Conceptul de drept. Norma juridică (noţiune, elemente, clasificare, interpretare). Diviziunea şi ramurile dreptului.

Aplicarea dreptului în timp, spaţiu şi asupra persoanelor. Izvoarele dreptului.

A. Sinteze
1. Conceptul de drept Jus est ars boni et aequi (Dreptul este arta binelui şi a echităţii) 1.1. Etimologia cuvântului „drept”. Cuvântul „drept” derivă din latinescul directum: a) adverb indicând direcţia, în sens direct, fără ocol, de-a dreptul; b) adjectiv, arătând diferite însuşiri (linie dreaptă, drum drept etc.); c) în sens figurat înseamnă: potrivit dreptăţii, adevărului, corect, echitabil etc. Prin urmare, luat în sens metaforic, cuvântul drept desemnează ceea ce este conform cu norma (legea). Pentru substantivul „drept” latinii foloseau jus (drept, dreptate, legi) care îşi are originea în sanscritul ju care înseamnă a lega. 1.2. Accepţiunile noţiunii de drept - Drept obiectiv – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate de stat cu scopul de a reglementa relaţiile dintre oameni în cadrul societăţii. - Drept pozitiv – reprezintă componenta activă a dreptului obiectiv, respectiv totalitatea normelor juridice aflate în vigoare la un moment dat pe un anumit teritoriu. - Drept subiectiv – reprezintă posibilitatea (facultatea, prerogativa) unei persoane, recunoscută şi ocrotită de dreptul obiectiv (de lege) de a avea o anumită conduită şi de a pretinde persoanei(lor) obligate să aibă o comportare (conduită) corespunzătoare dreptului său, comportare care poate fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a statului. - Ştiinţa dreptului – reprezintă ştiinţa socială care are ca obiect de cercetare ansamblul regulilor de conduită (normelor juridice) adoptate de stat (care formează dreptul obiectiv) precum şi cerinţele sociale care au impus statului să reglementeze, să adopte norme juridice 2. Norma juridică 2.1. Noţiune. Norma juridică este o regulă generală, impersonală, tipică şi obligatorie care prescrie conduita oamenilor în raporturile dintre ei sau în raport cu societatea, având ca scop asigurarea ordinii sociale, regulă care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forţa de constrângere a statului. 2.2. Trăsăturile normei juridice - Norma juridică are caracter general- Lex est communae praeceptum – Papinian D.1.3.1 (legea este o dispoziţie generală). Norma juridică prescrie o conduită tipică, un etalon de comportament pe care trebuie să-l respecte toţi subiecţii. Norma juridică conţine un model abstract pentru un agent posibil al acţiunii sociale. Norma juridică nu se rânduieşte pentru 1

ceea ce se produce întâmplător, într-un caz izolat, ci are în vedere o generaltate de relaţii şi o medie de comportament. Neque leges neque senatus consulta ita scribi possunt, ut omnes casus qui quandoque incidetiat comprehendantur, sed suficit la quae plerum accidunt continert – Iulianus, 3, 1. Digeste, Libro LVIII, digestorum, 10 (nici legile, nici senatusconsultele nu pot fi scrise astfel încât să cuprindă toate cazurile care s-ar ivi vreodată, dar este suficient ca ele să includă ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori). - Norma juridică are caracter impersonal – Jura non singulas personas, sed generaliter constituuntur – Ulpianus, Digeste, 3, 1, III ad Sabinum 1,8. (dreptul se rânduieşte nu pentru fiecare om în parte, ci pentru toţi). Norma juridică nu se adresează direct unei persoane determinate, concretizate, ci ea vizează un număr nedeterminat de persoane - Norma juridică este obligatorie - Conformarea la conduita prescrisă de norma juridică nu este facultativă, ci obligatorie, astfel încât dacă norma nu este îndeplinită de bună voie se poate apela la forţa coercitivă (de constrângere) a statului. - Norma juridică are caracter de repetabilitate şi continuitate - Norma juridică se aplică unui număr nedefinit de cazuri, ori de câte ori este necesar, pe durata cât este în vigoare şi cât timp se manifestă relaţiile sociale de natura acelora avute în vedere de legiuitor în momentul edictării normei. - Norma juridică are caracter social - Norma juridică implică un raport intersubiectiv, adresându-se exclusiv comportamentului uman pe care urmăreşte să îl direcţioneze. 2.3. Structura normei juridice 2.3.1. Structura internă (logico-juridică) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte partea statică, stabilă a normei, fiind alcătuită din: a) Ipoteza – arată condiţiile sau împrejurările în care se va aplica norma juridică b) Dispoziţia – prescrie conduita părţilor adică acţiunea sau inacţiunea pe care subiectele trebuie să o îndeplinească c) Sancţiunea – reprezintă acea parte a normei juridice care stabileşte consecinţele nerespectării conduitei prescrise de dispoziţie şi măsurile coercitive care se pot lua de organele specializate ale statului. 2.3.2. Structura externă (tehnico-legislativă) a normei juridice. Aceasta alcătuieşte partea dinamică a normei, reprezentând forma de exprimare, de exteriorizare a normei juridice în cadrul actelor normative sub formă de capitole, secţiuni, paragrafe, articole, alineate. 2.4. Clasificarea normelor juridice 2.4.1. După felul conduitei pe care o prescriu: a) norme imperative – conduita prescrisă de ele este obligatorie, părţile neputând deroga de la aceasta. Sunt de două feluri: onerative (care impun o anumită acţiune) şi prohibitive (care interzic o anumită acţiune). b) norme dispozitive – recomandă o anumită conduită. Pot fi: permisive (care nici nu obligă şi nici nu interzic o anumită conduită, lăsând la aprecierea subiectului alegerea unei conduite) şi supletive (când se reglementează o anumită conduită, dar în mod subsidiar, dacă părţile nu şi-au determinat-o ele însele). 2.4.2. După criteriul structurii logico-juridice (interne) normele juridice se împart în: a) norme complete (determinate) – cuprind în structura lor toate elementele: ipoteză, dispoziţie, sancţiune. b) norme incomplete (nedeterminate) – nu au în structura lor toate elementele. În acest caz actul normativ face trimitere la alte norme din acelaşi act normativ sau din alte acte normative prezente (norme de trimitere) sau precizează faptul că norma în cauză se va completa prin acte normative ulterioare (norme în alb). 2.4.3. După criteriul sferei de aplicare normele juridice se clasifică în: 2

