organul cu atribuţii în procesul aplicării normei juridice 24. Normele onerative: a) interzic o anumită acţiune b) x impun o anumită acţiune c) lasă la aprecierea subiectului alegerea unei conduite d) suplinesc voinţa părţilor 18. Scopul interpretării este: a) să realizeze eludarea legii b) stabilirea normei juridice aplicabile c) x identificarea voinţei reale a legiuitorului d) realizarea unor studii doctrinare 22. Normele punitive: a) X prevăd o sancţiune negativă b) impun o anumită acţiune c) prevăd o sancţiune pozitivă d) prevăd mijloace de cointeresare pentru aplicarea normei 20.

interpretarea poate fi: a) cazuală b) x restrictivă c) x extensivă d) x literală 28. Din dreptul public fac parte: a) dreptul muncii b) x dreptul fiscal c) x dreptul penal d) dreptul civil 32. Din dreptul privat fac parte: a) dreptul constituţional b) x dreptul comercial c) dreptul administrativ d) dreptul financiar 31. Atunci când norma juridică este analizată prin raportare la întreg actul normativ sau/şi prin raportare la alte acte normative este vorba despre o interpretare: a) istorică b) gramaticală c) x sistematică d) logică 27. Sub aspectul rezultatului interpretării normelor juridice. Sunt trăsături ale dreptului privat: a) poziţia de subordonare juridică a părţilor b) x poziţia de egalitate juridică a părţilor c) normele de drept privat sunt apărate de autorităţile publice din oficiu d) x normele de drept privat sunt apărate doar la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat un drept subiectiv 29. Atunci când conţinutul literal coincide cu cel real al normei juridice. Sunt trăsături ale dreptului public: a) X apărarea sa prin norme imperative b) X normele sale vizează ocrotirea intereselor generale ale societăţii c) apărarea sa prin norme dispozitive d) normele sale vizează apărarea intereselor individuale 30. Din dreptul privat fac parte: a) dreptul financiar b) dreptul administrativ c) dreptul penal d) dreptul constituţional 19 .d) x logică 25. interpretarea este: a) extensivă b) restrictivă c) autentică d) x literală 26.

Au aceeaşi valoare din punct de vedere al forţei juridice: a) legile adoptate de Parlament şi hotărârile de Guvern b) Constituţia şi legile adoptate de Parlament c) Ordonanţele Guvernului şi hotărârile de Guvern d) X Legile adoptate de Parlament şi ordonanţele Guvernului 36.33. Caracterul activ al normei juridice presupune: a) X norma juridică acţionează pentru viitor b) X norma juridică nu retroactivează c) X norma juridică nu ultraactivează d) nici un răspuns nu este corect 37. Intrarea în vigoare a unei ordonanţe de Guvern se produce. Constituie excepţii de la principiul neultraactivităţii normelor juridice: a) normele juridice cu caracter interpretativ 20 . Principiul neretroactivităţii normei juridice presupune ca: a) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după ieşirea ei din vigoare b) norma juridică să nu se mai aplice atunci când relaţiile sociale reglementate sau modificat de o manieră esenţială c) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior intrării ei în vigoare d) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după intrarea sa în vigoare 38. Principiul neultraactivităţii normei juridice presupune ca: a) norma juridică să nu se mai aplice în cazul când unele împrejurări sociale nu mai corespund voinţei legiuitorului b) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior intrării ei în vigoare c) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior ieşirii ei din vigoare d) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior ieşirii ei din vigoare 40. de regulă: a) în momentul adoptării ei b) x în momentul publicării în Monitorul oficial al României c) la trei zile de la publicarea în Monitorul oficial al României d) în momentul promulgării prin decret prezidenţial 35. Constituie excepţii de la principiul neretroactivităţii normelor juridice: a) normele juridice cu caracter temporar b) x normele juridice cu caracter interpretativ c) x normele penale mai favorabile d) x normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte 39. Legile intră în vigoare. de regulă: a) la data adoptării de către Parlament b) la data publicării în Monitorul Oficial c) x la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial d) la data promulgării prin decret prezidenţial 34.

Neaplicarea unei norme juridice o perioadă de timp îndelungată duce la: a) căderea în desuetudine a normei b) abrogarea implicită c) abrogarea indirectă d) x nu duce la ieşirea din vigoare a normei 42. Principalul izvor al dreptului este: a) jurisprudenţa b) obiceiul juridic c) contractul normativ d) x actul normativ 46. Sunt modalităţi de ieşire din vigoare a unei norme juridice: a) X abrogarea b) X căderea în desuetudine c) neaplicarea pe o perioadă îndelungată de timp d) x ajungerea la termen 45.b) normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte c) normele penale mai favorabile d) x normele juridice cu caracter temporar 41. Formularea „de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ toate reglementările contrare se consideră abrogate” este specifică abrogării: a) directe b) implicite c) tacite d) x indirecte 44. Constituie. Abrogarea expresă poate fi: a) X directă b) X indirectă c) tacită d) implicită 43. Pentru ca un obicei să reprezinte izvor al dreptului este necesar: a) numai ca acesta să fie aplicat pe o perioadă îndelungată de timp b) numai ca regula de conduită pe care o conţine să fie percepută ca obligatorie de către cei cărora li se adresează c) x să se permită aplicarea sa printr-o normă juridică din cuprinsul unui act normativ prin care se face trimitere la acel obicei d) să se permită aplicarea sa printr-un text din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti prin care se face trimitere la acel obicei 21 . prin excepţie. un izvor al dreptului: a) doctrina juridică b) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie c) x obiceiul juridic d) actul normativ 47.

Contractul colectiv de muncă: a) nu constituie izvor de drept b) este un act juridic individual care produce efecte exclusiv între părţile care au participat la negocierea şi încheierea lui c) este un act normativ d) x este un contract normativ 22 . Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională: a) îşi produc efectele doar faţă de părţile în litigiu (inter partes litigantes) b) x sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi) c) sunt obligatorii şi retroactive d) sunt facultative şi au putere numai pentru viitor 52. Constituie izvor al dreptului: a) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) b) x hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în interesul legii c) hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în anulare în materie penală d) nici una din hotărârile ICCJ nu poate constitui izvor de drept 51. Sunt izvoare ale dreptului românesc: a) X actul normativ b) jurisprudenţa c) doctrina d) x contractul normativ 49.48. Sunt izvoare scrise ale dreptului românesc: a) obiceiul b) doctrina c) jurisprudenţa d) x contractul normativ 50.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful