- Aditivii sunt produse chimice care se adauga in beton in cantitati mai mici sau egale cu 5% substanta uscata fata

de masa cimentului in scopul modificarii proprietatilor betonului, conferindu-le Ǎo serie de proprietati care le cresc

calitatea atat in stare proaspata cat si intarite.

Tip de Aditiv Efecte principale

Plastifiant Îmbunătăţirea lucrabilităţii betonului, reducerea apei
Superplastifiant Îmbunătăţirea substanţială a lucrabilităţii betonului,
reducerea în mod semnificativ a apei
Antrenor de aer Creşterea durabilităţii betonului (rezistenţa la îngheţ-
dezgheţ)
Întârzietor de priză Mărirea timpului de punere în operă a betonului
(recomandat pe timp călduros)
Accelerator de întărire Întărirea rapidă a betonului (recomnadat pe timp
friguros)

• Betonul proaspăt este betonul complet

amestecat şi aflat încă într-un stadiu care şi
permite compactarea prin metoda aleasă.
• Betonul întărit este betonul în stare solidă şi
care a obţinut o rezistenţă semnificativă.

.Betonul proaspăt este caracterizat de:

• lucrabilitate
• consistenţă
• densitate
• temperatură

Din punct de vedere al punerii în operă, betonul

proaspăt se caracterizează prin lucrabilitate.
Lucrabilitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi ce
permit păstrarea omogenităţii (adică nesepararea
părţilor componente) în timpul manipulării,
transportului, compactării şi finisării betonului
proaspăt. Lucrabilitatea poate fi caracterizată şi prin
proprietatea betonului de a umple tiparul cu uşurinţă şi
de a îngloba armăturile în timpul turnării. Pentru a
obţine o lucrabilitate bună se folosesc aditivi
(plastifianţi şi superplastifianţi).
Consistenta se refera la stabilitatea formei betonului
sau la usurinta cu care aceasta curge, reprezentând o
masura a lucrabilitatii. Este foarte important ca
amestecul sa aiba o consistenta care sa permita sa fie
transportat, turnat si finisat cu usurinta, fara
segregare (pietrisul de dimensiune mai mare din
amestec se separa).
Consistenţa se poate determina prin următoarele
metode:
- metoda tasării conului;
- metoda remodelării VE-BE
- metoda gradului de compactare
- metoda răspândirii.
Cea mai folosită metodă este metoda tasării
betonului proaspăt sub propria greutate cu
ajutorul conului de tasare.

Clasa Tasare în mm
S1 De la 10 până la 40

S2 De la 50 până la 90

S3 De la 100 până la 150

De la 160 până la 210

S4 ≥220
S5

Densitatea aparentă reprezintă masa unui metru cub de beton turnat

şi compactat. Densitatea este de aproximativ 2400 kg/m3.
Temperatura betonului proaspăt nu trebuie să fie mai mică de 5°C în
momentul livrării. În general, temperatura betonului proaspăt nu
trebuie să depăsească 30°C în cazul în care nu au fost luate măsuri
speciale pentru a se asigura că depăşirea temperaturii peste 30°C nu
va avea consecinţe negative asupra calităţii betonului întărit (de
exemplu încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor de
priză).
În cazul în care temperatura aerului este situată între +5°C şi -3°C,
temperatura betonului nu trebuie să fie mai mică de +5°C. În cazul în
care dozajul de ciment este mai mic de 240 kg/m3 sau dacă se
foloseşte ciment cu căldură de hidratare redusă (de exemplu de clasă
32,5 N), temperatura betonului trebuie să fie mai mare de +10°C la
locul de punere în operă. La temperaturi ale aerului mai mici de -3°C,
temperatura betonului trebuie să fie mai mare de +10°C. Trebuie
luate măsuri corespunzătoare de turnare pe timp friguros, care
constau în protejarea betonului împotriva îngheţului. Este
recomandată utilizarea cimenturilor cu degajare mare de căldură şi
/sau aditivi acceleratori de priza si întărire, anti-îngheţ. Nu se
recomandă punerea în operă a betonului la temperaturi ale aerului
sub -10°C.
Betonul întărit este caracterizat de:
- rezistenţă
- durabilitate
Rezistenţa la compresiune este considerată cea mai importantă
proprietate a betonului întărit, cu ajutorul căreia se defineşte clasa
betonului şi, implicit, principala clasificare a acestuia.
Durabilitatea betonului este caracteristica acestuia de a-şi păstra în
timp proprietăţile, fără măsuri speciale de întreţinere.
Rezistenţa şi durabilitatea sunt influenţate de:
• tipul de ciment - influenţează proprietăţile betonului.
• raportul apă/ciment - prea multă apă conduce la obţinerea unui
beton cu mai multe defecte de structură (poros), de rezistenţă mai
scăzută şi, implicit, mai puţin durabil.
• aditivi - este necesară utilizarea aditivilor specifici pentru creşterea
rezistenţei şi durabilităţii.
• compactare - o compactare corectă conduce la creşterea densităţii
betonului si, implicit, la creşterea rezistenţei şi a durabilităţii.
• tratarea betonului - cheia succesului unui beton durabil este o
tratare corespunzătoare a acestuia.
Încercările directe de performanţă a betonului (de ex. gradul de
permeabilitate, rezistenţă la îngheţ - dezgheţ) pot fi efectuate ca
verificări complementare pe baza standardelor în vigoare sau în
conformitate cu proceduri proprii acceptate de beneficiar.
Gradul de permeabilitate a betonului este o măsură a rezistenţei
betonului la pătrunderea apei şi/sau a agenţilor corozivi externi.
Gelivitatea reprezintă capacitatea betonului de a rezista fără reduceri
semnificative ale rezistenţelor mecanice în cazul în care acesta este
supus la un anumit număr de cicluri de îngheţ-dezgheţ.
Clasa de expunere este clasificarea condiţiilor de mediu fizice,
chimice şi mecanice la care poate fi expus betonul şi care pot
influenţa în timp suprafaţa betonului, structura sa şi/sau armăturile.
C de la Carbonation (Carbonatare=
D de la Deicing Salt (Sare pentru dezgheţ)
S de la Seawater (Apă de mare)
A de la Aggressive environment (Mediu agresiv chimic)
M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin abraziune)
XO - clasa de expunere in absenta riscului de coroziune sau de atac
XC - clasa de expunere pentru riscul de coroziune prin carbonatare
XD - clasa de expunere pentru riscul de coroziune prin cloruri
(exceptie apa de mare)
XS - clasa de expunere pentru riscul de coroziune de cloruri din apa
de mare
XF - clasa de expunere pentru atacul prin inghet - dezghet
XA - clasa de expunere pentru atacul de origine chimica
XM - clasa de expunere pentru atac mecanic (abraziune)

- Beton simplu fără piese metalice înglobate.

- Beton supus unui mediu uscat sau permanent umed.

- Beton supus unui mediu umed, rareori uscat.

- Beton expus unui mediu cu alternanta umiditate-umed.

- Beton în interiorul clădirilor cu umiditate medie sau ridicată. Cu agresivitate

chimica slaba,saturatie moderata cu apa,cu agenti de dezghetare.

- Beton expus unui mediu umed,rar uscat, fara agenti de dezghetare.

- Beton expus unui mediu cu alternanta umiditate-uscare, cu agenti de dezghetare

sau apa de mare si cu agresivitate chimica slaba.

- Beton expus unui mediu umed, rareori uscat, cu saturatie puternica de apa, fara agenti
de dezghetare si cu o agresivitate chimica moderata.
- Beton expus unui mediu cu umiditate moderata.