Bugetul de stat - definiţie şi caracteristici

Activitatea economică se desfăşoară în fiecare ţară potrivit unui mecanism propriu, numit
mecanism economic. Acesta reprezintă un sistem de metode de conducere economică, de obiective
ce determină conducerea şi de structuri organizatorice (instituţionale, suprastructurale, juridice) prin
care se efectuează conducerea
În acest sistem de conducere se includ: principiile fundamentale de conducere, organizarea
economiei şi conexiunile între componentele acesteia, sistemul pieţei, criteriile de eficienţă, pârghiile
economice, sistemul informaţional.
Principala funcţie a acestui mecanism este cea de conducere şi reglare a proceselor
economice, condiţionate de raporturile de interese. Un rol important în realizarea acestei funcţii
revine pieţei concurenţiale, pe care se reglează raportul de interese prin participarea agenţilor
economici la formularea cererii şi ofertei, la înfăptuirea lor şi a echilibrului economic. În acest
context un rol însemnat revine şi statului, în două ipostaze: agent economic prin nimic deosebit de
ceea ce reprezintă (ca drepturi, atribuţii şi obligaţii) oricare alt agent economic, dar şi ca autoritate
publică ce creează şi execută cadrul legislativ şi poate influenţa derularea mecanismului economic
prin însăşi forţa sa economică, precum şi prin pârghiile economico-financiare la care poate apela, ca
de exemplu: pârghia fiscală, pârghia vamală, pârghia cheltuielilor publice. Aceste pârghii se adaugă
la cele generate de piaţa însăşi, respectiv preţul, costul, profitul, dobânda ş.a.
Sistemul bugetar este cadrul organizatoric prin care se încasează veniturile bugetare, se
repartizează şi se cheltuieşte. Reprezintă totalitatea relaţiilor economice sub formă bănească, rezultat
al repartiţiei venitului naţional, relaţii ce apar cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri
centralizate la şi de la dispoziţia statului, precum şi a unităţilor administrativ teritoriale, în scopul
satisfacerii unor interese generale ale societăţii ori colectivităţilor publice. Principalele caracteristici
ale acestor relaţii economice sunt: conţinutul economic, exprimarea valorică, rezultatul repartiţiei
valorii nou create, constituirea şi repartizarea de fonduri centralizate, implicarea puterii de stat,
satisfacerea unor nevoi publice. Sistemul bugetar are aşadar componente distincte, pentru care se
poate utiliza şi expresia de subsisteme bugetare.
Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective şi mijloacele cu
care se acoperă. În acest scop, se stabileşte un raport între resursele financiare publice provenite, în
principal, din impozite şi taxe şi nevoile sociale; în cadrul acestui raport trebuie să se urmărească
respectarea echităţii în repartiţia sarcinii fiscale asupra membrilor societăţii. Astfel, pe baza puterii
de contribuţie a subiecţilor impozabili, se stabileşte capacitatea de satisfacere a nevoilor generale
(utile, necesare sau indispensabile).
Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a avea o imagine de
ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în economia
financiară publică şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor. În mod similar, autorităţile
publice locale identifică acest raport şi modul în care se realizează echilibrul dintre nevoi şi resurse la
nivel mezoeconomic.
Bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra
rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora
prin cheltuieli publice.
În sens larg, bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public, care
împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar de bugete format din:
- bugetul de stat;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugetele locale;

1
 - bugetele fondurilor speciale;
- bugetul trezoreriei statului;
- bugetele instituţiilor publice autonome;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi a căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
- bugetul fondurilor externe nerambursabile.
În domeniul financiar autoritatea publică este obligată să întocmească un plan anual prin care
să prevadă suma veniturilor şi cheltuielilor publice. Acest program este supus apoi discuţiei şi
aprobării puterii legislative. Principala motivaţie pentru întocmirea bugetului este una de natură
financiară şi constă în aceea că, prin structurarea şi dimensionarea veniturilor ce urmează a se colecta
şi a cheltuielilor publice, se asigură o gestionare raţională a fondurilor publice şi se vizează o
cheltuire eficientă a acestora.
În condiţiile finanţelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o listă a
cheltuielilor şi a veniturilor publice, fără specificarea vreunei legături cu starea şi perspectivele
economiei naţionale.
În condiţiile tot mai complexe ale vieţii economico-sociale de astăzi, doctrina financiară a
completat imaginea despre buget şi a legat existenţa acestuia de mersul şi starea întregii economii
naţionale. Astfel, în toate ţările dezvoltate noţiunea de buget se referă la două structuri diferite:
- bugetul economiei naţionale;
- bugetul de stat (bugetul propriu-zis al autorităţii publice).
Bugetul economiei naţionale este un plan/program ce se întocmeşte anual şi cuprinde
totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor dintr-o economie naţională, indiferent dacă acestea sunt
publice sau private. Acest buget cuprinde în fapt, pe lângă bugetele autorităţii publice şi totalitatea
bugetelor private (ale agenţilor economici). De regulă, este un buget informativ, orientativ şi nu este
executoriu, în consecinţă nu se supune aprobării legislativului. Bugetul economiei naţionale serveşte
ca bază pentru argumentaţia financiar-economică, politică şi socială a guvernului. Cu ajutorul
„bugetului economiei naţionale”, guvernul poate identifica efectele directe şi indirecte produse în
economie prin aplicarea unor măsuri care vizează creşterea economică.
Bugetul public (de stat) se elaborează pornind de la bugetul economiei naţionale, însă
cuprinde numai resursele şi cheltuielile autorităţii publice. Bugetul public se supune în mod
obligatoriu discuţiei amănunţite a Parlamentului şi aprobării acestuia. După aprobarea de către
Parlament, bugetul de stat devine lege şi astfel, este posibilă încasarea veniturilor şi efectuarea
cheltuielilor publice.
Veniturile şi cheltuielile publice nu sunt simplii indicatori ai bugetului de stat, ci îndeplinesc
rolul unor pârghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrângerii unor activităţi, a
producţiei şi consumului anumitor produse, pentru influenţarea anumitor categorii sociale în
realizarea acţiunilor în care statul este direct interesat.
Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor, la definirea căreia concură
o abordare juridică şi alta economică.
Sub aspect juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi
cheltuielile anuale ale statului. “Bugetul de stat prevede şi autorizează, în formă legislativă,
cheltuielile şi resursele statului”. Această definiţie pune în evidenţă necesitatea aprobării
parlamentare a indicatorilor bugetari. Fiind un document ce necesită autorizarea prealabilă a puterii
legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Totodată se subliniază faptul că bugetul este un

