DezbPub Raport ERALT BISTRA-I 10.05.2010

A Member of the ECO ENGINEERING GROUP
RAPORT
LA STUDIUL DE EVALUARE A
IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
Obiectivul
AMENAJARE HIDROENERGETICĂ BISTRA 1
S.C. ERALT IMPEX S.R.L.

Beneficiar
Baia Mare, Str. Culturii Nr. 3
Normativ de conţinut : Ordinul MAPM nr. 863/2002

Cod : SEI-EI-01/12.08
Ediţia :1
Revizia :0
- controlat Nr.: 1
Exemplar:
- necontrolat
Această documentaţie conţine informaţii care sunt proprietatea intelectuală a SC ERALT IMPEX SRL,
Baia Mare strada Culturii nr. 3 judeţul Maramureş şi nu poate fi utilizată sau copiată, în parte sau în
întregime, fără consimţământul scris al Directorului al acestei unităţi.
2
S.C. MEDANA COMPANY S.R.L.
B-dul Sănătăţii, nr. K28/6, CP 440182
Satu Mare, Satu Mare, România
Tel./Fax: +40 261/758881
Cod: SEI-EI-01/12.08
Faza : Acord de mediu
LISTA DE SEMNĂTURI
DIRECTOR,
Ing. Francisc GYŐRI ___________________________________
ŞEF DE PROIECT
Dr. chim. Vasile ŞERBAN ___________________________________

Expert Auditor / Evaluator Principal
ELABORATORI:
Biolog Rodica ŢUŢURAŞ ___________________________________

Ing. ec. Ana - Maria GYŐRI ___________________________________

BM-03-453 /23.10.2007
EIM-03-449 /23.10.2007
Dr. chim. Vasile ŞERBAN ___________________________________

Cerc. şt. ing. Sorin PANAITE ___________________________________

Ing. Francisc GYŐRI _________________________________

BM-02-452 /23.10.2007
EIM-02-448 /23.10.2007
F-01/FPD-GSB-01/07.08
RAPORT
LA STUDIUL DE EVALUARE A IMPACTULUI
ASUPRA MEDIULUI
1. INFORMAŢII GENERALE
1.1. TITULARUL PROIECTULUI
Titularul proiectului pentru care se realizează prezentul raport la studiul de
evaluare a impactului asupra mediului, este S.C. ERALT IMPEX S.R.L. Baie Mare,
Str. Culturii Nr. 3, judeţul Maramureş.
1.2. AUTORUL STUDIULUI ŞI A RAPORTULUI

Autorul studiului şi a raportului de evaluare a impactului asupra mediului, este
SC MEDANA COMPANY SATU MARE, având sediul în municipiul Satu Mare, B-dul
Sănătăţii nr. K28/6, tel/fax 0261 758881, înregistrată în registrul comerţului
J30/650/1995, CUI RO 7831554.
1.3. DENUMIREA PROIECTULUI

Proiectul pe care titularul doreşte să îl execute poartă denumirea „AMENAJARE
HIDROENERGETICĂ BISTRA 1” comuna Bistra, judeţul Maramureş.
1.4. DESCRIEREA PROIECTULUI

Amenajarea va cuprinde o captare situată pe râul Bistra, la altitudinea de 512,5
mdM, o conductă de aducţiune în lungime de 3180 m până la altitudinea de cca. 400
mdM, unde intră in clădirea microhidrocentralei MHC 1 situată lângă râu. Amplasarea
captării, cât şi a MHC sunt vizualizate în PLANUL DE ÎNCADRARE ÎN ZONĂ, ataşat.
1.4.1. Construcţii
Amenajarea hidroenergetică Bistra 1 urmează să valorifice potenţialul energetic
pe râul Bistra prin intermediul unei microhidrocentrale MHC 1 cu următoarele
caracteristici:
cădere cădere Debit putere
Cota (altitudine)
Cota (altitudine)
debit debit
electrica
energie
bruta neta servitute instal.

neta turbina
Putere (kW)
mediu instal.
centrala
captare
turbinelor
Qs
numărul
Qmed Qinst
(m) (m) sec.capt. kW
(mc/s)
(mc/s) (mc/s)
GWh/an
512,5 400 178 169,54 0,31 0,45 0.10 450 3 150 1,8
R - SEI-EI-01/12.08
Un model conceptual al amenajării este prezentat în figura următoare:
MHC 1 BISTRA
- cădere bruta : 178 m

- aducţiune : 3180 m
Centrala urmează sa funcţioneze in regim automat cu reglaj de putere funcţie
de nivelul apei la captare care in condiţii normale trebuie menţinut in limita nivelului
normal de retenţie, indiferent de condiţiile de temperatură şi/sau precipitaţii.
CAPTAREA
Captarea pentru MHC 1 este de tipul ‘’ priza de fund ‘’ cu prag deversor şi cameră
de încărcare sau cameră de admisie.
Pentru camera de admisie a apei se va asigura protecţia împotriva îngheţului prin
acoperire cu materiale de izolaţie termică ce vor fi protejate apoi cu zidărie de piatră
existentă in zona captării.
Pentru a nu îngrădi procesul de migrare naturală a biocenozei locale, mai cu
seamă a speciilor de peşti, pragul de fund proiectat are h=0,5m înălţime care nu
constituie un impediment in migraţia speciilor de peşti, in perioada de reproducere.
Grătarul de la intrarea in priză are lumina intre bare de 1,5 cm, determinată din
condiţia de oprire a corpurilor care s-ar putea bloca la trecerea prin turbină, precum şi
aceea de a împiedica pătrunderea în lanţul de uzinare a peştilor şi a altor organisme
acvatice de dimensiuni mai mari.
Instalaţia de măsură şi teletransmisie a nivelului de retenţie de la priza la punctul
de exploatare al centralei asigură semnalele de intrare pentru instalaţia de reglare
automată a debitului turbinat astfel încât să se prevină pătrunderea aerului in conducta
2
R - SEI-EI-01/12.08
de aducţiune la debite afluente mai mici decât debitul turbinat in centrală. Energia
necesară pentru efectuarea măsurătorilor si transmiterea la distanţă a semnalelor se
asigură prin elemente fotoelectrice si prin unde radio asigurate de telefonia fără fir.
Detalii privind modul de aşezare a captării pe cursul apei, sunt prezentate în
planşa anexată.
Deznisipatorul
Este o construcţie care asigura reţinerea debitului solid captat, până la particula
cu mărimea D = 1 mm, cu asigurarea de 98 %.
Este o construcţie sistem cuvă cu două compartimente cu radierul in pantă si
acoperit cu planşeu din elemente prefabricate de beton armat sau plăci din tablă
metalică striată cu întărituri.
In peretele comun deznisipator-cămin de încărcare, este prevăzut deversorul aval
(secţiunea de control hidraulic aval) prin care debitul instalat deversează in cămin.
Pe latura din aval, deznisipatorul este prevăzut cu o plasă de sârmă, având
deschiderea ochiurilor de 7,5 mm, având rolul de a împiedica trecerea în lanţul de
aducţiune-uzinare a peştilor sau altor organisme acvatice de dimensiuni mai mari de
7,5 mm.
De asemenea s-a creat posibilitatea de golire şi spălare a deznisipatorului printr-
un gol in peretele aval, închis de o vană plană de perete, acţionată manual prin
intermediul unui mecanism cu şurub. Echipamentul mecanic la ansamblul captare si
deznisipator cuprinde confecţiile metalice speciale din circuitul hidraulic al apei si
anume:
- grătar de priză;
- batardou de închidere-deschidere;
- vane de perete (plane);
- armături la secţiunea de control hidraulic;
- confecţii metalice diverse (capace, parapeţi de protecţie, etc.).
Bazinul compensator
In schema de amenajare hidroenergetică, bazinul compensator are rolul de
compensare orară a debitelor afluente ale râului pentru asigurarea debitului instalat in
centrală.
Astfel, prin volumul de apă acumulat, bazinul compensator menţine cota apei in
amenajare (când debitele afluente pe râu sunt mai mari decât debitul instalat), sau
asigură funcţionarea unei singure turbine timp de 1/2 ore la debitul instalat (când
debitul afluent este mai mic decât cel instalat pentru o turbină).
In cazul de faţă, volumul util minim al bazinului compensator va fi de 800 mc (0,56
mc/s x 1500 s = 800 mc).
Ca soluţie tehnică, bazinul compensator este o construcţie hidrotehnică de
acumulare a apei de tip cuvă din beton, adaptată la condiţiile de teren, amplasată in
imediata apropiere a ansamblului captare-deznisipator, pe circuitul de uzinare a apei.
In bazinul compensator se prevede un cămin in care se montează releele de nivel
plutitor, necesare pentru comanda de pornire-oprire a hidroagregatelor.
Bazinul compensator este prevăzut cu deversor de preaplin, iar golirea pentru
revizie si curăţare (hidrospălare) se va face printr-un orificiu prevăzut cu vană plană
alunecătoare, poziţie normală in exploatare închisă. Se vor crea condiţii (rampa)
pentru accesul in bazin a unor mijloace mecanice necesare decolmatării, când este
cazul.
3
R - SEI-EI-01/12.08
Accesul apei in aducţiune se va face prin intermediul unei vane plane (poziţie
normal deschisă in exploatare), acoperită cu un grătar metalic (contra plutitorilor). Cota
medie a apei in bazinul compensator va fi de 732,0 m.d.M.B. Este recomandabil ca
bazinul compensator sa fie acoperit cu scânduri groase din lemn sau capace din tablă
striată cu întărituri, pentru a se evita căderea frunzelor, crengilor rupte sau a pietrelor
in bazin, precum si pentru evitarea unor eventuale accidente prin căderi sau înec,
inclusiv balustrade, scări sau chepenguri.
ADUCŢIUNEA MHC 1
Aducţiunea apei de la captare la centrală se face prin conductă metalică cu o

lungime de 3180 m. Diametrele ţevilor în lungul conductei de aducţiune se determină
în urma unui calcul de optimizare energoeconomică, funcţie de debitele ce trebuie
transportate si energia care se poate obţine. Pentru prevenirea îngheţării conductei în
perioadele de iarnă, se are in vedere ca aceasta să fie îngropată pe toata lungimea ei
la adâncimea minimă de 1 m măsurată la creasta superioară.
S-a ales această variantă având in vedere profilul transversal al văii, panta
longitudinală a râului, precum si condiţiile geotehnice de pozare a conductei.
Lungimea totală a aducţiunii este de aproximativ 3,2 km, iar diametrul nominal al
conductei este Dn = 600 mm.
Pentru alegerea diametrului optim al aducţiunii s-a ţinut cont de recomandarea
Normativului cadru PE.306, ca pierderile de sarcina sa fie de circa 5% din panta râului
(randament hidraulic al aducţiunii de 0,95)
Pierderile de sarcină in conducta de aducţiune pentru Qi = 1,5 mc/s si Dn = 800
mm rezulta: i = 1,51 %; Hp = 8 mCA si v = 1,59 m/s.
Priza aducţiunii sub presiune din capătul aval al bazinului compensator va fi
echipată cu o vană de perete care să nu permită intrarea aerului in conductă, chiar
dacă vana este complet închisă (pentru a se evita producerea vacuumului in
conductă).
De asemenea, va fi amenajat in bazinul compensator un cămin alăturat peretelui,
izolat termic, necesar pentru montarea traductoarelor de nivel a apei, pentru pornirea
respectiv oprirea automată a hidroagregatelor.
Traseul aducţiunii urmăreşte drumul forestier existent in zonă, conducta metalică
fiind pozată intre drum si râul Bistra , iar acolo unde valea se îngustează, va fi pozata
chiar in malul râului cu protecţiile ce se impun.
Intru-cât traseul aducţiunii este in zonă de munte, cu vale îngustă si torenţi
transversali, pe traseul aducţiunii, acolo unde este cazul, se vor executa lucrări de
amenajare a terenului si protecţie a aducţiunii din materiale locale pentru
subtraversare torenţi, din zidărie de piatră, căsoaie, etc.
CENTRALA MHC 1
A. Partea de construcţie
Soluţia constructivă luată in considerare este o clădire de tip industrial, cu
arhitectura exterioară ce se încadrează in zonă, in care se amplasează echipamentul
mecanic, electric si de automatizare pentru producerea energiei electrice si cuprinde :
- clădirea centralei S=160 m2;
- masivul de ancoraj cu distribuitorul aducţiunii;
- bazinul de liniştire cu canalul de fugă;
4
R - SEI-EI-01/12.08
- lucrări de sistematizare si împrejmuire S=500 m2.

Structura clădirii este un schelet din beton armat: stâlpi din b.a. (prefabricaţi sau
preturnaţi) montaţi in fundaţii tip pahar, grinzi transversale din beton armat
(prefabricate sau preturnate) zidărie in partea inferioara a elevaţiei executată din piatră
(material local) iar in partea superioară din lemn, acoperiş, tip şarpantă (lemn sau
metal), învelitoare de tip uşor din tablă.
Închiderile se vor realiza din zidărie de cărămida cu centuri si sâmburi din beton
armat. Tâmplăria va fi de tip uşoara ( profil aluminiu sau P.V.C.).
Sala maşinilor este prevăzută cu platformă de montaj si acces pentru mijloace de
ridicat si transportat, cu compartiment pentru acumulatori c.c. si spaţiu pentru personal
de supraveghere.
Pentru montare - demontare utilaje s-a prevăzut un pod rulant cu acţionare
manuală de la sol, care este prins de şinele de rulare sub grinzile de rezistenţă
Infrastructura este concepută din fundaţii de beton armat pentru stâlpii prefabricaţi
si fundaţii monolite continue pentru zidurile exterioare si compartimentări. Fundaţiile
masive ale turbinelor si generatoarelor, se vor executa din beton C 8/10 (B150) sau
C12/15 (B 200), iar ca beton de montaj se va folosi C 18/22,5 (B300)
Pardoseala clădirii va fi executată din beton armat cu plasă sudată, beton sclivisit.
Accesul cu utilaje tehnologice se va face printr-o uşă metalică cu gabarit
corespunzător.
In incinta clădirii se va amenaja o platforma de acces si pentru amplasarea
postului trafo. Această platformă va fi amenajată la o cotă corespunzătoare pentru a fi
ferită de inundaţii la debite mari.
Alipit clădirii se va executa un masiv de ancoraj a aducţiunii care va conţine
înglobat si distribuitorul pentru turbine. Acest masiv va fi executat din beton C
16/18(6250).
B. Partea mecanică
Alegerea echipamentelor (hidromecanice) ale amenajării s-a făcut in funcţie de
parametrii specifici ai văii (hidroenergetici): Qimed si Hbrut si in conformitate cu
diagramele de caracteristici si domenii de utilizare a turbinelor P.O. tipizate, cu
încadrarea in domeniul de funcţionare cu randamente superioare, pentru a se produce
un maxim de energie electrică.
Producerea unei cantităţi maxime de energie electrică duce la o amortizare mai
rapidă a costurilor investiţiei iniţiale.
Astfel turbinele rezultate pentru echiparea centralei vor fi de tipul P.O. - 90/570 -
1000 rot/min (corespunzător 3 x 0,15 mc/s = 0,45 mc/s)
Pornirea si oprirea hidroagregatelor (grupurile turbină - generator) se va face
automat, in funcţie de nivelul din bazinul compensator, prin impulsurile date de S.N.C.,
pentru deschiderea respectiv închiderea aparatului director al turbinelor, acţionat prin
mecanismul de acţionare (M.A.), alimentat de bateria de acumulatoare in curent
continuu.
Pentru a se putea lucra la echipamentul hidromecanic in caz de avarie, s-a
prevăzut o vana fluture pe distribuitor, înainte de fiecare turbină pentru a se putea opri
accesul apei. De asemenea distribuitorul va fi prelungit spre aval până in bazinul de
liniştire, pentru golirea de avarie a aducţiunii. Pe această conductă se montează o
vana fluture cu poziţia „ normal închis„.
Echipamentul mecanic din centrală se compune din:
- Turbina P.O. 90/150-1000 rot/min 3 buc
5
R - SEI-EI-01/12.08
- Mecanism de acţionare M.A. 3 buc

- Distributor vană fluture 1 buc
- Vană fluture 4 buc
- Piese de legătura (set) 3 buc
- Piese de montaj (set) 3 buc
- Pod rulant cu acţionare manuală 1 buc
Turbinele
MHC va fi dotată cu trei turbine Pelton, având fiecare puterea de 150 kW.
Fiecare are debitul nominal proiectat de 0,15 m3/s, dar funcţionarea primei turbine
este optimă începând de la debitul de 0,12 m3/s.
Modul de funcţionare a turbinelor este reglat automat, pentru debite cuprinse între
0,12 m3/s şi 0,45 m3/s.
C. Partea electrică
Lucrările prevăzute in cadrul parţii electrice a obiectivului sunt următoarele:
1. Instalaţia electrică din centrală;
2. Hidrogeneratoarele asincrone – 3 buc.;
3. Instalaţia electrică de forţă;
4. Instalaţia electrică de acţionare, protecţia generatoarelor şi controlul
termic;
5. Instalaţia de protecţie legare la pământ si paratrăsnet;
6. Instalaţia electrică de automatizare hidroagregate, funcţie de nivelul apei
din bazinul compensator.
1. Instalaţia electrică din centrală.

Cuprinde instalaţii de iluminat normal, iluminat de siguranţă, prize, si va fi
executată cu cablu ACYY montat aparent pe console cu scoabe. Corpurile de iluminat
vor fi de tip fluorescent, asigurându-se un nivel de iluminare de 160 Ix, conform PE
136 - 90.
Sarcinile interne proprii fiecărui generator se vor alimenta din tabloul de comandă
si distribuţie propriu. Consumul de energie electrică din sursa proprie sau din sistemul
energetic, va fi contorizat cu contor C.A.43-S si reductori de curent 3xCIT100/5 A.
2.Hidrogeneratoarele asincrone.
Sunt utilizate generatoare asincrone de tipul G.A. 100/42 - 6; 6 kV; 150 KW; cu
1000 rot/min, cuplate la turbine P.O. - 90/570, cu 1000 rot/min; In număr de 3 bucăţi
.Frecvenţa de funcţionare este de 50 Hz, in următoarele condiţii:
- altitudinea maxima: 1000 m.d.M.B.;
- temperatura mediului ambiant: -5° + 40° C
- umiditatea relative: 20% + 80%.
Pornirea generatoarelor se face hidraulic cu ajutorul turbinei din starea de repaus
până la turaţia de sincronism, după care se cuplează la reţea.
Înaintea cuplării la reţea se va verifica succesiunea fazelor atât la sistem cât si la
generator, care trebuie sa fie identice.
NOTA: Postul de transformare 630 kVA, 6/20 kV si racordul de 20 kV până la LEA.
20kV existentă in zonă, va fi total separat, legat de extinderea de reţele electrice
zonale.
6
R - SEI-EI-01/12.08
3.lnstalatia electrica de forţă :

- canalul de bare protejat tip DISBAR 2000 A, de la generatoare la tablouri
DPG 500, DPG 3X500Gi, DPG 4X500G2 si de la tablouri la fereastra
trecere exterior;
- un sistem L.E.S. 20 kV de la fereastra de trecere la bornele de 6 kV ale
transformatorului.
Compensarea energiei electrice reactive se face cu bateria de
condensatoare statice de 65 kVA pentru fiecare generator racordat la bornele de
6 kV ale trafo.
4.lnstalafia electrica de acţionare, protecţie generatoare si control

termic
Va cuprinde următoarele componente:
- dulap de protecţie pentru un generator 150 KW DPG 630 61…………1 buc
- dulap de protecţie pentru doua generatoare 300 KW DPG 2X630 Gi…1 buc
- dulap de comandă distribuţie pentru un generator de 500 KW cu funcţionare
independentă DCD 500
- dulap de comandă distribuţie pentru două generatoare de 630 KW cu
funcţionare paralela DCD 2X500 Gi, DCD 2X500 G2.
Dulapurile de protecţie, comanda si distribuţie generatoare sunt proiectate de
CCSITEH Timişoara si sunt furnizate de I.C.M. Reşiţa. Dulapurile de comandă si
distribuţie cuprind echipamente electrice de automatizare - funcţionare generatoare,
funcţie de nivelul apei din bazinul compensator.
Furnitura generatorului cuprinde si controlul termic, inclusiv blocul de măsură si
control de tip SCTS 10u S130 conceput pentru a asigura supravegherea automată a
stării termice funcţionale a microagregatului (generator + turbină), de semnalizare si
transmitere a oricărei situaţii de preavarie din cauze termice.
1.5. MODUL DE ASIGURARE A UTILITĂŢILOR
APA
Proiectul supus evaluării impactului asupra mediului, nu necesită consumuri de
apă ca utilităţi tehnologice, şi în consecinţă, nu presupune nici restituţii de ape
tehnologice uzate.
De asemenea, obiectivul proiectat, nu va avea personal de exploatare, întreţinere,
supraveghere sau pază, astfel încât nu va necesita consum de apă menajeră, şi în
consecinţă nici restituţii de ape menajere uzate.
ALIMENTAREA CU GAZE NATURALE

Proiectul supus evaluării impactului asupra mediului, nu necesită surse de
energie termică, şi în consecinţă nici consumuri de gaz.
REŢELE DE TELEFONIE
Instalaţia de măsură şi teletransmisie a nivelului de retenţie de la priza de
apă la punctul de exploatare al centralei, asigură semnalele de intrare pentru instalaţia de
reglare automată a debitului turbinat astfel încât să se prevină pătrunderea aerului in
7
R - SEI-EI-01/12.08
conducta de aducţiune la debite afluente mai mici decât debitul turbinat in centrală. Energia
necesară pentru efectuarea măsurătorilor si transmiterea la distanţă a semnalelor se
asigură prin elemente fotoelectrice si prin unde radio, asigurate prin unde de radiofrecvenţă
(telefonia fără fir).
Proiectul supus evaluării impactului asupra mediului, nu necesită reţea cablată de
telefonie.
ENERGIA TERMICĂ
Proiectul supus evaluării impactului asupra mediului, nu necesită surse de energie
termică.
ENERGIA ELECTRICĂ
Energia necesară pentru efectuarea măsurătorilor si transmiterea la distanţă a
semnalelor se asigură din resurse proprii, generate de MHC.
1.6. ETAPELE DE REALIZARE A PROIECTULUI

Pentru realizarea investiţiei, se estimează ca necesară o perioadă de 12 luni,
astfel:
Proiectarea investiţiei, obţinerea avizelor, acordurilor, autorizaţiei de
construire;
Organizarea de şantier:
- asigurarea utilităţilor:apă, rezervor ape uzate, resurse
energetice;
- amenajare platforme pentru materiale, utilaje, spaţii de
cazare, etc.
Construcţia obiectivului proiectat, în etape;
Ridicarea şantierului.
1.7. DURATA DE FUNCŢIONARE

Investiţia evaluată este prevăzută să funcţioneze pe durată nedeterminată.
1.8. CONSUMATORI DE ENERGIE ELECTRICĂ

1.8.1. În perioada de construcţie
Principalii consumatori de energie electrică utilizaţi în perioada de construcţie
sunt:
• Utilaje de construcţii civile acţionate de motoare electrice:
- Malaxor pentru prepararea betonului;
- Instalaţii de ridicare;
- Ferăstrău circular, sau cu bandă;
- Agregat pentru producerea de aer comprimat;
- Agregat, convertizor de sudură.
- Agregatele de amestecare a materialelor de construcţie;
• Diverse scule manuale, cu acţionare electrică (bormaşini, polizoare,
şlefuitoare, etc.)
8
R - SEI-EI-01/12.08
1.8.2. În perioada de exploatare

În perioada de exploatare consumatorii de energie electrică vor fi:
- Instalaţia de control, automatizare şi comandă a MHC;
- Instalaţia de pază a MHC.
1.9. INFORMAŢII PRIVIND MATERIILE PRIME, SUBSTANŢELE ŞI
PREPARATELE CHIMICE
Materiile prime, substanţele şi preparatele chimice utilizate în perioada de
construcţie, sunt cele din tabelul de mai jos:
Materii prime, substanţe şi preparate chimice utilizate în perioada de construcţie
Cantitatea Clasificarea şi etichetarea substanţelor
Denumirea materiei prime, a
Nr. anuală/ sau preparatelor chimice
substanţei sau preparatului
crt. Exist. în stoc
chimic Fraze de
(to) Categorie Periculozitate
risc
1 Agregate de balastieră Nepericuloase - -
2 Ciment Nepericuloase - -
3 Var Nepericuloase - -
4 Cărămidă Nepericuloase - -
5 Ţiglă Nepericuloase - -
6 Lemn de construcţii Nepericuloase - -
7 Beton Nepericuloase - -
8 Armături pentru beton Nepericuloase - -
9 Adezivi de construcţii Nepericuloase - -
10 Materiale termoizolante (solide) Nepericuloase - -
11 Materiale hidroizolante (lichide) Nepericuloase - -
12 Faianţă, gresie Nepericuloase - -
13 Dale de beton Nepericuloase - -
14 Binale (uşi, ferestre) Nepericuloase - -
15 Vopsea lavabilă (pe bază de apă) Nepericuloase - -
16 Materiale sanitare Nepericuloase - -
17 Cabluri şi alte materiale electrice Nepericuloase - -
18 Conducte metalice din oţel Nepericuloase - -
19 Electrozi de sudură Nepericuloase - -

Pentru proiectul propus, etapa de exploatare, nu presupune consumuri de
materii prime, substanţe sau preparate chimice, nici în procesul de transformare a
hidro-energiei în energie electrică, nici în procesul de exploatare/întreţinere a MHC.
1.10. INFORMAŢII DESPRE POLUANŢII FIZICI ŞI BIOLOGICI CARE AFECTEAZĂ

MEDIUL
Poluanţii fizici şi biologici care afectează mediul în perioada de construcţie, sunt cei
prezentaţi în tabelul următor:
9
R - SEI-EI-01/12.08
Poluanţii fizici şi biologici care afectează mediul în perioada de construcţie

Poluare calculată produsă
Poluare maximă permisă

de activitate şi măsuri de
eliminare/reducere
Sursa de poluare
poluării
Nr. mediu de surse
Poluare de fond
Pe zone de protecţie/
Pe zona obiectivului
Pe zone rezidenţiale
Măsuri de
de recreere sau alte

eliminare/
zone protejate
Nr.
de poluare
reducere
crt.
restricţii
a poluării
Tipul
Utilaje de 75 Nu sunt
1 Zgomot 4 75 dB(A) - - 75 dB(A)
transport dB(A) necesare
Utilaje de
75 Nu sunt
2 Zgomot construcţii 4 75 dB(A) - - 75 dB(A)
dB(A) necesare
terasiere
Pentru proiectul propus, în etapa de exploatare, mediul va fi afectat de
zgomotul produs de ansamblul turbogenerator.
Poluanţii fizici şi biologici care afectează mediul în perioada de exploatare
Poluare calculată produsă
Poluare maximă permisă
de activitate şi măsuri de
eliminare/reducere
poluării
Nr. mediu de surse