ordonanţe de guvern. de drept comercial etc. mai întins decât cel formal. Interpretarea este operaţiunea prin care se determină sensul pe care l-a avut în vedere legiuitorul când a elaborat şi adoptat legea.2.. 2.5.3. Exemplu: conform Codului familiei vârsta minimă la căsătorie pentru femei este de 16 ani. 2.5.4. Scopul interpretării normelor de drept constă în identificarea voinţei reale a legiuitorului. neavând forţă juridică. quo voluntas earum conservetur – Celsus. După criteriul sancţiunii normele juridice se clasifică în: a) norme punitive – prevăd o sancţiune negativă sub forma unei pedepse juridice b) norme stimulative – prevăd o sancţiune pozitivă sub forma unui sistem de stimulente. decoraţii. a unor mijloace de cointeresare în vederea punerii în aplicare a normei: distincţii. legi. dar prin excepţie. Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce distingem: a) interpretare oficială – este realizată de o autoritate publică competentă şi are forţă juridică. de drept constituţional.5. fiind astfel obligatorie. având prioritate faţă de normele generale c) norme de excepţie – completează normele generale sau speciale fără a aduce atingere ordinii de drept. Noţiune.6. Această interpretare poate fi autentică (atunci când este realizată chiar de autoritatea care a edictat norma juridică) sau cazuală (realizată de instanţele judecătoreşti sau de organele administraţiei în procesul de aplicare a normei) b) interpretare neoficială – este realizată în doctrina juridică (literatura juridică) sau în pledoariile avocaţilor şi este facultativă. recompense etc.18 (Legile trebuie interpretate cu multă grijă pentru ca intenţia legiuitorului să fie respectată). După criteriul forţei juridice a actului normativ în care sunt cuprinse deosebim norme cuprinse în Constituţie. D. 1. în realitate. de drept administrativ. Interpretarea normelor juridice 2. de drept penal. Benignius leges interpretandae sunt. hotărâri de guvern. hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau locale etc.a) norme generale – au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-o ramură de drept. într-un domeniu mai restrâns decât cel formal literal. pentru motive temeinice se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani. 2. b) norme speciale – se aplică unei sfere restrânse de relaţii.4.3. După criteriul ramurii de drept (după obiectul lor) normele juridice se clasifică în : norme de drept civil.4. B.4. conţinutul lor neputând fi extins prin analogie şi la alte domenii. derogă de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). 2. Normele speciale şi normele de excepţie sunt de strictă interpretare (exceptiones sunt strictissimae interpretationis). în realitate. decrete.1. 2. literal (cuprins în formularea textului normei) c) restrictivă – când aplicarea normei juridice se face. Metodele interpretării: a) metoda gramaticală – constă în analiza semantică.5. 2. intrepretarea poate fi: a) literală (declarativă) – când între formularea textului legal şi cazurile de practică care se încadrează în ipoteza sa există concordanţă b) extensivă – când conţinutul normei este. Formele interpretării: A. ordine ale miniştrilor. sintactică şi morfologică a normei juridice 3 .5. Din punct de vedere al rezultatelor interpretării normelor juridice.