2
act de previziune a resurselor publice şi a modului de utilizare a acestor resurse. Bugetul de stat se
elaborează pentru o perioadă de un an. Între prevederile înscrise în legea bugetului de stat şi execuţia
veniturilor şi cheltuielilor publice intervin neconcordanţe care impun anumite corective şi aprobarea
de către puterea legislativă a unor rectificări ale bugetului în cadrul aceluiaşi exerciţiu bugetar.
Legea bugetului de stat este influenţată de concepţiile politice, economice şi sociale specifice
fiecărei perioade, ca şi de interesele grupurilor care exercită puterea politică.
Ca document oficial, bugetul de stat evidenţiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor
efectua în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului, ca şi mărimea
veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului, ca şi durata de timp pentru care se elaborează
bugetul.
Abordarea economică a conceptului de buget subliniază corelaţiile macroeconomice şi în
special legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut. În teoria economică modernă, bugetul
este considerat ca o variabilă esenţială în determinarea produsului intern brut şi a nivelului folosiri
resurselor. În acest context, politica bugetară generează numeroase dispute, iar efectele acesteia sunt,
cel mai adesea, contraindicatorii.
Structura sistemului bugetar este adecvata organizarii administrative a statului. Astfel, intr-un
stat unitar (spre exemplu, Romania) bugetul de stat este organizat pe doua paliere: bugetul
administratiei centrale de stat si bugetele administratiei locale. Aceasta este o strucurare simplificata
a sistemului bugetar care insa, in Romania, asa cum precizeaza legea finantelor publice, este
reprezentat de un sistem unitar de bugete: "resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza
printr-un sistem unitar de bugete, si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,
bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor instituitii
publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii echilibrului financiar".
In statele federale sistemul bugetar este structurat pe trei nivele mari: bugetul federatiei,
bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor si bugetele locale.
O problema esentiala in cadrul procesului bugetar o reprezinta repartizarea veniturilor si
cheltuielilor intre diferitele nivele ale sistemului bugetar. Aceasta repartizare se face in raport cu
atributiile ce revin la fiecare nivel in realizarea actiunilor publice. Ca regula generala, toate
impozitele indirecte sunt venituri ale administratiei centrale de stat, iar impozitul pe avere se face
venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizeaza intre organele administratiei centrale si
locale, in functie de sarcinile ce revin fiecarui nivel organizatoric al statului.

Procesul bugetar - Definire, etape, trăsături

Aplicarea principiilor bugetare conferă documentului bugetar o anumită configuraţie. El nu
reprezintă însă o simplă listă de venituri şi cheltuieli, ci un document extrem de voluminos şi de
complex în care îşi găsesc reflectarea decizii de cea mai mare importanţă. Tocmai de aceea el este
îndelung pregătit, dezbătut şi apoi supus aprobării. Sinteza sa se regăseşte în Legea anuală a
bugetului, care trebuie pusă în aplicare de către guvern în etapa execuţiei bugetare. La încheierea
exerciţiului bugetar se întocmeşte contul general de încheiere a bugetului, supus şi el aprobării
parlamentului. Organele specializate ale statului supraveghează şi verifică operaţiile bugetare,
supunându-le controlului preventiv şi ulterior.
Toate aceste activităţi se desfăşoară în faze succesive, cu excepţia controlului, care este
prezent în toate etapele. Aceste faze sau etape în care se realizează elaborarea proiectului de buget,
dezbaterea şi aprobarea lui, execuţia şi încheierea exerciţiului bugetar, precum şi controlul asupra
tuturor acestor operaţiuni formează împreună procesul bugetar.

3
 Acesta este un proces deosebit de complex, realizat prin implicarea unui număr foarte mare
de participanţi, unii dintre aceştia având drept de decizie în materie bugetară, alţii realizând execuţia
bugetului sau controlul asupra acestuia.
Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici, care conferă acestuia trăsăturile specifice:
- este un proces decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse bugetare
limitate în raport cu nevoile societăţii pentru bunuri şi servcii publice;
- este un proces democratic, deoarece în cursul derulării etapelor sale se manifestă atât
atributele statului de drept, cât şi posibilitatea impunerii intereselor economico – sociale ale
diferitelor grupări de cetăţeni care deţin majoritatea politică de decizie;
- este un proces preponderent politic, deoarece opţiunile reflectate în buget reprezintă un
act de decizie politică al forţelor majoritare din parlament;
- este un proces ciclic, cu o etapizare riguroasă;
- are un larg impact public, cu implicaţii la nivel macro şi microeconomic, atât în plan
economic, cât şi în plan social.
Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de autoritatea statala
competenta cu privire la etapele consecutive ale procedurii bugetare:
- elaborarea proiectului de buget
- aprobarea bugetului
- executarea bugetului
- încheierea executiei bugetare
- controlul executiei bugetului
- aprobarea executiei bugetare.
În articolele Legii bugetului de stat sunt înscrise:
- volumul total al veniturilor, cheltuielilor şi a deficitului bugetar, aşa cum au fost acestea
aprobate de către Parlament;
- structura veniturilor în raport cu natura şi provenienţa lor;
- structura economică a cheltuielilor grupate în cheltuieli curente, cheltuieli de capital şi
operaţiuni financiare, precum şi regulile ce trebuie respectate de către cei care decid în privinţa
efectuării acestor cheltuieli;
- structura cheltuielilor în raport cu destinaţiile lor: servicii publice generale; apărare, odine
publică şi siguranţă naţională; cheltuieli social – culturale; cheltuieli pentru servicii şi dezvoltare
publică; cheltuieli pentru acţiuni economice; pentru fonduri la dispoziţia Guvernului şi pentru
cheltuieli aferente datoriei publice;
- transferurile, cotele şi sumele defalcate pentru bugetele locale; veniturile şi cheltuielile
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Toate acestea îşi găsesc detalierea în anexele la legea bugetului de stat, ce fac parte
integrantă din legea aprobată, ca de exemplu:
- sinteza bugetului de stat, detaliată la venituri pe capitole şi subcapitole, iar la cheltuieli pe
capitole, subcapitole, paragrafe şi titluri;
- sinteza cheltuielilor bugetare pe surse de finanţare, cu detaliere pe părţi, capitole,
subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate, după caz;
- bugetele ordonatorilor principali de credite li anexele la acestea;
- sume defalcate pentru bugetele locale;
- categorii de venituri şi cheltuieli aferente bugetelor locale;
- veniturile şi cheltuielile Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, detaliate
corespunzător;
- alte anexe.

4
 Legea bugetului asigurărilor sociale de stat cuprinde:
- volumul total al veniturilor, cheltuielilor şi excedentul bugetar aferent acestui buget;
- structura veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat;
- structura economică şi funcţională a cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat;
- dispoziţii referitoare la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
- dispoziţii referitoare la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale [constituit prin
Legea 200/2006];
- reglementări specifice exerciţiului bugetar.
Anexele Legii bugetului asigurărilor sociale de stat cuprind:
- sinteza bugetului asigurărilor sociale de stat, detaliată la venituri pe capitole şi subcapitole,
iar la cheltuieli pe părţi, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate, după caz;
- sinteza fondurilor alocate pe surse de finanţare şi titluri de cheltuieli;
- sume alocate din credite externe detaliate pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de
cheltuieli, articole şi alineate, după caz;
- programul de investiţii publice pe grupe de investiţii şi surse;
- sinteza veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj;
- alte anexe.
Astfel, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor externe
nerambursabile se adoptă prin lege.
Bugetele locale se aprobă de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor, judeţelor şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.
Bugetele instituţiilor publice autonome se aprobă de către organele abilitate în acest scop
prin legi speciale.
Bugetele instituţiilor publice finanţate parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul creditelor externe, bugetul fondurilor externe
nerambursabile se aprobă prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, iar dacă
sunt finanţate integral din bugetele de mai înainte, atunci bugetul respectivelor instituţii publice se
aprobă de către ordonatorii de credite ierarhic superior al acestora.
Bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii se adoptă de către
organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic
superior.
Bugetul trezoreriei statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Execuţia bugetului
Odată legea bugetară aprobată şi promulgată, se trece la cea ce-a treia etapă a procesului
bugetar şi anume la execuţia bugetului. Aceasta înseamnă încasarea veniturilor şi efectuarea
cheltuielilor autorizate de către Parlament prin aprobarea legilor bugetare. Sarcina revine
Guvernului, care o realizează prin organul său specializat, şi anume Ministerul Finanţelor Publice. În
execuţia bugetului sunt implicaţi însă mii de participanţi, atribuţiile acestora, de dispoziţie sau de
execuţie, fiind riguros delimitate potrivit principiului separării funcţiilor. Grija principală a acestora
este de a asigura încasarea veniturilor cel puţin la nivelul aprobat şi efectuarea cheltuielilor în
limitele şi pentru destinaţiile aprobate.
Înseamnă că veniturile înscrise în buget reprezintă sarcini minime. Depăşirea acestora (cu
excepţia celor extrabugetare) nu reprezintă un act de indisciplină bugetară dacă nu au fost încălcate
legile fiscale. Atenţia este deci îndreptată spre identificarea tuturor surselor de venituri şi încasarea
integrală a sumelor cuvenite statului, fără săvârşirea de abuzuri fiscale.