Sursa de poluare
Poluare de fond
Pe zone de protecţie/
Măsuri de
Pe zona obiectivului
Pe zone rezidenţiale
de recreere sau alte
eliminare/
Nr.
de poluare
zone protejate
reducere
crt.
restricţii
a poluării
Tipul
Ansamblul Nu sunt
1 Zgomot 3 25 dB(A) 15dB(A) - 15 dB(A)
turbogenerator necesare
1.11. ALTERNATIVE STUDIATE DE TITULARUL PROIECTULUI
Titularul proiectului, împreună cu proiectantul, au studiat două variante în ceea
ce priveşte exploatarea potenţialului hidroenergetic al râului Bistra, astfel:
Varianta 1
În această variantă, se propune realizarea captării, pe cursul Bistra, şi
construirea în aval a MHC, după care apa turbinată să fie deversată în albie.
Dimensionarea captării şi aducţiunii cu o conductă având diametrul de 800 mm,
permit construirea MHC la o putere instalată netă de 600 kW, prin două turbine a
câte150kW, şi una de 300 kW.
Această variantă, asigură un raport costuri/beneficii avantajos, dar impactul
prezumat asupra mediului, este cuantificabil, din perspectiva raportului între debitul
uzinat (70%) şi cel rămas pe curs (30%), de aproximativ 2,33/1. Acest raport, în
10
R - SEI-EI-01/12.08
sine, nu constituie o problemă, dar pentru cazul de faţă, nu poate fi acceptat datorită
debitului mediu multianual relativ mic, anume de 0,31 m3/s.
Varianta 2
Această variantă, este cea aleasă de beneficiar, şi detaliată în prima parte a
Raportului.
Se poate observa că dimensionarea captării şi aducţiunii cu o conductă având
diametrul de 600 mm, permit construirea MHC la o putere instalată netă redusă la 450
kW, prin trei turbine a câte150kW fiecare.
Această variantă, la o putere instalată de 0,45 MW, asigură un raport
costuri/beneficii mai puţin avantajos, dar impactul prezumat asupra mediului este
diminuat substanţial.
2. PROCESE TEHNOLOGICE
Proiectul supus evaluării, constând în construcţia şi exploatarea unei
microhidrocentrale, presupune derularea unor procese tehnologice, în înţelesul strict
al sintagmei, în perioada de construcţie. După darea în funcţiune, procesul de
transformare a energiei mecanice (cinetice şi potenţiale) a cursului de apă, în
energie electrică se desfăşoară complet automatizat, nefiind necesară intervenţia
omului, decât pentru activităţi periodice de verificare, întreţinere sau intervenţie.
2.1. PROCESE TEHNOLOGICE ÎN FAZA DE EXECUŢIE
Procesele tehnologice specifice activităţii de construcţii, respectiv a MHC, sunt
următoarele:
energetice;
cazare, etc.
2.2. PROCESE CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI, ÎN FAZA DE EXPLOATARE
Procesele cu impact potenţial asupra mediului în faza de exploatare, sunt cele
legate de diminuarea debitului pe albia cursului de apă, între priza de apă şi clădirea
MHC, şi se datorează restrângerii habitatului actual al florei şi faunei acvifere
specifice arealului afectat. Pentru evaluarea mărimii impactului, este necesară o
analiză a debitelor cursului de apă, pe parcursul unui an, cât şi a debitelor uzinate
de MHC.
Conform literaturii de specialitate – UTILIZAREA ENERGIEI APELOR ŞI
FOLOSINŢE COMPLEXE ALE APEI, UNIV. POLITEHNICĂ BUCUREŞTI, catedra
de Hidraulică şi maşini hidraulice, şef de lucrări dr. ing. Bogdan Popa – pentru un
debit mediu multianual (Qmed.ma.) de 1 m3/s, variaţia debitului mediu lunar
(Qmed.l.) are loc în limite prezumabile conform tabelului/graficului de mai jos:
Luna IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III

Qmed.ma. 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Qmed.l. 1,578 2,109 1,761 1,145 0,813 0,654 0,63 0,857 0,692 0,562 0,551 0,649
11
R - SEI-EI-01/12.08
Variaţia debitului hidrologic mediu lunar, comparativ cu debitul

mediu multianual
2,5
1,5
Q mc/s
1
0,5
0
IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III
Lunile anului
Q med.m. Q med.l.
Pentru cursul de apă avut în vedere, Bistra, al cărui debit mediu multianual este
de 0,31 m3/s, valorile prezumabile ale debitului mediu lunar, sunt cele prezentate în
graficul/tabelul următor:
Variaţia debitului hidrologic mediu lunar, comparativ cu debitul

mediu multianual Bistra
0,7
0,6
0,5
0,4
Q mc/s
0,3
0,2
0,1
0
Lunile anului
Qmed.multianual Qmed.lunar

Qmed.ma. 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31
Qmed.l. 0,49 0,65 0,55 0,36 0,25 0,20 0,20 0,27 0,22 0,17 0,17 0,20
12
R - SEI-EI-01/12.08
La stabilirea debitului preluat de MHC (turbinat), s-au avut în vedere următoarele

elemente din proiect:
1. MHC este dotată cu 3 turbine (3×0,15 mc/s), a căror funcţionare este

automatizată funcţie de debitul de apă, în 3 trepte, pentru valori ale debitului
multipli de 0,15 mc/s, şi cu minimul absolut necesar pentru funcţionarea primei
turbine de 0,12 mc/s. Dacă debitul cursului scade sub valoarea de 0,22 mc/s,
când debitul prizat scade la rândul lui sub valoarea de 0,12 mc/s, centrala nu
mai funcţionează;
2. Debitul de servitute de 0,1 mc/s este asigurat permanent prin felul în care este
construită captarea (pragul deversor).
Datele privind raportul între debitul turbinat, comparativ cu debitul mediu lunar,
sunt prezentate în tabelul/graficul următor:

Qturb. 0,30 0,45 0,45 0,15 0,15 - - 0,15 0,12 - - -
Qmed.l. 0,49 0,65 0,55 0,36 0,25 0,20 0,20 0,27 0,22 0,17 0,17 0,20
Debitul turbinat, comparativ cu debitul mediu lunar, pentru MHC

Bistra
0,7
0,6
0,5
0,4
Q mc/s
0,3
0,2
0,1
0
Lunile anului
Qturbinat Qmed.lunar
Trebuie făcute următoarele precizări: Valorile înscrise în tabele şi grafice, care

au condus la ipoteza că în lunile IX, X, I, II şi III MHC nu vor funcţiona, sunt medii
lunare prezumabile. În realitate, luând în calcul o ploaie de 10 l/m2, în oricare din
aceste luni, aceasta va duce la creşterea debitului cursului de apă Bistra cu 0,15m3/s,
timp de 5 zile, ceea ce va pune în funcţie MHC tot atâtea zile.
Pentru a ilustra modul în care se prezintă debitul cursului de apă Bistra în timpul
funcţionării MHC, s-a întocmit tabelul/graficul debitului mediu lunar prezumat fără
funcţionarea MHC – Qmed.l.t. – , comparativ cu debitul mediu lunar prezumat rămas în
albie în timpul funcţionării MHC – Qmed.l.r. – , prezentate în continuare:
13
R - SEI-EI-01/12.08

Qmed.l.r. 0,19 0,20 0,10 0,16 0,10 0,20 0,20 0,12 0,10 0,17 0,17 0,20
Qmed.l. 0,49 0,65 0,55 0,36 0,25 0,20 0,20 0,27 0,22 0,17 0,17 0,20
Debitul mediu lunar fara functionarea MHC, comparativ cu

debitul mediu lunar ramas pe albie in timpul functionarii MHC
0,7 Bistra
0,6
0,5
0,4
Q mc/s
0,3
0,2
0,1
0
Lunile anului
Qmed.l.r. Qmed.lunar
Datele prezentate mai sus, conduc la un bilanţ general al apei, rezumabil în datele
următoare:
− Debitul anual total al apei………………..100%;
− Debitul anual total turbinat……………….49%;
− Debitul anual rămas pe curs……………..51%.
Bistra – zona traseului aducţiunii
14
R - SEI-EI-01/12.08
2.3. VALORILE LIMITĂ ATINSE PRIN TEHNICILE PROPUSE ŞI PRIN CELE MAI
BUNE TEHNICI DISPONIBILE
Documentele referitoare la cele mai bune tehnici disponibile (BAT), publicate de

către Comisia Europeană, nu conţin referiri exprese la tehnicile utilizate în instalaţiile
hidroelectrice, în primul rând datorită problematicii foarte reduse create de acest
sector tehnologic pe linia protecţiei mediului.
Pe de altă parte, hidrocentralele sunt unele dintre cele mai puţin poluante
instalaţii de producere a energiei electrice, utilizând ca sursă primară energia
mecanică a apelor curgătoare, practic inepuizabilă, datorită regenerării naturale, în
cadrul procesului complex, cunoscut sub denumirea generică de circuitul apei în
natură.
Punerea în practică a unei strategii energetice pentru valorificarea potenţialului
surselor regenerabile de energie (SRE) se înscrie în coordonatele dezvoltării
energetice a României pe termen mediu si lung şi oferă cadrul adecvat pentru
adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice şi înscrierea în acquis-ul
comunitar în domeniu.
Obiectivul strategic pentru anul 2010 este ca aportul surselor regenerabile de
energie in tarile membre al UE, să fie de 12% în consumul total de resurse primare.
HG 443/2003 (modificată prin HG 958/2005) stabileşte pentru România că
ponderea energiei electrice din SRE în consumul naţional brut de energie electrică
urmează să ajungă la 33% pană în anul 2010.
Faţă de cele prezentate mai sus, proiectul evaluat se înscrie in direcţia acţiunilor
de promovare, dezvoltare si valorificare eficientă a surselor regenerabile de energie,
în speţă a celor hidro disponibile in ţara noastră in contextul dezvoltării durabile si
alinierii la Directivele europene in domeniu.
2.4. ACTIVITĂŢI DE DEZAFECTARE

Măsuri de reabilitare a terenului şi reconstrucţie ecologică a zonelor
afectate la finalizarea exploatării
Dezafectarea obiectivului propus – dacă va fi necesar acest lucru – se va face

cu respectarea legislaţiei în vigoare, după obţinerea autorizaţiilor şi avizelor
necesare.
Lucrările de dezafectare, reabilitare a terenului şi reconstrucţie ecologică, vor
parcurge următoarele etape :
o oprirea alimentării cu apă a hidroagregatelor;
o golirea de apă a conductei de aducţiune;
o demolarea/dezafectarea clădirii MHC, a construcţiei de captare şi
aducţiune a apei, a celorlalte construcţii de amenajare care compun
investiţia;
o reabilitarea terenului aferent construcţiilor, prin aducerea lui la starea
iniţială, inclusiv recultivarea (înierbarea);
o valorificarea materialelor rezultate din demolări.
Ca urmare a lucrărilor de dezafectare şi reconstrucţie ecologică, nu vor rezulta
produse ori deşeuri cu conţinut de poluanţi periculoşi care ar putea afecta
semnificativ starea factorilor locali de mediu.
15
R - SEI-EI-01/12.08
3. DEŞEURI
Acest capitol este tratat în conformitate cu Lista cuprinzând deşeurile, prevăzută
în Anexa nr.2 din HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru
aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase. De asemenea,
este avută în vedere Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, privind
regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.
3.1. GENERAREA DEŞEURILOR

3.1.1. Deşeuri generate în perioada de construcţie
Construcţia obiectivului proiectat, va avea ca rezultat, producerea următoarelor
tipuri de deşeuri:
15 01 01 ambalaje de hârtie şi carton

15 01 02 ambalaje de materiale plastice
17 01 01 beton
17 01 02 cărămizi
17 01 03 ţigle şi materiale ceramice
17 02 01 lemn
17 02 02 sticlă
17 09 04 amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări, altele decât
cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 şi 17 09 03
20 01 08 deşeuri biodegradabile de la bucătării şi cantine
3.1.2. Estimarea cantităţii de deşeuri menajere generabile pe

amplasamentul evaluat în perioada de construcţie
Pentru estimarea cantităţii de deşeuri menajere generabile pe amplasamentul
evaluat în perioada de exploatare, se are în vedere ca indice de generare, 0,5 kg/zi
deşeuri menajere produse de o persoană din rândul personalului de lucru.
Conform proiectului evaluat, realizarea sa în intervalul planificat – 1 an – va
necesita un număr mediu de 12 angajaţi. Acest număr conduce la cantitatea de 6 kg
deşeuri menajere produse zilnic, respectiv de 1500 kg în cele 250 zile lucrătoare pe
an.
3.1.3. Deşeuri generate în perioada de exploatare
Exploatarea acestui tip de MHC, nu va duce la generarea de deşeuri.
Cantităţile estimate, precum şi modul de valorificare/eliminare a deşeurilor
generate în perioada de construcţie, respectiv în perioada de exploatare, sunt
prezentate în tabelul următor:
16
R - SEI-EI-01/12.08
Managementul deşeurilor
Managementul deşeurilor
Cantitate prevăzută
(t/an)
a fi generată (t/an)
periculoasă
Cod privind
proprietate
Starea fizică
Cod deşeu
principala
(S, L, SS)
clasificare
statistică
Denumire deşeu Rămasă în
Cod
Valorificată Eliminată
stoc
ÎN PERIOADA DE CONSTRUCŢIE
ambalaje de hârtie şi carton 0,2 S 15 01 01 0,2 - -
ambalaje de materiale plastice 0,4 S 15 01 02 0,4 - -
beton 0,7 S 17 01 01 0,7 - -
cărămizi 0,2 S 17 01 02 0,2 - -
ţigle şi materiale ceramice 0,01 S 17 01 03 0,01 - -
lemn 1,4 S 17 02 01 1,4 - -
sticlă 0,01 S 17 02 02 0,01 - -
amestecuri de deşeuri de la construcţii şi
demolări, altele decât cele specificate la 1,4 S 17 09 04 1,4 - -
17 09 01, 17 09 02 şi 17 09 03
deşeuri biodegradabile de la bucătării şi
1,5 S 20 01 08 1,5 1,5 -
cantine
ÎN PERIOADA DE EXPLOATARE
Nu se generează deşeuri - - - - - - - -
F-01/FPD-GSB-01/07.08 17
4. IMPACTUL POTENŢIAL, INCLUSIV CEL TRANSFRONTI-

ERĂ, ASUPRA COMPONENTELOR MEDIULUI, ŞI MĂSURI
DE REDUCERE A ACESTORA
4.1. APA
4.1.1.Ape de suprafaţă
Bazinul hidrografic TISA

Din suprafaţa totala (157.199 km2) a bazinului Tisa, România deţine o suprafaţă de
4.540 km2, care reprezintă 2,8 % din suprafaţa totală a bazinului.
Reţeaua hidrografică formează începând de pe versanţii vestici ai munţilor
Maramureşului si din nordul munţilor eruptivi ai Oaşului, Gutâiului si Ţibleşului.
Toate râurile gravitează spre depresiunea tectonica a Maramureşului, ce constituie o
adevărată zona de convergenţă a apelor.
Caracteristica principală a reţelei hidrografice din acest areal este dată de creşterea
rapidă a debitelor medii la principalii afluenţi, care prezintă un regim al scurgerii
deosebit de bogat.
Astfel, dacă debitele Tisei la intrarea pe teritoriul ţării noastre depăşesc cu puţin
debitele medii ale Vişeului, după 62 km, la ieşire, debitul mediu se ridică la peste
144 mc/s. Fenomenul se datorează influenţei puternice a climei oceanice, fiind în
principal cauzat de întâlnirea în această regiune a doua traiectorii ciclonale ce
determină un regim bogat al precipitaţiilor.
Principalele subbazine hidrografice, componente ale bazinului Tisa, sunt:
Subbazinul Vişeu
Bazinul său hidrografic este bordat în nord si sud de munţii Maramureşului si munţii
Rodnei, între care se întinde culoarul tectonic al Vişeului, de unde primeşte un
sistem de afluenţi cu scurgere bogată.
Dintre afluenţii de dreapta, cel mai important este Cisla (S=106 km2, L=20 km).
În bazinul inferior cursul Vişeului primeşte doi afluenţi principali:
- Vaserul (S=422 km2, L=42 km) cu afluenţii Puru, Lăstun, Faina, Botiz si
Novăţ si Valea Peştilor.
- Ruscova (S=435 km2, L=39 km) cu afluenţii Bistra, Paulicu, Pentaia,
Repedea, Budescu, Lutoasa, Bardi, Covasnita si Drahmirov.
În aval de Ruscova, Vişeul colectează încă doi afluenţi de dreapta, Frumuşeaua si
Bistra, ambii cu o scurgere bogată.
Studiu hidrologic pe râuri din bazinele hidrografice Someş şi Tisa
La cererea beneficiarului prezentului studiu, SC ERALT IMPEX SRL Baia Mare,

INHGA a realizat un studiu hidrologic pe râuri din bazinele hidrografice Someş şi
Tisa, ale cărui date sunt prezentate în tabelul următor:
F-01/FPD-GSB-01/07.08 18
Q mediu Q max. Q mediu zilnic

Nr. F H
Râul Secţiunea multianual 3% minim p %(m3/s)
crt. (km2) (m)
(m3/s) (m3/s) 95% 97%
1 Mara Priza MHC 128 910 3,01 151 0,202 0,174
2 Frumuşeaua Priza MHC 10 1339 0,30 47 0,030 0,029
3 Frumuşeaua Priza MHC 21 1269 0,57 67 0,051 0,046
4 Repedea Priza MHC 60 1366 1,86 125 0,203 0,190
5 Bistra Priza MHC 13 1186 0,31 53,6 0,025 0,019
6 Bistra Priza MHC 50 1346 1,80 114 0,155 0,147
7 Ruscova Priza MHC 71 1216 2,34 135 0,149 0,120
8 Râuşor Priza MHC 18 861 0,40 47 0,024 0,021
9 V. Neagră Priza MHC 7 973 0,18 27,5 0,015 0,013
10 Bradu Priza MHC 30 1115 0,96 64 0,096 0,086
Valorile debitelor prezentate în tabel sunt calculate pentru regimul natural de

scurgere, iar cele ale debitelor maxime nu includ sporul de siguranţă.
Debitele minime au caracter informativ, precizări amănunţite asupra acestor debite
necesitând campanii periodice de măsurare la ape mici pe o durată de 2-3 ani.
4.1.2. Alimentarea cu apă
4.1.2.1. ÎN PERIOADA DE CONSTRUCŢIE

În perioada de construcţie, apa va fi utilizată pentru:
• consum tehnologic:
− pentru prepararea unor materiale specifice în tehnologia
construcţiilor (mortar, beton, adezivi, etc. – fără restituţie de
ape uzate);
− pentru spălarea sculelor şi uneltelor manuale.
• consum menajer.
Necesarul de apă pentru consum tehnologic
Construcţia obiectivului proiectat, se va realiza cu achiziţionarea materialelor

de bază, inclusiv beton pentru turnare şi mortar, de la agenţi economici specializaţi
pentru prepararea şi valorificarea unor astfel de materiale (depozite de materiale de
construcţii şi staţii de betoane). În consecinţă, consumul tehnologic de apă pe
şantier, va avea următoarea structură:
− pentru prepararea unor materiale specifice în tehnologia construcţiilor
(mortar, beton, adezivi, etc.): 0,1 m3/zi
− pentru spălarea sculelor şi uneltelor manuale: 0,1 m3/zi.
Qthn= 0,2 m3/zi
Necesarul de apă pentru consum menajer
Necesarul de apa pentru consum menajer s-a calculat in funcţie de numărul

de salariaţi, categoria procesului tehnologic conform STAS 1478/1990 şi a
Normelor generale de protecţie a muncii aprobate de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale nr. 508/20 noiembrie 2002 şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei nr.
933 / 25 noiembrie 2002.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 19
S-a considerat categoria I b care prevede procese de muncă ce produc

murdărirea mâinilor (de ex, lucrări de construcţii, reparaţii sau întreţinere a
maşinilor şi utilajelor).
Numărul mediu de angajaţi este de 15 de persoane, din care 14 persoane(U1)
în producţie şi 1 persoană (U2) cu activităţi administrative / regie.
Necesarul specific de apă (n), conform STAS 1478/90, este :
n1 = 50 l / om schimb ( proces tehnologic grupa I. )
n2 = 20 l / om schimb ( personal birouri )
Necesarul de apă pentru consum menajer este:
1 n U × n + U2 × n 2
Ng = ∑ Ui × Ngi = 1 1 ; (m 3 /zi)
1000 i=1 1000
14 × 50 + 1× 20
Ng = = 0,72 m3/zi
1000
Consumul mediu zilnic
Q zi.med. = ks × kp × Ng
ks = 1,02
kp = 1,05
Q zi.med. = ks × kp × Ng = 1,02 × 1,05 × 0,72 = 0,771 m3/zi
Q zi.med. = 0,771 m3/zi (0,07 mc/h)
Consumul maxim zilnic

Q zi.max. = Kzi × Q zi.med
Kzi. = 1,15
Q zi.max. = 1,15 × 0,771 m3/zi =0,886 m3/zi
Qzi max = 0,886 mc/zi, (0,09 mc/h)
Colectarea şi evacuarea apelor uzate

Ape uzate rezultate în perioada de construcţie
Apele uzate rezultate în perioada de construcţie sunt:

− ape uzate tehnologice;
− ape uzate menajere.
Apele uzate tehnologice sunt cele rezultate din spălarea sculelor şi uneltelor
manuale. Acestea sunt colectate în recipientul de spălare, din material plastic, în
care are loc şi decantarea materialelor spălate (ciment, var, ipsos, nisip, etc.). Apa
rezultată, este utilizată pentru prepararea materialelor specifice (mortar, beton,
etc.), iar decantatul, este uscat şi utilizat împreună cu alte deşeuri rezultate pe
amplasament (cărămizi, ţigle, materiale ceramice, etc.) ca material de umplutură în
terasamente.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 20
Apele uzate menajere rezultate în grupurile sanitare şi la duşuri, având

volumul de 0,771 m3/zi, sunt colectate într-un bazin din material plastic vidanjabil.
Încărcarea apelor uzate menajere evacuate comparativ cu valorile limită

Limite maxime admisibile
Nr. Concentraţie
Indicator (HG 352/2005)
crt. mg/l
mg/l
Ape uzate menajere
1 Suspensii 150 ÷ 300 350
2 CBO5 100 ÷ 250 300
Ape pluviale din zona amplasamentului
1 Suspensii 10 ÷ 25 35
2 CBO5 10 ÷ 15 25
3 Extractibile 5 ÷ 10 20
O schemă a circuitului apelor în perioada de construcţie este prezentată în

continuare:
BAZIN DE APĂ
1 m3
3
0,971 m /zi
3 3
0,771 0,1 m /zi 0,1 m /zi
m3/zi
DUŞURI, INST. SANITARE SPĂLARE UNELTE PREPARARE MATERIALE
decantat apă de spălare 0,09 m3/zi

0,01 m3/zi
3
Ape uzate menajere 0,9 m /zi BAZIN VIDANJABIL
APE UZATE
Schema circuitului apelor în perioada de construcţie
Prognozarea impactului
Având în vedere următoarele elemente :

- apele uzate rezultate din activitatea propusă au caracter strict
menajer (nu există restituţii de ape uzate industriale);
- conţinutul de poluanţi se încadrează în limitele admise prin
legislaţia în vigoare;
- colectarea apelor uzate se face în mod controlat (bazin
vidanjabil);
- apa uzată este vidanjată şi transportată la staţia de epurare.
CONCLUZIE
Se consideră că activitatea propusă nu prezintă impact potenţial
semnificativ asupra factorului de mediu apă.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 21
4.1.2.2. ÎN PERIOADA DE EXPLOATARE

În perioada de exploatare, nu există consumuri tehnologice sau menajere de
apă, şi în consecinţă nici restituţii de ape uzate tehnologice sau menajere
4.1.3. Măsuri de diminuare a impactului

Nu se consideră necesare măsuri speciale de diminuare a impactului asupra
apelor.
4.1.4. Măsuri de prevenire a poluărilor accidentale a apelor
Pentru prevenirea poluărilor accidentale a apelor se vor lua următoarele

măsuri :
- evitarea depozitării neprotejate pe platformă a unor materiale,
produse ori deşeuri care ar putea fi antrenate de apele pluviale;
- întreţinerea corespunzătoare a recipientului de spălare manuală
a sculelor şi uneltelor, pentru a se evita eventuale deversări de
ape uzate;
- vidanjarea periodică a bazinului de colectare a apelor uzate
menajere.
4.1.5. Hărţi şi desene la capitolul „Apa”
1. MHC BISTRA 1 Plan de încadrare în zonă;

2. MHC BISTRA 1 Plan de situaţie;
F-01/FPD-GSB-01/07.08 22
Bilanţul consumului de apa (m3/zi; m3/an)

Proces Sursa de Consum APA PRELEVATA DIN SURSA Recirculata/reutilizata Comentarii
tehnologic apa total de apa Total Consum CONSUM INDUSTRIAL Apa Apa de la
(furnizor) (coloanele menajer de la propriul alte
4,10,11) Apa Apa de Pentru compensarea obiectiv obiective
subte- suprafaţă pierderilor in siste-
rană mele cu circuit închis
Apa Apa de
subterană suprafaţă
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Spălare Bazin 0,1 mc/zi 0,1mc/zi
- - - - - - - -
unelte propriu 25 mc/an 25 mc/an
Preparare Bazin 0,1 mc/zi 0,1 mc/zi
- - - - - 15 mc/an - -
materiale propriu 25 mc/an 25 mc/an
Consum Bazin 0,771 mc/zi 0,771 mc/zi 0,771 mc/zi - - - - - - -
menajer propriu 192,7 mc/an 192,7 mc/an 192,7 mc/an
NU EXISTĂ CONSUMURI DE APĂ - - - - - - - - -
Bilanţul apelor uzate

Sursa apelor Totalul apelor APE DIRECTIONATE SPRE
uzate, uzate generate APE UZATE EVACUATE Comentarii
REUTILIZARE/RECIRCULARE
Proces m3/zi m3/an menajere industriale pluviale in acest obiectiv către alte obiective
tehnologic m /zi m3/an
3
m3/zi m3/an 3
m /zi m3/an m3/zi m3/an m3/zi m3/an
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Construcţia
0,9 225 0,9 225 - - - - 0,09 15 - - -
obiectivului
NU EXISTĂ RESTITUŢII DE APĂ - - - - - - - - - -
F-01/FPD-GSB-01/07.08 23
4.2. AERUL
4.2.1. DATE GENERALE
Clima
Particularităţile geografice ale judeţului Maramureş sunt rezultanta directă a
condiţiilor geografice proprii. Din acestea un rol deosebit îl au poziţia geografică in
extremitatea V-N-V a ţării, deschiderea largă spre V, ceea ce înlesneşte pătrunderea
maselor de aer oceanic, etc. Pe fondul acestor condiţii geografice interacţiunea intre
factorii genetici majori ai climei: suprafaţa activă, circulaţia generală a atmosferei si
radiaţia solară se conturează specificul climei si topoclimei de aici. Marea varietate si
complexitate a suprafeţei active si in deosebi a reliefului de la depresiuni joase (sub
200 m alt.) la culmile alpine ale Munţilor Rodnei (peste 2300 m alt.) imprimă
întregului complex de elemente climatice o etajare pe verticală. Alternanta ariilor
depresionare cu culmile deluroase sau muntoase cu diferite expuneri si înclinări
introduce diferenţieri cantitative si calitative a elementelor si fenomenelor climatice.
Deschiderea larga spre V avantajează advecţia maselor de aer oceanic ce
determină o vreme instabilă cu averse de ploaie primăvara si vara sau burniţă sau
ploi continue mai ales toamna si la începutul iernii.
In acelaşi timp înălţimile Munţilor Rodnei si a Maramureşului formează “un baraj”
orografic important in faţa advecţiilor reci din N si E creând un mare “avantaj natural”
pentru jumătatea vestică a judeţului care este ferită de gerurile puternice si iernile
năprasnice determinate de aceste invazii.
In acest context genetic evoluţia elementelor si fenomenelor climatice capătă valenţe
diferite teritorial si temporar si care in anumite conjuncţiuni sinoptice pot depăşi cu
mult situaţiile medii, in sens pozitiv sau negativ cu multiple implicaţii asupra calităţii
mediului declanşând degradarea acestuia sub diferite aspecte.
Toate aceste abateri, dependent de valoarea care o îmbracă si de aici de
consecinţele pe care le produc sunt incluse in categoria riscurilor climatice care pot
constitui cauza declanşării in lanţ a unor alte riscuri naturale (geomorfologice,
hidrologice, etc.) sau antropice (poluarea aerului).
Temperatura aerului
Marea varietate a formelor de relief si îndeosebi ecartul mare altimetric introduce o
mare diferenţiere teritorială a temperaturii aerului.
Temperatura medie anuala variază după un gradient vertical de cca. 0,055° C la 100
m altitudine, astfel încât in părţile joase: Depresiunea Baia Mare este 9,5° C, ca apoi
să scadă cu 1 – 2° C in Depresiunea Maramureşului (Ocna Şugatag 8° C) cu peste
2°C pe cursul superior al văilor montane (Vişeu de Sus 7,6° C). Pe vârfurile de peste
2000 m altitudine ale Munţilor Rodnei temperatura medie anuala ajunge la 0° C. In
cursul anului minimul lunar se produce in ianuarie iar maximul in luna iulie.
Temperaturile minime absolute cele mai scăzute s-au înregistrat in Depresiunea
Maramureşului la Sighet -32,2° C la 17.01.1964 si Vişeu de Sus -31,6° C la
26.01.1954 iar in Depresiunea Baia Mare -30,0° C la 10.02.1928.
Temperatura maximă absolută poate creşte până la 38-39° C in depresiuni (39,2° C
la Baia Mare la 22.08.1943 si Vişeu de Sus la 08.08.1951 si 38,5° C la Ocna
Şugatag in 23.07.1939) si pana la 20-24° C pe culmile muntoase (Iezer 23,4° C la
28.06.1963).
Îngheţul
Coborârea temperaturii aerului sau a solului sub 0° C este începutul fenomenului de
îngheţ si aceasta se produce in anumite condiţii sinoptice si se accentuează odată
cu intensificarea si persistenta acestora. Cele mai favorabile condiţii de producere a
F-01/FPD-GSB-01/07.08 24
îngheţului sunt cele anticiclonice caracterizate prin stabilitate mare a atmosferei:

calm atmosferic, insolaţie mare ziua si radiaţie efectivă mare noaptea care produce
coborârea temperaturii aerului sub 0° C. Deşi îngheţul este un fenomen normal
pentru sezonul rece al anului, totuşi in aceste condiţii poate deveni risc climatic cu
consecinţe dintre cele mai grave.
Primul îngheţ de toamnă se produce încă de la începutul lunii octombrie (Sighet si
Ocna Şugatag – 10.10; Baia Mare – 19.10) ultimul îngheţ (Baia Mare – 18.04, Sighet
si Ocna Şugatag – 25.04).
Precipitaţiile
Abundenţa precipitaţiilor care provoacă inundaţii mari si generează alte fenomene
secundare, ca si lipsa lor pot deveni la un moment dat un pericol pentru societate, cu
mari implicaţii asupra mediului, producând mari dezechilibre si pagube materiale
imense.
Abaterile foarte mari ca si cele foarte mici sunt elemente care pot defini precipitaţiile
ca “risc climatic” iar durata, frecvenţa si intensitatea sunt parametrii care indică
mărimea impactului asupra mediului ca si valoarea pagubelor .
Cantităţile de precipitaţii au o repartiţie teritorială diferenţiată, cele mai mici cantităţi
(sub 700 mm) se înregistrează in arealele joase din vestul judeţului, iar cele mai mari
(peste 1300 mm) pe culmile muntoase de peste 1700 – 1800 m.
Cele mai mari cantităţi de precipitaţii căzute in 24 de ore s-au produs dea lungul
timpului in următoarele localităţi: 184 mm la Băiţa de sub Codru in 23.02.1924, 174
mm la Seini in 23.07.1974, 137 mm la Şomcuta Mare in 2.06.1974, 124,6 mm la
Baia Mare in 2.06.1954, 107,0 mm la Botiza in 17.06.2006, 104,7 mm la Sighet in
07.07.1933.
Vântul
Se alătură celorlalte elemente climatice respectiv temperatura si precipitaţiile
(frecventa si viteza) se pot implica in starea mediului provocând la un moment dat
dezechilibre (areale in care se poate merge pana la distrugerea totală sau parţială)
unor elemente ale mediului (cazul furtunilor ), ruperea cablurilor electrice, telefonice,
blocarea căilor de acces cu arbori etc.
Lipsa circulaţiei aerului si stabilitatea atmosferei este redată prin frecventa calmului.
Adăpostul orografic creat de culmile muntoase sau deluroase măreşte frecventa
calmului in ariile depresionare. La Baia Mare calmul are o frecvenţă medie anuală de
46,5%. Lipsa sau reducerea circulaţiei aerului măreşte gradul de risc in cazul ariilor
depresionare cu importante surse de poluare, creând posibilitatea menţinerii noxelor
in stratele joase ale atmosferei.
4.2.2. CALITATEA AERULUI
Calitatea aerului în perimetrul de amplasare a obiectivului propus nu este

influenţată semnificativ de alte obiective din zonă, aceasta fiind lipsită de agenţi
economici cu potenţial de poluare a aerului.
Zone afectate şi zonele cu risc de poluare atmosferică în jud. Maramureş