ceea ce justifică protecţia deosebită acordată . Caracteristicile dreptului privat: . neexistând o a treia posibilitate).Dreptul constituţional . D.. pornind de la premisa că în cazul noţiunilor contradictorii care se neagă una pe alta. privatum quod ad singulorum utilitatem pertinet – Ulpianus. Publicum jus est quod ad statum rei Romanae spectat. adică el nu poate refuza să judece atunci când nu există un text de lege aplicabil cauzei. soluţii identice – ubi eadem ratio. a fortiori (cu atât mai mult).tradiţional.b) metoda sistematică – constă în stabilirea sensului normei juridice prin încadrarea sa în economia actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative.. a pari (pentru situaţii identice.Dreptul financiar şi fiscal .38 (Dreptul public nu poate fi modificat prin convenţii între particulari) .unul din subiectele raportului de drept public este o autoritate publică .Dreptul internaţional public 3. normele dreptului public ocrotesc interesul general. c) metoda istorică – se stabileşte sensul normei juridice prin raportare la contextul istoric. 1. a minori ad minus ( dacă legea interzice mai puţin. de la care nu se poate deroga . în afară de cea oferită.14. Analogia nu poate fi folosită: .1. 3. cealaltă este falsă. Caracteristicile dreptului public . Diviziunea şi ramurile dreptului 3.Dreptul penal . dreptul privat priveşte interese particulare).normele juridice care constituie dreptul public sunt de principiu norme imperative.tradiţional. per a contrario (aplică legea terţului exclus – tertium non datur-.1.în dreptul penal infracţiunile şi pedepsele trebuie să fie prevăzute expres de lege conform principiului legalităţii incriminării (nullum crimen sine lege – nici o infracţiune fără lege) şi a principiului legalităţii pedepsei (nulla poena sine lege – nici o pedeapsă fără lege).Dreptul procesual penal .Jus publicum privatorum pactis mutari non potest – D. recurgându-se la argumente logice de genul: ad absurdum (se demonstrează că orice interpretare dată textului normei juridice. . Excepţiile sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte situaţii (exceptiones sunt strictissimae interpretationis) . Judecătorul nu poate realiza denegare de dreptate.3. Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat. care sunt de strictă interpretare 3. statul (autorităţile publice) având o poziţie supraordonată iar cealaltă parte o poziţie de subordonare .în cazul excepţiilor la o anumită normă juridică. d) metoda logică – constă în examinarea textului prin aplicarea regulilor logicii formale. normele dreptului privat ocrotesc interesul personal 4 . ibi idem jus). Atunci când organul de aplicare este sesizat cu soluţionarea unei cauze care nu este prevăzută de lege el poate aplica fie o normă asemănătoare (analogia legii). 2. Prin urmare în acest domeniu nu poate funcţiona analogia. conduce la concluzii contrare legii). doar una poate fi adevărată. a majori ad minus (cine poate mai mult poate şi mai puţin). ea interzice implicit şi mai mult). la condiţiile socio-economice şi politice de la momentul adoptării normei de drept.4. e) metoda analogică. Ramurile dreptului public: . fie poate face apel la principiile de drept (analogia dreptului).în cazul prezumţiilor legale absolute.Dreptul administrativ .normele de drept public sunt apărate de autorităţile publice din oficiu 3.2 (Dreptul public este cel ce se referă la organizarea statului roman.2.părţile raportului juridic de drept public se află într-o poziţie de inegalitate juridică.

Legile se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (art. În prezent există ramuri de drept care cuprind atât dispoziţii specifice dreptului public cât şi dispoziţii specifice dreptului privat.2. De aici decurg principiul neretroactivităţii (norma juridică nu poate produce efecte asupra raporturilor născute înaintea intrării sale în vigoare) şi principiul neultraactivităţii normei juridice (norma juridică nu îşi poate extinde efectele după momentul ieşirii sale din vigoare).5. 4.Dreptul internaţional privat 3.Dreptul civil .1. Normele juridice care interpretează reglementări anterioare fac corp comun cu normele juridice interpretate.1. I-39 din Constituţia europeană). în a 20-a zi de la publicare (art.6.normele juridice cu caracter temporar sau excepţional (Codul penal prevede că legea penală temporară se aplică şi infracţiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare. Acţiunea normelor juridice în timp.3.Dreptul familiei .Principiul aplicării imediate a legii noi . Excepţii de la principiul neretroactivităţii normei juridice: a) normele dreptului penal care prevăd dezincriminarea unor fapte (Codul penal prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche. .Dreptul muncii . Excepţii de la principiul neultraactivităţii normei juridice: . Aşa este de exemplu Dreptul afacerilor.1.normele juridice care constituie dreptul privat sunt de principiu norme dispozitive. b) normele juridice cu caracter interpretativ. dacă de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei intervin mai multe reglementări. astfel încât nu putem face o încadrare în diviziunea clasică. 254 TCE şi art. Ieşirea din vigoare a normei juridice se realizează prin trei modalităţi: 5 .normele de drept privat sunt apărate numai la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat un drept subiectiv 3. Norma juridică acţionează numai pentru viitor. spaţiu şi asupra persoanelor 4.Caracterul activ al normei juridice. de la care pările pot deroga prin convenţia lor . Ramurile dreptului privat: . 4. chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp). Intrarea în vigoare a normei juridice. Acţiunea normelor juridice în timp 4. Ramuri mixte (complexe) de drept.părţile raportului juridic de drept privat se află într-o poziţie de egalitate juridică. Principiile acţiunii în timp a normei juridice: .. dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă) şi normele penale mai favorabile infractorului (Codul penal prevede că.1. În dreptul comunitar. se va aplica reglementarea care prevede un regim sancţionator mai favorabil).1.Dreptul comercial . Normele juridice intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României cu excepţia cazului când în conţinutul lor se prevede o altă dată de intrare în vigoare. 78 din Constituţie). în absenţa acesteia.Principiul că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem) . 4. actele normative ale Uniunii Europene intră în vigoare la data prevăzută în textul lor sau. Statul (autorităţile publice) poate fi parte în raportul juridic de drept privat având aceleaşi drepturi şi obligaţii ca orice altă persoană juridică.