5
 În schimb, în cazul cheltuielilor, sumele înscrise în buget reprezintă limite maxime.
Efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat sau pentru alte scopuri decât cele pentru care s-a
obţinut aprobarea, reprezintă o încălcare a disciplinei financiare, iar cei vinovaţi sunt sancţionaţi.
Aici preocuparea este aceea de a efectua cheltuieli în limitele, condiţiile şi pentru destinaţiile legale,
evitându-se deturnările de fonduri, risipa şi abuzurile.
Pentru a se putea trece la execuţia de casă a bugetului, adică la încasarea propriu – zisă a
veniturilor şi la efectuarea plăţilor pe seama resurselor bugetare alocate, trebuie efectuate
câteva operaţii prealabile. Mai întâi, cifrele anuale aprobate prin lege pentru venituri şi cheltuieli
trebuie repartizate pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de
eşalonarea în timp a cheltuielilor. Urmează apoi deschiderea creditelor sau alimentarea conturilor
ordonatorilor de credite, deschise la trezoreria statului, condiţie indispensabilă pentru ca alocaţiile să
poată fi folosite. Alocarea resurselor se face în limita creditelor aprobate pe destinaţiile legale, în
raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior. Ordonatorii de credite au
obligaţia de a folosi alocaţiile primite numai în limita şi pentru destinaţiile aprobate şi numai pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei pe care o conduc.
Execuţia de casă a bugetului se realizează fie prin Banca Centrală şi băncile specializate, fie
prin instituţii specializate ale Ministerului Finanţelor sau, de cele mai multe ori, printr-un sistem
mixt.
În România, execuţia de casă a bugetului a fost asigurată, până în anul 1992, de către Banca
Naţională în cooperare cu băncile specializate, iar din 1992 s-a înfiinţat trezoreria finanţelor publice
[Hotărârea Guvernului 78/1992], care a preluat execuţia de casă a bugetului.
Fazele şi metodele folosite în execuţia bugetară sunt diferite pentru venituri şi cheltuieli.
Există de altfel o delimitare riguroasă între execuţia părţii de venituri şi execuţia părţii de cheltuieli
în virtutea interdicţiei de a se efectua plăţi direct din venituri şi în conformitate cu regula non –
contractării veniturilor şi cheltuielilor.
Execuţia părţii de cheltuieli ridică probleme mai complexe şi de aceea sunt riguros
delimitate fazele ce trebuie parcurse şi competenţele organelor de dispoziţie (ordonatorii de credite)
şi a celor de execuţie (casierii sau contabilii plătitori).
Primele trei faze, adică angajarea, lichidarea şi ordonanţarea sunt de competenţa
ordonatorilor de credite, iar cea de-a patra, plata propriu – zisă, este realizată de organele de execuţie.
Prin angajarea cheltuielii de către o instituţie publică finanţată din buget se înţelege
asumarea obligaţiei acesteia de a plăti în viitor o sumă de bani unei terţe persoane fizice sau juridice.
Angajarea trebuie să aibă temei legal. Ea se realizează în cazul achiziţionării bunurilor sau serviciilor
prin încheierea unui contract, emiterea unei comenzi sau acceptarea unei oferte. Unele obligaţii se
nasc prin adoptarea unei decizii de numire în funcţie, în cazul angajării unui funcţionar public, printr-
o hotărâre judecătorească cu titlu executoriu prin care instituţia este obligată să efectueze unele plăţi,
sau angajarea poate rezulta din legile adoptate de către Parlament cu privire la introducerea unei noi
grile de salarizare pentru bugetari, care duce la majorarea salariilor, cu privire la indexarea salariilor
sau acordarea unor compensaţii.
Lichidarea cheltuielii are două faze:
faza în care se constată faptic şi pe bază de acte justificative realizarea operaţiei angajate sau dispuse
în prealabil şi
faza în care se stabileşte suma datorată beneficiarului. În raport cu gradul de îndeplinire a obligaţiei
consemnate cu prilejul angajării prealabile, suma datorată coincide sau nu cu cea stabilită în
momentul angajării cheltuielii.
Ordonanţarea plăţii se realizează prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziţii de plată
adresată casierului, prin care, în urma lichidării, se dispune plata sumei cuvenite beneficiarului.

6
Angajarea şi efectuarea de cheltuieli se aprobă şi se efectuează numai dacă pe documentul respectiv
există viza de control financiar preventiv. Pentru cheltuielile consolidate sau cu caracter sistematic,
precum plata salariilor funcţionarilor publici sau plăţile în contul serviciului datoriei publice, plăţile
se pot efectua fără o ordonanţare prealabilă. Aceasta nu înseamnă însă că statele de plată nu trebuie
să poarte viza de control financiar preventiv.
Plata propriu – zisă este obligaţia de achitare a sumei datorate beneficiarului.
În execuţia părţii de venituri se respectă, de asemenea, principiul separării funcţiilor, iar
operaţiile care se realizează diferă în raport cu felul veniturilor cuvenite statului.
Există astfel, potrivit naturii veniturilor, două feluri de proceduri: procedurile fiscale şi
procedurile nefiscale.
La rândul lor, procedurile fiscale sunt diferite pentru impozitele directe şi pentru cele
indirecte.
În cazul impozitelor directe, procedurile presupun, în virtutea principiului separării
funcţiilor, două faze şi anume: faza deciziilor administrative şi faza deciziilor contabile.
Executată de către aparatul fiscal specializat din subordinea Ministerului Finanţelor Publice,
faza administrativă comportă trei operaţii tehnice şi anume: aşezarea, lichidarea şi emiterea titlului de
percepere.
Aşezarea implică identificarea materiei impozabile, atunci când faptul generator de impozite
s-a produs, şi evaluarea acesteia. Aşezarea reprezintă o operaţie de maximă importanţă pentru
evitarea evaziunii fiscale pe calea clandestinismului sau a subevaluării materiei impozabile.
Lichidarea constă în stabilirea mărimii impozitului datorat de către fiecare contribuabil în
funcţie de baza de calcul a impozitului (materia impozabilă evaluată) şi regimul fiscal de impozitare
(cotele sau sumele fixe stabilite prin lege pentru unitatea de impunere şi eventualele facilităţi fiscale
de care poate beneficia, potrivit legii, contribuabilul). Suma datorată de către fiecare contribuabil
reprezintă debitul său fiscal.
Emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea debitului fiscal ce urmează
a fi încasat de la fiecare contribuabil într-un act sau dispiziţie prin care se autorizează perceperea
propriu – zisă a impozitelor.
Faza execuţiei contabile încheie procedura în cazul impozitelor directe, constând în
perceperea propriu – zisă a acestora de către agenţi încasatori sau contabili încasatori ce aparţin
trezoreriei statului sau unităţilor ce efectuează cu mandat operaţiile de încasare a impozitelor.
Procedura de execuţie a impozitelor indirecte se caracterizează prin faptul că nu se aplică
întocmai separarea funcţiilor. De exemplu, în cazul taxelor vamale, aşezarea, lichidarea şi perceperea
se realizează deodată, cu ocazia vămuirii mărfii şi a achitării taxelor vamale stabilite. Aici un rol
considerabil îl are plătitorul care întocmeşte declaraţia vamală, organul administrativ verificând
exactitatea datelor.
Există şi proceduri nefiscale practicate în unele ţări prin emiterea unui ordin de vărsare sau
de încasare prin care datornicul este invitat pe cale amiabilă să-şi achite datoria, în caz contrar fiind
sesizată instanţa, sau procedura de încasare forţată, caz în care se emite un titlu executoriu (pentru
acele creanţe ale statului care nu au un mod special de încasare).