Zona afectată în ce priveşte calitatea aerului, din judeţul Maramureş, este municipiul
Baia Mare, situaţie determinată, în prezent, de emisiile de poluanţi în atmosferă
provenite în special de la S.C. Romplumb S.A., unitate cu profil de metalurgie
neferoasă (obţinerea plumbului decuprat). Până în anul 2000, când şi-a oprit
activitatea principalelor procese tehnologice poluante, calitatea aerului a fost
afectată în mod determinant şi de emisiile provenite de la S.C. Cuprom Bucureşti –
F-01/FPD-GSB-01/07.08 25
Sucursala Baia Mare (fosta Phoenix), unitate cu profil de metalurgie neferoasă

(producţie de cupru primar). Din activitatea specifică de metalurgie neferoasă se
emit în atmosferă gaze cu dioxid de sulf şi pulberi cu conţinut de plumb, cadmiu şi
alte metale.
La aceşti poluanţi se adaugă poluarea provocată de pulberile cu conţinut de metale
grele, antrenate de la iazurile de decantare din zona Baia Mare, precum şi emisiile
de poluanţi în atmosferă provenite din arderile de combustibili din procesele
tehnologice, de la centralele termice pentru producerea căldurii şi apei calde
menajere şi nu în ultimul rând, din traficul rutier.
Din anul 2000 S.C. Romplumb S.A. Baia Mare este sursa care determină major
nivelul concentraţiilor de plumb şi cadmiu din aer, indicatori la care se înregistrează
frecvente depăşiri, fapt demonstrat prin compararea valorilor înregistrate în
perioadele de funcţionare şi de staţionare a agentului economic.
Zonele adiacente iazurilor de decantare şi haldelor de steril de mină din judeţ sunt
de asemenea zone critice din punct de vedere al poluării atmosferei datorită
pulberilor cu conţinut de metale grele, antrenate de vânt şi care sunt dispersate pe
suprafeţe întinse, contribuind şi la poluarea solului, a apelor de suprafaţă şi
subterane.
Concluzii
Zona afectată în ce priveşte calitatea aerului, din judeţul Maramureş, este municipiul
Baia Mare, situaţie determinată, în prezent, de emisiile de poluanţi în atmosferă
provenite în special de la S.C. Romplumb S.A.
Calitatea aerului în municipiul Baia Mare s-a îmbunătăţit în comparaţie cu anul 2006,
majoritatea indicatorilor monitorizaţi încadrându-se în limitele admise de legislaţia în
vigoare, cu excepţia indicatorului Pb şi Cd din pulberi totale în suspensie.
Concentraţia medie anuală a Pb în aer a fost în anul 2007 de 1,166 µg/m3 (faţă de
2,025 µg/m3 în anul 2006), iar a Cd a fost de 0,014 µg/m3 (faţă de 0,015 µg/m3 în
anul 2006).
4.2.3. SURSE ŞI POLUANŢI GENERAŢI
În perioada de construcţie
În perioada de construcţie, sursele de poluanţi pentru aerul atmosferic, vor fi

cele mobile, respectiv autovehiculele şi utilajele de transport, manipulare şi ridicare
specifice tehnologiei de construcţii civile, cum ar fi: autocamioane, buldozere,
excavatoare, etc.
De asemenea, celelalte procese tehnologice legate de particularitatea
investiţiei, şi anume construcţia conductei de aducţiune prin sudură electrică, şi alte
operaţiuni de prelucrări mecanice, constituie şi ele surse de poluare a aerului
atmosferic.
Aceste operaţiuni, este prevăzut să se desfăşoare „in situ”, respectiv pe toată
lungimea traseului aducţiunii, astfel încât nu vor putea fi încadrate în categoria de
surse staţionare.
Noxe provenite din gazele reziduale rezultate de la surse mobile

Sursă mobilă este considerată orice maşină sau utilaj utilizat la transportul sau
manipularea materialelor in perimetrul amplasamentului, pe care este instalat un
motor cu combustie internă.
In tabelul de mai jos sunt prezentate utilajele folosite in acest scop pe şantier, si
care sunt considerate surse de poluare mobile.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 26
Utilaje folosite în transportul intern

Consum de
Nr.
Denumire sursa de poluare Nr. buc. Tip combustibil combustibil
crt.
-l/h-
0 1 2 3 4
1. Autovehicule transport 4 motorina 4 l/ora
2 Utilaje de manevrare 4 motorina 4 l/ora
Utilajele de transport intern folosesc drept carburant motorina.

Prin combustia motorinei se produc gaze reziduale care conţin monoxid de
carbon (CO), oxizi de sulf (SOx), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili
(COV).
Noxele emise la combustia a 1000 l motorina sunt:

- particule 0.222 kg
- SOx 0.005 kg
- CO 0.001 kg
- hidrocarburi 0.480 kg
- NOx 1.450 kg
- aldehide si cetone 0.120 kg
- substanţe organice 0.080 kg
Prin combustia a 8 l de motorina intr-o ora, şi la un debit mediu al consumului

de aer de 0,0087 mc/s şi de 1,5 mc/kWh dezvoltat de motor, rezulta concentraţiile
de noxe prezentate in tabelul de mai jos.
Noxe rezultate prin combustia a 8 l motorină

Factor Valori admise
Poluant de Debit masic Concentraţie poluant conf. Ordin
emisie 743/2002
kg/1000 l -g/h- -mg/s- -mg/mc- -g/kWh- g/kWh
Particule 0,220 1,776 0,493 5,666 0,084 0,8
SOx 0,005 0,04 0,011 0,1264 0,0018 -
CO 0,001 0,008 0,002 0,0229 0,00043 5.5
Hidrocarburi 0,480 3,84 1,06 12,183 0,1827 1,50
NOx 1,450 11,6 3,22 37,011 0,555 8.0
Noxele prezentate in tabelul de mai sus, emise de autovehiculele de transport

cât şi de utilajele de construcţie, se încadrează in valorile limită impuse conform
Ordinului nr. 743/2002.
Noxe provenite din procesele de sudură electrică şi prelucrări

mecanice ale conductelor de aducţiune
Operaţiile de sudură şi prelucrări mecanice (finisaje) constituie surse de poluanţi
pentru factorul de mediu aer.
Având în vedere cerinţele tehnice privind calitatea sudurilor, această operaţiune
se va efectua în mediu inert (dioxid de carbon, azot, respectiv argon), astfel fiind
defavorizate procesele de oxidare, emisiile de oxizi fiind minime.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 27
În aceste condiţii, poluantul rezultat este reprezentat de particule de praf

dimensiuni reduse.
Conform AP-42, principalul poluant în gazele de sudură sunt particule (fum),
apreciindu-se că 50 – 70% dintre acestea au diametre cuprinse între 0,4 şi 0,8 µm.
Factorul de emisie pentru acest poluant este cuprins între 10 şi 20 g / kg
electrod consumat.
Prelucrările mecanice (finisajele), ca surse de poluare a aerului atmosferic, pot fi
în principal procesele de polizare şi găurire.
Ca urmare a desfăşurării acestor operaţii se produc poluanţi specifici, respectiv
particule fine (rezultate din procesele de polizare) şi gaze de sudură, care conţin :
− particule (Fe2O3, SiO2, MnO, TiO2)
− oxizi de carbon (CO şi CO2 )
− oxizi de azot (NOx ) şi ozon (O3) – în cantităţi nesemnificative
Ordinul M.A.P.P.M. nr. 462/93 indică valoarea limită la emisie pentru pulberi de
50 mg/mc în cazul unui debit masic de 0,5 kg/h.
Deoarece condiţia debitului de 0,5 kg/h la evacuare nu este îndeplinită, în cazul
acestei surse prevederile Ordinului M.A.P.P.M. nr. 462/93 nu sunt aplicabile.
În perioada de exploatare
În perioada de exploatare, efectele funcţionării MHC asupra aerului, pot fi
grupate în două categorii:
I. Efecte directe;
II. Efecte indirecte.
I. Efectele directe
Sunt cele detectabile în perimetrul amplasamentului, ca urmare a exploatării
MHC, şi se referă la emisiile atmosferice asociabile funcţionării centralei.
Procesul tehnologic de funcţionare a MHC, pe întreg lanţul operaţional,
respectiv priza de apă, deznisipatorul, bazinul de liniştire, aducţiunea, turbinele,
generatorul asincron, transformatorul electric şi linia electrică de medie tensiune, nu
constituie surse de poluare a aerului atmosferic.
Concluzie: În perioada de funcţionare, MHC nu va avea efecte directe
detectabile asupra aerului atmosferic.
II. Efectele indirecte

Sunt cele detectabile în afara perimetrului amplasamentului, ca urmare a
funcţionării MHC, şi se referă la reducerea emisiilor atmosferice corespunzătoare
producţiei unei cantităţi echivalente de energie electrică în sistem clasic, pe bază de
combustibili fosili.
Pentru România, conform literaturii de specialitate, a 1 MWh energie electrică
produsă, este asociabilă emisiei a 0,64 to CO2.
In cazul MHC evaluate, la puterea instalată de 0,45 MW, şi un timp mediu anual
de funcţionare de 4.000 ore, rezultă o energie totală de 1800 MWh, căreia îi
corespunde o reducere anuală a emisiilor atmosferice de 1152 to CO2.
Concluzie: În perioada de funcţionare, MHC evaluată va determina o
reducere anuală a emisiilor atmosferice de 1152 to CO2.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 28
Surse staţionare de poluare a aerului, poluanţi generaţi şi emişi

procesului tehnologic,
activităţii, sectorului,
codul activităţii*
Denumirea
PARAMETRII GAZELOR
SURSE GENERATOARE DE POLUANŢI ATMOSFERICI CARACTERISTICILE FIZICE
EVACUATE
ALE SURSELOR
Timp de Poluanţi Poluanţi, Cantităţi Înălţime Diametrul Viteza, Tempera- Debit

Denu- Consum/ lucru generaţi coduri, de Denumire (m) interior m/s tura, volumetric/
0
mire producţie anual, după caz poluanţi la varf al C debit masic
ore generaţi coşului m3/s
t/an m g/s
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
MHC - - - - - - - - - - - -
F-01/FPD-GSB-01/07.08 29
4.3. SOLUL
4.3.1. Caracteristicile solurilor dominante în zonă
Distribuţia geografică a solurilor din Munţii Maramureşului este puţin cunoscută,

în lucrările de specialitate existente, limitele dintre grupele mari de soluri montane au
fost trasate pe criterii indirecte de relief, climă, vegetaţie şi substrat geologic.
Factorul climatic intervine în procesul pedogenetic prin insolaţie puternică în

timpul zilei, urmată de o răcire puternică în timpul nopţii şi alternarea repetată a
fenomenului îngheţ - dezgheţ duce la dezagregarea rocilor şi la încetinirea procesului
de argilare şi favorizează fenomenele de destrucţie a mineralelor primare, iar
precipitaţiile abundente creează un puternic curent descendent de apă care înlătură o
bună parte din compuşii organici rezultaţi.
Factorul biologic exercită o influenţă pedoclimatică, în primul rând cu caracter

local, suprafeţele mari ocupate de păduri de răşinoase, dezvoltă mari cantităţi de
materie organică, iar resturile lor organice sărace în baze, dau forme de humus
puternic acide.
În Munţii Maramureşului, domină tipul de scoarţă de alterare autohtonă de mică
grosime, din cauza fragmentării şi înclinării pronunţate a versanţilor care favorizează
deplasarea produselor dezagregate şi alterate. ( Geografia României, 1983).
Din grupele mari de soluri, suprafeţe mari ocupă solurile brune acide acestea
s-au format în zona montană de la altitudinea de 450 m până la altitudinea de 1937 m
în masivul Pop Ivan, în condiţii de climă rece şi umedă care face ca materia organică
să fie numai parţial descompusă de către microorganisme, procesul este foarte lent,
ducând la acidifierea accentuată a solului. Aceste soluri sunt ocupate de vegetaţie
forestieră, fâneţe naturale, păşuni montane şi într-o mică măsură, suprafeţe izolate
sunt cultivate cu cartofi şi ovăz, fiind sărace în substanţe nutritive, determină o
fertilitate naturală scăzută.
În grupa solurilor brune acide montane sunt două subtipuri, litice şi tipice, care
cuprind întreg bazinul văii Ruscova, până la confluenţa văii Rica cu Bistra şi până la
vest, de partea înaltă a masivelor Farcău – Mihăilecu, versantul de pe dreapta văii
Vişeului , până la Vişeu de Sus. Aceste soluri s-au format pe roci metamorfice,
eruptive, conglomerate, gresii, marne, calcare, şisturi bituminoase, roci cu caracter
acid.
Vegetaţia acoperă şapte unităţi zonale pe altitudine : pajişti şi tufărişuri subalpine
( Pinetum mughi carp, Campanulo – Nardo – Festucetum ) : păduri de fag, brad şi
molid ( Pulmonariuo – Abieti- Fagetum ; pajişti montane secundare (Agrosti –
Festucetum montanum) ; păduri montane de fag : Symphyto fagetum ; păduri de fag
şi carpen : Carpino – Fagetum, Hieracio – Luzulo – Fagetum ; pajişti colinare
secundare cu iarba vântului şi păiuş roşu (Festuco – Agrostietum) şi terenuri agricole ;
păduri de stejar. ( Atlas RSR, 1974 - 1978 )
F-01/FPD-GSB-01/07.08 30
Extinderea pădurilor de răşinoase în dauna altor specii autohtone, în special a

fagului, explică predominarea solurilor brune acide şi a solurilor brune feriiluviale
(podzolice). Aceste soluri sunt extinse în partea inferioară a arealului, pe versanţi
variat înclinaţi şi cumpene înguste, sub păduri de fag şi molid, în care apar uneori –
mai ales în molidişurile superioare – Vaccinium sp. şi muşchi.( M. Opris, E. Stoica –
Contribuţii la cunoaşterea solurilor brune podzolice şi podzolurilor humico – feriiluviale
din Munţii Maramureşului, 1967 ). Solurile brune feriiluviale, local litosoluri, se întâlnesc
în: Muncelu Popii şi la est de Pietrosu Bardău, de –a lungul crestei principale a
Munţilor Maramureşului până în valea Ţibăului. Litosolurile sunt soluri neevoluate,
scheletice, care s-au format pe roci eruptive şi metamorfice, ocupând masivele înalte,
având o importanţă mică. Solurile brune podzolice au valoare mediocră, fiind mai
importante din punct de vedere silvic şi pastoral. Sub pajiştile alpine aflate la peste
1600 m , întâlnim solurile humico – silicatice.
Aluviunile şi solurile aluvionare se întâlnesc pe luncile inundabile a principalelor
cursuri de apă, în special al văii Vişeului. Aluviunile sunt depozite aluvionare grosiere,
slab evoluate şi structurate, sărace în elemente nutritive, fiind soluri slab productive.
Învelişul de sol este constituit, predominant din: soluri brune acide, soluri brune
şi brune feriiluviale (podzolice ), substanţele minerale şi capacitatea de reţinere a apei
favorizează dezvoltarea optimă atât a vegetaţiei forestiere, cât şi a pajiştilor naturale,
fâneţe şi păşuni montane, resurse naturale valorificate prin activităţile silvopastorale. În
ultimii ani se constată o scădere drastică a numărului de animale, care vărează la
munte şi în special a ovinelor, fapt ce duce la o scădere a calităţii păşunilor montane şi
la degradarea solului.
4.3.2. Poluarea existentă

Zona în care se propune amplasarea MHC, nu a fost, şi nu este utilizată în
activităţi din categoria celor susceptibile de a fi produs o poluare cuantificabilă a
solului.
De asemenea, în zonă nu s-au semnalat poluări accidentale ori incidente legate
de poluarea solului.
Datele privind starea mediului, publicate în pagina de internet a APM Maramureş,
relevă indirect faptul că pentru zona propusă amplasării MHC, nu există date care să
ateste poluarea solului, fie şi în măsură nesemnificativă.
4.3.3. Schimbarea permanentă sau temporară a folosinţei terenului

Construcţia captării pe cursul/albia pârâului Bistra, şi aducţiunii, de-a lungul
acestuia, respectiv a drumului forestier adiacent, nu vor necesita schimbări a
destinaţiei terenurilor aferente.
Pentru construcţia clădirii MHC, împreună cu anexele, conform proiectului, este
necesară suprafaţa de 500 m2. Această suprafaţă este situată în albia majoră a
pârâului Bistra.
Realizarea proiectului propus, nu necesită schimbarea destinaţiei terenului aferent
construcţiei clădirii şi anexelor MHC, întrucât în prezent, terenul în cauză se află în
albia majoră a pârâului Bistra.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 31
4.3.4. Surse de poluare a solurilor

Sursele potenţiale de poluare a solului în perioada de construcţie, sunt :
- depozitarea pe sol a unor materiale, deşeuri sau ambalaje care ar
putea afecta calitatea acestuia;
- depunerea pe sol a poluanţilor emişi iniţial în aer;
- defecţiuni ale mijloacelor de transport şi construcţie ce conduc la
pierderi de produse petroliere (carburanţi sau lubrifianţi);
- deficienţe în sistemul de colectare şi stocare a apelor uzate ce pot
conduce la scurgeri cu efecte negative asupra calităţii solului;
- ploi torenţiale căzute în perioada decopertării solului în zonele
destinate construirii locuinţelor şi a infrastructurii, cu efecte de
eroziune sau alunecări de teren;
- antrenarea materialului excavat prin circulaţia mijloacelor de
transport/excavare.
Depozitările temporare a unor materiale de construcţie pe sol, după cum şi

depunerile accidentale de carburanţi/lubrefianţi datorate unor defecţiuni a utilajelor or
mijloacelor de transport, vor trebui să fie urmate de igienizarea corespunzătoare a
perimetrelor poluate.
Conform proiectului, săpăturile/excavările necesare realizării construcţiei, dar şi a
infrastructurii, vor fi efectuate astfel încât să asigure posibilitatea separării solului
vegetal de celelalte componente geologice, în vederea utilizării ulterioare la straturile
de acoperire.
Pentru perioada de exploatare, se estimează că nu vor exista surse potenţiale de
poluare a solului.
4.3.5. Prognozarea impactului
Ţinând cont de aceste elemente, se poate concluziona că activităţile de

amenajare a obiectivului propus nu ridică probleme deosebite din punct de vedere al
protecţiei factorului de mediu sol – subsol, în sensul că, nivelul poluării cuantificabile,
este nesemnificativ.
CONCLUZII:Având în vedere natura proiectului, faţă de care nu sunt

prognozabile emisii de poluanţi, se consideră că activitatea
propusă nu va produce un impact negativ asupra solului.
4.3.6. Măsuri de reducere a impactului în perioada de construcţie

Pentru reducerea impactului asupra solului în perioada de construcţie, sunt
necesare următoarele măsuri :
F-01/FPD-GSB-01/07.08 32
- se interzice depozitarea pe sol neamenajat a materialelor care ar

putea afecta calitatea acestuia ori ar putea fi antrenate de apele
pluviale ori vânt;
- depozitarea temporară a materialului excavat în perioada de
construcţie va fi astfel realizată încât acesta să nu fie antrenat prin
circulaţia mijloacelor de transport/excavare ori de apele pluviale în
timpul precipitaţiilor;
- la execuţia excavărilor în perioada de construcţie, se vor avea în
vedere măsurile obligatorii pentru prevenirea eroziunilor provocabile
fie de cursul de apă Bistra, fie de posibilele precipitaţii. În acelaşi
context, vor fi analizate cu mare atenţie posibilităţile de apariţie şi
măsurile de prevenire a unor alunecări de teren;
- se interzice accesul în zona obiectivului a mijloacelor de transport ce
prezintă pierderi de produse petroliere; de asemenea se interzice
repararea ori spălarea mijloacelor de transport în perimetrul
şantierului;
- în perioada de construcţie, amenajarea locurilor destinate pubelelor
individuale de deşeuri menajere, pe platforme amenajate;
4.4. GEOLOGIE ŞI GEOMORFOLOGIE
4.4.1. Geologie
Munţii Maramureşului se încadrează din punct de vedere geologic în trei domenii
structurale:
• Domeniul cristalino-mezozoic care cuprinde masivul cristalin şi cuvertura

permo-mezozoică;
• Domeniul flisului, extern faţă de masivul cristalin maramureşan şi cuprinde în
cea mai mare parte formaţiuni cretacice aparţinând flisului intern al Carpaţilor
Orientali, cutate şi sariate în faza austrică;
• Domeniul transcarpatic sau maramureşan panonic, ce corespunde depresiunii
Maramureş. Majoritatea seriilor depuse în axul geosinclinalului au termeni
transgresivi, care mărginesc flancul sud-vestic al masivului cristalin
maramureşan, formând două golfuri cu depozite paleogene-neogene: Ruscova
si Borşa.
Domeniul cristalino-mezozoic
Termenul cel mai vechi al formaţiunilor geologice este reprezentat prin şisturi
cristaline care ocupă cea mai mare parte din Munţii Maramureşului. Cu aspect de
culme largă şi unitară, prelungire a unităţii central-carpatice cu direcţia nord-vest sud-
est, din care se detaşează dirijându-se spre sud-vest, pintenul cristalin al Vaserului ce
se interpune între bazinele sedimentare ale Ruscovei şi Borşei.
În cadrul acestui domeniu se disting trei serii:
F-01/FPD-GSB-01/07.08 33
• Seria anteproterozoică superioară mezometamorfică, seria de Bretila,

răspândită în bazinul inferior al Vaserului iar spre nord se găseşte în valea
Ruscovei la Bistra de sub Munte şi în bazinele superioare ale văilor Bistra şi
Frumuşeaua de unde se extinde până în vârful Pop Ivan. Această serie este
reprezentată prin micaşisturi, gnaise oculare, şisturi sericitoase, amfibolite,
pegmatite.
• Seria proterozoic superioară-paleozoic inferioară epimetamorfică este larg
răspândită în bazinul superior al Ţibăului, în bazinul Vaserului, în cel al Ţâslei,
şi în partea de nord în regiunea Bistra de sub Munte. Seria este constituită
dintr-un complex tengen peste care se dispune un complex vulcanogen.
• Seria paleozoică epimetarnorfică, situată în Devonian-Carbonifer. Apare în
bazinul văii Vaser, pe o suprafaţă restrânsă situată pe cursul mijlociu al Văii
Peştilor (la nord de Vişeu de Sus) şi la vest de Pop Ivan în valea Bistra. Seria
este constituită din filite, şisturi cloritoase şi calcare cristaline.
Cuvertura sedimentară a zonei cristalino-mezozoice este formată din permian, triasic

şi jurasic, cu o dezvoltare restrânsă, ca sinclinale prinse în cristalin si petice de
acoperire ale pânzei cristalino-mezozoice, fie ca olistolite în flis. Întâlnite numai în
partea de nord, formaţiunile cretacice au o dezvoltare mai mare şi s-au depus după
cutările austrice.
Domeniul flisului
Flisul este situat în partea de nord-est, la exteriorul masivului cristalin maramureşan.
Cele mai vechi roci aparţin triasicului inferior şi mediu şi se compun din gresii
cuartitice, şisturi argiloase violacee în bază şi calcare în parte dolomitice.
Jurasicul mediu se compune din conglomerate cuartitice, gresii micacee negre, calcare
în plăci cu feţe cărbunoase, şisturi argiloase cu intercalaţii de piroclastite bazice,
puternic tectonizate. Prin comparare cu succesiunea aceleaşi unităţi de pe teritoriul
Ucrainei (seria de Kameny - Potok) se poate presupune că ea aparţine jurasicului
mediu.
Din Jurasicul superior-cretacic inferior formaţiunea cea mai răspândită este
reprezentată prin flisul negru, alcătuit din şisturi argiloase, şisturi grezoase, gresii
cenuşii, brecii calcaroase şi calcareniţe şi se intercalează cu roci eruptive bazice -
tufuri bazaltice şi bazalte. Flisul negru apare în bazinul superior al Ruscovei, la nord de
Bistra de sub Munte, în grupul muntos Farcău-Mihailecu şi la nord-estul acestui grup;
apoi în bazinul superior al Vaserului, spre graniţa de est.
Domeniul transcarpatic sau maramureşan - panonic

Formaţiunile zonei transcarpatice se aştern pe toată marginea de sud-vest a masivului
cristalin al Maramureşului, cu dezvoltarea cea mai mare în golfurile Ruscova şi Borşa.
Depozitele aparţin paleocenului, eocenului, oligocenului şi miocenului inferior.
Bogăţiile subsolului cuprind sulfuri polimetalice la Novicior, Măgura Cataramei,

