Nestorianismul 

a fost o doctrină creştină susţinută de patriarhul Nestorie al Constantinopolului

(386-451), care atribuia lui Iisus două esenţe: una umană (omul Isus) şi una divină (Logosul,
Cuvântul, Cristos). Natura umană este distinctă şi independentă; de aceea, în Isus ar fi existat
două subiecte: persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu-Tatăl şi persoana
uman-istorică, care s-a născut din Maria. Nestorianismul a fost condamnat de Conciliul
Ecumenic de la Efes (431) pentru că refuza Mariei titlul de „Născătoare de Dumnezeu” („Maica
Domnului”). Pentru Nestorie, firea umană a fost nu numai completă şi independentă, compusă
din trup cu suflet şi din intelect/voinţă, ci a avut şi Ego-ul ei genuin, care se păstrează împreună
cu persoana Cuvântului. Unirea n-ar fi decît o simplă asociere a celor două persoane,
corespunzătoare celor două firi. Încercând să soluţioneze logic prezenţa lui Isus în chipul
omenesc, Nestorie ajunge să formuleze ideea unei a treia persoane, persoana unirii, care le leagă
pe celelalte două şi este cea care propovăduieşte, face minuni, mănâncă alături de apostoli şi
ucenici. O consecinţă a nestorianismului este faptul că nu mai recunoaşte în Maria pe Maica
Domnului, care pentru această concepţie este „Născătoare de Isus” şi nu „Născătoare de
Dumnezeu”, cum afirmă biserica. Concepţia nestoriană era că Maria n-a născut pe Fiul lui
Dumnezeu, ca să merite să fie numita „Născătoare de Dumnezeu” („Theotokos”), cum a susţinut
în mod greşit biserica, ci ea a născut doar pe omul Isus (Jeshua).

Nestorianismul
Nestorie sustinea ca in Iisus Hristos exista doua-persoane - persoana divina a Fiului lui
Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii si persoana umana sau istorica  a lui Iisus
Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara Maria. De aceea erezia lui Nestorie s-a numit
dioprosopism sau nestorianism. Aceasta conceptie eretica despre existenta a doua persoane in
Iisus Hristos ducea la afirmatia ca Dumnezeul-Tatal a avut doi fii.
 
Consecinta acestei erezii era ca Fecioara Maria n-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu ca sa merite a fi
numita "Nascatoare de Dumnezeu" ci a nascut pe omul Hristos si de aceea trebuie numita
"Nascatoare de om", sau cel mult "Nascatoare de Hristos".
 
La 11 august 430, Celestin a convocat un sinod la Roma care si-a insusit doctrina Sfantului Ciril
in privinta hristologiei. Teoria lui Nestorie despre "cei doi fii ai lui Dumnezeu", a fost declarata
erezie. Calugarul Casian, originar din Scythia Minor (Dobrogea), a fost insarcinat sa studieze in
amanunt invataturile lui Nestorie. Rezultatul cercetarilor sale a fost alcatuirea unui studiu cu
privire la intrupare (De incarnatione), in care a combatut erezia nestoriana.
 
In noiembrie 430, Ciril a tinut un sinod in Alexandria. Hotararile dogmatice ale acestui sinod le-a
cuprins intr-o lunga epistola sinodala, adresata lui Nestorie, aratand ca natura umana nu s-a
cufundat in cea divina, ci Cuvantul s-a unit ipostatic cu natura umana. La sfarsitul scrisorii, a

1
alaturat faimoasele sale "12 capitole", care contineau pe scurt tot ceea ce trebuia sa
anatematizeze Nestorie, daca voia sa mai ramana in comuniune cu celelalte Biserici. Mai tarziu,
celebrele "12 capitole" au fost numite Anatematismele lui Ciril din Alexandria.
 
Sinodul al III-lea ecumenic s-a tinut la Efes intre 22 iunie si 31 iulie 431.
Sfantul Chiril a deschis sinodul la 22 iunie 431, in catedrala Sfintei Fecioare Maria din Efes.
Nestorie nu a dorit sa se prezinte in fata sinodului, iar atat comisul Candidian cat si cei 68 de
episcopi din Asia au protestat pentru deschiderea sinodului, pentru ca episcopii din Asia nu
sosisera.
 