Încheierea execuţiei bugetare

Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia de a urmări şi supraveghea în permanenţă mersul
execuţiei bugetului şi de a prezenta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului cu privire la
starea de echilibru a bugetului.
El foloseşte în acest sens dările de seamă contabile trimestriale ale ordonatorilor de credite şi
urmăreşte conturile privind execuţia de casă a bugetului prin trezoreria statului.

7
 La încheierea exerciţiului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice trebuie să întocmească
contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi, respectiv, contul de execuţie a bugetului
asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor
speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele la acestea.
Momentul întocmirii depinde de metoda folosită în realizarea exerciţiului bugetar.
Dacă se foloseşte metoda de gestiune, atunci conturile bugetului se închid în ultima zi a
anului bugetar, astfel că în contul general anual de execuţie se vor reflecta veniturile efectiv încasate
şi cheltuielile efectuate până la sfârşitul anului. În acest caz, veniturile cuvenite bugetului şi
neîncasate şi cheltuielile angajate, dar neefectuate până la sfârşitul anului se transmit în bugetul
următor şi se vor reflecta în contul anual al exerciţiului următor.
Dacă se aplică metoda de exerciţiu, atunci contul general anual se va întocmi după expirarea
perioadei de prelungire a execuţiei pentru bugetul anului încheiat, el reflectând veniturile şi
cheltuielile anului expirat, chiar dacă unele dintre ele s-au realizat după încheierea exerciţiului
bugetar.
Conturile anuale de execuţie cuprind:
la venituri: prevederi bugetare iniţiale, prevederi bugetare definitive şi încasări realizate;
la cheltuieli: credite bugetare iniţiale, credite bugetare definitive şi plăţi efectuate.
Prin compararea încasărilor realizate cu plăţile efectuate se poate aprecia starea de echilibru a
bugetului încheiat, diferenţa favorabilă apărând ca excedent definitiv, iar cea nefavorabilă ca deficit
al bugetului.
Conturile generale întocmite de către Ministerul Finanţelor Publice se prezintă Guvernului
spre analiză şi însuşire. Odată însuşite de Guvern, se înaintează până la data de 1 iulie a anului
următor Parlamentului spre aprobare.
Ministerul Finanţelor Publice este obligat să întocmească şi să anexeze la contul general de
execuţie a bugetului de stat şi contul general al datoriei publice. Acesta cuprinde conturile datoriei
publice interne şi datoriei publice externe directe a statului şi situaţiile garanţiilor guvernamentale
pentru credite interne şi pentru credite externe primite de către alte persoane juridice.

8
 Etapele procesului bugetar la nivelul autorităţilor publice centrale din România

Ministerul Finantelor
Guvern Parlament
Publice
Aproba propunerile Este informat de
Propune obiectivele Guvern asupra
politicii fiscale si MFP
principalelor orientari
bugetare ,impreuna ale politicii macro-
culimitele de cheltuieli pe economice si ale
ordonatori principali de finantelor publice
credite.

MFP Ordonatori principali

Ordonatorii principali de
de credite
Transmite ordonatorilor principali credite
de credite o scrisoare cadru
Elaboreaza proiectele de buget Executia bugetului aprobat
continand contextul
propriu cu incadrarea in limitele de parlament
macroeconomic care sta la baza
intocmirii bugetului,metodologiile de cheltuieli aprobate de Guvern
de elaborare a acestuia si limitele
de cheltuieli aprobate de guvern

MFP Curtea de
Conturi
Primirea darilor de seama
contabile si elaborarea pe Verificarea
baza acestora ,a contului contului de
de executie bugetara executie bugetara
si transmiterea la
MFP Guvern
parlament a
raportului privind
Elaboreaza Aproba
controlul efectuat
proiectul legii proiectul legii
bugetare si al bugetare si al
bugetului bugetului

Guvern
Aprobarea pentru supunere Parlament
spre adoptare de catre
parlament a controlului de Analiza raportului
executie bugetara Curtii de Conturi si
adoptarea
proiectului legii de
Parlament aprobare a contului
de executie
Dezbate si aproba bugetara
proiectul de lege
privind bugetul Parlament
Primirea contului si
transmiterea acestuia
spre verificarea Curtii
de Conturi

9
 Bugetul de Stat în perioada 2008 – 2009
Bugetul general consolidat este formulat pentru anul 2008 la un nivel al veniturilor de 39,6%
din produsul intern brut, in crestere cu 2,7 puncte procentuale fata de anul 2007, cel mai ridicat nivel
din ultimii ani, si un nivel al cheltuielilor de 42,3% din produsul intern brut, in crestere cu 2,7 puncte
procentuale fata de anul 2007, cu un deficit bugetar estimat la 2,7% din produsul intern brut, sub
limita de 3 % prevazuta de Tratatul de la Maastricht, acelasi ca in anul 2007, ceea ce reflecta un
proces continuu de consolidare fiscala.
Proiectia veniturilor si cheltuielilor bugetului general consolidat pe anul 2008 reflecta
urmatoarele aspecte1:
• bugetul de stat, cea mai importanta componenta a bugetului general consolidat, se situeaza pe
primul loc ca pondere in produsul intern brut, veniturile sale reprezinta 15,5%, cheltuielile 18,2 %,
iar deficitul 2,7 %, in timp ce veniturile sale reprezinta 39,2% din veniturile bugetului general
consolidat, cheltuielile 43,0% din cheltuielile totale ale bugetului general consolidat. Aceasta
evolutie este datorata cresterii economice sustenabile, a imbunatatirii colectarii si intaririi disciplinei
fiscale. Provocarea Romaniei in acest moment este de a asigura pe baza unei viziuni coerente care
mentine stabilitatea macroeconomica, sumele necesare continuarii reformelor structurale din
educatie, cercetare dezvoltare, sanatate, mediu, dezvoltare regionala si infrastructura in transport,
cofinantarea instrumentelor structurale primite de la Uniunea Europeana pentru inlaturarea
disparitatilor dintre regiuni si plata contributiei Romaniei la bugetul comunitar.
• bugetul general centralizat al bugetelor locale inregistreaza ponderi atat la venituri cat si la
cheltuieli de peste 9% in produsul intern brut, in timp ce veniturile sale reprezinta 23,4% din
veniturile bugetului general consolidat, cheltuielile 21,8% din cheltuielile totale ale bugetului general
consolidat, valori determinate de amplul proces de descentralizare a serviciilor publice si de
consolidare a autonomiei locale, de restructurare a mecanismelor de protectie sociala a segmentelor
defavorizate ale popula|iei si al armonizarii politicilor guvernamentale si sectoriale cu cele locale ce
au condus la imbunatatirea sistemului de asigurare a surselor de finantare ale administratiei publice
locale in corelatie cu responsabilitatile transferate. Sume importante au fost directionate catre:
- compensarea cresterilor neprevizionate ale preturilor la combustibil;
- acordarea ajutorului pentru incalzirea locuintei cu lemne, carhuni, combustibili petrolieri;
- finantarea cheltuielilor de capital ale unitatilor de invatamant preuniversitar;
- finantarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap;
- finantarea programelor de pietruire a drumurilor comunale si alimentare cu apa a satelor;
- sprijin financiar la constituirea familiei;
- finantarea programelor multianuale prioritare de mediu si gospodarire a apelor.
• bugetul asigurarilor sociale de stat in anul 2008 inregistreaza ponderi de 7,29% in produsul
intern brut, atat la venituri cat si la cheltuieli, comparativ cu ponderi de peste 5% din produsul intern
brut in anul 2007, in timp ce veniturile sale reprezinta 18,4% din veniturile bugetului general
consolidat, cheltuielile 17,2%.
In primele 9 luni din anul 2008, evolutia economica a fost foarte buna, inregistrandu-se o
crestere a produsului intern brut cu 8,9% fata de aceeasi perioada din 2007.
Cererea interna a reprezentat motorul cresterii economice in aceasta perioada, formarea bruta
de capital fix fiind componenta cea mai dinamica. Formarea bruta de capital fix a fost cu 27,7% mai
mare fata de aceeasi perioada din 2007.
Consumul final individual al populatiei, urmatoarea componenta a cererii interne, a
inregistrat, de asemenea ,o crestere de 14 % fata de primele 9 luni din 2007.