Toroioaga, Burloaia. La poalele munţilor vulcanici sunt izvoare minerale folosite pe
plan local şi mai nou în circuitul comercial.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 34
4.4.2. Geomorfologie
Munţii Maramureşului ocupă întreg spaţiul de pe dreapta cursului Vişeului, până
la graniţa ţării, din defileul Tisei (din aval de localitatea Valea Vişeului) si până la văile
Cârlibaba si Bistriţa Aurie.
Sunt alcătuiţi dintr-o singură culme principală înaltă, orientata NV - SE , care

urmăreşte destul de fidel cumpăna de ape dintre bazinul Tisei superioare si cel al
Ceremusurilor, înscrisă pe aliniamentul Pop Ivan (1937 m), Vf. Micu Mic (1718 m),
Stogu (1651 m), Copilaşu (1611 m), Ludescu (1580 m), Budescu (1679m), Suligu
(1683 m), Lăstun (1642 m), Comanu (1723 m). Un afluent de ordinul II al Tisei,
Vaserul, care se varsă în Vişeu în localitatea Vişeu de Sus, a străpuns culmea
principală morfologică, trecând dincolo de ea. Există si a doua străpungere a
Cumpenei (bazinul superior al Ruscovei), aceasta fiind efectul eroziunii diferenţiale si
regresive, care pornea de la nivelul de baza local mai coborât din Depresiunea
Ruscovei. De aici rezulta întinderea depresiunii sculpturale peste zona cristalină spre
est (Vf. Mihailecu, 1963 m).
Sunt constituiţi din şisturi cristaline străpunse de eruptiv (bazalte mezozoice din zona
Mihailecu-Farcau sau andezite neogene din Toroioaga) si roci sedimentare
(conglomerate, gresii, şisturi argiloase, şisturi bituminoase, marne, argile) si două mari
golfuri de paleogen, unul al Ruscovei, ce merge până la Bistra de sub Munte si altul al
Borşei. Pe aceasta constituţie petrografică, culmea principală morfologică, ridicată la o
altitudine de peste 1900 m, este fragmentată în mai multe masive (Pop Ivan, Farcau-
Mihailecu, Pietrosul Maramureşului, Toroiaga). Formele munţilor sunt foarte domoale
si masive, ele se prelungesc mult spre vest prin culmi mai scunde ce coboară la
900-1200m.
Culmea principală se prezintă ca un podiş cu o suprafaţă de nivelare situată la 1800-
1600 m. Cea mai frumoasă zonă, ca înfăţişare, o întâlnim în Munţii Prelucile Cerbului,
Cornu Nedeii, din apropierea pasului Prislop si în zona Pietrosul Maramureşului. Ea
are o înclinare generală spre Muntele Stogu (Vf. Sârcu, 1971 m). Cea mai bine
reprezentată este o suprafaţă de păduri si Bistra care cuprinde spinări largi si
ramificate între 800 – 1200 m (Vf. Mihailecu, 1963 m). A treia suprafaţă se
găseşte la 400-450 m.
Relieful dezvoltat pe roci cristaline are ca notă dominantă rezultată din aspectul de
cupolă al masivelor, forma prelungă si relativ domolă a culmilor. Cele mai reprezen-
tative văi care traversează aceşti munţi sunt adâncite în formaţiuni cristaline (Vaser,
Ruscova), cu versanţi abrupţi, formând defilee.
Relieful structural este prezent în partea nordică (Bârsănescu, Copilaşu, Budescu),

unde întâlnim relief selectiv si inversiuni de relief pe conglomerate si clipe calcaroase.
Aceste formaţiuni aparţin triasicului, jurasicului si cretacicului, iar fiind mai dure s-au
menţinut în relief. Întâlnim creste formate în relief monoclinal, frecvent în stratele de
Borşa (alternante de gresii cu marno-argile, menilite bituminoase). De remarcat
adaptarea reţelei hidrografice la structura geologică, a fundamentului cristalin (defilee).
Relieful dezvoltat pe calcare. Morfologia de suprafaţa (lapiezuri, doline, polii) nu este
F-01/FPD-GSB-01/07.08 35
caracteristica Munţilor Maramureşului. Menţionam totuşi abrupturile calcaroase din

Mihailecu si Petriceana si relieful selectiv pe calcare în bazinul văii Repedea, la
vest de Farcău.
Relieful vulcanic. Eruptivul de vârsta mezozoica din Farcău, Rugasu si Mihailecu este
reprezentat prin bazalte. Ca urmare a rezistentei mari la coroziune, Farcăul atinge cea
mai mare înălţime din aceşti munţi. În Mihailecu, orizonturile de bazalte alternează cu
cele de calcar.
Vulcanismul neogen din grupul Toroiaga - reprezintă corpuri subvulcanice scoase la zi

de eroziune cu pante foarte repezi si versanţi puternic tăiaţi de eroziune, contrastând
cu formele domoale sculptate în sedimentar. Cuprinde de asemenea numeroase
corpuri mai mici, dyk-uri si sill-uri localizate în şisturi cristaline si în formaţiuni
sedimentare.
Relieful glaciar este reprezentat de mici circuri glaciare în vârful Pietrosul Maramure-
şului (Bardau) si în Farcau-Mihailecu.
Relieful periglaciar s-a format în pleistocen, când teritoriul României se găsea într-un
climat rece si când solul se afla pe mari suprafeţe într-un regim de îngheţ permanent
(permafrost), în care acţionează puternic si frecvent procesele de îngheţ si dezgheţ.
Astfel, procesele crionivale au dus la formarea nişelor de nivaţie, la degajarea unui
bogat material detritic (gelifracte), pe versanţii abrupţi, neacoperiţi de zăpadă. Pe
pantele aflate sub nivelul zăpezilor permanente, materialul detritic alcătuia cuverturi
întinse de grohotişuri care, ulterior, odată cu încălzirea climei, au fost fixate de pădure.
Alte forme de relief periglaciar sunt determinate si de gradul de înclinare a reliefului,
aşa s-au format: râurile de pietre, blocurile glisante, solifluxiunea, movile înierbate etc.
Asocierea acestor procese periglaciare în regiunile înalte permite considerarea unui
etaj bine definit - etajul crioplanatiei sau al dezagregărilor periglaciare.
La altitudini mai mici de 1000-1200 m, versanţii au fost prelucraţi mai ales de procese
de solifluxiune.
La înălţimi mai mari de 1850 m, procesele crionivale constituie principalul agent actual
al reliefului din zona înalta (Atlasul R.S.R, 1974-1978).
Reţeaua hidrografica s-a extins si s-a adâncit, datorita activităţii intense a eroziunii
asupra rocilor sedimentare mai moi, si au format în cristalin defilee (Vaser, Ruscova,
Frumuşeaua,Bistriţa,Ţibău).
Puternica fragmentare a masivului individualizează între principalii afluenţi ai Vişeului
(Ruscova, Vaser, Tâşla si Vişeuţ) şapte grupe muntoase: Culmea Pop Ivan, Masivul
Farcău, Culmea Pietrosu Maramureşului (Bardaului), Culmea Toroioaga-Jupania,
Masivul Cearcanul-Prislop, Munţii Zâmbroslavele si Obcina Ţapului.
Depresiunea Borşa se alungeşte de la Gura Fântânii (cabana), până la localitatea
Moisei. Are doua îngustări care separa bazinetul Gura Fântânii si bazinetul de la gura
văii Repedea si apoi o prelungire pe valea Tâşla (Băile Borşa).
F-01/FPD-GSB-01/07.08 36
Depresiunea Ruscova, la confluenta Ruscova-Viseu si contactul eocen-oligocen-

miocen, are versantul vestic abrupt, iar cel estic cu terase. Este încadrata între latura
vestica a Munţilor Maramureşului si culmea joasa, de flis, a Vişeului, tăiată în
numeroase curmături peste care se poate trece uşor în Depresiunea propriu-zisa a
Maramureşului.
Peşteri si avene xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Morfologia carstică de adâncime este prezentă prin 32 de peşteri (de dimensiuni relativ
mici) si două avene, toate cartate. Peşterile se află: în bazinul văii Repedea-Smereceni
si Petriceaua-6, bazinul văii Bistra - Piatra Bistra-3, bazinul Bistrei-4, bazinul văii Tâşla
- Cearcănu - 9, bazinul văii Bistriţa Aurie-5. Peşteri izolate mai sunt explorate în vârful
Mihailecu, Cvasnita, Bistra de sub Munte, Piatra Băitei (Baia Borşa), obârşia văii Rica,
Muncelasu, Izvorul Dracului si Kostila (Vaser), Cearcanul-Dealul Negru. Avenele se
afla în Muntele Petriceaua si secţionează calcarele triasice până la substratul
impermeabil si respectiv în bazinul văii Bistra. (Dumitru Istvan, manuscris, 1999).
4.4.2. Potenţialul seismic al zonei
Conform STAS 11100/1-77 obiectivul se încadrează în macrozona cu intensitate

seismică de gradul VII .
În conformitate cu normativul P-100-92. amplasamentul destinat investiţiei se află
în zona seismică F, pentru care corespund următoarele valori:
- coeficient de seismicitate : Ks = 0,12 ;
- perioadă de colţ : Tc = 0,7 ;
- gradul seismic echivalat : 7.
Adâncimea de îngheţ conform STAS 6054-77 este de 80 cm.
4.4.3. Surse de poluare a subsolului

Construcţia şi exploatarea obiectivului propus nu va constitui sursă de poluare
pentru subsol.
4.4.4. Impactul prognozat

Prin activitatea propusă nu se produc schimbări în mediul geologic care pot
induce efecte asupra condiţiilor hidrogeologice, respectiv asupra reţelei hidrologice.

Nu sunt necesare măsuri speciale pentru diminuarea impactului asupra
subsolului.
4.5. BIODIVERSITATEA
4.5.1. COMUNA BISTRA
Comuna Bistra, cu satele aparţinătoare - Bistra, Crasna Vişeului si Valea
Vişeului, se află in nordul judeţului Maramureş, la 105 km distanta de municipiul Baia
Mare, la 35 km de oraşul Sighetul Marmaţiei si la 32 de km de oraşul Vişeu de Sus. Cu
o suprafaţa de 70 km2, cu relief muntos brăzdat de râurile Vişeu si Tisa - si afluenţii
F-01/FPD-GSB-01/07.08 37
Crasna, Bistra, Valea-Neagra, Luhei - se învecinează cu statul Ucraina la nord, cu

Leordina si Petrova la sud-est, cu Rona de Sus si Lunca la Tisa la sud-vest si cu
Repedea si Ruscova la est. Toate localităţile sunt aşezate in bazinul râului Vişeu si
sunt înconjurate de şirul munţilor Maramureş
Comuna Bistra are un număr total de 4405 de locuitori:
• Bistra - 1017 locuitori
• Valea Vişeului - 1639 locuitori
• Crasna - 1749 locuitori
Comuna Bistra este parte componentă a PARCULUI NATURAL MUNŢII
MARAMUREŞULUI
4.5.2. PARCUL NATURAL MUNŢII MARAMUREŞULUI
• Parcul Natural Munţii Maramureşului s-a înfiinţat prin Hotărârea de Guvern

2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi
zone.
În Anexa la OUG 236/2000, sunt precizate SCOPUL SI REGIMUL DE
MANAGEMENT al categoriilor de arii naturale protejate:
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia si
conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu
natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă
peisagistică si/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică.
Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a
omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor si peisajului, promovând
păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea si consolidarea
activităţilor, practicilor si culturii tradiţionale ale populaţiei locale.
De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere si turism si se încurajează
activităţile ştiinţifice si educaţionale.
Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN - "Peisaj protejat: arie protejată
administrată în principal pentru conservarea peisajului si recreere".
• Parcul are următoarele limite:

o Limita Vestică porneşte din B.S. 284 (UP I Bistra), coboară spre Sud,
prin vf. Tocarnea, include Defileul Vişeului dintre localităţile Bistra şi
Valea Vişeului.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 38
o Limita de Sud este Valea Vişeului, incluzând perimetrele localităţilor

Valea Vişeului, Bistra, Petrova, Leordina, Vişeu de Jos, Vişeu de Sus,
Moisei şi Borşa, până în Pasul Prislop 1416m, de aici pe DN 18 până la
Şesuri, B.S. 162 (UP. VII Izvorul Bistriţei).
o Limita Estică urcă pe pârâul Şesuri până în Pasul Măgura, coboară pe
valea Bănăriri până la Sâlhoi (canton silvic), urcă în vârful Sâlhoi
(B.S.107), trece prin bornele silvice 102, 149 şi coboară la B.S. 196, din
Izvorul Ursului, urcă pe drumul forestier până la B.S. 237. De aici urcă
pe picior în Culmea Sărata la B.S. 236.
o Limita Nordică este Culmea Jupaniei, trece prin vârfurile Ciungii
Bălăsânii 1800m, Jupania, 1850m, urmărind limita O.S. Vişeu până în
frontiera de stat cu Ucraina. Limita Nordică, în continuare, este frontiera
de stat, care trece prin vârfurile Ignăteasa, Comanu, Budescu Mare,
Stogu, Holovaciu, Pop Ivan, Poloninca, Muncelaşu şi coboară pe pârâul
Nariţa în localitatea Valea Vişeului. De aici limita parcului natural este
râul Tisa până la B.S. 284.
• Munţii Maramureşului sunt cel mai înalt masiv montan situat pe graniţa de stat a
României, punct de convergenţă a mai multor regiuni etnografice (Maramureşul
românesc, Zakarpatia, Bucovina de sud şi de nord, Galiţia). Situaţi în partea
nordică a Carpaţilor Orientali, munţii Maramureşului se învecinează la est cu
Obcinele Bucovinei, la sud cu munţii Rodnei şi depresiunea Maramureşului, iar la
nord cu munţii Rahiv, Cernahora şi Civcin (Ucraina).
• Munţii Maramureşului au un caracter destul de clar individualizat din punct de
vedere geologic, prezentând o structură extrem de complexă. Structura
geologica este caracterizată de larga dezvoltare a pânzelor de sariaj de vârstă
cretacică, pânze de soclu ce aparţin Unităţii Dacidelor Mediene. Aceasta este
constituită din mai multe unităţi suprapuse prin sariaj, care de jos în sus sunt
pânzele infra-bucovinice, pânza sub bucovinca şi pânza bucovinca.
• Fragmentarea morfologică a masivului este o caracteristică a Munţilor
Maramureşului, reţeaua hidrologică determinând o separare şi o fragmentare a
zonelor înalte ale masivului. Substratul geologic variat determină şi o morfologie
extrem de variată a zonelor înalte, ceea ce reprezintă un unicat în Carpaţi.
• Dintre caracteristicele floristice ale masivului sunt:
1. narcisele -Narcissus radiiflorus (N.Stellaris). denumite de localnici aiuţ de
munte, ce acoperă Bistra întinse în masivele Pop Ivan, Şerbanu, Pecealu,
urcând până la golul alpin şi crescând uneori printre jnepeni;
2. păstăiata (Lunaria rediviva) -simbolul distinctiv al păcurarilor ce coboară
toamna din munţi, având la pălărie acest simbol al florei montane;
3. floarea dragostei ( Botryclium lunaria ), Cochlearia pyrenaica var.
borzaeana.
• Să mai menţionăm că aici vom găsi şi flori care sunt simbolul munţilor în alte
zone: bulbucii de munte (Trollius europaeus), care la obârşia V. Tomnatecului
coexistă paşnic cu narcisele), smârdarul sau bujorii de munte (Rhododendron
F-01/FPD-GSB-01/07.08 39
myrtifollium), floarea de colţ (Leontopodium alpinum) sau steluţa după cum e

denumită aici, la fel ca în munţii Rodnei şi desigur multe altele.
• Rezultatele cercetărilor asupra faunei indică prezenţa a 136 specii de Diptere
(dintre care 11 descrise pentru prima dată în România), peste 200 specii de
Coleptere şi 136 specii de Lepidoptere (fluturi) din 29 familii. Ihtiofauna este
săracă din cauza mineritului, accidentelor ecologice de tip "Novăţ"şi braconajului.
Lostriţa (Hucho hucho) care nu cu mulţi ani în urmă era întâlnită pe multe râuri
ale masivului, este prezentă acum doar pe Tisa. Păstrăvul indigen (Salmo trutta
fario) şi lipanul (Thymallus thymallus) sunt încă răspândiţi pe unii afluenţi ai
Vişeului, pe Bistriţa Aurie şi pe Ţibău. Este prezent şi cleanul dungat (Leuciscus
souffia agassizi), specie endemică pentru Maramureş.
• În munţii Maramureşului se atestă existenţa a 8 specii de amfibieni, 6 specii de
reptile, 95 specii de păsări (între care coc soşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix)
este o raritate, iar cocoşul de munte (Tetrao urogallus) o prezenţă agreabilă ce
se oferă uneori privirii turiştilor, spre încântarea acestora) şi a 31 specii de
mamifere. Dintre mamifere, două specii sunt periclitate cu dispariţia: nurca
(Mustela lutreola) şi râsul (Lynx lynx). Speciile de interes cinegetic se menţin
încă la efective importante, deşi cu excepţia mistreţului şi ursului ele sunt sub
50% faţă de cele din anul 1976.
• Conform OUG nr. 552/26.08.2003 Parcul Natural Munţii Maramureşului -
categoria a IV - a IUCN cuprinde zece zone de conservare specială:
o Naclovadaţi - 237 ha
o Zaslău - Runc - Hliubochi - 745 ha
o Şerban - Pop Ivan - Hututeanca - Tomnatic - Sehleanu - 1050 ha
o Farcău - Vinderel - Mihailec - Petriceaua - Cârligătura - 1920 ha
o Piatra Bistra - 613 ha
o Tarniţa - Boşotin - Budescu - 890 ha
o Lutoasa - Pecealu - Băiţa - 930 ha
o Băiţa - Bardău - Tunel - CFF - Terchila - 1095 ha
o Comanu Mic - 300 ha
o Izvorul Boului - jupania -265 ha
4.5.3. NATURA 2000
Natura 2000 - este o Reţea Ecologică Europeană de arii speciale de protecţie

avifaunistică (SPA) şi de arii speciale de conservare (SAC).
Tipuri de habitate:
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane
3240 - Vegetaţie lemnoasa cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane
4030 - Tufărişuri uscate europene
4060 - Tufărişuri alpine si boreale
4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo si Rhododendron myrtifolium
4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix
6150 - Pajişti boreale si alpine cu substrat silicios
F-01/FPD-GSB-01/07.08 40
6230* - Pajişti montane de Nardus bogate in specii pe substraturi silicioase

6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion
caeruleae)
6430 – Comunităţi de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la
cel montan si alpin
6520 - Fâneţe montane
7110* - Turbării active
7140 - Mlaştini turboase de tranziţie si turbării oscilante (nefixate de substrat)
8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase
8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase
8230 - Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni
pe stâncării silicioase
Specii de mamifere:
1352* - Canis lupus (Lup)
1361 - Lynx lynx (Râs)
1323 - Myotis bechsteini (Liliac cu urechi mari)
1307 - Myotis blythii (Liliac comun mic)
1304 - Rhynolophus ferrumequinum (Liliacul mare cu potcoava)
1303 - Rhynolophus hipposederos (Liliacul mic cu potcoava)
1354* - Ursus arctos (Ursul brun)
Specii de amfibieni si reptile:

1193 - Bombina variegata (Buhai de balta cu burta galbena)
2001 - Triturus montandoni (Triton carpatic)
Specii de pesti:
1138 - Barbus meridionalis (Moioaga)
1163 - Cottus gobio (Zglăvoc)
9903 - Eudontomyzon danfordi (Chişcar)
1122 - Gobio uranoscopus (Petroc)
1105 - Hucho hucho (Lostriţa)
1131 - Leuciscus souffia (Clean dungat)
1146 - Sabanejewia aurata (Dunăriţa)
Specii de nevertebrate:
4012 - Carabus hampei (Carab)
4015 - Carabus zawadszkii (Carab)
4054 - Pholidoptera transsylvanica (Cosaşul transilvan)
4024* - Pseudogaurotina excellens (Croitor)
1087* - Rosalina alpina (Croitor de fag)
Specii de plante:
1939 - Agrimonia pilosa (Turiţă)
4070* - Campanula serrata (Clopoţel)
F-01/FPD-GSB-01/07.08 41
1902 - Cypripedium calceolus (Papucul doamnei, Blabornic)

1381 - Dicranum viride
1898 - Eleocharis carniolica
1758 - Lingularia sibirica (Curechi de munte, Gălbenele)
1903 - Liparis loeselii (Moşişoare)
4116 - Tozzia carpathica (Iarba gâtului)
Flora şi vegetaţia
Condiţiile fito-istorice ale Parcului Natural Munţilor Maramureşului, sunt determinate
de poziţia geografică, structura geologică, clima temperată, complexitatea
geomorfologică zonală, expoziţiile diferite, marea amplitudine a înclinaţiei versanţilor,
de evoluţia diferitelor tipuri de sol a favorizat dezvoltarea unei flore bogate şi
diversificate, precum şi instalarea unui covor vegetal variat.
Flora Maramureşului cuprinde 967 plante. Cercetările botanice întreprinse până în

prezent evidenţiază încadrarea acestui teritoriu în complexul general al florei
Carpaţilor, având o floră caracteristică Carpaţilor Orientali, cu o biodiversitate ridicată.
In urma centralizării informaţiilor din diferite studii s-a ajuns la concluzia că flora
investigată în Parcul Natural Munţii Maramureşului prezintă 1521 taxoni. Ştiind că
flora României cuprinde un număr de 3759 de specii de cormofite, dintre care 3136
sunt specii spontane, cormofitele

identificate în Parcul Natural Munţii
Maramureşului reprezintă aproximativ un
sfert (24%) din flora de cormofite
spontane aflate la nivel naţional, rezultând
astfel importanţa conservării speciilor din
Parcul Natural Munţii Maramureşului, ca
eşantion reprezentativ pentru regiunea
biogeografică alpină.
Pe lângă bogăţia specifică mare, flora

acestei zone este valoroasă şi prin
elementele floristice ce au diferite statute
de conservare cum ar fi:
F-01/FPD-GSB-01/07.08 42
Arnica montana -specie prezentă

pe ANEXA Nr. 5 (Specii de
plante şi de animale de interes
comunitar ale căror prelevare din
natură şi exploatare fac obiectul
măsurilor de management)din
legea 426/2001 privind regimul
ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale,
a florei şi faunei sălbatice.
Trollius europaeus - specie cu statut de

conservare la nivel naţional.
Leontopodium alpinum - specie

prezentă pe lista roşie a
plantelor la nivel naţional,
declarată monument al naturii.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 43
Campanula serrata – specie ameninţată

în Europa, endemit carpatic.
Cypripedium calceolus – specie inclusă

pe lista roşie naţionala ca fiind
vulnerabilă, rară.
Ligularia sibirica – specie rară, inclusă

pe lista roşie
F-01/FPD-GSB-01/07.08 44
Poa granitica ssp.disparilis – specie

endemică rară, inclusă pe lista roşie
Drosera rotundifolia şi Pinguicula alpina sunt

două dintre speciile de plante carnivore
semnalate în România şi sunt reprezentate
aici prin populaţii cu efective mari.
Cochlearia officinalis subsp. pyrenaica -

relict glaciar, specie rară pentru
România, prezenţa ei fiind semnalată
numai în judeţele: Maramureş, Suceava,
Bistriţa-Năsăud, Vâlcea.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 45
În total au fost identificaţi până în prezent un număr de 1521 taxoni, aparţinând la 252
familii, reprezentaţi prin:
Grupa sau clasa Familii Taxoni IUCN red list Romanian red list Endemic
Macromicete 34 109 5 23 1
Licheni 47 123
Briofite 80 476 47 2
Cormofite 90 752 7 102 27
Mycobiota
În prezent sunt cunoscuţi 169 taxoni de macromicete, încadraţi în 2 clase -

Ascomycetes şi Basidiomycetes, aparţinând la 34 familii. Evidenţiem semnalarea unor
specii comestibile, cu valoare alimentară ridicată, dintre care unele sunt întalnite
frecvent în cantităţi apreciabile. Dintre ciupercile comestibile semnalăm prezenţa
următoarelor specii mai însemnate: Amanita rubescens, Armillaria mellea, Boletrus
aestivalis, Boletus edulis, Calvatia utriformis, Hydnum repandum, Laccaria laccata,
Russula virescensXerococum badius. Dintre ciupercile toxice amintim: Amanita
citrina, Amarita muscaria, Anellaria semiovata, Hypholoma filamentosus, Lactarius
vellerus, Paxillus involutus, Russula foetens, Tricholoma saponaceum.
Licheni
Lichenii fac parte din categoria plantelor inferioare, cu rol hotărâtor în formarea solului
în zonele stâncoase erodate şi îşi găsesc condiţii ecologice favorabile în habitatele
umbrite, umede ale Munţilor Maramureşului. Lichenii sunt plante cu mare amplitudine
ecologică, bine reprezentaţi atât în zonele forestiere cât şi în golul alpin, vegetând pe
diferite substraturi (pe sol, stânci, scoarţa arborilor, muşchi, lemne). Lichenoflora
cunoscută cuprinde 123 taxoni care aparţin la 68 genuri şi 47 familii. Familiile cele mai
bogate la număr de specii sunt: Parmeliaceae, Verrucariaceae, Peltigeraceae,
Cladoniaceae. În arealul parcului sunt prezenţi lichenii foliacei (în masivul Kuzi),
crustoşi (în masivul Pop Ivan) şi fruticuloşi.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 46
Briofite
Conspectul briofitelor cuprinde 476 taxoni, aparţinând la 80 familii
Cel mai bine reprezentate sunt familiile Dicranaceae (36 taxoni), Amblystegiaceae şi
Sphagnaceae (cu câte 22 taxoni), Lophoziaceae (21 taxoni), Bryaceae (20 taxoni),
Pottiaceae şi Grimmiaceae (17 taxoni) Brachytheciaceae (16 taxoni), Hypnaceae (13
taxoni), Polytrichaceae (14 taxoni) şi Scapaniaceae (12 taxoni). 112 taxoni aparţina
clasei Hepaticatae, restul aparţinând clasei Bryatae (Musci).
Cormofite
Cele mai multe date floristice se referă la flora şi vegetaţia de cormofite. În Parcul
Natural Munţii Maramureşului sunt semnalaţi până în prezent un număr de 752 taxoni
de cormofite. În flora bogată a Munţilor Maramureşului există numeroase specii cu o
răspândire foarte largă, însă cuprinde şi un număr însemnat de rarităţi floristice
(Carex capillaris, Carex strigosa, Cardaminopsis neglecta, Crepis jaquinii, Festuca
stricata, Gentiana kochiana, Juncus castaneus, Lysimachia nemorum, Phyteuma
spicatum, Ranunculus thora, Rhinanthus alectorolophus, Saxifraga carpathica,
Sedum sexangulare, Sisyribchium bermudiana, Symphyandra wannerii).
Au fost de asemenea identificate 27 de specii de plante care sunt endemite ale
Carpaţilor Româneşti: Achillea schurii, Aconitum moldavicum, Armeria pocutia,
F-01/FPD-GSB-01/07.08 47
Campanula carpatica, Campanula serrata, Cardaminopsis neglecta, Centaurea

carpatica, Centaurea melanocalathia, Chrysosplenium alpinum, Cochlearia officinalis
subsp. pyrenaica, Dentaria glandulosa, Dianthus tenuifolius, Doronicum carpaticum,
Festuca carpatica, Festuca porcii, Heracleum carpaticum, Hieracium kotschyanum,
Melamphyrum saxosum, Phyteuma tetramerum, Phyteuma vagneri, Poa granitica
ssp.disparilis, Ranunculus carpaticus, Scabiosa lucida, Silene nutans ssp. dubia,
Symphytum cordatum, Trisetum fuscum.
Ecositeme şi habitate
În ceea ce priveşte diversitatea tipurilor de habitate caracterizate prin tipuri diferite de

vegetaţie, cele mai bine reprezentate sunt: fâneţele,
pădurile de fag, pădurile de amestec fag-molid, pădurile de molid, tufărişurile cu

jneapăn, tufărişurile cu amestec de ienupăr şi jneapăn, tufărişurile de ienupăr,
pădurile de arin, zonele umede ripariene, zonele umede create de izvoare de coastă,
mlaştinile eutrofe, mlaştinile mezo-oligotrofe, mlaştinile oligotrofe (turbării), stâncăriile,
pajiştile alpine, izvoarele reofile, tăurile, etc. Cea mai mare parte a habitatelor se află
într-un stadiu foarte bun de conservare, este menţinută stratificarea firescă a tipurilor
de vegetaţie pe gradient altitudinal pornindu-se de la făgete şi fâneţe şi ajungându-se
la pajiştile alpine. O particularitate deosebită este prezenţa mlaştinilor mezo-oligotrofe
şi oligotrofe la altitudini marii peste 1700 m. Bine reprezentat şi într-un stadiu excelent
de conservare se afla habitatul „Tufăriş cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtyfolium
habitat prioritar, prezent în ANEXA Nr. 2 TIPURI de habitate naturale a cãror
conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare, din legea 426/2001.
Clasificarea şi acoperirea terenului conform sistemului Corine lancover, cât şi harta
F-01/FPD-GSB-01/07.08 48
principalelor tipuri de ecosisteme bazate pe o analiza a acoperirii terenului, etajelor

de vegetaţie şi a expoziţiei sunt prezentate mai jos.
Tipuri de vegetaţie
În funcţie de factorii determinanţi, condiţiile climatice, altitudinea, panta şi expoziţia,