nu se mai poate aplica.). 6. fără a prevedea nimic în legătură cu acţiunea vechilor reglementări. Actelor juridice li se aplică legea din locul unde au fost încheiate (locus regit actum).. Izvoarele dreptului 6. 4. Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor. 6 .. Abrogarea implicită (tacită). dar şi prin desuetudine. ordonanţa guvernului nr. cu acordul tacit al tuturor). 4.Actul normativ nou poate abroga doar acte normative care au aceeaşi forţă juridică sau o forţă juridică inferioară ..în cazul legilor temporare se prevede în conţinutul lor data ieşirii din vigoare (ex. din legea nr. Abrogarea expresă directă – noul act normativ indică expres actele normative abrogate (Ex: la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă legea nr. Norma juridică română se aplică cetăţenilor români.. Decretul. Statul acreditar poate cere retragerea diplomatului sau poate lua iniţiativa de a-l declara persona non-grata şi de a-l expulza în cazul în care acesta comite fapte incompatibile cu statutul său şi care lezează grav ordinea de drept.. Acţiunea normelor juridice în spaţiu. D. sed etiam tacito consensu omnium.noul act normativ înlocuieşte reglementări din acte normative anterioare. apatrizilor cu domiciliul în România şi cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul României.1.Lege nr. Excepţii: . din anul. Excepţii: . La bordul navelor sau aeronavelor se aplică regulile statului al cărui pavilion îl poartă. Norma juridică se aplică pe întreg teritoriul statului care a edictat-o (principiul teritorialităţii). per desuetudinem abrogantur – Iulianus. astfel încât norma. Cessante ratione legis cessat lex ipsa (Dacă temeiul pentru care legea a fost întocmită dispare. Abrogarea expresă indirectă – noul act normativ utilizează o formulă generică pentru abrogarea unor acte normative anterioare: „pe data intrării în vigoare a prezentului act normativ se abrogă orice dispoziţie legală contrară”.a) ajungerea la termen.personalul diplomatic beneficiază de imunitate diplomatică având imunitate de jurisdicţie. Principiile abrogării: .excepţia extrateritorialităţii în condiţii de reciprocitate – Pe teritoriul unei misiuni diplomatice se aplică legea statului reprezentat de misiune. 1... Leges non solum suffragio legislatoris. deşi în vigoare..... 2. Noţiunea de izvor de drept.reprezintă condiţiile materiale ale societăţii la un moment dat care au stat la baza voinţei legiuitorului de a reglementa un anumit domeniu social. încetează şi valabilitatea legii)..2.3. 60/1990 privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariaţi prevedea că acest decret intra în vigoare la 1 martie 1990 şi se aplica pe o durată de 6 luni) b) căderea în desuetudine – se realizează atunci când condiţiile socialeconomice care au dus la apariţia normei s-au modificat de o manieră esenţială.3.Abrogarea unei norme juridice are întotdeauna caracter definitiv Formele abrogării: 1. din anul..Legea posterioară înlătură aplicarea celei anterioare (Lex posterior derogat priori) .32 (Legile nu se abrogă numai prin votul leguitorului.. Abrogarea expresă directă sau indirectă.din anul. sunt acele „dat”-uri ale dreptului şi societăţii care determină acţiunea legiuitorului.. art.....Legea generală posterioară nu înlătură aplicarea unei legi speciale anterioare decât dacă prevede expres acest lucru (Lex posterior generalis non derogat legi priori speciali) . Există două accepţiuni ale acestei noţiuni: a) izvor de drept în sens material. c) abrogarea – norma îşi încetează acţiunea ca urmare a intrării în vigoare a unei norme noi. care vor fi considerate abrogate tacit.