1
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2008 si proiectia acesteia in perioada 2009-2011

10
 Semnificativa este evolutia comertului exterior de bunuri si servicii care,in trimestrul II, a
inregistrat o schimbare importanta, respectiv dinamica- in termeni reali-a exportului de bunuri si
servicii a fost superioara importului de bunuri si servicii.
-modificari procentuale fata de perioada corespunzatoare a anului precedent2-

Evolutia produsului intern brut pe componente de utilizare in 2008

Trim I Trim II Trim III 9 luni

Produsul intern brut 8.2 9.3 9.1 8.9
Cererea interna,din care: 15.9 10.7 10.5 12.0
-Consumul final individual al populatiei 14.3 12.2 14.6 14.1
-Consumul final colectiv a 4.1 4.1 4.9 4.4
-Formarea bruta de capital fix 33.2 30.0 24.3 27.7
Exportul de bunri si servicii 24.6 26.9 17.4 22.9
Importul de bunuri si servicii 35.2 24.4 18.7 25.5

In trimestrul IV efectele crizei economice mondiale au inceput sa se manifeste si in Romania,

încetinirea economica devenind o realitate. Datele statistice disponibile pana in acest moment arata o
reducere semnificativa a activitatii industriale dar si o diminuare a cresterii volumului de activitate in
servicii si in constructii.
Pe ansamblul economiei in trimestrul IV 2008 s-a inregistrat ceea mai pronuntata contractie a
cresterii economice trimestriale de dupa 2000. Conform datelor statistice sectoriale,crestera reala a
produsului intern brut nu a depasit 6% in trimestrul IV.
Estimarile privind cresterea economica pentru anul 2008 prevad un nivel al produsului intern
brut mai mare cu 7,9 % fata de anul 2007 , cu un punct procentual sub nivelul primelor 9 luni
(8,9%), aceasta in conditiile in care efectele actualei crize ecomico-financiare mondiale s-au resimtit
din ce in ce mai mult in economia romaneasca in trimestrul IV,conducand la restranangerea
volumului de activitate in multe domenii.
Totusi la nivelul anului 2008 se estimeaza ca s-a mentinut contributia negativa la cresterea
reala a PIB, a exportului net de bunuri si servicii, reducandu-se totusi diferenta -in termeni reali-
intre cresterea exportului de bunuri si servicii si cea a importurilor,de la 8-10 puncte procentuale in
anii precedenti la circa 3-4 puncte procentuale in anul 2008.
-modificari procentuale fata de anii precedenti3-

Evolutia produsului intern brut 2005 2006 2007 2008

estimare
Cererea interna,din care: 7,9 12,9 14,0 10,3
-Consumul final individual al 9,6 11,6 9,8 7,8
populatiei
-Consumul final colectiv a 2,3 -11,5 1,6 4,0
-Formarea bruta de capital fix 15,3 19,9 29,0 20,0
Exportul de bunuri si servicii 7,6 10,4 7,9 16,3

2
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a II-a
3
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a II-a

11
Importul de bunri si servicii 16,0 22,6 27,2 20,1
Produsul intern brut 4,2 7,9 6,2 7,9
Industrie 2,6 7,2 5,3 2,1
Agricultura -17,2 3,4 -16,5 24,8
Constructii 11,2 23,4 33,6 26,5
Servicii 8,8 6,8 7,3 5,7

In trimestrul IV 2008 s-a accentuat declinul unor ramuri industriale (produse textile,
metalurgie, mobilier, masini si aparate electrice, celuloza, hartie si produse din hartie) si s-a diminuat
amplitudinea cresterilor inregistrate in prima parte a anului in alte ramuri cu contributii importante in
productia industriala .
In aceste conditii,pentru trimestrul IV 2008 se estimeaza o reducerea productiei industriale cu
6,1% fata de acelasi trimestru al anului anterior. Aceasta evolutie a condus la o crestere a valorii
adaugate brute industriale de 2,1% pe ansamblul anului 2008 fata de 4,8% in primele 9 luni din
2008.
In ceea ce priveste agricultura, dupa ce in prima parte a anului evolutiile au fost modeste,sunt
de remarcat rezultatele exceptionale obtinute la culturile cerealiere din vara (grau,orz,orzoaica,etc),
dar si la culturile de toamna (porumb ,floarea soarelui,soia,etc) care au condus la un spor al valorii
adaugate brute din sector de 24,8 % pe inreg anul 2008.
Constructiile au reprezentat in anul 2008 sectorul cel mai dinamic al economiei
romanesti.Totusi efectele crizei s-au facut resimtite si in acest sector , conducand la incetinirea
activitatii in a doua parte a anului, tendinta care s-a accentuat in ultimile 3 luni. Valoarea aduagata
bruta din constructii este estimata la 26,5% pentru anul 2008.
Serviciile - cel mai important sector al economiei romanesti, prin ponderea pe care o detine
in produsul intern brut -au resimtit efectele crizei in trim IV ,in special in activitatea comerciala, in
activitatea sectorului bancar si in serviciile din categoria “celor prestate pentru intreprinderi”. Pe
ansamblul anului 2008,valoarea adaugata bruta din sectorul tertiar este estimata sa se majoreze cu
5,7%.

12
 Structura cheltuielilor bugetului general consolidat in anul 2008

Cheltuieli de Alte cheltuieli 2%

capital 15% Cheltuieli de
personal 16%

Asistenta sociala
26%
Bunuri si servicii
19%

Dobanzi 2%

Alte transferuri Transferuri intre Subventii 4%

12% unitati 4%

Efectele politicii fiscal - bugetare din anul 2008 asupra anului 2009
Efecte externe Depasirea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar admis conform
Pactului de stabilitate si crejtere, ceea ce pune Romania in situatia de a i se aplica procedura de
deficit excesiv.
Reducerea ratingului suveran de catre agentiile internationale de rating sub categoria de
grad investitional cu consecinte negative asupra costurilor aferente finantarii externe la nivel
guvernamental.
Lipsa de predictibilitate a politicii fiscal-bugetare si derapajul bugetar major de la sfarsitul
anului trecut au condus la erodarea increderii investitorilor straini. In ultima parte a anului trecut,
fluxul de investitii straine a scazut de la 963 milioane euro in octombrie la mai putin de 400 milioane
euro in decembrie.
Efecte interne. Obligatii neonorate ale administratjei centrale si locale catre agentii economiei
de 7.7 miliarde lei, echivalentul a 2,1 miliarde euro (1,5% din PIB) care au condus la o restrangere
artificiala a volumului de activitate, indeosebi, in constructii. Aceasta este una din cauzele pentru
care, spre exemplu, lucrarile de constructii s-au majorat in noiembrie doar cu 13,4%.
Efecte interne. Cresterea cu 16,4 miliarde lei a datoriei publice guvernamentale la 30
noiembrie 2008 fata de sfarsitul anului 2007 ca urmare a finantarii unui deficit bugetar mult mai
mare decat cel estimat, in conditiile turbulentelor de pe pietele financiare international, restrangerii
lichiditatii la nivel global si cresterii randamentelor obtinute la emisiunile de titluri de stat in lei.
Necesitatea ajustarii cheltuielilor pubiice si a deficitului bugetar in conditiile unui mediu
economic dificil
Lipsa de absorbtie a fondurilor europene. Spre exemplu, neefectuarea platilor in agricultura
din avansul primit de la UE a facut ca o suprafata importanta sa nu fie cultivata.