tipul de sol, substratul litologic şi vegetaţia forestieră existentă au fost identificate
următoarele etaje de vegetaţie:
Etajul deluros de gorunete şi făgete – gorunete situat în zona de deal, la altitudini

cuprinse între 300-700m. Vegetaţia forestieră din acest etaj este formată din gorunete
(Quercus petraea), gorunet-făgete (Fagus sylvatica) de dealuri ca specii lemnoase
principale şi o serie de specii de amestec specifice şleaului: Tilia cordata, Prunus
avium, Acer pseudoplatanus, Carpinus betulus. În văile cu expoziţie nordică apar
făgetele Fagus sylvatica, iar pe pantele însorite domină Quercus petraea. Pe lângă
aceste specii de bază mai întâlnim: Populus tremula, Acer plataniodes, Crataegus
monogyna. La marginea pădurilor apar asociaţii cu porumbar şi păducel. Din
categoria arbuştilor cele mai des întâlnite specii sunt: Coryllus avelana, Salix caprea,
Betula pendula, Rosa canina, Cornus mas, Sambucus nigra. De-a lungul văilor se
întâlnesc frecvent Alnus glutinosa, Salix alba.
Etajul montan-premontan – face trecerea de la deal la munte, la altitudini cuprinse

intre 700-1200m. Vegetatia forestiera din acestetaj este reprezentată de specii ca:
Fagus sylvatica, Acer pseudoplatanus, Fraxinus excelsior, Ulmus glabra, Larix
decidua, Betula pendula, Carpinus betulus. Din categoria arbuştilor cele mai
răspândite specii sunt: Coryllus avelana, Salix caprea, Rosa canina, Vaccynium
myrilutus.
Etajul montan de amestecuri – este situat la limita superioară a munţilor, la altitudini

cuprinse între 1000-1400m. Vegetaţia lemnoasă din acest etaj este formată din
amestecuri de Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Acer pseudoplatanus,
Fraxinus excelsior. Ca arbuşti avem: Coryllus avellana, Rosa canina, Salix caprea,
Vaccynium myrtilis, Alnus viridis pe culoarele de avalanşă de pe valea Repedea.
Etajul montan de molidişuri - este situat la limita superioară a pădurii, la altitudini de

peste 1300m. Vegetaţia lemnoasă este formată în general din molidişuri pure (Picea
abies). Ca arbust mai semnificativ ca prezenţă este afinul (Vaccynium myrtillus).
Etajul montan numit şi etaj de limită joacă un rol foarte important pentru protecţia
împotriva eroziunii solului şi viiturilor. Aici există bazinete cu potenţial torneţial ridicat –
Valea Repedea (Vinderel), Valea Bistra.
Din punct de vedere peisagistic are o importanţă deosebită mlaştina Tăul Băiţei, aflată
sub muntele Băiţa.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 49
Etajul subalpin începe cu brâul de jnepeni de la limita superioară a pădurilor. Cel mai
important rol pe care îl au jnepenişurile este oprirea eroziunilor provocate prin
păşunat, prin precipitaţii, reglează regimul hidrologic şi au o importanţă peisagistică şi
sanitar-recreativă. Cele mai întinse jnepenişuri se întâlnesc pe următoarele masive:
Pop Ivan, Şerban, Poloninca, Paltin, Pietrosu Bardăului, Pecealu, Bucovina.
În compoziţia fitocenozelor edificate de Pinus mugo se întâlnesc alte specii alpine ca:
Cetraria islandica, Cetraria cucculata, Calamagrostis villosa, Geum montanum,
Gentiana lutea, Gentiana punctata, Gentiana verna, Gentianella lutescena, Ligusticum
mutellina, Anemone narcissfolia, Huperzia selago, Homogyne alpina, Scabiosa lucida,
Phyteuma vagneri.
Printre tufişurile caracteristice etajului subalpin se evidenţiază şi smârdarul, care

formează pajişti întinse în Munţii Pop Ivan, Şerban, Poloninca, Plai şi pâlcuri pe Vf.
Farcău.
O importanţă deosebită prezintă stâncăriile calcaroase, cu flora caracteristică
calcofilă. Dintre speciile mai valoroase amintim: floarea de colţ - Leontopodium
alpinum pe Farcău, Bistra. Pe aceste stâncării au mai fost semnalate: Pedeicularis
verticillata, Achillea schurii, Carduus kerneri, Festuca amethystina, Silene dubia,
Festuca saxatilis.
Etajul alpin apare doar fragmentar, ocupând vârfurile munţilor celor mai înalţi şi
stâncăriile, abrupturile, îndeosebi cele orientate spre nord. Datorită vânturilor
puternice, a temperaturii scăzute, numeroase plante sunt lipite pe stânci, pe sol,
strânse în grupuri de indivizi: Campanula alpina, Pulsatila alba, Primula minima.
Fitocenozele stâncăriilor au slabă coeziune cenotică, cele mai cunoscute plante din
aceste grupe sunt: Woodsia ilvensis ssp. alpina şi ssp. ilvensis, Asplenium
septentriolnale, Valeriana tripteris, Aster alpinus, Silene dubia, Rhodiola rosea,
Sedum alpestre, Saxifraga bryoides, Saxifraga aizoides.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 50
Ecosistemele acvatice din Parcul Natural Munţii Maramureşului sunt reprezentate de:
• zone umede ripariene, de-a lungul cursurilor de apă ce brăzdeză parcul, cu

diversitate relativ ridicată. Sunt prezente atât specii indicatoare de umezeală
cât si specii ruderale: Caltha laeta, Caltha palustris, Carduus crispus, Cirsium
oleraceum, Digitalis grandiflora, Epilobium montanum, Epilobium parviflorum,
Euphorbia villosa, Filipendula ulmaria, Impatiens noli-tangere, Stachys
palustris, Typha latifolia;
• izvoare reofile – vegetaţia prezentă ca specie dominantă Caltha laeta alături de
Cardamine impatiens, Saxifraga cuneifolia, Sedum acre, Sedum fabaria,
Valeriana officinalis, Valeriana montana;
• mlaştini mezo-oligotrofe – prezintă în proporţii relativ egale speciile tipice de
tinov Sphagnum sp., Eriophorum vaginatum, E. latifoluim, Vaccinium
oxicoccos, V. myrtillus V. vitis idaea şi cele de caricet Carex rostrata, C. curta.
De asemenea sunt prezente şi specii tipice de pajişte alpină: Nardus stricta,
Festuca drymeia, Festuca rubra. În starul arboricol ponderea exemplarelor de
Picea excelsior este mult mai mare decât a celor de Pinus mugo. Aceste
mlaştini prezintă o mare diversitate în startul muscinal.
• mlastini ologotrofe (turbării) – edificate de Sphagnum sp. şi Eriophorum
vaginatum, Drosera rotundifolia, Vaccinium oxicoccos şi Andromeda polifolia.
4.5.5. FAUNA
Fauna Munţilor Maramureşului este o fauna caracteristica Carpaţilor Orientali, cu

o biodiversitate ridicata datorita factorilor ecologici existenţi. Aceasta biodiversitate
variată este îmbogăţită de o serie de specii endemice, rare în România sau în
Europa.
Din punct de vedere biogeografic teritoriul parcului aparţine cu toate speciile
caracteristice zonei de Provincia Dacica, ţinutul Carpaţilor Orientali (Călinescu,1968).
Nevertebrate
Dintre diptere, familiile Dolichopodidae si Empididae s-au identificat 74 de specii
dintre care 7 specii pentru prima data în România:
• Rhaphium ensicome (Memgen 1824) - Repedea - Smereceni

• Rhaphium rivale (Loew, 1869) - Repedea - Smereceni
• Argyra spoliata (Kowarz 1878) - Repedea - Cârligatura.
• Diaphorus halteralis (Loewl869) - Repedea
• Hilara albitarsis von Roser, 1840 - Repedea (Poiana Smereceni)
• Empis (s.str.) nuntia Meigen 1838 - Bistra - Paltin
• Empis (s.str.) planetica Collm 1927 - Repedea - (Smereceni)
În 1997, se colectează în această zonă 15 specii de Coccinellidae si 35 de

Cerambycidae (Coleptera), între care si specia foarte rara în România - Nivellia
sanguinosa (Gyllenhal 1827) - pe valea Cârligătura, 17 km amonte de Repedea.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 51
Rhopalopus femoratus (Linnaeus 1758) si Chlorophorus varius (Muller 1766) sunt

semnalate pentru prima data în Maramureş. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Lepidopterele au fost studiate în zonă, rezultatele fiind următoarele : s-au

identificat 136 specii din 29 de familii. Au fost preluate si date din monografia
rezervaţiilor învecinate - Pop Ivan si Cuzii din Ucraina. În rezervaţia Pop Ivan au fost
identificaţi 65 de taxoni, iar în rezervaţia Kuzii 86, cifre care dovedesc diversitatea
lepidopterelor din zona.
Ihtiofauna în cursurile superioare ale râurilor si pâraielor este săracă în specii

dar datorită condiţiilor ecologice sunt specifice, foarte valoroase calitativ, specii reofile
pretenţioase la cantitatea de oxigen si foarte sensibile la gradul de poluare: păstrăv
indigen (Salmo trntta fario), lipan (Thymallus thymallus), boiştean (PhoxiriLis
phoxinus), babete (zglâvoc) (Cottus gobio), babete (Cottus poecilopus).
În partea inferioară a râurilor de munte: Ruscova, Frumuşeaua, Bistra, numărul
speciilor de peşti este mai mare datorită speciilor care intră din râul principal pentru
depunerea icrelor ca: moioaga (Barbus peloponnensius petenyi), scobar
(Chondrostoma nasus) si chiar specia monument al naturii - lostriţa (Hucho hucho) sau
cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi) specie endemica pentru Maramureş.
Cele doua specii de peşti Cleanul dungat (Leuciscus souffia sau Leuciscus
agassizi) si Hucho hucho Lostriţa ( Hucho hucho )
Cleanul dungat Lostriţa
F-01/FPD-GSB-01/07.08 52
Cleanul dungat (Leuciscus souffia sau Leuciscus agassizi) Face parte din
Clasa: Actinopterygii; Ordinul: Cypriniformes; Familia: Cyprinidae.
Arealul sau de viaţă se reduce la câteva râuri din Maramureş. Caracteristica
principală a aspectului sau este dunga cenuşiu - albăstrie in tot lungul corpului.
Dimensiunile sunt Lungimea obişnuită este de 15-17 cm, rar peste 25 cm. In general
cântăreşte până la 200g, excepţional poate atinge 1 kg.
Preferă apa limpede si rece, cu fund nisipos, pietros sau argilos, trăind solitar
sau in grupuri mici, in locuri întunecoase. Se hrăneşte destul de variat, cu insecte,
peşti sau broaşte. Se reproduce in lunile aprilie-mai.
Lostriţa ( Hucho hucho ) face parte din clasa Actinopterygii; ordinul
Salmoniformes, familia Salmonidae. Adevărata podoabă a apelor noastre de munte,
lostriţa îşi găsea odinioară bun adăpost in multe râuri din România (Oltul, Jiul,
Mureşul, Lotrul); În zilele noastre insă lostriţa este pe cale de dispariţie întâlnindu-se
destul de rar numai in bazinul Dunării, in zonele superioare ale Dunării, Bistriţa
moldoveneasca, in Dorna, Vişeu, Ruscova, Novat (in vecinătatea zonei păstrăvului
si lipanului), Tisa, Cerna.XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Pe râuri preferă zonele mai joase, chiar sub zona lipanului, intrând până in zona
mrenei. Preferă zonele cu curent puternic, ascunzându-se sub cascade, buturugi,
pietroaie etc. In general trăieşte in perechi. Deşi până în urmă cu câţiva ani era un
peşte foarte răspândit in apele de munte si colinare, pescuitul abuziv si poluarea au
dus această specie in pragul dispariţiei. Este cel mai mare salmonid din apele
noastre, ajungând la dimensiuni impresionante, astfel au fost semnalate exemplare
de peste 30 de kg la noi in ţară si de 52 kg in Croaţia. De obicei lostriţa creste in
lungime peste 1 m, iar ca greutate 12 - 14 kg. Răpitor tipic, este înzestrat cu o gura
mare, dinţi puternici si foarte numeroşi. Culoarea corpului este argintie, pe spate
brun-verzuie, cu irizaţii roşcate pe laturi, iar pe pântece galben-argintiu. Preferă să
vâneze pe inserat si noaptea iar in primele faze ale vieţii se hrăneşte cu insecte, dar
pe măsura ce creste ataca zglăvoacele, porcuşorii, clenii, mrenele, nedându-se in
lături nici de la broaşte, şoareci si deseori nici de la păsări de apă. Când atinge
vârsta de 4 - 5 ani, prin aprilie-mai, lostriţele se adună in perechi si urcă in susul apei.
Pot sări peste obstacole de peste 1 m înălţime in dorinţa lor de a ajunge in ape mai
sigure pentru depunerea icrelor. Lostriţa este capabilă să se reproducă, înmulţirea
realizându-se când apa începe să se încălzească. Lostriţele sapă pe fundul tare al
apei o groapa lungă de 60 cm si adâncă de 10 - 20 cm unde sunt depuse icrele
(1600 - 2000 icre pentru 1 kg din greutatea corpului). Perioada de prohibiţie tine de
la 1 martie până la 1 iunie. Depunerea durează uneori si 2-3 zile, timp in care
perechea nu se hrăneşte si îşi apără cu îndârjire cuibul. Cuibul este păzit in
continuare cu străşnicie de pereche până ies puii si încep sa se hrănească. După
apariţia puilor, lostriţa îşi reia traiul solitar si obiceiurile „de jungla”, fiind socotita
„tigrul” apelor de munte. Este un peşte monument al naturii si este ocrotit prin lege.
Dintre amfibieni 8 specii sunt identitlcate cu siguranţă: salamandra (Salamandra

salamandra), salamâzdra de munte (Triturus alpestris), salamâzdra carpatică
(Triturus montandoni) - specie endemica pentru Carpaţii Orientali si Sudeţi, buhai
de baltă (Bombina variegata), broasca râioasa (Bufo bufo), broasca râioasa verde
(Bufo viridis), broasca roşie de pădure (Rana dalmatina), broasca roşie de munte
(Rana temporaria).XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Reptilele sunt reprezentate până în prezent prin 6 specii care sunt: şopârla de
câmp (Lacerta agilis), şopârla de munte (Lacerta vivipara), năpârca (Anguis fragilis),
şarpele lui Esculap (Elaphe longissima), şarpe de casa (Natrix natrix), vipera(Vipera
berus), dintre care, doua specii sunt trecute în lista roşie (Anguis fragilis) si (Elaphe
F-01/FPD-GSB-01/07.08 53
longissima). Dintre reptile cea mai frecventă si cea mai caracteristică golurilor de
munte si fâneţelor montane este şopârla de munte (Lacerta vivipara).
Clasa păsărilor este reprezentată prin specii caracteristice de munte, rarităţi

faunistice pentru România - cocosul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), cocosul de
munte(Tetrao urogallus), ierunca(Tetrastes bonasia) – cât si prin ornitofauna tipică
din zona montana a făgetelor si pădurilor de amestec de răşinoase, precum si a
golurilor de munte. Lângă cursurile de ape sunt instalate specii caracteristice ca :
mierla de apa (Cinclus cinclus), fluierar de munte (Tringa hypoleucos), codobatura
de munte (Motacilla cinerea) si codobatura albă (Motacilla alba). xxxxxxxxxxxxxxxxx
În făgete speciile caracteristice sunt : ciocănitoarea spate alb (Dendrocopos
leucotos), muscar gulerat (Ficedula albicollis), etc. În pădurile de amestec apar si
speciile specifice pădurilor de răşinoase ca : alunarul (Nucifraga caryocatactes),
piţigoiul de brădet (Parus ater), etc. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
În pădurile pure de molid speciile cele mai caracteristice sunt : cocoşul de
munte (Tetrao urogallus). ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), forfecuţa
(Loxia curvirostra), scatiu (Carduelis spinus), etc. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Acvila de munte (Aquila crysaetos) apare pe lângă alte specii de păsări
răpitoare care cuibăresc în pădurile de limită, ca: şorecarul (Buteo buteo), uliul
(Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), vânturel roşu (Falco tinnunculus),
etc.
Dintre speciile de păsări încă prezente în zona cu populaţii viabile unele
figurează în lista roşie ca Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Lyrurus tetrix, Bubo
bubo, Pieoides tridactylus, Corvus corax, etc. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Fauna de mamifere este de asemenea completă; nu lipsesc specii trecute în

Cartea Roşie a Europei ca râsul (Lynx lynx), nurca (Mustela lutreola), lupul (Canis
lupus). ursul (Ursus arctos), vidra (Lutra lutra) etc., care au dispărut sau au devenit
specii foarte rare, cu un areal restrâns, în fauna Europei.
4.5.6. CARACTERIZAREA PROIECTULUI PROPUS DIN PERSPECTIVA

BIODIVERSITĂŢII
Utilizarea apei este cunoscută de mii de ani. De cel puţin două mii de ani
energia apei este folosită pe întreg mapamondul, în cele mai diverse activităţi
lucrative, cât şi pentru producerea energiei. În toată Europa şi America de Nord au
fost construite mori de apă, în primele decade ale revoluţiei industriale, pentru a
produce energie utilizată într-o varietate de scopuri, de la procesarea inului până la
tors şi ţesut, de la piuă şi până la prelucrarea lemnului.
Conversia energiei hidraulice în energie electrică nu este poluantă, presupune
cheltuieli relativ mici de întreţinere, şi nu ridică probleme legate de combustibil
constituind în acelaşi timp o soluţie de lungă durată.
Centralele hidroelectrice au cele mai reduse costuri de exploatare şi cea mai
mare durată de viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice.
Există o experienţă de peste un secol în realizarea şi exploatarea CHE, ceea
ce face ca ele să atingă niveluri de performanţă tehnică şi economică foarte ridicate.
Amenajările pe firul apei, ca şi cea propusă prin proiectul evaluat, se referă la
modul de operare în care hidrocentrala foloseşte doar apa disponibilă din curgerea
naturală a râului, fără acumulări de apă sau inundări, iar puterea fluctuează odată cu
debitul râului.
Puterea produsă de microhidrocentralele pe firul apei fluctuează de asemenea
odată cu ciclurile hidrologice, astfel încât ele sunt mai potrivite pentru a da energie
F-01/FPD-GSB-01/07.08 54
într-un sistem electric prevăzut cu un număr mai mare de surse. Individual, ele nu
asigură, în general, foarte multă capacitate fermă. De aceea, comunităţile izolate
care folosesc micro hidrocentrale au nevoie deseori de o sursă suplimentară. O
centrală pe firul apei poate acoperi toate nevoile de electricitate ale unei comunităţi
izolate sau ale unei industrii, dacă debitul minim al râului este suficient pentru a
satisface cerinţele vârfului necesar de energie electrică.
Micro-hidrocentralele reprezintă o modalitate ecologică de obţinere a

energiei electrice din surse regenerabile de energie.
Sursele de energie regenerabilă au următoarele caracteristici:

- Sunt abundente;
- Sunt disponibile la nivel local;
- Produc poluare redusă sau zero;
- Au costuri scăzute;
- Există variaţii zilnice şi sezoniere.
Micro-hidrocentralele au impact negativ foarte scăzut asupra mediului,

spre deosebire de hidrocentralele de mari dimensiuni, care ridică probleme de
management al cursurilor de apă, modificări ale peisajului, impact asupra florei şi
faunei, emisii de gaze cu efect de seră (metan eliberat în urma descompunerii
anaerobe în zonele inundate), probleme de calitate a apei (modificări ale nivelului
de nutrienţi şi de oxigen, ale temperaturii şi pH-ului, prezenţa unor substanţe toxice
etc.).
Hidrocentralele captează energia cinetică a apei în cădere pentru a genera

energie electrică. Turbina transformă energia apei în energie mecanică de rotaţie
pe care generatorul o transformă în energie electrică.
Cantitatea de energie produsă depinde de doi factori:
a) înălţimea de cădere a apei: cu cât este mai mare, cu atât energia
generată este mai mare;
b) debitul de apă ce trece prin turbină: energia produsă este direct
proporţională cu volumul de apă ce trece prin turbină.
Sistemele de micro-hidrocentrale folosesc în general două categorii
importante de turbine:
- turbine pentru înălţimi mari de apă şi debite mici (turbinele de impuls);
- turbine pentru înălţimi mici de apă şi debite mari (turbinele de reacţiune).
Principalele probleme legate de mediu pentru microhidrocentrale sunt:

- Impactul ecologic al debitului de apă deviat şi nevoia de a menţine un debit
suficient prin albia naturală a râului;
- impactul vizual negativ al prizei de apă, a barajului (sau stăvilarului) şi a
clădirii centralei;
- orice pagubă adusă peştilor sau altor organisme care trec prin turbine odată
cu apa uzinată;
- riscul perturbării sedimentelor de pe patul râului şi/sau, în perioada de
construcţie, depozitarea materialelor de construcţii în apă;
- orice schimbare a nivelurilor apelor subterane datorată barajului (sau
stăvilarului).
F-01/FPD-GSB-01/07.08 55
Trebuie specificat faptul că schemele la scară redusă care nu implică

acumularea apei în spatele barajului sau în lacuri de acumulare au un impact mult
mai mic asupra mediului înconjurător.
Spre deosebire de centralele mari, care necesita un lac de acumulare natural

sau artificial, minicentralele funcţionează ca vechile mori de apa (îmbunătăţite
tehnic), folosind direct curgerea apei pentru a produce o cantitate rezonabilă de
energie.
Din această perspectivă, proiectul propus:
• promovează şi facilitează utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile (BAT);

• are ca scop producerea energiei electrice prin înlocuirea combustibililor fosili cu
hidroenergie;
• are o abordare „ecologică” a peisajului şi ecosistemelor;
• asigură păstrarea debitului de servitute pe râul Bistra, iar după turbinare, apa
este deversată în albie, ceea ce minimizează impactul asupra florei şi faunei;
• se încadrează în Directiva Uniunii Europene privind ”energia verde”.
Europenii pledează pentru investiţii energetice substanţiale, mai ales în sfera
energiei regenerabile a cărei pondere trebuie să ajungă la 20% până în
2020, deşi în prezent cifra este de 7%. Politica naţională trebuie să se
centreze pe producerea de energie nucleară şi să acorde o atenţie sporită
energiei hidro şi noilor tehnologii curate;
• promovează folosirea de turbine şi generatoare de curent moderne care
să producă zgomot şi vibraţii reduse.
Este cunoscut faptul ca, prin utilizarea eficientă a energiei si valorificarea, pe

scara largă a resurselor regenerabile de energie, se reduce producţia de energie
în sistem clasic pe baza combustibililor fosili, contribuind astfel la:
• dezvoltarea economică si socială;

• conservarea resurselor naturale;
• reducerea impactului activităţilor economice asupra mediului prin
diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.
4.5.7. ACTIVITĂŢI PERMISE ÎN INTERIORUL SITURILOR VALIDATE
− toate activităţile pot continua dacă acestea sunt realizate într-un

mod durabil şi nu afectează speciile şi habitatele de interes
comunitar;
− nu există restricţii, ci mai degrabă recomandări şi sprijin pentru:
- utilizarea celor mai bune practici în agricultură;
- utilizarea practicilor prietenoase cu mediul în general;
- reconversia terenurilor pentru obţinerea produselor BIO;
- practicarea turismului ecologic, etc.;
- în interiorul ariilor protejate şi în apropierea acestora nu trebuie
să se cultive OMG (organisme modificate genetic) conform
Legii 265/2006.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 56
4.5.8. ACTIVITĂŢI PERMISE ÎN PARCUL NATURAL MUNŢII MARAMUREŞULUI
Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului, prin Planul de

management, a realizat ZONAREA INTERNĂ, instituind trei zone de protecţie, şi
anume:
1. Zona de protecţie integrală ZPI;

2. Zona de management durabil ZMD;
3. Zona de dezvoltare durabilă ZDD.
Prin instituirea acestor zone, sunt restricţionate progresiv activităţile umane,

astfel:
1. Pentru ZPI:
Orice formă de exploatare sau utilizare a resurselor naturale;
Recoltarea masei lemnoase sau a oricăror specii de plante şi animale;
Realizarea de construcţii, investiţii;
Schimbarea categoriei de folosinţă a terenului.
2. Pentru ZMD:
Realizarea de construcţii, investiţii;
Schimbarea categoriei de folosinţă a terenului.
3. Pentru ZDD:
Activităţile care aduc prejudicii statutului de arie protejată a parcului.
Conform Planului de încadrare în zonă ataşat, în care sunt marcate distinctiv
cele trei zone, cât şi amplasamentul captării şi a clădirii MHC, obiectivul evaluat se
situează în ZONA DE DEZVOLTARE DURABILĂ, în care sunt restricţionate activităţile
care aduc prejudicii statutului de arie protejată a parcului.
4.5.9. VULNERABILITATE
Parcul Natural Munţii Maramureşului este ocrotit ca rezervaţie naturală, care
este înscrisă în lista zonelor protejate din România.
Activităţi vulnerabile
1. deranjarea păsărilor in timpul cuibăritului (colonii de stârci si ciori);
2. intensificarea agriculturii – schimbarea metodelor de cultivare a
terenurilor din cele tradiţionale în agricultură intensivă, cu monoculturi
mari, folosirea excesivă a chimicalelor, efectuarea lucrărilor numai cu
utilaje şi maşini;
3. schimbarea habitatului semi-natural (fâneţe, păşuni) datorită încetării
activităţilor agricole cum sunt cositul sau păşunatul;
4. braconaj;
5. desecarea zonelor umede prin canalizare de-a lungul râurilor;
6. cositul în perioada de cuibărire;
7. distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor;
8. cositul prea timpuriu (ex. poate distruge poantele de cristel de câmp);
9. arderea vegetaţiei (a miriştii şi a pârloagelor);
10. scoaterea puilor pentru comerţ ilegal;
11. folosirea pesticidelor;
12. reglarea cursurilor râurilor;
F-01/FPD-GSB-01/07.08 57
13. electrocutare si coliziune in linii electrice;

14. practicarea sporturilor extreme: enduro, moto-cros, maşini de teren;
15. înmulţirea necontrolată a speciilor invazive;
16. defrişările, tăierile ras şi lucrările silvice care au ca rezultat tăierea
arborilor pe suprafeţe mari;
17. tăierile selective a arborilor în vârsta sau a unor specii;
18. adunarea lemnului pentru foc, culegerea de ciuperci.
4.5.10. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA BIODIVERSITĂŢII
4.5.10.1. Consideraţii generale

Proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, în
special, acele proiecte care se doresc a fi implementate într-o arie naturală
protejată, necesită o evaluare care să releve impactul acestora inclusiv asupra
ariilor naturale protejate, conform Directivei Consiliului 85/337/EEC, privind
evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului,
amendată de Directiva Consiliului 97/11/EC, aşa numita Directivă EIA. Această
evaluare are ca scop identificarea potenţialelor efecte negative ale unui proiect
asupra factorilor de mediu şi propunerea măsurilor de prevenire, diminuare sau
eliminare, dacă este posibil, a efectelor negative. Prin procedura de evaluare a
impactului asupra mediului se identifică efectele investiţiilor propuse asupra
mediului înconjurător (aer, apă, sol, faună, vegetaţie, climă, peisaj), cât şi asupra
mediului social şi economic al populaţiei potenţial afectate, dar şi interacţiunea
dintre aceşti factori.
Pentru a permite conservarea biodiversităţii sistemelor ecologice din cadrul ariilor

naturale protejate şi pentru a asigura statutul de zonă protejată, trebuie controlată
amploarea activităţilor umane şi impactul acestora asupra factorilor de mediu.
Arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică si/sau subterană în care

există specii de plante si animale sălbatice, elemente si formaţiuni biogeografice,
peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare
ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi
conservare, stabilit conform prevederilor legale;
Specii protejate - speciile periclitate, vulnerabile, rare sau endemice, care

beneficiază de un statut legal de protecţie;
4.5.10.2. Habitate, specii de floră şi faună. Reprezentativitatea pe/în

vecinătatea arealului evaluat
TIPURI DE HABITATE
Conform Ord MMDD nr. 1964 /2007 – anexa 6 , corelat cu OUG 57 / 2007 -- anexa 2
Nr. Pe
Tipuri de habitate In sit In vecinătate
crt. amplasament
1. Vegetaţie herbacee de pe malurile
râurilor montane X X X
2. Vegetaţie lemnoasa cu Salix eleagnos
de-a lungul râurilor montane X X X
F-01/FPD-GSB-01/07.08 58
3. Tufărişuri uscate europene X -- --