Autorităţile publice pot emite secundum legem atât acte cu caracter normativ cât şi acte cu caracter individual (ex. pot fi emise atât în domeniul legilor ordinare cât şi organice. Acte normative cu competenţă de reglementare primară şi originară – reglementează în mod primordial relaţiile sociale: a) Legile Accepţiunile conceptului de lege: . Nu constituie izvor al dreptului românesc. instrucţiuni şi ordine ale miniştrilor. Acte secundum legem – se emit pentru organizarea executării reglementărilor primare: Hotărârile de Guvern. Jurisprudenţa – reprezintă totalitatea hotărârilor judecătoreşti.1. nr.Legile constituţionale. Clasificarea legilor: . au aceaşi forţă juridică cu legile ordinare de unde rezultă că Guvernul nu poate emite ordonanţe simple în domeniile rezervate legilor organice şi constituţionale.). Contractul normativ – Ex: contractul colectiv de muncă prevede condiţiile generale ale organizării procesului muncii la nivel naţional. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice care conţine prevederi cu privire la capacitatea civilă.prin lege în sens strict (stricto sensu) se înţelege numai acel act normativ adoptat de Parlament. 571/2003 privind Codul fiscal etc.2. Actele normative: 1. sindicatele. decizii şi hotărâri ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ. contracte. Legea nr. Ex. prescripţie extinctivă etc. regimul general privind raporturile de muncă. 3.G.Ordonanţa nr. b) Decretele adoptate înainte de 1989 de către Marea Adunare Naţională – Decretul nr. 73 (3) din Constituţie reglementează: regimul juridic general al proprietăţii (Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia). Legea nr.2. 31/1990 a societăţilor comerciale. Izvoare scrise (jus scriptum): 1. ramură şi unitate în baza cărora vor fi încheiate apoi contractele individuale de muncă (Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pentru anii 2005 – 2006 nr. conform unei proceduri prestabilite. 6.Legile organice care se adoptă în domeniile prevăzute de art. Constituţia din 1991 şi Legea de revizuire din 2003 .1. Codul comercial (conţine dispoziţii cu privire la faptele de comerţ.Legile ordinare. Clasificarea izvoarelor dreptului: 6. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţie fac: 7 . nu pot fi emise în domeniul legilor constituţionale. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Notă. Legea nr. . a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. o hotărâre de numire a unei persoane într-o anumită funcţie) 2. Ex – O.2. . 1. c) Ordonanţele de Guvern (simple) sunt emise în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptată de Parlament.Codul civil (conţine prevederi despre bunuri.o autorizaţie de construcţie.prin lege în sens general (lato sensu) se înţeleg toate actele normative . în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. comercianţi şi obligaţii comerciale).U.b) izvor de drept în sens formal – reprezintă forma de exteriorizare a manifestării de voinţă a legiuitorului. 2001/2005). patronatele şi protecţia socială (Legea 53/2003 privind Codul muncii) etc. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală d) Ordonanţele de urgenţă adoptate de Guvern în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.

Pentru aprofundare:  Brânduşa Ştefănescu. denegare de dreptate.2. 8 - - . Izvoare nescrise: . norme imperative şi dispozitive. Bucureşti. relativ îndelungată. 6. structura logico-juridică şi structura tehnico-legislativă a normei juridice.deciziile Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie în cazul recursului în interesul legii promovat de Procurorul General atunci când se constată că în practica instanţelor de recurs o anumită reglementare este aplicată în mod diferit. sistematică. căderea în desuetudine. drept subiectiv. Bucureşti. 4. Doctrina – reprezintă literatura juridică şi nu constituie izvor de drept. Consensus omnium consuetudo pro servatur (cu consimţământul tuturor. norme punitive şi stimulative. Pentru ca obiceiul să fie izvor de drept este necesar ca o normă juridică din cuprinsul unui act normativ să facă trimitere expresă la respectivul obicei. în raporturile dintre subiectele de drept. fiind obligatorii pentru instanţele inferioare . istorică. Raluca Dimitriu. norma juridică. ajungerea la termen. norme generale. logică. Editura Lumina Lex. Editura Lumina Lex. drept pozitiv. acţiunea în timp a normei juridice. speciale şi de excepţie. interpretarea autentică şi cazuală. acţiunea normelor juridice în spaţiu şi asupra persoanelor. obiceiul serveşte drept lege). ştiinţa dreptului. ieşirea din vigoare a normei juridice. 2002 Termeni şi cuvinte cheie drept obiectiv. Maria Corbeanu – Teoria generală a dreptului. principiul neretroactivităţii şi principiul neultraactivităţii normei juridice. 2002  Ion Corbeanu. 2002  Nicolae Popa – Teoria generală a dreptului. metodele interpretării. Hotărârile ICCJ în acest caz au rolul de a realiza aplicarea unitară a dreptului pe întreg teritoriul ţării. repetată. acceptată de către acestea drept regulă obligatorie. Deciziile prin care se judecă excepţiile de neconstituţionalitate sunt obligatorii erga omnes (pentru toţi). nu numai pentru părţile din litigiu. analogia legii şi analogia dreptului. interpretarea normei juridice. – Drept civil pentru învăţământul superior economic. extensivă şi restrictivă. drept privat. abrogarea expresă directă şi indirectă.2. abrogarea implicită (tacită). interpretarea gramaticală. Bucureşti. Editura All Beck. analogică. drept public.Obiceiul juridic (cutuma) – constă într-o practică generală.. intrarea în vigoare a normei juridice. coord. interpretare oficială şi neoficială. interpretare literală.deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial şi au putere numai pentru viitor. norme complete şi incomplete.

