Nivelurile textului poetic Receptarea textului literar din perspectiva stilistic
a presupune descifrarea lingvistico-artistica a operei. La toate nivelurile limb
ii, în stilul beletristic sistemul limbii este actualizat în cea mai mare libertate, cu o singura constrângere: subordonarea fata de principiul general care guverneaz a procesul semnificarii în comunicarea literara: expresivitatea estetica. I. Nivelul fonetic al limbii este dat de manifestarea ei în substanta sonora, prin sunete cu un anumit ton, cu înaltimea, durata sau amplitudinea lor, la care se ad auga silabele, accentul, ritmul, intonatia cu posibile valori expresive. Resurse le expresivitatii pot fi: Ø asocierea sunetelor în context aliteratie, armonie imitativa, asonanta, ecou, rima; Ø contraste sonore; Ø locul, tipul vocalelor (închise / deschise), accentuarea lor; Ø modificarea sunetelor; caderea sunetelor, a silabelor sau adaugarea lor; Ø onomatopee, cuvinte derivate de la acestea (frecvente în proza lui I. Creanga ca marci ale oralitatii); Ø cuvinte expresive prin sunete si volum sonor; Ø ritmul expresia necesitatii de simetrie si de armonie apare nu numai în versu l traditional, ci si în versul liber; succesiunea silabelor se asociaza cu miscare a ideilor si a sensibilitatii poetului; (exista si o ritmica a prozei, elaborata de autor prin atentia pentru cadenta si curgerea frazei (la Creanga sau la Sado veanu, de exemplu); Ø pauza este o componenta a ritmului, dar are valorile ei expresive: fragment eaza versul (cezura), întrerupe brusc comunicarea pentru a sugera o stare sufletea sca, o emotie Ø debitul numarul de sunete emise în unitatea de timp: tempoul vorbirii poate f i mai rapid sau mai lent ca manifestare temperamentala, afectiva sau retorica (în discurs).
II. Nivelul morfologic vizeaza:
Ø frecventa unor parti de vorbire (substantivele, adjectivele sunt mai frecve nte în tablouri sau în descrierile statice; verbele imprima dinamism); Ø forme rare ale cuvintelor; Ø superlativul stilistic al adjectivelor; Ø dativul etic, dativul posesiv; Ø valorile stilistice ale persoanei gramaticale; Ø valorile stilistice ale timpurilor si modurilor verbale (de exemplu, prezen tul narativ, istoric, etern; imperfectul duratei, al indeterminarii etc.); Ø elemente ale oralitatii (vocative, interjectii, verbe la imperativ etc.). III. Nivelul sintactic reprezinta dinamizarea structurilor limbii, m iscarea întregului mecanism prin relatii si concepte legate de logica. Sintaxa est e expresiva prin: Ø topica (topica normala este neutra din punct de vedere expresiv, în schimb, a baterile sunt expresive); Ø constructii redundante (reluarea si anticiparea); Ø constructii care reflecta destramarea structurii logice a enuntului: anacol utul, parantezele, digresiunile, constructiile incidente, elipsa s.a. Ø propozitiile exclamative si interogative; Ø paralelismul sintactic; Ø structurile complexe, arborescente (reflectând miscarea gândirii, a sensibilita tii). IV. Nivelul lexico-semantic este cel la care sensul apare în legatura cu expresia (forma) acestuia, sub forma semnului lingvistic manifestat în cuvânt, da r si în constructii mai largi, sintactice chiar. La acest nivel, resursele expresi vitatii sunt: Ø motive poetice / laitmotive; Ø cuvinte polisemantice; Ø câmpuri (sfere, arii) semantice (lexicale); Ø expresii, locutiuni cu rol afectiv; Ø nuante arhaice, regionale ale limbii; Ø relatii de simetrie, de opozitie (prin surprinderea contrastelor, a antonim elor sau prin paralelism); Ø resurse afective ale derivarii: diminutive, augmentative etc.; Ø îmbogatirea sensurilor prin metafora, epitet, metonimie, sinecdoca, eufemism, ironie, hiperbola s.a. (sensuri figurate); Ø folosirea mijloacelor lexico-semantice pentru a exprima umorul, satira (jo cul de cuvinte, paradoxul, ambiguitatea etc.). V. Nivelul stilistic al limbii determina organizarea limbajului în functie de inte rferenta factorului subiectiv, al creatorului, cu cel sociocultural. La acest ni vel se constituie textul ca unitate superioara enuntului; este un nivel transfra stic (dincolo de fraza), loc de întâlnire a tuturor nivelurilor anterioare. Un text literar se va diferentia de cel publicistic, administrativ sau stiintific, comun icând emoti, sentimente. Elementele lingvistice sunt completate de cele extralingv istice, textul se raportându-se la contextul cultural, estetic, psihologic, istori c etc. Analiza nivelului stilistic al textului va releva, asadar, toate acele el emente care constituie expresia unei individualitati (Tudor Vianu), adica stilul u nui scriitor.