4. Tufărişuri alpine si boreale X -- --
5. Tufărişuri cu Pinus mugo si X -- --
Rhododendron myrtifolium
6. Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix X -- X
7. Pajişti boreale si alpine cu substrat X -- --
silicios
8. Pajişti montane de Nardus bogate in X -- --
specii pe substraturi silicioase
9. Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, X
turboase sau argiloase (Molinion -- --
caeruleae)
10. Comunităţi de liziera cu ierburi înalte X
higrofile de la nivelul câmpiilor, pana la -- --
cel montan si alpin
11. Fâneţe montane X -- X
12. Turbării active X -- --
13. Mlaştini turboase de tranziţie si turbării X -- --
oscilante (nefixate de substrat)
14 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie X -- X
chasmofitica pe roci calcaroase
15 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie X -- X
chasmofitica pe roci silicioase
16 Comunităţi pioniere din Sedo- -- --
Scleranthion sau din Sedo albi- X
Veronicion dilleni pe stâncării silicioase
TIPURI DE SPECII DE FLORĂ ŞI FAUNĂ

enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Nr. Pe
Tipuri de specii de flora si fauna In sit In vecinătate
crt. amplasament
Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
1. Canis lupus (Lup) X -- X
2 Lynx lynx (Râs) X -- --
3 Myotis bechsteini (Liliac cu urechi X -- X
mari)
4 Myotis blythii (Liliac comun mic) X -- X
5 Rhynolophus ferrumequinum (Liliacul X -- --
mare cu potcoava)
6 Rhynolophus hipposederos (Liliacul X -- Aceste specii de
mic cu potcoava) lilieci nu au adă-
postul pe ampla-
samentul afectat
de proiect. Se
înmulţesc si se
adăpostesc in
habitate cu
arbori(scorburi), in
grote sau in turle
de biserici
7 Ursus arctos (Ursul brun) X -- --
F-01/FPD-GSB-01/07.08 59
Specii de amfibieni si reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului

92/43/CEE
1 Bombina variegata (Buhai de balta X -- --
cu burta galbena)
2 Triturus montandoni (Triton carpatic X -- X
Specii de pesti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
1 Barbus meridionalis (Moioaga) X -- --
2 Cottus gobio (Zglăvoc) X -- X
3 Eudontomyzon danfordi (Chişcar) X -- --
4 Gobio uranoscopus (Petroc) X -- --
5 Hucho hucho (Lostriţa ) X X X
6 Leuciscus souffia (Clean dungat X - X
7 Sabanejewia aurata (Dunăriţa) X -- --
Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
1 Carabus hampei (Carab) X X X
2 Carabus zawadszkii (Carab) X -- --
3 Pholidoptera transsylvanica X X X
(Cosaşul transilvan)
4 Pseudogaurotina excellens (Croitor) X -- --
5 Rosalina alpina (Croitor de fag) X -- --
Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
1 Agrimonia pilosa (Turiţă) X -- X
2 Campanula serrata (Clopoţel) X -- --
3 Cypripedium calceolus (Papucul X -- --
doamnei, Blabornic)
4 Dicranum viride X -- --
5 Eleocharis carniolica X -- --
6 Lingularia sibirica (Curechi de X X
munte, Gălbenele)
7 Liparis loeselii (Moşişoare) X -- --
8 Tozzia carpathica (Iarba gâtului) X -- --
4.5.10.3. Efectele prafului, noxelor din aer, zgomotului si vibraţiilor asupra

FLOREI si FAUNEI din zona
• In timpul executării proiectului vor rezulta noxe in aer, de la utilajele şi
procesele tehnologice utilizate. Aşa cum s-a arătat în paragraful 4.2.3.
SURSE ŞI POLUANŢI GENERAŢI, cantitatea noxelor si a prafului se va
încadra in limite normale, nesemnificative pentru proiectul evaluat. Pe de altă
parte, durata construcţiei este limitată la maximum 1 an. În aceste condiţii, se
apreciază că impactul asupra speciilor şi habitatelor va fi nesemnificativ.
• Sursele de zgomot (turbina şi generatorul electric) vor fi amplasate în interiorul
clădirilor centralelor. Zgomotul propagat spre exterior va fi atenuat de
elementele de construcţie ale clădirii. Nivelul de zgomot la limita incintei se
va încadra în limitele maxime admisibile stabilite prin legislaţia în vigoare.
• Pentru ecosistemul terestru, un efect oarecare l-ar putea avea zgomotul
produs de turbină. Trebuie avut în vedere faptul că atât frecvenţa cât şi
intensitatea acestuia vor fi foarte apropiate de cele produse de curgerea
naturală a apei pârâului în cauză în zona respectivă, ceea ce conduce la
concluzia că investiţia propusă va avea efecte nesemnificative asupra
ecosistemelor acvatice şi terestre locale.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 60
• Procesul tehnologic, funcţionarea micro-hidrocentralei, nu constituie sursă

semnificativă de poluanţi atmosferici. Generatorul de curent de tip asincron,
nu are ca elemente constructive perii colectoare (producătoare de scântei
electrice) şi în consecinţă, nu va constitui o sursă de producere a ozonului.
CONCLUZII: Efectele prafului, noxelor din aer, zgomotului si vibraţiilor

asupra FLOREI si FAUNEI din zonă, vor fi nesemnificative
4.5.10.4. Protecţia ecosistemelor terestre si acvatice. Lucrările, dotările si

măsurile pentru protecţia faunei si florei terestre si acvatice, a
biodiversităţii, a monumentelor naturii si a ariilor naturale
protejate
Migraţia biocenozei
• Pentru a nu îngrădi procesul de migrare naturală a biocenozei locale, mai cu
seamă a speciilor de peşti pragul de fund proiectat are h=0,5m înălţime care nu
• Procesul de turbinare, are ca rezultat oxigenarea suplimentară a apei, cu
efecte pozitive asupra biotopului şi biocenozei, adică asupra ecosistemului
acvatic pe care este propusă realizarea instalaţiei. Este de aşteptat ca
ecosistemul acvatic existent pe cursul de apă în cauză, să fie influenţat pozitiv de
creşterea uşoară a gradului de oxigenare al apei.
• Pentru a nu îngrădi procesul de migrare naturală a biocenozei acvatice locale, mai
cu seamă a speciilor de peşti, captarea va fi de tipul ‘’ priza de fund ‘’ cu prag
deversor, având înălţimea de 0,5 m. Din perspectiva protecţiei biocenozei
locale, acest tip de captare, are două avantaje majore, şi anume:
− va permite trecerea uşoară a acestora, atât în amonte cât şi în aval;
− va asigura prioritar debitul de servitute de minim 0,1m3/s, centrala
putând funcţiona doar în condiţiile în care acest nivel este depăşit
cu cel puţin încă 0,12 m3/s.
• Conform literaturii de specialitate, perioada sensibilă pentru migraţia peştilor în
vederea depunerii icrelor, este cuprinsă între lunile martie şi iunie, şi coincide cu
perioada de prohibiţie la pescuit. Este important de semnalat în context, că această
perioadă se suprapune intervalului debitelor medii lunare maxime, şi implicit al celor
mai mari rămase în albie în timpul funcţionării MHC, ceea ce va asigura
posibilitatea derulării în condiţii normale a fenomenului de migrare.
4.5.10.5.Impactul construirii MHC asupra ecosistemelor ripariene unde

vor fi amplasate construcţiile si asupra zonei pe unde va trece
conducta de la captare la MHC
Impactul ecologic al debitului de apă deviat

• Procesele tehnologice specifice activităţii de construcţii, pot avea un efect de
scurtă durată asupra ecosistemelor. La finalizarea lucrărilor, zona afectată de
introducerea conductei de aducţiune a apei in subteran, se va reface natural
cu aceleaşi specii de plante;
• Zonele umede ripariene, de-a lungul cursului de apă Bistra, au o diversitate
relativ ridicată. Sunt prezente atât specii indicatoare de umezeală cât si specii
ruderale: Caltha laeta, Caltha palustris, Carduus crispus, Cirsium oleraceum,
Digitalis grandiflora, Epilobium montanum, Epilobium parviflorum, Euphorbia
F-01/FPD-GSB-01/07.08 61
villosa, Filipendula ulmaria, Impatiens noli-tangere, Stachys palustris, Typha

latifolia. Aceste specii vor fi foarte puţin afectate de proiectul propus,
deoarece:
− Funcţionarea MHC prin preluarea unei părţi din debitul cursului de apă,
nu va reduce în totalitate debitul prin albia pârâului, fiind asigurat
debitul de servitute de 0,1 m3/s, suficient pentru a menţine microclimatul
ecosistemului local - între captare şi clădirea MHC - în parametri
„rezonabili”, pentru a nu afecta într-o măsură semnificativă zonele umede
ripariene;
− Având în vedere configuraţia foarte variată a albiei, restrângerea
debitului de apă, în perioadele de funcţionare a MHC, nu va fi urmată
de o restrângere proporţională a suprafeţei luciului de apă. Porţiunile
cu ochiuri de apă îşi vor reduce volumele/suprafeţele într-o mai mică
măsură;
− Atunci când debitul la captare va fi sub limita de 0,22 m3/s (debitul de
servitute 0,1 m3/s + debitul minim de pornire a primei turbine 0,12 m3/s)
întreaga cantitate de apă se va scurge pe albie; Când acest nivel al debitului
va fi depăşit, apa care va rămâne pe albie va avea debitul de 0,1 m3/s +
valoarea de depăşire;
− Speciile proprii zonelor umede ripariene au o mare putere de înmulţire.
Vitalitatea lor este sugerată inclusiv de adaptarea la variaţii extrem de
largi a debitului natural al cursului, anume, între 0,019 şi 53,6 m3/s
(conform Studiului hidrologic, menţionat anterior).
CONCLUZII: Impactul construirii MHC asupra ecosistemelor ripariene

va fi nesemnificativ
4.5.10.6. Efectul reducerii debitului cursului de apa asupra populaţiilor de

peşti, amfibieni, reptile şi pasări care trăiesc şi / sau se hrănesc
in ecosistemul acvatic sau riveran
• Amenajările pe firul apei se referă la modul de operare în care

microhidrocentrala foloseşte doar apa disponibilă din curgerea naturală a
râului. Amenajările pe firul apei sunt fără acumulări de apă sau inundări, iar
puterea fluctuează odată cu debitul râului;
• În orice condiţii de funcţionare a MHC, debitul de servitute de 0,1 m3/s este asigurat;
• Procesele cu impact potenţial asupra mediului în faza de exploatare, sunt cele
legate de diminuarea debitului pe cursul de apă, şi se datorează restrângerii
habitatului florei şi faunei acvifere specifice arealului afectat. Pentru evaluarea
mărimii impactului, este necesară o analiză a debitelor cursului de apă, pe
parcursul unui an, cât şi a debitelor uzinate de MHC. Această analiză este
prezentată în graficul următor:
F-01/FPD-GSB-01/07.08 62
Debitul mediu lunar fara functionarea MHC, comparativ cu

debitul mediu lunar ramas pe albie in timpul functionarii MHC
0,7 Bistra
0,6
0,5
0,4
Q mc/s
0,3
0,2
0,1
0
Lunile anului
Qmed.l.r. Qmed.lunar
Datele din grafic relevă următoarele aspecte:

Dacă debitul mediu lunar efectiv reprezintă 100%, debitul turbinat
va reprezenta 49% din acesta, iar cel rămas pe albie de 51%;
În perioada viiturilor, destul de frecvente în acest areal, debitele
rămase pe albie, vor fi mult mai mari.
Aceste considerente ne îndreptăţesc să concluzionăm că:

În condiţiile asigurării unui debit de servitute de 0,1 m3/s, reducerea
debitului cursului de apă, în medie cu 49% pe an, va avea efecte
minimale asupra populaţiilor de peşti, amfibieni, reptile şi pasări
care trăiesc şi / sau se hrănesc in ecosistemul acvatic sau riveran.
4.5.10.7. Efecte posibile asupra ecosistemului datorat trecerii peştilor sau

altor organisme acvatice prin turbine, odată cu apa
Posibilitatea trecerii peştilor şi a altor organisme acvatice prin turbine,
odată cu apa, trebuie serios luată în considerare pentru prezumarea corectă a
eventualelor pagube provocate faunei acvatice, din această perspectivă. Acest
fenomen complex, este dificil de cuantificat, deoarece ar trebui fundamentat pe
mai multe elemente componente, dintre care cele mai importante ar trebui să
fie:
a. Elemente constructive a lanţului captare, aducţiune, turbină,
care pot avea efecte pozitive sau negative, din această
perspectivă;
b. Elemente privind comportamentul nativ al peştilor şi a
celorlalte organisme acvatice aflate în pericol;
c. Perspectiva adaptării vieţuitoarelor acvatice la condiţiile noi,
prin autoprotejare nativă.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 63
a)Elemente constructive a lanţului de uzinare

Lanţul de uzinare a apei, are în componenţă două elemente destinate
împiedicării pătrunderii pe circuit a peştilor, şi în general a faunei acvatice, şi
anume:
1. Grătarul pragului deversor al captării, având deschiderea între
bare de 1,5 cm, cu rolul de a împiedica pătrunderea în lanţul de
uzinare a materialelor, dar şi a faunei acvatice de dimensiuni
superioare deschiderii;
2. Filtrul din plasă de sârmă, având deschiderea ochiurilor de 7,5
mm, având rolul de a împiedica pătrunderea în lanţul de uzinare
a faunei acvatice de dimensiuni superioare deschiderii
ochiurilor;
3. Turbinele de tip Pelton (figura următoare) având cupele de pe
rotor de forma unor jumătăţi de sferă, cu diametrul de cca. 25
cm, funcţionează în regim optim fără a antrena apa centrifugal.
De asemenea, chiar la turaţia nominală de 1000 rot/min, efectul
de măcinare a apei este mai redus. Chiar şi aşa, aceste date nu
pot concluziona eventualitatea unor condiţii mai blânde privind
pagubele produse peştilor şi în general a faunei acvatice ajunse
în circuitul de turbinare. Totuşi, ele ar putea sugera o oarecare
şansă, pentru exemplarele de dimensiuni mai mici.
Schema constructivă a turbinei de tip Pelton
b)Elemente privind comportamentul nativ al peştilor şi a celorlalte

organisme acvatice
Cleanul dungat
Caracteristica principală a aspectului său este dunga cenuşiu - albăstrie in tot
lungul corpului. Dimensiunile sunt: Lungimea obişnuită este de 15-17 cm, rar
peste 25 cm. In general cântăreşte până la 200g, excepţional poate atinge 1 kg.
Preferă apa limpede si rece, cu fund nisipos, pietros sau argilos, trăind solitar
sau in grupuri mici, in locuri întunecoase. Se hrăneşte destul de variat, cu
insecte, peşti sau broaşte.
Lostriţa
Pe râuri preferă zonele mai joase, chiar sub zona lipanului, intrând până in zona
mrenei. Preferă zonele cu curent puternic, ascunzându-se sub cascade,
buturugi, pietroaie etc. In general trăieşte in perechi. Deşi până în urmă cu
F-01/FPD-GSB-01/07.08 64
câţiva ani era un peşte foarte răspândit in apele de munte si colinare, pescuitul
abuziv si poluarea au dus această specie in pragul dispariţiei. Este cel mai mare
salmonid din apele noastre, ajungând la dimensiuni impresionante, astfel au fost
semnalate exemplare de peste 30 de kg la noi in ţară si de 52 kg in Croaţia. De
obicei lostriţa creste in lungime peste 1 m, iar ca greutate 12 - 14 kg. Răpitor
tipic, este înzestrat cu o gura mare, dinţi puternici si foarte numeroşi. Culoarea
corpului este argintie, pe spate brun-verzuie, cu irizaţii roşcate pe laturi, iar pe
pântece galben-argintiu. Preferă să vâneze pe inserat si noaptea iar in primele
faze ale vieţii se hrăneşte cu insecte, dar pe măsura ce creste ataca
zglăvoacele, porcuşorii, clenii, mrenele, nedându-se in lături nici de la broaşte,
şoareci si deseori nici de la păsări de apă. Când atinge vârsta de 4 - 5 ani, prin
aprilie-mai, lostriţele se adună in perechi si urcă in susul apei. Pot sări peste
obstacole de peste 1 m înălţime in dorinţa lor de a ajunge in ape mai sigure
pentru depunerea icrelor. Lostriţa este capabilă să se reproducă, înmulţirea
realizându-se când apa începe să se încălzească. Lostriţele sapă pe fundul tare
al apei o groapa lungă de 60 cm si adâncă de 10 - 20 cm unde sunt depuse
icrele (1600 - 2000 icre pierzând 1 kg din greutatea corpului).
Datele de mai sus, nu ne oferă posibilitatea de a evalua în vreun fel
comportamentul celor două specii de peşti, şi cu atât mai mult al celorlalte
organisme acvatice, în condiţiile noi ale arealului creat prin construcţia MHC.
Dacă exemplarele mature vor fi protejate de dimensiunea corpului, nu putem în
schimb aprecia ce se va întâmpla cu puietul, capabil să treacă de barierele
constructive ale amenajării, menţionate anterior.
c) Perspectiva adaptării vieţuitoarelor acvatice la condiţiile noi, prin

autoprotejare nativă
O analiză teoretică privind perspectivele adaptării speciilor acvatice care nu pot
fi protejate faţă de intrarea pe circuitul de uzinare prin barierele constructive ale
MHC (grătarul pragului de captare şi plasa de sârmă din bazinul deznisipator)
este dificil de realizat, în lipsa unui studiu de specialitate realizat practic. Există
totuşi trei factori, care pot prezuma o astfel de perspectivă, şi anume:
Vibraţiile puternice produse de rotaţia turbinelor;
Natura atipică mediului natural, a acestor vibraţii;
Propagarea imediată pe întregul circuit de aducţiune, a acestor vibraţii.
Aceste trei elemente, pot sugera faptul că speciile acvatice ajunse în circuitul de
turbinare, chiar la începutul lui (deznisipator, conductele de aducţiune) ar trebui
să asocieze vibraţiile recepţionate unui anumit pericol, şi deci să evite înaintarea
pe acest circuit.
CONCLUZII: Efectele posibile asupra ecosistemului datorat trecerii
peştilor sau altor organisme acvatice prin turbine, odată cu
apa, pot fi:
− Inexistente pentru exemplarele adulte, care au dimensiuni
care să nu le permite trecerea de barierele constructive
( peste 1cm diametru);
− Nu pot fi cuantificate pentru exemplarele ale căror
dimensiuni sunt mai mici de 1 cm diametru. Ele ar putea fi
din ce în ce mai mici, odată cu adaptarea la condiţiile noi,
prin autoprotejare nativă.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 65
4.5.10.8. Zgomotul aerian şi efectul acestuia asupra mamiferelor din zonă
Surse de zgomot :
Surse de zgomot din zonă :

- Nu există surse de zgomot în zonă
Surse de zgomot din cadrul obiectivului :

- funcţionarea utilajelor tehnologice de construcţie;
- circulaţia utilajelor de transport ;
Dotări şi măsuri pentru protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor
Pentru limitarea nivelului de zgomot produs de hidroagregate, conform

proiectului, acestea vor fi instalate într-o clădire de tip industrial, cu arhitectura
exterioară ce se încadrează in peisajul local.
Structura clădirii este un schelet din beton armat: stâlpi din b.a. (prefabricaţi sau
preturnaţi) montaţi in fundaţii tip pahar, grinzi transversale din beton armat
(prefabricate sau preturnate) zidărie in partea inferioara a elevaţiei executată din
piatră (material local) iar in partea superioară din lemn, acoperiş, tip şarpantă (lemn
sau metal), învelitoare de tip uşor din tablă.
Închiderile se vor realiza din zidărie de cărămida cu centuri si sâmburi din beton
armat. Tâmplăria va fi de tip uşoara ( profil aluminiu sau P.V.C.).
Nivelul de zgomot la limita incintei obiectivului şi la cel mai apropiat

receptor protejat
Nivelul de zgomot din zonă :
În zonă nu există surse de zgomot.

Nivelul de zgomot datorat construcţiei obiectivului :
• Nivelul de zgomot la sursa generatoare (la 1 m de sursă),
conform "Mediul Înconjurător, vol. III, nr.4/1992"
- nivelul de zgomot maxim datorat funcţionării utilajelor :
75 dB (A)
• Nivelul de zgomot echivalent la limita incintei :
Absorbţia energiei sonore în aer este foarte mică şi poate fi luată în considerare
numai în cazul distanţelor mari. Pentru obiectivul evaluat, amplasat în perimetrul
PARCULUI NATURAL MUNŢII MARAMUREŞULUI, utilajele de construcţie şi cele
de transport, vor activa în aer liber, astfel că nivelul de zgomot echivalent la limita
incintei, va fi identic cu cel maxim datorat funcţionării utilajelor, respectiv:
- nivelul de zgomot echivalent la limita incintei în perioada de
construcţie:75 dB (A)
Limite admisibile ale nivelului de zgomot la limita zonelor funcţionale din mediul
urban, considerate ca surse de zgomot faţă de zonele alăturate, conform STAS
10009/88, pentru parcuri, este de 50 dB(A).
F-01/FPD-GSB-01/07.08 66
Protecţia la zgomot este stipulată ca cerinţă (exigenţă) esenţială în Directiva

Consiliului Europei nr. 89/106/CEE şi Documentele Interpretative aprobate la 30
noiembrie 1993 şi este definită după cum urmează:
“Construcţia trebuie proiectată şi executată astfel încât zgomotul perceput de
utilizatori sau persoanele aflate în apropiere să fie menţinut la un nivel care să
nu afecteze sănătatea acestora şi să le permită să doarmă, să se odihnească şi
să lucreze în condiţii satisfăcătoare”.
După cum se observă, STAS 10009/88, nu conţine prevederi exprese pentru
Parcuri Naturale/Naţionale ca zone protejate, cum este cazul de faţă, ci numai
pentru parcurile din mediul urban, ca zone de odihnă şi recreere.
Nivelul de zgomot datorat funcţionării obiectivului :

• Nivelul de zgomot la sursa generatoare (la 1 m de sursă),
conform "Mediul Înconjurător, vol. III, nr.4/1992"
- nivelul de zgomot maxim datorat funcţionării utilajelor :
35 dB (A)
• Nivelul de zgomot echivalent la limita incintei :
Absorbţia energiei sonore în aer este foarte mică şi poate fi luată în considerare
numai în cazul distanţelor mari.
Neglijând efectele ei, la o undă sferică radiantă într-un spaţiu deschis
intensitatea sunetului descreşte proporţional cu pătratul distanţei faţă de sursă :
I = P / 4πr2
Astfel, pentru a afla nivelul zgomotului la o anumită distanţă de sursă se poate

aplica formula :
L2 = L1 + 20 lg( r1/r2 )
unde : L1 - nivelul de zgomot cunoscut, determinat la distanţa r1
de sursă (r1 = 1 m) ;
L1 = 35 dB (A) ;
L2 - nivelul zgomotului la distanţa r2 de sursă ;
r2 = 10 m - distanţa minimă până la limita incintei
r1
L2 = L1 + 20 lg = L1 - 20 lg r2 ( r1 = 1 m; r2= 10 m )
r2
r1
lg = -1
r2
L2 = 35 dB(A) – 20 lg 1/10
= 25 dB(A) – 20 = 15 dB(A)
Nivelul de zgomot calculat la limita incintei : 15 dB ( A )
CONCLUZII:În perioada de construcţie, nivelul zgomotului va depăşi

valoarea de 50 dB(A)admisă pentru parcuri urbane.
Această depăşire este acceptabilă, deoarece:
− perioada de construcţie este limitată (max. 1 an);
F-01/FPD-GSB-01/07.08 67
− zonele în care se vor produce zgomotele, vor fi cele

adiacente actualei căi de acces, prezumabile mai
puţin sensibile din această perspectivă;
− intervalul orar al programului zilnic de lucru va fi
cuprins între orele 6şi 20, deci nu va afecta timpul de
odihnă (de regulă nocturn) al mamiferelor din parc.
:În perioada de funcţionare, nivelul zgomotului de 15
dB(A)nu va avea efecte negative asupra faunei locale.
4.5.10.9. Efectul temperaturii şi vitezei cu care iese apa din MHC asupra
ecosistemului acvatic din aval
Uzinarea apei, respectiv trecerea prin turbine, va prelua energia mecanică a
acesteia, fără a-i modifica temperatura.
Conform proiectului supus evaluării, înaintea eliberării în albie, apa uzinată este
trecută printr-un bazin de liniştire, al cărui rol expres este acela de a reduce nivelul
turbulenţelor formate în procesul de turbinare, până la starea de curgere laminară.
CONCLUZII:Funcţionarea MHC nu va avea efecte termice asupra apei
uzinate, şi nici asupra ecosistemului acvatic din aval pe
fondul vitezei cu care iese din turbine, deoarece anterior
eliberării în albie, va fi trecută prin bazinul de liniştire
4.5.10.10. Riscul perturbării sedimentelor de pe patul râului

Dinamica sedimentelor (depunerea – spălarea) de pe patul râului este direct
legată de perioadele în care debitul apei depăşeşte cu mult valorile medii. Astfel,
viiturile mari de apă, spală albia râului, antrenând în aval materialele din alcătuire,
împreună cu alte materiale depuse anterior în albia majoră. Această fază este
urmată imediat de depunerea materialelor antrenate, în timpul scăderii nivelului apei
şi diminuării turbulenţelor.
Pentru râul Bistra, pe care este situată MHC, acest fenomen este unul intens,
având în vedere raportul mare între debitul maxim – 53,6 m3/s – şi cel minim – 0,019
m3/s (de 2821 ori mai mic).
O modificare a dinamicii sedimentelor, datorită MHC, ar trebui legată de o
modificare corespunzătoare a raportului între debitul maxim şi cel minim. Luând în
calcul funcţionarea MHC la capacitatea maximă în timpul unei viituri, debitul preluat
de aceasta ar fi de 0,45 m3/s, ceea ce diminuează valoarea raportului de la 2821 la
2797, adică cu 1 %. Teoretic, această diminuare trebuie asociată atât etapei de
depunere cât şi celei de spălare. Acest raţionament sugerează faptul că efectul
MHC asupra dinamicii sedimentelor pe porţiunea aducţiunii apei, va fi nedecelabil.
CONCLUZII:Funcţionarea MHC nu va avea efecte decelabile asupra
dinamicii sedimentelor pe porţiunea aducţiunii.
4.5.11. IMPACTUL PROGNOZAT AL PROIECTULUI ASUPRA BIODIVERSITĂŢII
- modificări ale suprafeţelor mlaştinilor, zonelor umede, corpuri de apă (lacuri,

râuri etc.), produse de proiectul propus - Da;
F-01/FPD-GSB-01/07.08 68
- modificarea suprafeţei zonelor împădurite (%, ha), produsă din cauza proiectului
propus; schimbări asupra vârstei, compoziţiei, pe specii şi a tipurilor de pădure,
impactul acestor schimbări asupra mediului - Nu
- distrugerea, alterarea habitatelor speciilor de plante protejate naţional şi
internaţional - Nu
- modificarea/distrugerea populaţiei de plante - Nu
- modificarea compoziţiei pe specii: specii locale sau aclimatizate, răspândirea
speciilor invazive + Nu
- modificări ale resurselor speciilor de plante cu importanţă economică - Nu
- degradarea florei, din cauza modificării factorilor fizici (lipsa luminii,
compactarea solului, modificarea condiţiilor hidrologice etc.) şi impactul
potenţial al acestuia asupra biodiversităţii ariei naturale protejate - Nu
- distrugerea sau modificarea habitatelor speciilor de animale protejate naţional şi
internaţional - Nu
- alterarea speciilor şi populaţiilor de păsări, mamifere, peşti, amfibieni, reptile,
nevertebrate - Nu
- dinamica resurselor de specii de vânat şi a speciilor rare de peşti; dinamica
resurselor animale - Nu
- modificarea/distrugerea rutelor de migraţie - Nu
- modificarea/reducerea spaţiilor pentru adăposturi, de odihnă, hrană, creştere,
reproducere - Nu
- pericolul distrugerii mediului natural, în caz de accident - Nu
- impactul transfrontieră - Nu
Punctaje
+ 2 - efect pozitiv substanţial al domeniului de intervenţie in cadrul
obiectivului de referinţă propus;
+ 1 - efect pozitiv al domeniului de intervenţie in cadrul obiectivului de
referinţă propus;
0 - nici un impact;
- 1 - efect negativ al domeniului de intervenţie in cadrul obiectivului de
referinţă propus;
- 2 - efect negativ substanţial al domeniului de intervenţie in cadrul
NA - impactul nu poate fi determinat.
Nr.
Efectul MHC asupra Punctaj
crt.
1. Biotopurilor de pe amplasament (păduri, mlaştini, zone umede, corpuri de -1
apa de suprafaţă);
2. Habitatelor 0
3. Rutelor de migrare; 0
4. Zonelor de cuibărit; 0
5. Flora - habitate ale speciilor de plante protejate naţional şi 0
internaţional; specii locale şi specii aclimatizate; specii de plante cu
importanţă economică, resursele acestora; zone verzi protejate; păşuni;
6. Fauna - habitate ale speciilor de animale protejate naţional şi 0
internaţional; specii de păsări, mamifere, peşti, amfibieni, reptile,
nevertebrate; vânat, specii rare de peşti;
F-01/FPD-GSB-01/07.08 69
In timpul execuţiei lucrărilor ( realizarea proiectului ) sunt posibile efecte

negative , numai in cazul unor catastrofe naturale care pot afecta flora şi fauna din
perimetrul, sau din vecinătatea ariilor naturale protejate.
CONCLUZII:Impactul prognozat al proiectului asupra biodiversităţii va fi

limitat, afectând parţial cursul de apă Bistra, care va avea
debitul diminuat cu 49%, pe lungimea de 3,2 km. Efectele
asupra faunei şi florei din zona afectată, vor fi
nesemnificative.
4.5.12. Hărţi şi desene la capitolul „BIODIVERSITATE”