Structura veniturilor bugetare in anul 20094

4
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009 si proiectia acesteia pe anii 2010-2012

13
 Estimarea veniturilor bugetului general consolidat s-a realizat pe baza indicatorilor
macroeconomici proiectati pentru anul 2009 si a reglementarilor existente in domeniul fiscal in
vigoare de la 1 ianuarie 2009.

Structura veniturilor bugetare pe anii 2008-2009

% din totalul
milioane lei % din PIB
venituri
Propuner Progra Propune Propu
Program Program
i m ri neri
2008 2009 2008 2009 2008 2009
Total venituri 184.305, 221.722,4 36.5 38.3 100.0 100.0
2
Venituri curente 172.589, 198.715,1 34.2 34.4 93.6 89.6
1
Venituri fiscale 105.873, 122.726,4 21.0 21.2 57.4 55.4
6
Impozit pe venit, profit si castiguri din 17.439,3 20.506,9 3.5 3.5 9.5 9.2
capital de la persoane juridice din care:
Impozit pe profit 15.783,3 18.589,0 3.1 3.2 8.6 8.4
Alte impozite pe profit, venit si castiguri 1.656,0 1.917,9 0.3 0.3 0.9 0.9
de la persoane juridice
Impozit pe venit, profit si castiguri de 17.590,7 22.182,8 3.5 3.8 9.5 10.0
capital de la persoane fizice din care:
Impozit pe venit si salarii 17.543,2 22.155,8 3.5 3.8 9.5 10.0
Alte impozite pe profit, venit si castiguri 47.5 27.0 0.0 0.0 0.0 0.0
din capital
Impozite si taxe pe proprietate 4.069,3 4.800,7 0.8 0.8 2.2 2.2
Impozite si taxe pe bunuri si servicii din 65.535,5 73.813,4 13.0 12.8 35.6 33.3
care:
T.V.A. 47.030,0 53.499,7 9.3 9.2 25.5 24.1
Accize 16.071,5 18.393,3 3.2 3.2 8.7 8.3
Taxe de utilizarea bunurilor, autorizarea 2.279,3 1.862,8 0.5 0.3 1.2 0.8
utilizarii bunurilor sau pe desfasurarea
de activitati
Impozit pe comertul exterior si 1.123,8 1.215,1 0.2 0.2 0.6 0.5
tranzactiile internationale
Alte impozite si taxe fiscale 115.0 207.5 0.0 0.0 0.1 0.1
Contributii de asigurari sociale 49.386,0 58.416,3 9.8 10.1 26.8 26.3
Venituri nefiscale 17.329,5 17.572,4 3.4 3.0 9.4 7.9
Venituri de capital 1.116,5 1.204,7 0.2 0.2 0.6 0.5
Donatii 10.599,6 5.013,3 2.1 0.9 5.8 2.3
Sume primite de la UE in contul platilor 16.789,2 2.9 7.6
efectuate

14
 Cadrul Macroeconomic Intern in anul 20095:

Indicatori UM Estimari
PIB, preturi curente Mld . lei 579
Rata de crestere % 2,5
Curs de schimb mediu Lei/euro 4,0
Cresterea medie a preturilor de consum (IPC) % 5,0
Deflator PIB % 10,1
Numarul de someri inregistrati la sfarsitul anului Mii pers. 505
Castigul salarial mediu brut Lei/luna 1820
Salariul mediu brut Lei/luna 1693
Exporturile de bunuri – rata de crestere % 2,1
Importurile de bunuri – rata de crestere % -1,1
Soldul contului curent %PIB -10,3

Cresterea economica
In prima parte a anului 2009, tendinta de contractie a activitatii economice se va accentua.
Este posibil ca in primul trimestru din anul 2009 cresterea reala a produsului intern brut sa se situeze
chiar sub 1%, dar pentru anul 2009, cadrul macroeconomic previzioneaza un produs intern brut in
crestere, in termeni reali, cu 2,5% fata de 2008.
Cererea interna isi va diminua puternic amplitudinea de crestere pana la 3,9%

Efectele crizei mondiale

Efectele crizei financiare si economice vor fi resimţite puternic, cu deosebire in primul
semestru, dar acestea se apreciază ca vor fi mai mici decât in cazul altor tari din zona, pentru ca:
- România are una din cele mai mici ponderi ale exportului in PIB, ceea ce înseamnă un efect
mai redus al contracţiei pieţelor externe; exportul de bunuri şi servicii in PIB este in România în jur
de 30%, comparativ cu 41%in Polonia, 63% in Bulgaria, 80% in Cehia si Ungaria;
- România are o pondere a creditului neguvernamental in PIB de circa 40%, mult sub media
din celelalte tari europene
- România are una din cele mai reduse rate de dependenta de importurile energetice
- România are un important sector economic in afara pieţelor (agricultura, construcţii regie
proprie, etc.).
Industrie
Producţia industriala se va reduce in primul semestru cu circa 5%, iar pe întregul an cu 1%.
Construcţii
Construcţiile vor înregistra cea mai amplă contracţie, respectiv de la o creştere cu 26% în
2008 la o creştere cu circa 6% in 2009, deşi lucrările de infrastructură finanţate din fonduri publice
se vor intensifica.
Agricultura
Pentru agricultura se prevede o creştere de 4,2% în condiţii climaterice normale.

Comerţ exterior
5
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a II-a

15
 Exporturile de bunuri in anul 2009 vor creste doar cu 2,1%, iar importurile de bunuri se vor
reduce cu 1,1%, ca efect al reducerii productiei industriale cu 1%. Exporturile de bunuri
intracomunitare vor inregistra o crestere cu 0,5%, iar importurile o diminuare cu 1,7%. Se estimeaza
totusi mentinerea tendintei inregistrate in 2008 si anume depasirea ritmului de crestere al
importurilor de catre cel al exporturilor, respectiv cu 3,2 puncte procentuale.
Balanta externa
Ponderea deficitului comercial FOB-FOB in PIB se va diminua cu 1,3 puncte procentuale,
ajungand la 11,7%. Deficitul contului curent al balantei de plati externe se asteapta sa fie de circa
14,8 mid. euro, reprezentand 10,3% din PIB.
Numar de salariati
In anul 2009 numarul mediu de salariati va continua tendinta de crestere, mai mica insa fata
de cea inregistrata in anii precedenti, respectiv cu 20 mii persoane (0,4%) fata de anul 2008, iar
rata somajului inregistrat va fi de 5,5%, in crestere cu 1,1 puncte procentuale fata de
sfarsitul anului 2008.
Veniturile salariale
Se prevede o crestere moderata a castigului salarial mediu brut pana la nivelul de 1820 lei,
iar pentru castigul salarial mediu net un nivel de 1352 lei in crestere cu 6,3% fata de 2008. Salariul
mediu brut este estimat la 1693 lei.
Inflatia
Rata inflafiei se va reduce fata de sfarsjtul anului 2008 la 4,5%, in timp ce media anuala se va
situa la 5%.
Pe de alta parte, contextul economic international, dar si persistenta unor dezechilibre
macroeconomice manifestate in ultima parte a anului anterior au determinat o volatilitate mai ampla
a cursului de schimb, in sensul deprecierii monedei nationale fata de principalele valute.