Cei 198 de episcopi, luand ca baza cele 12 anatematisme ale Sfantului Ciril si alte texte din
scrierile Sfintilor Parinti, in deosebi, din Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Grigorie
de Nisa, au declarat ca in Iisus Hristos sunt doua firi, una divina si alta umana, dar o singura
persoana, cea divina a Fiului lui Dumnezeu.
 
Nestorie  a fost destituit  din demnitatea  arhiereasca  si  excomunicat la 22 iunie 431.
A doua zi dupa tinerea sinodului, hotararea rostita de Parintii episcopi a fost adusa la cunostinta
lui Nestorie, a credinciosilor din Efes si a clericilor si credinciosilor din Constantinopol.  Contra
ei  a protestat delegatul imparatului. Cinci zile dupa deschiderea sinodului, a sosit la Efes si Ioan
al Antiohiei cu episcopii din Asia. Informat de cele petrecute, si-a convocat prietenii la un sinod,
declarand nule si fara valoare hotararile luate de Ciril si episcopii intruniti cu el. Ei au
anatematizat pe Ciril, autorul celor 12 Anatematisme. Ambele sinoade, atat cel prezidat de Ciril,
cat si cel prezidat de Ioan de Antiohia, au adus la cunostinta imparatului Teodosie II hotararile
lor. Dupa primirea rapoartelor, Teodosie II a trimis la Efes, la 1 iulie 431, pe magistratul Paladie,
ca sa comunice episcopilor ca socoteste nule si fara valoare hotararile luate la 22 iunie.
Trebuie amintit ca sosind la Efes cei trei delegati ai papei Celestin al Romei, s-au mai tinut in
prezenta lor inca sase sedinte, conduse tot de Ciril. Au fost examinate din nou invataturile lui
Nestorie, iar in ziua de 11 iulie, in sedinta a III-a, s-au aprobat toate hotararile luate in sedinta din
22 iunie. Nestorie, Ioan al Antiohiei si prietenii lor, au fost excomunicati.
 
Imparatul a destituit atat pe Nestorie, cat si pe Ciril si Memnon, ordonand intemnitarea lor. Dupa
indelungate negocieri imparatul a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea lui Ciril al
Alexandriei si Memnon al Efesului, reasezandu-i in scaunele lor. Dimpotriva, Nestorie a fost
exilat in Manastirea Sfantul Euprepiu de langa Antiohia, unde fusese tuns in calugarie, iar in
locul sau la Constantinopol a fost adus Maximiam.
 
2
Dupa inchiderea sinodului, sciziunea a continuat totusi intre cei din Alexandria si cei din
Antiohia. Episcopii din Antiohia erau acum suparati si pentru alegerea lui Maximian la
Constantinopol. In sinoadele tinute la Tars si Antiohia, s-a reinnoit anatema contra Sfantului
Ciril. Imparatul Teodosie II a propus lui Ciril al Alexandriei si Ioan al Antiohiei sa se intalneasca
la Nicomidia pentru impacare. Desi intrevederea ceruta de Teodosie II n-a avut loc, totusi, in
urma multor discutii si tratative, s-a ajuns la un acord. Ioan al Antiohiei a trimis la Alexandria pe
episcopul Paul de Emesa, cu oformula de credinta care recunostea expresia «Nascatoare de
Dumnezeu» si invatatura ca in unica persoana a Mantuitorului sunt doua naturi: dumnezeiasca si
omeneasca.
 
Impacarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei si Ciril al Alexandriei s-a facut, dupa doi ani de
discutii si corespondenta, la 12 aprilie 433.
 
Nestorie moare in exil pe la 450. Din ordinul imparatului, toate scrierile lui Nestorie au fost arse.
Persecutat fara crutare, nestorianismul si-a gasit un refugiu, dupa 431, la marginea Imperiului, in
scoala de la Edesa. In 489, cand, din ordinul imparatului Zeno, scoala a fost inchisa, nestorienii,
nemultumiti cu stapanirea Bizantului, au trecut in Persia. In Persia, nestorienii au infiintat la
Nisibe o scoala sub conducerea mitropolitului Barsuma, un nestorian infocat. Din Persia,
nestorianismul s-a intins, in Mesopotamia, Arabia, si chiar pana in India si China de Vest.