1. MHC Bistra 1 Captarea
4.6. PEISAJUL
4.6.1. Elementele locale ale peisajului
Amplasamentul proiectului evaluat este situat în interiorul PARCULUI
NATURAL MUNŢII MARAMUREŞULUI. Elementele determinante ale peisajului
local sunt relieful muntos, cursurile de apă şi formaţiunile vegetale abundente şi
variate, care în ansamblu, conferă privirii imagini mirifice, deosebit de atractive, prin
originalul, naturaleţea şi chiar sălbăticia lor. Dovezile intervenţiei umane în peisaj,
sunt puţine şi bine integrate naturii însăşi, prin simplitatea, provenienţa locală a
materialelor utilizate şi amploarea redusă. Cele mai multe dintre ele sunt destinate
protecţiei faunei locale.
4.6.2. Impactul vizual al prizei de apă şi a MHC

Realizarea obiectivului propus, MHC, va avea un impact minim asupra
peisajului local, deoarece:
Aria destinată construcţiilor noi este limitată: 100 m2 captarea şi 500 m2
clădirea MHC împreună cu anexele;
Elementele constructive ale captării, (priza de apă, pragul deversor,
deznisipatorul) sunt preponderent (75%) subterane, vizibile doar la
nivelul solului, şi de regulă (priza şi pragul) acoperite de scurgerea de
apă;
Clădirea MHC, se integrează peisajului local prin arhitectura şi
materialele de construcţie locale utilizate.
Utilizarea terenului pe amplasamentul ales

Suprafaţa (mp)
Utilizarea
terenului Înainte de punerea în După punerea în
Recultivată
aplicare a proiectului aplicare a proiectului
În agricultură : 0 0 0
- teren arabil
- grădini
- păşuni
F-01/FPD-GSB-01/07.08 70
Păduri 0 0 0
Drumuri – parcări 0 0 0
Zone construite 0 0 0
(curţi, suprafaţa
construită)
Ape 0
Albia minoră 100 100
Albia majoră 500 500
Alte terenuri: 0 0 0
- vegetaţie plantată
- zone umede
- teren deteriorat
- teren nefolosit
Total 600 600 0
CONCLUZII:Priza de apă, prin felul în care va fi construită, ar putea

constitui într-o oarecare măsură, element de impact vizual
negativ. Nivelul impactului va fi minim, deoarece:
− Elementele constructive ale captării, (priza de apă, pragul
deversor) sunt preponderent (75%) subterane, vizibile
doar la nivelul solului, şi de regulă acoperite de
scurgerea de apă;
− În ansamblu, priza de apă va avea un aspect asemănător
pragurilor de oxigenare a apei existente în zonă.
4.7. MEDIUL SOCIAL ŞI ECONOMIC
4.7.1. Informaţii privind calitatea aerului

Calitatea aerului în perimetrul de amplasare a obiectivului propus nu este
influenţată de alte obiective din zonă, aceasta fiind lipsită de agenţi economici cu
potenţial de poluare a aerului.
Funcţionarea MHC nu va avea efecte directe negative asupra calităţii aerului în
zonă, în schimb, în mod indirect va reduce cantitatea anuală de CO2 eliberat în
atmosferă de centrale electrice pe bază de combustibil fosil cu 1152 tone.
4.7.2. Impactul potenţial al proiectului asupra condiţiilor economice

locale, piaţa de muncă, dinamica şomerilor
Implementarea proiectului evaluat va însemna crearea a 15 noi locuri de muncă
în perioada de construcţie, respectiv a unuia, în perioada de exploatare.
Aceste noi locuri de muncă vor avea efecte pozitive directe în ceea ce priveşte
condiţiile economice locale, piaţa de muncă şi dinamica şomerilor.
Intr-o altă ordine de idei, MHC ar putea deveni un interesant punct de atracţie
turistică.
4.7.3. Investiţiile locale şi dinamica acestora

Din perspectiva dinamicii investiţiilor locale, istoria comunei Bistra, pe teritoriul
căreia se propune realizarea acestui proiect, nu este avantajată. Lipsa unor resurse
locale evidente şi a unor căi de acces viabile, a lăsat această localitate destul de
departe de investitori.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 71
4.7.4. Impact potenţial al proiectului asupra condiţiilor de viaţă din

zonă
Având în vedere dinamica redusă a investiţiilor locale în zonă, este de aşteptat
ca implementarea proiectului să învioreze într-o oarecare măsură condiţiile de viaţă.
Acest lucru este realizabil prin crearea locurilor de muncă pentru populaţia locală, pe
de o parte, cât mai ales prin contribuţia investitorului la bugetul local, în faza de
exploatare.
4.7.5. Impactul produs asupra aşezărilor umane şi a altor obiective

Zonele de locuit şi obiectivele de interes public pot fi afectate de :
- poluanţii gazoşi în imisie;
- nivelul zgomotului şi vibraţiilor;
Funcţionarea MHC nu va avea ca efecte emisii gazoase. Conform calculelor

efectuate nivelele maxime ale zgomotului (15 dB(A) comparativ cu limitele
reglementate prin STAS 10009-88 se încadrează în limitele maxime admise.
Obiectivul propus va avea efecte pozitive din punct de vedere al :

− condiţiilor economice locale ;
− pieţei de muncă ;
− dinamicii şomajului ;
− investiţiilor locale şi dinamicii acestora ;
− activităţilor economice.
4.7.6. Impactul şi riscul asupra stării de sănătate a populaţiei

Starea de sănătate a populaţiei poate fi influenţată de :
- poluanţii gazoşi emişi în atmosferă ;
- nivelul de zgomot generat de proiectul propus
Funcţionarea MHC nu va avea ca efecte emisii gazoase. Conform calculelor
efectuate nivelele maxime ale zgomotului (15 dB(A) comparativ cu limitele
reglementate prin STAS 10009-88 se încadrează în limitele maxime admise.

Pe baza considerentelor prezentate anterior se apreciază că nu se impune
luarea de măsuri speciale pentru diminuarea impactului obiectivului propus
asupra mediului social şi economic, nici în perioada de construcţie, nici în cea
de exploatare.
4.8. CONDIŢII CULTURALE ŞI ETNICE, PATRIMONIUL CULTURAL

Obiectivul propus nu va avea impact asupra condiţiilor etnice şi culturale
sau asupra obiectivelor de patrimoniu cultural, arheologic şi monumentelor
istorice.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 72
5. ANALIZA ALTERNATIVELOR
5.1. AMPLASAMENT ALTERNATIV
Titularul proiectului, împreună cu proiectantul, au studiat două variante în ceea
ce priveşte exploatarea potenţialului hidroenergetic al râului Bistra, astfel:
Varianta 1
În această variantă, se propune realizarea captării, pe cursul Bistra, şi
construirea în aval a MHC, după care apa turbinată să fie deversată în albie.
Dimensionarea captării şi aducţiunii cu o conductă având diametrul de 800 mm,
permit construirea MHC la o putere instalată netă de 600 kW, prin două turbine a
câte150kW, şi una de 300 kW.
Această variantă, asigură un raport costuri/beneficii avantajos, dar impactul
prezumat asupra mediului, este cuantificabil, din perspectiva raportului între debitul
uzinat (70%) şi cel rămas pe curs (30%), de aproximativ 2,33/1. Acest raport, în
sine, nu constituie o problemă, dar pentru cazul de faţă, nu poate fi acceptat datorită
debitului mediu multianual relativ mic, anume de 0,31 m3/s.
Varianta 2
Această variantă, este cea aleasă de beneficiar, şi detaliată în prima parte a
Raportului.
Se poate observa că dimensionarea captării şi aducţiunii cu o conductă având
diametrul de 600 mm, permit construirea MHC la o putere instalată netă redusă la 450
kW, prin trei turbine a câte150kW fiecare.
Această variantă, la o putere instalată de 0,45 MW, asigură un raport
costuri/beneficii mai puţin avantajos, dar impactul prezumat asupra mediului este
diminuat substanţial.
5.2. MĂSURI DE DIMINUARE A IMPACTULUI

Măsurile de diminuare a impactului, pentru fiecare factor de mediu, au fost
detaliate în capitolul anterior (4. IMPACTUL POTENŢIAL, INCLUSIV CEL
TRANSFRONTIERĂ, ASUPRA COMPONENTELOR MEDIULUI, ŞI MĂSURI DE
REDUCERE A ACESTORA).
Având în vedere nivelul relativ limitat al acestuia, se consideră că nu sunt
necesare alte măsuri de diminuare a impactului, din perspectiva alternativelor
locaţiei investiţiei propuse.
6. ANALIZA MĂRIMII IMPACTULUI

6.1. METODA DE EVALUARE
Metoda de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător parcurge mai
multe etape de aprecieri sintetice bazate pe indicatori de calitate ce pot să reflecte
starea generală a factorilor de mediu analizaţi.
Calitatea unui factor de mediu sau element al mediului se estimează prin
efectele proiectului asupra mediului prin transformarea aspectelor calitative în
mărimi cantitative.
Astfel, în raport cu mărimea efectelor avem indici de calitate ( Ic )
1
Ic = ——— ;
±E
F-01/FPD-GSB-01/07.08 73
± E - mărimea efectului stabilit prin matricea de evaluare.
Cuantificarea efectelor în mărimi cantitative (E) permite agregarea şi medierea

lor pe o scală de tipul :
- + - influenţă pozitivă
- 0 - influenţă nulă
- – - influenţă negativă
Ic = 0 • Influenţele sunt pozitive iar mediul este

÷ +1 afectat în limite admisibile
Ic = -1 • influenţele sunt negative iar mediul este
÷0 afectat peste limitele admisibile
• starea mediului este neafectată de
Ic = 0
proiect
Pentru evaluarea calitativă se încadrează indicatorii de calitate ai fiecărui factor
de mediu la un moment dat într-o scară de bonitate cu acordarea unor note care să
exprime apropierea respectiv depărtarea de starea ideală.
Scara de bonitate pentru Ic :
1
Nota de
I = —— ; (E ≠ 0) Efectele asupra mediului
bonitate c
±E
10 Mediu natural - mediul neafectat de activitate (proiect)
- mediul afectat în limite admisibile nivel 1
Ic = (0 ÷ 0,25] - efectele pozitive sunt mari (suma efectelor este
10 ÷ 9
E>0 mare)
- activitatea generează un impact pozitiv
9÷8 Ic = (0,25 ÷ 0,5] - efectele pozitive şi negative se compensează
- activitatea generează un impact redus
8÷7 Ic = (0,5 ÷ 1] - efectele negative sunt cuantificabile
- este atins pragul de alertă
- mediul afectat peste limitele admise nivel 1
Ic = -1
7÷6 - efectele negative sunt semnificative
E<0
- este atins pragul de intervenţie
6÷5 Ic = ( - 1,0 ÷ - 0,5]
- efectele negative produc disconfort formelor de viaţă
5÷4 Ic = ( - 0,5 ÷ - 0,25] - efectele negative sunt accentuate
- impactul este major
- mediul degradat – nivel 1
4÷3 Ic = ( - 0,25 ÷ - 0,025]
- efectele sunt nocive la durate lungi de expunere
3÷2 Ic =(-0,025 ÷ - 0,0025]
- efectele sunt nocive la durate medii de expunere
Ic = sub - 0,0025]
2÷1 mediu impropriu
- efectele sunt nocive la durate scurte de expunere
formelor de viaţă
F-01/FPD-GSB-01/07.08 74
Matricea de evaluare a impactului asupra mediului

Potenţialele interacţiuni sau reacţii dintre activităţile / efectele proiectului sau
activităţii asupra componentelor de mediu sunt cuantificabile sub forma „mărimii
efectelor ±” prin metoda matricială.
Pe baza mărimii efectelor (± E) se obţin indicii de calitate (Ic).
Cu indicii de calitate (Ic) din scara de bonitate se obţin notele de bonitate (Nb)
pentru fiecare element al mediului.
Valoarea Nb indică gradul de afectare a factorului de mediu evaluat.
6.2. EVALUAREA IMPACTULUI POTENŢIAL PE FACTORI DE MEDIU

Cuantificarea impactului potenţial al proiectului asupra mediului natural din zona
de amplasament are la bază elementele analizate pe factori de mediu privind:
- sursele generatoare de poluanţi ;
- impactul prognozat ;
- starea mediului natural.
• Matricea de evaluare
Efectele asupra mediului
Acţiunile proiectului
Ape Ape de Sol şi Bio- Peisaj + Mediu soc
(sursele generatoare) Aer
subterane suprafaţă subsol diversitate cadru nat. şi econ
Amplasamentul şi
0 0 0 0 0 0 +
utilizarea terenului
Soluţia pentru captare 0 0 0 0 0 0 0
Soluţia pentru aducţiune 0 0 0 0 0 0 0
Soluţia pentru uzinare 0 0 0 0 - 0 0
Tehnologia execuţiei 0 0 0 0 0 0 +
Emisiile de poluanţi 0 0 + 0 0 0 0
Economia de energie 0 0 + 0 0 0 0
Funcţionare şi control 0 + + 0 0 0 +
MĂRIMEA
0 +1 +3 0 -1 0 +3
EFECTELOR
6.2.1. Efectele proiectului asupra calităţii factorilor de mediu
► Factorul de mediu APA

E APA SUBT + SUPRAF = 0
1
IcAPA = =+1
1
Nb APA = 7
Din scara de bonitate rezultă:
Proiectul generează un impact redus asupra

calităţii apelor
► Factorul de mediu AER
F-01/FPD-GSB-01/07.08 75
E AER = + 3
1
Ic AER = +3
= + 0,33
Nb AER = 8,5

aerului, fără efecte negative
► Factorul de mediu SOL + SUBSOL

E SOL+SUBSOL = 0
1
Ic SOL+SUBSOL = =0
0
Nb SOL+SUBSOL = 7
Proiectul generează un impact redus asupra solului

şi subsolului
► Factorul BIODIVERSITATE
E BIODIVERSIT = -1
1
Ic BIODIVERSIT = = -1
-1
Nb BIODIVERSITATE = 7,00

biodiversităţii, cu efecte negative cuantificabile
► Factorul de mediu PEISAJ + CADRU NATURAL
E PEISAJ +CADRU NAT = 0
F-01/FPD-GSB-01/07.08 76
1
IcPEISAJ+CADRU NAT = =0
0
Nb PEISAJ+CADRU NAT. = 7

peisajului, şi unul redus asupra cadrului natural, fără
efecte negative
► Factorul SOCIAL + ECONOMIC
E SOC + EC = + 3
1
Ic SOC + EC = +3
= + 0,33
Nb SOC + EC = 8,5
Din punct de vedere economic şi social activitatea

proiectată are efecte pozitive
6.2.2. Evaluarea impactului global
Pentru simularea efectului sinergic al poluanţilor, cu notele de bonitate obţinute
s-a construit o diagramă.
Starea ideală – a fost reprezentată grafic printr-o formă geometrică regulată cu
razele egale între ele şi având valoarea a 10 unităţi de bonitate.
Prin unirea punctelor rezultate din plasarea pe diagramă a valorilor exprimând
starea reală s-a obţinut o figură geometrică neregulată cu o suprafaţă mai mică
înscrisă în figura geometrică regulată a stării ideale.
Indicele global al stării de poluare (IPG) rezultă din raportul între suprafaţa
reprezentând starea ideală (Si) şi suprafaţa reprezentând starea reală (Sr).
Si
IPG =
Sr
A fost stabilită o scară de evaluare pentru valorile IPG din care rezultă impactul
asupra mediului respectiv efectul activităţii asupra factorilor de mediu.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 77
Scara privind calitatea mediului :

• IPG = 1 - mediul natural neafectat de activitatea umană
• IPG = 1 ÷ 2 - mediul supus efectului activităţii umane în limite
admisibile
• IPG = 2 ÷ 3 - mediul supus efectului activităţii umane provocând
stare de disconfort formelor de viaţă
• IPG = 3 ÷ 4 - mediul afectat de activitatea umană provocând
tulburări formelor de viaţă
• IPG = 4 ÷ 6 - mediul este grav afectat de activitatea umană
• IPG = peste 6 - mediul este degradat, impropriu formelor de viaţă
Calculul IPG :
○ Valoarea Nb pe factori de mediu :
Nb APA = 7,00
Nb AER = 8,50
Nb SOL SUBSOL = 7,00
Nb BIODIVERSIT = 7,00
Nb PEISAJ + CADRU NAT. = 7,00
Nb SOCIAL + ECONOMIC = 8,50
○ Din diagrama construită cu valorile Nb rezultă :

Si = 259,8
Sr = 135,07
Si 259,8
IPG = = = 1,92
Sr 135,07
Diagrama privind efectele investitiei asupra principalilor factori de

mediu
apa
10
6
social ec. aer
4
2
Scara ideala
0 Scara reala
peisaj cadru nat. sol subsol
biodiversit.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 78
○ Din scara de calitate, rezultă :
Pentru IPG = 1,92 şi Nb = 7,0 ÷ 8,50
Mediul este afectat de activitatea propusă în limite

admisibile
Impactul este redus şi local
Efectele sunt pozitive
7. MONITORIZAREA
Având în vedere aspectele dezvoltate în prezenta lucrare, şi anume:

- lipsa evacuării de ape uzate tehnologice, atât în perioada de
construcţie, cât şi în cea de exploatare;
- utilizarea unei tehnologii eficiente din punct de vedere economic şi
ecologic;
- efectele indirecte pozitive ale investiţiei faţă de emisiile de CO2;
- anvergura relativ redusă a investiţiei;
- cantităţile foarte reduse de poluanţi rezultaţi, atât în perioada de
construcţie cât şi în cea de exploatare;
- încadrarea emisiilor de poluanţi în limitele admise;
se consideră că activitatea propusă nu constituie sursă semnificativă de poluare
pentru zona de amplasare, şi în consecinţă nu necesită monitorizarea.
8. SITUAŢII DE RISC
8.1. RISCURI NATURALE
Cutremur
În conformitate cu normativul P-100-92. amplasamentul propus pentru
realizarea obiectivului are următoarele caracteristici seismice :
- coeficient de seismicitate : Ks = 0,08
- perioadă de colţ : Tc = 0,7 s
- gradul seismic echivalat : 7 (zona F).
Construcţiile s-au proiectat astfel încât să facă faţă solicitărilor apărute în caz de
cutremur.
Inundaţii :
Priza de apă
Priza de apă este proiectată să fie construită în albia minoră a cursului de apă
Bistra. Conform proiectului, aceasta nu va constitui un factor agravant în cazul
viiturilor mari, deoarece nu va obtura curgerea liberă a apei în astfel de situaţii.
Pe de altă parte, debitele maxime – viiturile – nu vor afecta funcţionarea prizei.
Clădirea MHC
F-01/FPD-GSB-01/07.08 79
Conform proiectului, clădirea MHC urmează să fie construită în albia majoră a

râului Bistra, deci în zona inundabilă a acestuia. După cum reiese din planul de
situaţie, aceasta nu va constitui un factor agravant în cazul viiturilor mari, deoarece
nu va obtura curgerea liberă a apei în aval.
Secetă :
Nu există riscuri potenţiale datorate situaţiilor de secetă.
Alunecări de teren :
În zona amplasamentului nu s-au semnalat alunecări de teren. Dintr-o
perspectivă mai largă însă, în perimetrul parcului, au fost înregistrate alunecări de
teren. Acest lucru face obligatorie o analiză mai profundă a elementelor cuprinse în
STUDIUL GEO, care va preceda proiectul tehnic pentru investiţia propusă.
8.2. ACCIDENTE POTENŢIALE. MĂSURI DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR

Riscul legat de afectarea factorilor de mediu ca urmare a activităţii propuse este
redus deoarece :
- materialele utilizate în perioada de construcţie nu fac parte din
categoria celor periculoase, inflamabile ori combustibile;
- pentru prevenirea accidentelor în perioada de construcţie, se vor
respecta normele privind protecţia muncii şi PSI;
- în perioada de exploatare, investiţia nu presupune desfăşurarea
unor procese tehnologice, deci nu prezintă potenţial de accidente.
8.3. IMPACTUL TRANSFRONTIERĂ DATORAT RISCULUI DE ACCIDENTE

Natura şi anvergura obiectivului proiectat precum şi amplasamentul acestuia nu
sunt de natură să creeze impact transfrontieră, nici în perioada de construcţie, nici în
cea de exploatare.
9. DESCRIEREA DIFICULTĂŢILOR
Elaborarea prezentei documentaţii nu a fost îngreunată în nici un fel de
dificultăţi notabile.
10. REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC

Denumirea proiectului
Proiectul pe care titularul doreşte să îl execute poartă denumirea „AMENAJARE
HIDROENERGETICĂ BISTRA 1” comuna Bistra, judeţul Maramureş.
Titularul proiectului
Titularul proiectului pentru care se realizează prezentul raport la studiul de
evaluare a impactului asupra mediului, este S.C. ERALT IMPEX S.R.L. Baie Mare,
Str. Culturii Nr. 3, judeţul Maramureş.
Amplasamentul obiectivului propus

Comuna Bistra, judeţul Maramureş.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 80
Informaţii privind conţinutul proiectului

Amenajarea va cuprinde o captare situată la altitudinea de 512,5 mdM, o
conductă de aducţiune în lungime de 3180 m până la altitudinea de cca. 400 mdM, unde
intră in clădirea microhidrocentralei MHC 1 situată lângă râu. Amplasarea captării, cât şi a
MHC sunt vizualizate în PLANUL DE ÎNCADRARE ÎN ZONĂ, ataşat.
Amenajarea hidroenergetica Bistra 1 urmează să valorifice potenţialul energetic
pe râul Bistra prin intermediul unei microhidrocentrale MHC 1.
- cădere bruta : 178 m
- aducţiune : 3180 m
Centrala urmează sa funcţioneze in regim automat cu reglaj de putere funcţie
de nivelul apei la captare care in condiţii normale trebuie menţinut in limita nivelului
normal de retenţie, indiferent de condiţiile de temperatură şi/sau precipitaţii.
Captarea pentru MHC 1 este de tipul ‘’ priza de fund ‘’ cu prag deversor şi
cameră de încărcare sau cameră de admisie.
Pentru a nu îngrădi procesul de migrare naturală a biocenozei locale, mai cu
seamă a speciilor de peşti, pragul de fund proiectat are h=0.5m înălţime care nu
Aducţiunea apei de la captare la centrală se face prin conductă metalică cu o
lungime de 3180 m, la un diametru de 600 mm. Diametrele ţevilor în lungul
conductei de aducţiune se determină în urma unui calcul de optimizare
energoeconomică, funcţie de debitele ce trebuie transportate si energia care se
poate obţine. Pentru prevenirea îngheţării conductei în perioadele de iarnă, se are in
vedere ca aceasta să fie îngropată pe toata lungimea ei la adâncimea minimă de 1
m măsurată la creasta superioară.
Sunt utilizate generatoare asincrone de tipul G.A. 100/42 - 6; 6 kV; 500 KW; cu
1000 rot/min, cuplate la turbine P.O. - 90/570, cu 1000 rot/min.
Pornirea generatoarelor se face hidraulic cu ajutorul turbinei din starea de
repaus până la turaţia de sincronism, după care se cuplează la reţea.
Un model conceptual al amenajării în ansamblu, este prezentată în figura

următoare:
F-01/FPD-GSB-01/07.08 81
Etapele realizării proiectului

Pentru realizarea investiţiei, se estimează ca necesară o perioadă de 12 luni,
astfel:
Proiectarea investiţiei, obţinerea avizelor, acordurilor, autorizaţiei de
construire;
energetice;
cazare, etc.
Procese cu impact asupra mediului în faza de exploatare
Procesele cu impact potenţial asupra mediului în faza de exploatare, sunt cele

legate de diminuarea debitului pe albia cursului de apă, între priza de apă şi clădirea
MHC, şi se datorează restrângerii habitatului actual al florei şi faunei acvifere
specifice arealului afectat. Pentru evaluarea mărimii impactului, este necesară o
analiză a debitelor cursului de apă, pe parcursul unui an, cât şi a debitelor uzinate
de MHC.
La stabilirea debitului preluat de MHC (turbinat), s-au avut în vedere următoarele
elemente din proiect:
1. MHC este dotată cu 3 turbine (3×0,15 mc/s), a căror funcţionare este
automatizată funcţie de debitul de apă, în 3 trepte, pentru valori ale debitului
multipli de 0,15 mc/s, şi cu minimul absolut necesar pentru funcţionarea primei
turbine de 0,12 mc/s. Dacă debitul cursului scade sub valoarea de 0,22 mc/s,
când debitul prizat scade la rândul lui sub valoarea de 0,12 mc/s, centrala nu
mai funcţionează;
2. Debitul de servitute de 0,1 mc/s este asigurat permanent prin felul în care este
construită captarea (pragul deversor).
Bilanţul general al apei

Debitul anual total al apei………………..100%;
Debitul anual total turbinat……………….49%;
Debitul anual rămas pe curs……………..51%.
Deşeuri
Exploatarea acestui tip de MHC, nu va duce la generarea de deşeuri.
IMPACTUL POTENŢIAL, INCLUSIV CEL TRANSFRONTIERĂ, ASUPRA

COMPONENTELOR MEDIULUI, ŞI MĂSURI DE REDUCERE A ACESTORA
Apa
O schemă a circuitului apelor în perioada de construcţie este prezentată în

continuare:
F-01/FPD-GSB-01/07.08 82
BAZIN DE APĂ
1 m3
0,971 m3/zi
0,771 0,1 m3/zi 0,1 m3/zi

3
m /zi
DUŞURI, INST. SANITARE SPĂLARE UNELTE PREPARARE MATERIALE
3
decantat apă de spălare 0,09 m /zi
0,01 m3/zi
3
Ape uzate menajere 0,9 m /zi BAZIN VIDANJABIL
APE UZATE
Schema circuitului apelor în perioada de construcţie
Prognozarea impactului
Având în vedere următoarele elemente :

- apele uzate rezultate din activitatea propusă au caracter strict
menajer (nu există restituţii de ape uzate industriale);
- conţinutul de poluanţi se încadrează în limitele admise prin
legislaţia în vigoare;
- colectarea apelor uzate se face în mod controlat (bazin vidanjabil);
- apa uzată este vidanjată şi transportată la staţia de epurare.
În perioada de exploatare, nu există consumuri tehnologice sau menajere de

apă, şi în consecinţă nici restituţii de ape uzate tehnologice sau menajere
CONCLUZIE
Se consideră că activitatea propusă nu prezintă impact potenţial
semnificativ asupra factorului de mediu apă.
Aerul
În perioada de construcţie, sursele de poluanţi pentru aerul atmosferic, vor fi

cele mobile, respectiv autovehiculele şi utilajele de transport, manipulare şi ridicare
specifice tehnologiei de construcţii civile, cum ar fi: autocamioane, buldozere,
excavatoare, etc.
În perioada de exploatare, efectele funcţionării MHC asupra aerului, pot fi
grupate în două categorii:
I. Efecte directe;
II. Efecte indirecte.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 83
I. Efectele directe
Sunt cele detectabile în perimetrul amplasamentului, ca urmare a exploatării
MHC, şi se referă la emisiile atmosferice asociabile funcţionării centralei.
Procesul tehnologic de funcţionare a MHC, pe întreg lanţul operaţional,
respectiv priza de apă, deznisipatorul, bazinul de liniştire, aducţiunea, turbinele,
generatorul asincron, transformatorul electric şi linia electrică de medie tensiune, nu
constituie surse de poluare a aerului atmosferic.
Concluzie: În perioada de funcţionare, MHC nu va avea efecte directe
detectabile asupra aerului atmosferic.
II. Efectele indirecte