Resurse Interne
Evolutia principalelor venituri ale bugetului general consolidat in anii
2008-2009

12 9.4 9.9
10 8 7.7
8
PIB %

6 3.6 3.5 2008

2.7 3.1 3.2 3.4
4 2.5 2.3
1.8 2009
2 0.5
0
Impozit pe Impozit pe TVA Accize Contriburii Venituri Sume primite
profit venit asigurari nefiscale din FEN
sociale postaderare
si preaderare

Politica Fiscala

16
 In anul 2009, politica fiscala va fi caracterizata de coerenta, predictibilitate si
stabilitate prin elaborarea unor proiecte ale Codului fiscal si Codului de procedura fiscala, unitar
integrate si armonizate cu directivele Uniunii Europene, precum si cu realitatile economice.
Obiectivul urmarit este simplificarea legislatiei fiscale si o mai buna intelegere a ei de catre
contribuabili.
Impozitul pe Venit
Menţinerea cotei unice de impozitare directa de 16% a veniturilor si asigurarea echitatii in
repartizarea sarcinii fiscale pentru persoanele cu venituri mici, prin acordarea de compensatii si
deduceri fiscale. Eliminarea temporara a impozitului pe veniturile din dobanzile la depozitele
bancare, inclusiv ale nerezidentilor, in vederea stimularii economisirii
Prognoza
Dinamica de 9% fata de anul 2008, in scadere cu 0,1 puncte procentuale ca pondere in PIB.
Evolutia este determinata in principal, de cresterile moderate ale castigului salarial mediu brut si
numarului mediu de salariati in anul 2009 fata de anul 2008.
Impozitul pe profit
Mentinerea cotei unice de impozitare directa de 16%.
Fonduri de preaderare
Perioada 2009-2010 este decisiva in ceea ce priveste absorbtia fondurilor comunitare de
preaderare, avand in vedere faptul ca primirea fondurilor PHARE, ISPA §i SAPARD va inceta dupa
realizarea integrala a programelor finantate din aceste fonduri, in functie de angajarea si efectuarea
platilor convenite cu Comisia Europeana.
In general, creditele bugetare, atat pentru fondurile PHARE §i ISPA, cat si pentru
cofinantarea aferenta acestora, vor inregistra O crestere in anul 2009 fata de 2008, determinata de:
- contractarea,si in anul 2008, a unui numar mare de proiecte care implica plata avansului in
perioada imediat urmatoare (in unele cazuri, acesta putand ajunge la 80% din valoarea totala).
- intarzieri in derularea contractelor in anul 2008, fapt ce a condus la necesitatea realocarii pentru
anul 2009 a unor plati programate.
- maturizarea proiectelor ISPA (indeplinirea unor conditionalitati referitoare la achizitii de
terenuri, obtinerea de avize, permise) si accelerarea derularii lor efective.
Fonduri post-aderare
In contextul noii abordari privind reflectarea in bugetul de stat a sumelor destinate finantarii
propunerilor de proiecte si proiectelor ce urmeaza sa fie implementate in cadrul programelor aferente
Politicii de Coeziune a U.E., Politicilor Agricole Comune si de Pescuit, precum si altor facilitati si
instrumente postaderare care functioneaza pe principiul rambursarii cheltuielilor catre beneficiari, o
parte din cheltuielile respective ale bugetului de stat si local va fi recuperata de la Uniunea
Europeana si va fi inregistrata ca venit.
Cheltuielile aferente proiectelor cu finanfare post-aderare ale administratis publice centrale si
locale si cofinanjarii programelor cu finanfare comunitara sunt estimate la 8.4 miliarde lei (1.44%
din PIB).
Veniturile din fondurile de post-aderare estimate pentru anul 2009 sunt de 5,13 miliarde lei,
reprezentand 0,9% din PIB6.
Realizarea nivelului prognozat al veniturilor din fonduri post-aderare este direct conditionata
de accelerarea ritmului de absorbtie a fondurilor. In acest sens, un rol important il va avea grupul
interministerial de monitorizare a implementarii fondurilor europene, coordonat de Primul-ministru
si care va analiza saptamanal gradul de atragere a acestor fonduri.

6
Estimarea a avut in vedere ratele de intervenpe comunitara stabilie pentru diversele instrumente de finantare.

17
 Principalele politici sectoriale promovate prin proiectul de buget pe anul 2009
Obiectivele cheie ale politicii bugetare sunt reafirmarea politicilor publice in sectoarele ce tin
de capitalul uman, precum invatamantul, cercetarea si dezvoltarea, sanatatea si coeziunea sociala, in
paralel cu sustinerea contributiei nationale la programele de investitii eligibile spre a fi finantate din
fonduri europene si a platii contributiei nationale la bugetul european.
Evolutia principalelor actiuni finantate prin proiectul de buget in perioada 2008-2009 7:

ACTIUNI 2008 2009 2008 2009 %

- milioane lei - % din PIB 2009/2008
Asigurari si asistenta sociala 55.568,6 64.230,5 11,0 11,1 115,6
Invatamant 26.445,2 34.559,7 5,2 6,0 130,7
Transporturi 21.726,4 24.050,0 4,3 4,2 110,7
Sanatate 19.518,5 22.969,6 3,9 4,0 117,7
Agricultura, silvicultura, piscicultura si
vanatoare 13.069,4 17.088,4 2,6 3,0 130,8

Autoritati publice si actiuni externe 14.122,1 15.326,1 2,8 2,6 108,5

Ordine publica si siguranta nationala 12.777,9 13.036,8 2,5 2,3 102,0
Locuinte, servicii si dezvoltare publica 6.820,0 7.222,6 1,4 1,2 105,9
Tranzactii privind datoria publica si
imprumuturile 3.989,2 6.979,4 0,8 1,2 175,0

Aparare 5.389,8 6.546,1 1,1 1,1 121,5

Cultura, recreere si religie 5.222,3 5.623,9 1,0 1,0 107,7
Cercetare fundamentala, cercetare
dezvoltare si cercetare in domeniul 2.661,8 4.515,2 0,5 0,8 169,6
economic
Actiuni generale, economice,
comerciale si de munca 2.358,0 3.693,3 0,5 0,6 156,6

Combustibil si energie 3.240,1 3.480,8 0,6 0,6 107,4

Protectia mediului 2.004,0 3.424,5 0,4 0,6 170,9
Alte servicii publice generale 2.848,0 2.315,8 0,6 0,4 81,3
Alte actiuni economice 581,8 613,6 0,1 0,1 105,5
Industria extractiva, prelucratoare si
constructii 423,3 419,9 0,1 0,1 99,2

Comunicatii 45,8 175,8 0,0 0,0 383,8

7
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009 si proiectia acesteia pe anii 2010-2012

18
 Obiectivele Politicii Bugetare in anul 2009. Principii de Alocare a Resurselor8

Cheltuielile pentru investitii

Alocarea unor sume importante pentru cheltuielile de investitii reprezinta principalul mijloc
de limitare a ritmului de scadere economica si de compensare partiala a reducerii activitatii din
sectorul privat si pentru asigurarea nivelului programat de venituri publice.