legi constituţionale. jurisprudenţa. decrete. ordonaţe de guvern. ordonanţe de urgenţă. Trăsăturile normei juridice Caracter general Caracter impersonal Norma juridică Caracter obligatoriu Caracter de repetabilitate şi continuitate Caracter social 9 . contractul normativ.- izvoarele dreptului. actul normativ. SCHEME 1. legi organice şi legi ordinare. obiceiul (cutuma). doctrina. Accepţiunile noţiunii de drept Drept subiectiv DREPT Drept obiectiv Drept pozitiv Ştiinţa dreptului 2.

paragrafe. Structura normei juridice Ipoteză Structura internă (logico-juridică) a normei Dispoziţie Sancţiune Norma juridică Structura externă (tehnico-legislativă) a normei Capitole. articole. secţiuni.3. alineate 4. Clasificarea normelor juridice Criterii de clasificare Norme onerative Norme imperative Norme prohibitive Conduita prescrisă Norme dispozitive Norme supletive Norme permisive Norme complete Structura logico-juridică Norme incomplete Norme în alb Norme de trimitere Norme generale Sfera de aplicare Norme speciale 10 .

ordonanţe de guvern.Norme de excepţie Norme punitive Sancţiunea Norme stimulative Ramura de drept Norme de drept civil. comercial etc. Forţa juridică 5. Formele interpretării normelor juridice Criterii de clasificare Interpretare autentica Interpretare oficială Efectele produse Interpretare neoficială Interpretare cazuală Interpretare literală Rezultatele interpretării Interpretare extensivă Interpretare restrictivă 11 . hotărâri ale autorităţilor publice autonome centrale sau locale etc. Norme cuprinse în Constituţie. ordine ale miniştrilor. administrativ. constituţional. decrete. legi. penal. hotărâri de guvern.

Metodele interpretării Metoda gramaticală Metoda sistematică Metode de interpretare Metoda istorică Metoda logică Analogia dreptului Metoda analogică Analogia legii 12 .6.

7. Diviziunea şi ramurile dreptului Drept constituţional Drept administrativ Drept public Drept financiar şi fiscal Drept penal Drept internaţional public DREPT Drept civil Drept comercial Drept privat Dreptul familiei Drept internaţional privat Dreptul muncii 13 .

8. Modalităţi de ieşire din vigoare a normei juridice Abrogarea directă Ajungerea la termen Abrogarea expresă Ieşirea din vigoare a normei juridice Abrogarea Abrogarea implicită (tacită) Abrogarea indirectă Căderea în desuetudine 14 .

10. Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului Legi constituţionale Categorii de izvoare Legile Acte normative cu competenţă de reglementare primară Legi organice Legi ordinare Decretele Ordonanţele de Guvern Izvoare scrise Acte normative Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului Hotărâri de Guvern Acte normative secundum legem Ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor Contractul normativ Acte ale autorităţilor administrative locale cu caracter normativ Jurisprudenţa – doar în cazul deciziilor ICCJ cu privire la recursul în interesul legii şi deciziilor Curţii Constituţionale Doctrina.nu este izvor de drept 15 .

Izvoare nescrise Obiceiul juridic (cutuma) B. dreptul şi relaţiile (raporturile) juridice c) numai metodele de cercetare proprii ştiinţei dreptului d) nici un răspuns nu este corect 3. concepte şi principii despre drept b) componenta activă a dreptului obiectiv c) x posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a avea o anumită conduită d) x facultatea unei persoane de a solicita celorlalte persoane o conduită corespunzătoare. concepte şi principii care explică dreptul d) o formă de organizare a normelor juridice 7. în condiţiile recunoscute de dreptul obiectiv 5. Dreptul pozitiv reprezintă: a) ansamblul normelor juridice. Obiectul specific de cercetare al ştiinţei dreptului îl reprezintă: a) norma juridică b) realitatea juridică c) metodele de cercetare juridică d) societatea 2. indiferent dacă sunt sau nu în vigoare b) componenta activă a dreptului obiectiv c) totalitatea normelor juridice aflate în vigoare d) ştiinţa dreptului 6. Răspunsurile corecte sunt marcate cu x 1. Dreptul subiectiv reprezintă: a) un ansamblu de noţiuni. Intră în conţinutul realităţii juridice: a) exclusiv ansamblul normelor juridice b) conştiinţa juridică. Teste de verificare a cunoştinţelor I. Ştiinţa dreptului reprezintă: a) un ansamblu de noţiuni şi concepte despre totalitatea relaţiilor sociale b) arta a ceea ce e bine şi rău c) un ansamblu de idei. Statul reprezintă: a) o formă politică de organizare a societăţii b) o formă de organizare a normelor juridice 16 Teste grilă . noţiuni. Dreptul obiectiv reprezintă: a) o parte a dreptului pozitiv b) ansamblul normelor juridice instituite sau sancţionate de stat c) ansamblul normelor juridice în vigoare d) totalitatea normelor juridice adoptate exclusiv de Parlament 4.