Sunt cele detectabile în afara perimetrului amplasamentului, ca urmare a
funcţionării MHC, şi se referă la reducerea emisiilor atmosferice corespunzătoare
producţiei unei cantităţi echivalente de energie electrică în sistem clasic, pe bază de
combustibili fosili.
Pentru România, conform literaturii de specialitate, a 1 MWh energie electrică
produsă, este asociabilă emisiei a 0,64 to CO2.
In cazul MHC evaluate, la puterea instalată de 0,45 MW, şi un timp mediu anual
de funcţionare de 4.000 ore, rezultă o energie totală de 1800 MWh, căreia îi
corespunde o reducere anuală a emisiilor atmosferice de 1152 to CO2.
Concluzie: În perioada de funcţionare, MHC evaluată va determina o
reducere anuală a emisiilor atmosferice de 1152 to CO2.
Solul
Sursele potenţiale de poluare a solului în perioada de construcţie, sunt :
- depozitarea pe sol a unor materiale, deşeuri sau ambalaje care ar
putea afecta calitatea acestuia;
- depunerea pe sol a poluanţilor emişi iniţial în aer;
- defecţiuni ale mijloacelor de transport şi construcţie ce conduc la
pierderi de produse petroliere (carburanţi sau lubrifianţi);
- deficienţe în sistemul de colectare şi stocare a apelor uzate ce pot
conduce la scurgeri cu efecte negative asupra calităţii solului;
- ploi torenţiale căzute în perioada decopertării solului în zonele
destinate construirii locuinţelor şi a infrastructurii, cu efecte de
eroziune sau alunecări de teren;
- antrenarea materialului excavat prin circulaţia mijloacelor de
transport/excavare.
Depozitările temporare a unor materiale de construcţie pe sol, după cum şi

depunerile accidentale de carburanţi/lubrefianţi datorate unor defecţiuni a utilajelor
or mijloacelor de transport, vor trebui să fie urmate de igienizarea corespunzătoare
a perimetrelor poluate.
Conform proiectului, săpăturile/excavările necesare realizării construcţiei, dar
şi a infrastructurii, vor fi efectuate astfel încât să asigure posibilitatea separării
solului vegetal de celelalte componente geologice, în vederea utilizării ulterioare la
straturile de acoperire.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 84
Pentru perioada de exploatare, se estimează că nu vor exista surse potenţiale
de poluare a solului.
BIODIVERSITATEA
Comuna Bistra de Sub Munte este parte componentă a PARCULUI NATURAL
MUNŢII MARAMUREŞULUI
• Parcul Natural Munţii Maramureşului s-a înfiinţat prin Hotărârea de Guvern

2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi
zone.
În Anexa la OUG 236/2000, sunt precizate SCOPUL SI REGIMUL DE

MANAGEMENT al categoriilor de arii naturale protejate:
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia si
conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu
natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă
peisagistică si/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică.
Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a
omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor si peisajului, promovând
păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea si consolidarea
activităţilor, practicilor si culturii tradiţionale ale populaţiei locale.
De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere si turism si se încurajează
activităţile ştiinţifice si educaţionale.
Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN - "Peisaj protejat: arie protejată
administrată în principal pentru conservarea peisajului si recreere".
4.5.6. CARACTERIZAREA PROIECTULUI PROPUS DIN PERSPECTIVA

BIODIVERSITĂŢII
Utilizarea apei este cunoscută de mii de ani. De cel puţin două mii de ani
energia apei este folosită pe întreg mapamondul, în cele mai diverse activităţi
lucrative, cât şi pentru producerea energiei. În toată Europa şi America de Nord au
fost construite mori de apă, în primele decade ale revoluţiei industriale, pentru a
produce energie utilizată într-o varietate de scopuri, de la procesarea inului până la
tors şi ţesut, de la piuă şi până la prelucrarea lemnului.
Conversia energiei hidraulice în energie electrică nu este poluantă, presupune
cheltuieli relativ mici de întreţinere, şi nu ridică probleme legate de combustibil
constituind în acelaşi timp o soluţie de lungă durată.
Centralele hidroelectrice au cele mai reduse costuri de exploatare şi cea mai
mare durată de viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice.
Există o experienţă de peste un secol în realizarea şi exploatarea CHE, ceea
ce face ca ele să atingă niveluri de performanţă tehnică şi economică foarte ridicate.
Amenajările pe firul apei, ca şi cea propusă prin proiectul evaluat, se referă la
modul de operare în care hidrocentrala foloseşte doar apa disponibilă din curgerea
naturală a râului, fără acumulări de apă sau inundări, iar puterea fluctuează odată cu
debitul râului.
Puterea produsă de microhidrocentralele pe firul apei fluctuează de asemenea
odată cu ciclurile hidrologice, astfel încât ele sunt mai potrivite pentru a da energie
într-un sistem electric prevăzut cu un număr mai mare de surse. Individual, ele nu
F-01/FPD-GSB-01/07.08 85
asigură, în general, foarte multă capacitate fermă. De aceea, comunităţile izolate

care folosesc micro hidrocentrale au nevoie deseori de o sursă suplimentară. O
centrală pe firul apei poate acoperi toate nevoile de electricitate ale unei comunităţi
izolate sau ale unei industrii, dacă debitul minim al râului este suficient pentru a
satisface cerinţele vârfului necesar de energie electrică.
Micro-hidrocentralele reprezintă o modalitate ecologică de obţinere a

energiei electrice din surse regenerabile de energie.
Sursele de energie regenerabilă au următoarele caracteristici:

- Sunt abundente;
- Sunt disponibile la nivel local;
- Produc poluare redusă sau zero;
- Au costuri scăzute;
- Există variaţii zilnice şi sezoniere.
Micro-hidrocentralele au impact negativ foarte scăzut asupra mediului,

spre deosebire de hidrocentralele de mari dimensiuni, care ridică probleme de
management al cursurilor de apă, modificări ale peisajului, impact asupra florei şi
faunei, emisii de gaze cu efect de seră (metan eliberat în urma descompunerii
anaerobe în zonele inundate), probleme de calitate a apei (modificări ale nivelului
de nutrienţi şi de oxigen, ale temperaturii şi pH-ului, prezenţa unor substanţe toxice
etc.).
Hidrocentralele captează energia cinetică a apei în cădere pentru a genera

energie electrică. Turbina transformă energia apei în energie mecanică de rotaţie
pe care generatorul o transformă în energie electrică.
Cantitatea de energie produsă depinde de doi factori:
a) înălţimea de cădere a apei: cu cât este mai mare, cu atât energia
generată este mai mare;
b) debitul de apă ce trece prin turbină: energia produsă este direct
proporţională cu volumul de apă ce trece prin turbină.
Sistemele de micro-hidrocentrale folosesc în general două categorii
importante de turbine:
- turbine pentru înălţimi mari de apă şi debite mici (turbinele de impuls);
- turbine pentru înălţimi mici de apă şi debite mari (turbinele de reacţiune).
Principalele probleme legate de mediu pentru microhidrocentrale sunt:

- Impactul ecologic al debitului de apă deviat şi nevoia de a menţine un debit
suficient prin albia naturală a râului;
- impactul vizual negativ al prizei de apă, a barajului (sau stăvilarului) şi a
clădirii centralei;
- orice pagubă adusă peştilor sau altor organisme care trec prin turbine odată
cu apa uzinată;
- riscul perturbării sedimentelor de pe patul râului şi/sau, în perioada de
construcţie, depozitarea materialelor de construcţii în apă;
- orice schimbare a nivelurilor apelor subterane datorată barajului (sau
stăvilarului).
Trebuie specificat faptul că schemele la scară redusă care nu implică
acumularea apei în spatele barajului sau în lacuri de acumulare au un impact mult
mai mic asupra mediului înconjurător.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 86
Spre deosebire de centralele mari, care necesita un lac de acumulare natural

sau artificial, minicentralele funcţionează ca vechile mori de apa (îmbunătăţite
tehnic), folosind direct curgerea apei pentru a produce o cantitate rezonabilă de
energie.
Din această perspectivă, proiectul propus:
• promovează şi facilitează utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile (BAT);

• are ca scop producerea energiei electrice prin înlocuirea combustibililor fosili cu
hidroenergie;
• are o abordare „ecologică” a peisajului şi ecosistemelor;
• asigură păstrarea debitului de servitute pe râul Bistra, iar după turbinare, apa
este deversată în albie, ceea ce minimizează impactul asupra florei şi faunei;
• se încadrează în Directiva Uniunii Europene privind ”energia verde”.
Europenii pledează pentru investiţii energetice substanţiale, mai ales în sfera
energiei regenerabile a cărei pondere trebuie să ajungă la 20% până în
2020, deşi în prezent cifra este de 7%. Politica naţională trebuie să se
centreze pe producerea de energie nucleară şi să acorde o atenţie sporită
energiei hidro şi noilor tehnologii curate;
• promovează folosirea de turbine şi generatoare de curent moderne care
să producă zgomot şi vibraţii reduse.
Este cunoscut faptul ca, prin utilizarea eficientă a energiei si valorificarea, pe

scara largă a resurselor regenerabile de energie, se reduce producţia de energie
în sistem clasic pe baza combustibililor fosili, contribuind astfel la:
• dezvoltarea economică si socială;

• conservarea resurselor naturale;
• reducerea impactului activităţilor economice asupra mediului prin
diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Evaluarea impactului asupra biodiversităţii
- modificări ale suprafeţelor mlaştinilor, zonelor umede, corpuri de apă (lacuri,

râuri etc.), produse de proiectul propus - Da;
- modificarea suprafeţei zonelor împădurite (%, ha), produsă din cauza proiectului
propus; schimbări asupra vârstei, compoziţiei, pe specii şi a tipurilor de pădure,
impactul acestor schimbări asupra mediului - Nu
- distrugerea, alterarea habitatelor speciilor de plante protejate naţional şi
internaţional - Nu
- modificarea/distrugerea populaţiei de plante - Nu
- modificarea compoziţiei pe specii: specii locale sau aclimatizate, răspândirea
speciilor invazive + Nu
- modificări ale resurselor speciilor de plante cu importanţă economică - Nu
- degradarea florei, din cauza modificării factorilor fizici (lipsa luminii,
compactarea solului, modificarea condiţiilor hidrologice etc.) şi impactul
potenţial al acestuia asupra biodiversităţii ariei naturale protejate - Nu
- distrugerea sau modificarea habitatelor speciilor de animale protejate naţional şi
internaţional - Nu
- alterarea speciilor şi populaţiilor de păsări, mamifere, peşti, amfibieni, reptile,
nevertebrate - Nu
F-01/FPD-GSB-01/07.08 87
- dinamica resurselor de specii de vânat şi a speciilor rare de peşti; dinamica

resurselor animale - Nu
- modificarea/distrugerea rutelor de migraţie - Nu
- modificarea/reducerea spaţiilor pentru adăposturi, de odihnă, hrană, creştere,
reproducere - Nu
- pericolul distrugerii mediului natural, în caz de accident - Nu
- impactul transfrontieră - Nu
Punctaje
+ 2 - efect pozitiv substanţial al domeniului de intervenţie in cadrul
+ 1 - efect pozitiv al domeniului de intervenţie in cadrul obiectivului de
referinţă propus;
0 - nici un impact;
- 1 - efect negativ al domeniului de intervenţie in cadrul obiectivului de
referinţă propus;
- 2 - efect negativ substanţial al domeniului de intervenţie in cadrul
NA - impactul nu poate fi determinat.
Nr.
Efectul MHC asupra Punctaj
crt.
1. Biotopurilor de pe amplasament (păduri, mlaştini, zone umede, -1
corpuri de apa de suprafaţă);
2. Habitatelor 0
3. Rutelor de migrare; 0
4. Zonelor de cuibărit; 0
5. Flora - habitate ale speciilor de plante protejate naţional şi 0
internaţional; specii locale şi specii aclimatizate; specii de plante
cu importanţă economică, resursele acestora; zone verzi
protejate; păşuni;
6. Fauna - habitate ale speciilor de animale protejate naţional şi 0
internaţional; specii de păsări, mamifere, peşti, amfibieni, reptile,
nevertebrate; vânat, specii rare de peşti;
In timpul execuţiei lucrărilor ( realizarea proiectului ) sunt posibile efecte
negative , numai in cazul unor catastrofe naturale care pot afecta flora şi fauna din
perimetrul, sau din vecinătatea ariilor naturale protejate.
PEISAJUL
Amplasamentul proiectului evaluat este situat în interiorul PARCULUI
NATURAL MUNŢII MARAMUREŞULUI. Elementele determinante ale peisajului
local sunt relieful muntos, cursurile de apă şi formaţiunile vegetale abundente şi
variate, care în ansamblu, conferă privirii imagini mirifice, deosebit de atractive, prin
originalul, naturaleţea şi chiar sălbăticia lor. Dovezile intervenţiei umane în peisaj,
sunt puţine şi bine integrate naturii însăşi, prin simplitatea, provenienţa locală a
materialelor utilizate şi amploarea redusă. Cele mai multe dintre ele sunt destinate
protecţiei faunei locale.
Realizarea obiectivului propus, MHC, va avea un impact minim asupra
peisajului local, deoarece:
F-01/FPD-GSB-01/07.08 88
Aria destinată construcţiilor noi este limitată: 100 m2 captarea şi 500 m2

clădirea MHC împreună cu anexele;
Elementele constructive ale captării, (priza de apă, pragul deversor,
deznisipatorul) sunt preponderent (75%) subterane, vizibile doar la
nivelul solului, şi de regulă (priza şi pragul) acoperite de scurgerea de
apă;
Clădirea MHC, se integrează peisajului local prin arhitectura şi
materialele de construcţie locale utilizate.
ANALIZA MĂRIMII IMPACTULUI

Metoda de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător parcurge mai
multe etape de aprecieri sintetice bazate pe indicatori de calitate ce pot să reflecte
starea generală a factorilor de mediu analizaţi.
Calitatea unui factor de mediu sau element al mediului se estimează prin
efectele proiectului asupra mediului prin transformarea aspectelor calitative în
mărimi cantitative.
Astfel, în raport cu mărimea efectelor avem indici de calitate ( Ic )
1
Ic = ——— ;
±E
± E - mărimea efectului stabilit prin matricea de evaluare.
• Matricea de evaluare
Efectele asupra mediului
Acţiunile proiectului
Ape Ape de Sol şi Bio- Peisaj + Mediu soc
(sursele generatoare) Aer
subterane suprafaţă subsol diversitate cadru nat. şi econ
Amplasamentul şi
0 0 0 0 0 0 +
utilizarea terenului
Soluţia pentru captare 0 0 0 0 0 0 0
Soluţia pentru aducţiune 0 0 0 0 0 0 0
Soluţia pentru uzinare 0 0 0 0 - 0 0
Tehnologia execuţiei 0 0 0 0 0 0 +
Emisiile de poluanţi 0 0 + 0 0 0 0
Economia de energie 0 0 + 0 0 0 0
Funcţionare şi control 0 + + 0 0 0 +
MĂRIMEA
0 +1 +3 0 -1 0 +3
EFECTELOR
6.2.1. Efectele proiectului asupra calităţii factorilor de mediu
► Factorul de mediu APA

E APA SUBT + SUPRAF = 0
1
IcAPA = =+1
1
Nb APA = 7
F-01/FPD-GSB-01/07.08 89

calităţii apelor
► Factorul de mediu AER

E AER = + 3
1
Ic AER = = + 0,33
+3
Nb AER = 8,5

aerului, fără efecte negative
► Factorul de mediu SOL + SUBSOL

E SOL+SUBSOL = 0
1
Ic SOL+SUBSOL = =0
0
Nb SOL+SUBSOL = 7

Proiectul generează un impact redus asupra solului
şi subsolului
► Factorul BIODIVERSITATE
E BIODIVERSIT = -1
1
Ic BIODIVERSIT = -1
= -1
Nb BIODIVERSITATE = 7,00

biodiversităţii, cu efecte negative cuantificabile
► Factorul de mediu PEISAJ + CADRU NATURAL
F-01/FPD-GSB-01/07.08 90
E PEISAJ +CADRU NAT = 0
1
Ic PCN = 0
=0
Nb PEISAJ+CADRU NAT. = 7

peisajului, şi unul redus asupra cadrului natural, fără
efecte negative
► Factorul SOCIAL + ECONOMIC

E SOC + EC = + 3
1
Ic SOC + EC = = + 0,33
+3
Nb SOC + EC = 8,5
Din punct de vedere economic şi social activitatea

proiectată are efecte pozitive
6.2.2. Evaluarea impactului global

Pentru simularea efectului sinergic al poluanţilor, cu notele de bonitate obţinute
s-a construit o diagramă.
Starea ideală – a fost reprezentată grafic printr-o formă geometrică regulată cu
razele egale între ele şi având valoarea a 10 unităţi de bonitate.
Prin unirea punctelor rezultate din plasarea pe diagramă a valorilor exprimând
starea reală s-a obţinut o figură geometrică neregulată cu o suprafaţă mai mică
înscrisă în figura geometrică regulată a stării ideale.
Indicele global al stării de poluare (IPG) rezultă din raportul între suprafaţa
reprezentând starea ideală (Si) şi suprafaţa reprezentând starea reală (Sr).
Si
IPG =
Sr
A fost stabilită o scară de evaluare pentru valorile IPG din care rezultă impactul
asupra mediului respectiv efectul activităţii asupra factorilor de mediu.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 91
Scara privind calitatea mediului :

• IPG = 1 - mediul natural neafectat de activitatea umană
• IPG = 1 ÷ 2 - mediul supus efectului activităţii umane în limite
admisibile
• IPG = 2 ÷ 3 - mediul supus efectului activităţii umane provocând
stare de disconfort formelor de viaţă
• IPG = 3 ÷ 4 - mediul afectat de activitatea umană provocând
tulburări formelor de viaţă
• IPG = 4 ÷ 6 - mediul este grav afectat de activitatea umană
• IPG = peste 6 - mediul este degradat, impropriu formelor de viaţă
Calculul IPG :
○ Valoarea Nb pe factori de mediu :
Nb APA = 7,00
Nb AER = 8,50
Nb SOL SUBSOL = 7,00
Nb BIODIVERSIT = 7,00
Nb PEISAJ + CADRU NAT. = 7,00
Nb SOCIAL + ECONOMIC = 8,50
○ Din diagrama construită cu valorile Nb rezultă :

Si = 259,8
Sr = 135,07
Si 259,8
IPG = = = 1,92
Sr 135,07
Diagrama privind efectele investitiei asupra principalilor factori de mediu

apa
10
6
social ec. aer
4
2
Scara ideala
0
Scara reala
peisaj cadru nat. sol subsol
biodiversit.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 92
○ Din scara de calitate, rezultă :
Pentru IPG = 1,92 şi Nb = 7,0 ÷ 8,50
Mediul este afectat de activitatea propusă în limite

admisibile
Impactul este redus şi local
Efectele sunt pozitive
MONITORIZAREA
Având în vedere aspectele dezvoltate în prezenta lucrare, şi anume:
- lipsa evacuării de ape uzate tehnologice, atât în perioada de
construcţie, cât şi în cea de exploatare;
- utilizarea unei tehnologii eficiente din punct de vedere economic şi
ecologic;
- efectele indirecte pozitive ale investiţiei faţă de emisiile de CO2;
- anvergura relativ redusă a investiţiei;
- cantităţile foarte reduse de poluanţi rezultaţi, atât în perioada de
construcţie cât şi în cea de exploatare;
- încadrarea emisiilor de poluanţi în limitele admise;
se consideră că activitatea propusă nu constituie sursă semnificativă de poluare
pentru zona de amplasare, şi în consecinţă nu necesită monitorizarea.
SITUAŢII DE RISC
Cutremur
În conformitate cu normativul P-100-92. amplasamentul propus pentru
realizarea obiectivului are următoarele caracteristici seismice :
- coeficient de seismicitate : Ks = 0,08
- perioadă de colţ : Tc = 0,7 s
- gradul seismic echivalat : 7 (zona F).
Construcţiile s-au proiectat astfel încât să facă faţă solicitărilor apărute în caz de
cutremur.
Inundaţii :
Priza de apă
Priza de apă este proiectată să fie construită în albia minoră a cursului de apă
Bistra. Conform proiectului, aceasta nu va constitui un factor agravant în cazul
viiturilor mari, deoarece nu va obtura curgerea liberă a apei în astfel de situaţii.
Pe de altă parte, debitele maxime – viiturile – nu vor afecta funcţionarea prizei.
Clădirea MHC
Conform proiectului, clădirea MHC urmează să fie construită în albia majoră a
râului Bistra, deci în zona inundabilă a acestuia. După cum reiese din planul de
situaţie, aceasta nu va constitui un factor agravant în cazul viiturilor mari, deoarece
nu va obtura curgerea liberă a apei în aval.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 93
Secetă :
Nu există riscuri potenţiale datorate situaţiilor de secetă.
Alunecări de teren :
În zona amplasamentului nu s-au semnalat alunecări de teren. Dintr-o
perspectivă mai largă însă, în perimetrul parcului, au fost înregistrate alunecări de
teren. Acest lucru face obligatorie o analiză mai profundă a elementelor cuprinse în
STUDIUL GEO, care va preceda proiectul tehnic pentru investiţia propusă.
F-01/FPD-GSB-01/07.08 94
CUPRINS
AMENAJARE HIDROENERGETICĂ BISTRA 1 ................................................................................................. 1

1. INFORMAŢII GENERALE........................................................................................1
1.1. TITULARUL PROIECTULUI........................................................................................................................... 1
1.2. AUTORUL STUDIULUI ŞI A RAPORTULUI ................................................................................................ 1
1.3. DENUMIREA PROIECTULUI ......................................................................................................................... 1
1.4. DESCRIEREA PROIECTULUI ........................................................................................................................ 1
1.4.1. Construcţii ......................................................................................................................................................... 1
1.5. MODUL DE ASIGURARE A UTILITĂŢILOR .............................................................................................. 7
1.6. ETAPELE DE REALIZARE A PROIECTULUI ............................................................................................. 8
1.7. DURATA DE FUNCŢIONARE ......................................................................................................................... 8
1.9. INFORMAŢII PRIVIND MATERIILE PRIME, SUBSTANŢELE ŞI PREPARATELE CHIMICE ..... 9
1.10. INFORMAŢII DESPRE POLUANŢII FIZICI ŞI BIOLOGICI CARE AFECTEAZĂ MEDIUL............ 9
1.11. ALTERNATIVE STUDIATE DE TITULARUL PROIECTULUI ............................................................. 10

2. PROCESE TEHNOLOGICE...................................................................................11
2.1. PROCESE TEHNOLOGICE ÎN FAZA DE EXECUŢIE .............................................................................. 11
2.2. PROCESE CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI, ÎN FAZA DE EXPLOATARE....................................... 11
2.3. VALORILE LIMITĂ ATINSE PRIN TEHNICILE PROPUSE ŞI PRIN CELE MAI BUNE TEHNICI
DISPONIBILE................................................................................................................................................... 15
3. DEŞEURI................................................................................................................16
3.1. GENERAREA DEŞEURILOR......................................................................................................................... 16
4. IMPACTUL POTENŢIAL, INCLUSIV CEL TRANSFRONTI-ERĂ, ASUPRA
COMPONENTELOR MEDIULUI, ŞI MĂSURI DE REDUCERE A ACESTORA...........18
4.1. APA ..................................................................................................................................................................... 18

4.1.1.Ape de suprafaţă.......................................................................................................................................... 18
5. ANALIZA ALTERNATIVELOR ..............................................................................73

5.1. AMPLASAMENT ALTERNATIV .................................................................................................................. 73
5.2. MĂSURI DE DIMINUARE A IMPACTULUI ............................................................................................... 73

6. ANALIZA MĂRIMII IMPACTULUI..........................................................................73
6.1. METODA DE EVALUARE.............................................................................................................................. 73

6.2. EVALUAREA IMPACTULUI POTENŢIAL PE FACTORI DE MEDIU .................................................. 75
6.2.1. Efectele proiectului asupra calităţii factorilor de mediu ............................................................................. 75
6.2.2. Evaluarea impactului global .......................................................................................................................... 77

7. MONITORIZAREA .................................................................................................79
8. SITUAŢII DE RISC .................................................................................................79
8.1. RISCURI NATURALE ..................................................................................................................................... 79
8.2. ACCIDENTE POTENŢIALE. MĂSURI DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR .................................... 80
8.3. IMPACTUL TRANSFRONTIERĂ DATORAT RISCULUI DE ACCIDENTE ......................................... 80

9. DESCRIEREA DIFICULTĂŢILOR..........................................................................80
10. REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC................................................................80

DezbPub Raport ERALT BISTRA-I 10.05.2010

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DezbPub Raport ERALT BISTRA-I 10.05.2010

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A Member of the ECO ENGINEERING GROUP

S.C. ERALT IMPEX S.R.L.

Normativ de conţinut : Ordinul MAPM nr. 863/2002

Ing. Francisc GYŐRI ___________________________________

Dr. chim. Vasile ŞERBAN ___________________________________

Biolog Rodica ŢUŢURAŞ ___________________________________

Ing. ec. Ana - Maria GYŐRI ___________________________________

Dr. chim. Vasile ŞERBAN ___________________________________

Cerc. şt. ing. Sorin PANAITE ___________________________________

Ing. Francisc GYŐRI _________________________________

1.2. AUTORUL STUDIULUI ŞI A RAPORTULUI

1.3. DENUMIREA PROIECTULUI

1.4. DESCRIEREA PROIECTULUI

bruta neta servitute instal.

Un model conceptual al amenajării este prezentat în figura următoare:

- cădere bruta : 178 m

Aducţiunea apei de la captare la centrală se face prin conductă metalică cu o

- lucrări de sistematizare si împrejmuire S=500 m2.

- Mecanism de acţionare M.A. 3 buc

1. Instalaţia electrică din centrală.

3.lnstalatia electrica de forţă :

4.lnstalafia electrica de acţionare, protecţie generatoare si control

1.5. MODUL DE ASIGURARE A UTILITĂŢILOR

ALIMENTAREA CU GAZE NATURALE

1.6. ETAPELE DE REALIZARE A PROIECTULUI

1.7. DURATA DE FUNCŢIONARE

1.8. CONSUMATORI DE ENERGIE ELECTRICĂ

1.8.2. În perioada de exploatare

1.9.2. În perioada de exploatare

1.10. INFORMAŢII DESPRE POLUANŢII FIZICI ŞI BIOLOGICI CARE AFECTEAZĂ

Poluanţii fizici şi biologici care afectează mediul în perioada de construcţie

Poluare maximă permisă

Nr. mediu de surse

de recreere sau alte

Nr. mediu de surse

Luna IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III

Variaţia debitului hidrologic mediu lunar, comparativ cu debitul

Variaţia debitului hidrologic mediu lunar, comparativ cu debitul

Luna IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III

La stabilirea debitului preluat de MHC (turbinat), s-au avut în vedere următoarele

1. MHC este dotată cu 3 turbine (3×0,15 mc/s), a căror funcţionare este

Luna IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III

Debitul turbinat, comparativ cu debitul mediu lunar, pentru MHC

Trebuie făcute următoarele precizări: Valorile înscrise în tabele şi grafice, care

Luna IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III

Debitul mediu lunar fara functionarea MHC, comparativ cu

Documentele referitoare la cele mai bune tehnici disponibile (BAT), publicate de

2.4. ACTIVITĂŢI DE DEZAFECTARE

Dezafectarea obiectivului propus – dacă va fi necesar acest lucru – se va face

3.1. GENERAREA DEŞEURILOR

15 01 01 ambalaje de hârtie şi carton

3.1.2. Estimarea cantităţii de deşeuri menajere generabile pe

4. IMPACTUL POTENŢIAL, INCLUSIV CEL TRANSFRONTI-

Bazinul hidrografic TISA

Studiu hidrologic pe râuri din bazinele hidrografice Someş şi Tisa

La cererea beneficiarului prezentului studiu, SC ERALT IMPEX SRL Baia Mare,

Q mediu Q max. Q mediu zilnic

Valorile debitelor prezentate în tabel sunt calculate pentru regimul natural de

4.1.2. Alimentarea cu apă

4.1.2.1. ÎN PERIOADA DE CONSTRUCŢIE

Necesarul de apă pentru consum tehnologic

Construcţia obiectivului proiectat, se va realiza cu achiziţionarea materialelor

Qthn= 0,2 m3/zi