Basmul cult este o specie a genului epic în proză în care personaje
supranaturale, dar şi reale trec prin întâmplări fabuloase, pentru a susţine ordinea valorică a binelui (binele învinge răul).
Trăsături:
- tema – lupta dintre bine şi rău, având acelaşi final fericit, triumful binelui asupra răului;
- personajele: pozitive şi negative; naturale şi supranaturale;
- numere fatidice:3,7,9,12...;
- formule specifice: iniţiale, mediane, finale;
- motive literare specifice: motivul peţitului, al încercărilor;
- oralitatea stilului.
Basmul cult: se defineste prin prelucrarea structurilor populare ale
specie in cadrul unor opera originale, in care elementele folclorice caracteristice specie se asociaza celor proprii operei unui scriitor. In plus, in basmul cult se pune mai mult accent pe atmosfera sau pe dimensiuea interioara a personajelor.
Oralitatea: O particularitate evidenta a artei narrative a lui I.
Creanga consta in tehnica orala a povesirii. Exprimarea este vie si autentica, fraza, bogata in verve, devine puternic evocatoare.”Pentru a ilustra oralitatea lui Creanga, analizei I se impu mai intai formele graiului viu (…). Rabelais este, de altfel, scriitorul strain asemanator mai mult cu Creanga, nu numai prin fabulatia enorma care face din Oslobanu, din gerila, din Pasari-Lati-Lungila tipuri inrudite cu Gargantua si Pantagruel, dar si prin oralitatea stilului, care-l determina sip e el, pe Rabelais, sa foloseasca larg zicerile tipice ale poporului, sa cultive onomatopeea si asonanta si sa se lase in voia unor adevarate orgii de cuvinte”(G.Calinescu)