c) un ansamblu de autorităţi şi instituţii d) un ansamblu de grupuri sociale 8. Structura internă a normei juridice este reprezentată de: a) structura logico-juridică b) structura tehnico-legislativă c) structura cuprinzând: ipoteza. Sunt de strictă interpretare: a) normele generale b) x normele speciale c) x normele de excepţie d) normele determinate 15. Normele onerative sunt: a) norme dispozitive b) norme prohibitive c) norme supletive d) norme imperative 14. sancţiunea d) structura dinamică a normei juridice 11. Norma juridică reprezintă: a) o regulă de conduită instituită sau sancţionată de către stat b) o regulă de conduită cuprinsă în legi şi acte administrative individuale c) orice regulă de conduită socială d) obiect de cercetare al ştiinţei dreptului 9. Normele de trimitere: a) X se completează cu norme din acelaşi act normativ 17 . Trăsături ale normei juridice sunt: a) caracter irepetabil b) se adresează persoanelor privite în mod individual c) caracter facultativ d) caracter general şi personal 10. dispoziţia. Normele în alb: a) X se completează cu norme din acte normative care urmează să apară b) se completează cu norme din acelaşi act normativ c) se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoare d) sunt norme complete (determinate) 16. Normele dispozitive pot fi: a) permisive b) onerative c) supletive d) prohibitive 13. Condiţiile şi împrejurările în care se aplică norma juridică sunt prevăzute în: a) ipoteza normei juridice b) dispoziţia normei juridice c) sancţiunea normei juridice d) preambulul actului normativ 12.

După criteriul sancţiunii normele juridice se împart în: a) norme determinate şi nedeterminate b) norme onerative şi prohibitive c) norme permisive şi supletive d) x norme punitive şi stimulative 19. Scopul interpretării este: a) să realizeze eludarea legii b) stabilirea normei juridice aplicabile c) x identificarea voinţei reale a legiuitorului d) realizarea unor studii doctrinare 22. Normele onerative: a) interzic o anumită acţiune b) x impun o anumită acţiune c) lasă la aprecierea subiectului alegerea unei conduite d) suplinesc voinţa părţilor 18. Interpretarea autentică se realizează de: a) X organul emitent al actului b) doctrina juridică c) instanta de judecată d) organul cu atribuţii în procesul aplicării normei juridice 24.b) se completează cu norme din acte normative ulterioare c) x se completează cu norme din alte acte normative aflate în vigoare d) x sunt norme incomplete (nedeterminate) 17. Interpretarea oficială poate fi realizată de: a) X organele puterii legiuitoare b) X organele puterii executive c) X instanţele judecătoreşti d) doctrina juridică 23. Metodele interpretării sunt: a) oficială b) autentică c) x stematică 18 . Normele punitive: a) X prevăd o sancţiune negativă b) impun o anumită acţiune c) prevăd o sancţiune pozitivă d) prevăd mijloace de cointeresare pentru aplicarea normei 20. Normele juridice se deosebesc de celelalte categorii de norme sociale prin faptul că: a) numai normele juridice cuprind sancţiuni b) numai normele juridice sunt scrise c) x numai încălcarea normei juridice atrage aplicarea forţei coercitive a statului d) numai încălcarea normei juridice atrage urmări nefavorabile pentru cei care nu le respectă 21.

Din dreptul privat fac parte: a) dreptul financiar b) dreptul administrativ c) dreptul penal d) dreptul constituţional 19 . Sunt trăsături ale dreptului public: a) X apărarea sa prin norme imperative b) X normele sale vizează ocrotirea intereselor generale ale societăţii c) apărarea sa prin norme dispozitive d) normele sale vizează apărarea intereselor individuale 30. interpretarea poate fi: a) cazuală b) x restrictivă c) x extensivă d) x literală 28.d) x logică 25. Sunt trăsături ale dreptului privat: a) poziţia de subordonare juridică a părţilor b) x poziţia de egalitate juridică a părţilor c) normele de drept privat sunt apărate de autorităţile publice din oficiu d) x normele de drept privat sunt apărate doar la sesizarea părţii interesate căreia i s-a încălcat un drept subiectiv 29. interpretarea este: a) extensivă b) restrictivă c) autentică d) x literală 26. Din dreptul privat fac parte: a) dreptul constituţional b) x dreptul comercial c) dreptul administrativ d) dreptul financiar 31. Atunci când norma juridică este analizată prin raportare la întreg actul normativ sau/şi prin raportare la alte acte normative este vorba despre o interpretare: a) istorică b) gramaticală c) x sistematică d) logică 27. Atunci când conţinutul literal coincide cu cel real al normei juridice. Din dreptul public fac parte: a) dreptul muncii b) x dreptul fiscal c) x dreptul penal d) dreptul civil 32. Sub aspectul rezultatului interpretării normelor juridice.