Investitii publice 2009

mld. lei mld. Euro %PIB
Total, din care: 40.9 10.2 7.0%
Resurse interne 12.1 3.0 2.1%
Fonduri de 4.5 1.1 0.8%
preaderare
Fonduri de 8.4 2.1 1.4%
postaderare9
Proiecte cu finantare 4.1 1.1 0.7%
rambursabila
Din deficit 11.8 2.9 2.0%

Bugetul de Stat pe timp de criza economico-financiara

Aprobarea bugetului de stat trebuie sa respecte calendarul bugetar prezentat in legea
finantelor publice (500/2002). Astfel, organele abilitate trebuie sa emita indicatorii macroeconomici
si sociali pana la data de 31 martie a anului curent.
Ministerul Finantelor trebuie sa trimita Guvernului până la data de 1 mai, obiectivele politicii
fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi următorii 3 ani,
împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmând ca acesta să le
aprobe până la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale
Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor
publice.
Ministerul Finantelor publice trebuie sa transmita ordonatorilor principali de credite pana pe
data de 1 iunie contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget,
metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la
Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul
bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii 3 ani.
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de
credite şia bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le
depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. Guvernul trebuie sa trimita proiectele
legilor bugetare spre adoptare Parlamentului,cel tarziu pana pe 15 octombrie.Parlamentul poate
adopta bugetele pe ansamblu, pe parti sau pe capitole.10
Criza financara a intarziat acest proces, primul motiv pentru care prim ministrul Calin
Popescu-Tariceanu amana aprobarea proiectului bugetului de stat pe 2009 solicitand ministrului
Finantelor sa revizuiasca in scadere cheltuielile administratiei publice, inclusiv cele de personal si
8
Raport privind situatia macroeconomica pentru anul 2009si proiectia acesteia in perioada 2010-2012, Varianta a II-a
9
Includ cofinantarea nationala in valoare de aproximativ 3,2 miliarde lei
10
Mediafax si Financiarul

19
capital, astfel incat acestea sa nu depaseasca nivelul din 2008. La sfarsitul trimestrului al treilea
bancile au redus liniile de creditare din cauza crizei financiare iar firmele au ramas fara lichiditati si
au intarziat plata impozitelor si taxelor catre stat , provocand pierderi statului de 1,5 miliarde de
lei,asa cum a precizat ministrul economiei si finantelor de atunci ,Varujan Vosganian : "Avem
dificultăţi la colectare, începând de la jumătatea lunii octombrie, pentru că băncile şi-au redus liniile
de finanţare, ceea ce ne-a cauzat pierderi de 1,5 miliarde de lei. Companiile au probleme de
lichiditate şi de aceea se reduce gradul de conformare voluntară" .
In conditii de recesiune aveam nevoie de un buget de criza cu reducerea cheltuielilor la
maximum si orientarea catre investitii,asa cum a precizat si Calin Popescu Tariceanu: „Vrem un
buget orientat spre investiţii, nu pe consum. Deci, adio dotări cu autovehicule şi alte poveşti de genul
acesta“. Astfel prin aceasta declaratie, prim ministrul de atunci recunostea ca in anul 2008 s-a
cheltuit mai mult decat s-a incasat ,si poate chiar s-a cheltuit fara folos, Romania inregistrand un
deficit bugetar de 4,8 % in 2008, in conditiile in care am avut cea mai mare crestere economica din
Europa ,aproximativ 9 % .
Nu tot proiectul bugetar a fost amanat; bugetul asigurarilor sociale de stat a fost aprobat inca din
octombrie 2008. Calin Popescu Tariceanu dorea un buget al dezvoltarii, al investitiilor in
infrastructura, educatie, sanatate si agricultura : "In actualul context al situatiei economice
internationale, bugetul Romaniei va fi indreptat catre investitii, catre dezvoltarea cresterii economice
si nu spre consum. Taxele si impozitele nu vor fi majorate si nu vom introduce impozite noi prin
acest proiect de buget” . S-a urmarit plafonarea cheltuielilor publice la o serie de autoritati intre
care Cancelaria Primului-Ministru, Secretariatul General al Guvernului, Administratia Prezidentiala,
Curtea de Conturi si redirectionarea acestor fonduri obtinute prin economisire catre investitii in
agricultura si infrastructura. Conform primului proiect agricultura va beneficia in 2009 de un buget
de 3% din PIB, dublu fata de anul 2006 si cu 27% mai mult decat anul 2008. Ministerului
Agriculturii a primit o majorare de buget cu 500 milioane lei, pentru programul anual de combatere
a secetei.
O alta masura pe care guvernul Tariceanu dorea sa o adopte este diminuarea bazei
impozabile pentru calculul impozitului pe profit, prin acordarea unei deduceri suplimentare pentru
activitatile de cercetare-dezvoltare, in proportie de 20% a cheltuielilor eligibile pentru aceste
activitati. „Este o formula care se foloseste si in Europa pentru stimularea activitatii de cercetare
dezvoltare”,spunea atunci domnul Tariceanu. De asemenea, se urmarea o crestere a exportului de
bunuri si servicii; intr-adevar erau masuri foarte bune pentru adoptarea unui buget de criza ,insa
guvernul Tariceanu nu s-a gandit deloc la turism, o modalitate foarte buna de atragere a banilor
strainilor , mai ales in momentul in care romanii plecati la munca in spania si italia nu mai trimiteau
atat de multi bani acasa,aceste doua tari fiind lovite si ele de criza.
Principala cauza pentru care adoptarea bugetului s-a amanat atat de mult a fost schimbarea
guvernului in urma alegerilor din noiembrie.De asemenea si infiintarea noului guvern a durat foarte
mult.In prima etapa a infiintarii noului guvern a fost numit prim ministru domnul Stolojan, care a
renuntat la aceasta functie dupa doar cateva zile. Din aceasta cauza cele doua partide .PSD si PDL au
fost nevoite sa reinceapa discutiile privind noul guvern si noul priministru. In fuctia de prim ministru
a fost investit primarul Clujului ,Emil Boc .11
Noul prim ministru, Emil Boc a urmarit sa adopte aceleasi masuri: diminurea cheltuililor si
investitia in agricultura, urmarind un deficit bugetar mai mic decat cel din 2008, motiv pentru care a

11
http://www.ziare.com/articole/buget+aprobat+2009

20
criticat foarte dur guvernul Tariceanu. "Situatia ramane dificila: e nevoie de bani pentru a acoperi
golurile bugetare lasate de fosta guvernare, pentru a mentine in functiune motoarele economice, a
asigura slujbele cat mai multor oameni si a onora unele promisiuni facute de PSD si PDL in
campania electorala. Fosta guvernare ne-a lasat un deficit de 5% si o crestere economica de 8%,
adica un dezastru economic. Noi trebuie sa facem fata acestui impact devastator".
Guvernul Boc a venit cu ceva nou: infiintarea Ministerului Turismului si orientarea
investiilor si catre acest domeniu. Guvernul Boc urmarea prin aceasta masura atragerea banilor din
strainatate,bani ce veneau din ce in ce mai putini din cauza ca romanii care trimiteau bani din tarile
in care lucrau sufereau si ei din cauza crizei financiare.
Bugetul de stat pe 2009 a fost aprobat pe 20 februarie de Parlamentul Romaniei cu 226
voturi favorabile si 61 impotriva .
Nivelurile de venituri şi cheltuieli prevăzute pentru 2008 şi 2009 sunt record pentru ultimii
ani, în condiţiile în care în 2007, veniturile încasate de stat au echivalat cu doar 31,6% din PIB.
În privinţa cheltuielilor, Executivul şi-a propus să aloce 6% din PIB (34,6 miliarde lei) pentru
învăţământ, 3,9% din PIB (22,9 miliarde lei) pentru sănătate, 3% din PIB (17,3 miliarde lei) pentru
agricultură, 4,5% din PIB (26,4 miliarde lei) pentru transporturi şi 1,3% din PIB (7,3 miliarde lei)
pentru servicii publice şi locuinţe.12
Pentru asigurări şi asistenţă socială, bugetul pe 2009 prevede alocarea a 11,4% din PIB (65,7
miliarde lei).

12
http://www.mfinante.ro

21