de regulă: a) la data adoptării de către Parlament b) la data publicării în Monitorul Oficial c) x la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial d) la data promulgării prin decret prezidenţial 34. Principiul neultraactivităţii normei juridice presupune ca: a) norma juridică să nu se mai aplice în cazul când unele împrejurări sociale nu mai corespund voinţei legiuitorului b) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior intrării ei în vigoare c) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate ulterior ieşirii ei din vigoare d) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior ieşirii ei din vigoare 40.33. Intrarea în vigoare a unei ordonanţe de Guvern se produce. Constituie excepţii de la principiul neultraactivităţii normelor juridice: a) normele juridice cu caracter interpretativ 20 . Au aceeaşi valoare din punct de vedere al forţei juridice: a) legile adoptate de Parlament şi hotărârile de Guvern b) Constituţia şi legile adoptate de Parlament c) Ordonanţele Guvernului şi hotărârile de Guvern d) X Legile adoptate de Parlament şi ordonanţele Guvernului 36. de regulă: a) în momentul adoptării ei b) x în momentul publicării în Monitorul oficial al României c) la trei zile de la publicarea în Monitorul oficial al României d) în momentul promulgării prin decret prezidenţial 35. Constituie excepţii de la principiul neretroactivităţii normelor juridice: a) normele juridice cu caracter temporar b) x normele juridice cu caracter interpretativ c) x normele penale mai favorabile d) x normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte 39. Caracterul activ al normei juridice presupune: a) X norma juridică acţionează pentru viitor b) X norma juridică nu retroactivează c) X norma juridică nu ultraactivează d) nici un răspuns nu este corect 37. Legile intră în vigoare. Principiul neretroactivităţii normei juridice presupune ca: a) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după ieşirea ei din vigoare b) norma juridică să nu se mai aplice atunci când relaţiile sociale reglementate sau modificat de o manieră esenţială c) x norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate anterior intrării ei în vigoare d) norma juridică să nu se aplice unor împrejurări sociale manifestate după intrarea sa în vigoare 38.

Abrogarea expresă poate fi: a) X directă b) X indirectă c) tacită d) implicită 43. prin excepţie. Constituie. Pentru ca un obicei să reprezinte izvor al dreptului este necesar: a) numai ca acesta să fie aplicat pe o perioadă îndelungată de timp b) numai ca regula de conduită pe care o conţine să fie percepută ca obligatorie de către cei cărora li se adresează c) x să se permită aplicarea sa printr-o normă juridică din cuprinsul unui act normativ prin care se face trimitere la acel obicei d) să se permită aplicarea sa printr-un text din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti prin care se face trimitere la acel obicei 21 . un izvor al dreptului: a) doctrina juridică b) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie c) x obiceiul juridic d) actul normativ 47. Principalul izvor al dreptului este: a) jurisprudenţa b) obiceiul juridic c) contractul normativ d) x actul normativ 46. Formularea „de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ toate reglementările contrare se consideră abrogate” este specifică abrogării: a) directe b) implicite c) tacite d) x indirecte 44.b) normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte c) normele penale mai favorabile d) x normele juridice cu caracter temporar 41. Sunt modalităţi de ieşire din vigoare a unei norme juridice: a) X abrogarea b) X căderea în desuetudine c) neaplicarea pe o perioadă îndelungată de timp d) x ajungerea la termen 45. Neaplicarea unei norme juridice o perioadă de timp îndelungată duce la: a) căderea în desuetudine a normei b) abrogarea implicită c) abrogarea indirectă d) x nu duce la ieşirea din vigoare a normei 42.

Sunt izvoare ale dreptului românesc: a) X actul normativ b) jurisprudenţa c) doctrina d) x contractul normativ 49. Sunt izvoare scrise ale dreptului românesc: a) obiceiul b) doctrina c) jurisprudenţa d) x contractul normativ 50.48. Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională: a) îşi produc efectele doar faţă de părţile în litigiu (inter partes litigantes) b) x sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi) c) sunt obligatorii şi retroactive d) sunt facultative şi au putere numai pentru viitor 52. Contractul colectiv de muncă: a) nu constituie izvor de drept b) este un act juridic individual care produce efecte exclusiv între părţile care au participat la negocierea şi încheierea lui c) este un act normativ d) x este un contract normativ 22 . Constituie izvor al dreptului: a) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) b) x hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în interesul legii c) hotărârile ICCJ pronunţate în cazul recursului în anulare în materie penală d) nici una din hotărârile ICCJ nu poate constitui izvor de drept 51.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful