Mărimea de Curent continuu şi Curent alternativ

determinat monofazat Monofazat inductiv Trifazat

neinductiv Neinductiv Inductiv

Curentul

Tensiunea

Pierderea de
tensiune
(volţi) (R =
rezistenţa
unui
conductor)
Puterea
activă
Puterea
reactivă
Puterea
aparentă
Secţiunea
(calculată
cu pierderea
de tensiune
în volţi -

Secţiunea
(calculată
cu procentul
pierderii de
tensiune -

Secţiunea
calculată cu
procentul
pierderii de
putere -

Formule de bază

Pierderea de tensiune (U)

 Tensiunea scade în lungul conductorului prin care trece curentul electric,
producându-se ceea ce numim o pierdere de tensiune, notată obişnuit cu U. Această
pierdere este direct proporţională cu rezistenţa conductorului (pe porţiunea
considerată) şi cu intensitatea curentului ce trece prin acel conductor (RI). Cu alte
cuvinte, pierderea de tensiune dintre două puncte ale unui conductor reprezintă
diferenţa de tensiune dintre acele două puncte. Pentru determinarea ei se aplică legea
lui Ohm (U=RI).
Rezultă deci că vom avea pierderi de tensiune cu atât mai mari cu cât
conductorul are o lungime mai mare şi cu cât secţiunea este mai mică. De asemenea ,
dacă pentru un acelaşi conductor creşte intensitatea care trece prin el (I), vom avea
pierderi de tensiune mai mari.
Pentru buna funcţionare a receptoarelor trebuie să avem la bornele acestora o
tensiune de alimentare cât mai apropiată de tensiunea lor nominală. Pentru aceasta,
pierderile de tensiune admise, atât în reţelele de transport şi distribuţie a energiei
electrice, cât şi în instalaţiile de utilizare, sunt limitate la anumite procente maxime.
Astfel, în reţelele electrice de distribuţie ele pot fi de maxim 0,5 %; în
coloanele branşamentelor electrice individuale (porţiunea de branşament de la intrarea
în clădire şi până la contor) de 1%; la coloanele principale colective din blocuri de
0,5% etc.
Pierderile de tensiune maxim admise în instalaţiile electrice în instalaţiile
electrice de utilizare, de la tabloul general al instalaţiilor şi până la la ultimul receptor
(lampă, motor etc.), pentru sarcina maximă la care au fost proiectate instalaţiile, sunt
următoare:
a) În cazul alimentării instalaţiilor printr-o centrală proprie sau printr-un post
de transformare:
- 3% pentru instalaţii de iluminat;
- 5% pentru restul instalaţiilor de orice fel.
b) În cazul alimentării instalaţiilor printr-o centrală proprie sau printr-un post
de transformare:
- 8% pentru instalaţiile de iluminat;
- 10% pentru restul instalaţiilor de orice fel.
c) În cazul alimentării lămpilor cu tensiuni reduse (sub 42 V), pierderea
maximă admisă în conductoare este de 10%.
La pornirea electromotoarelor se produce o pierdere de tensiune foarte mare
pronunţată în circuitul de alimentare, datorită curentului mare absorbit la pornire de
către electromotor pentru un timp foarte scurt (şocul de pornire). Pierderea maximă de
tensiune admisă în momentul pornirii electromotoarelor se indică de către
constructorul acestora şi de ea trebuie să se ţină seama la dimensionarea circuitelor de
alimentare.
Păstrarea tensiunii la o valoare cât mai apropiată de cea nominală este de mare
importanţă, deoarece la valori mai scăzute ale acesteia electromotoarele trifazate pierd
din puterea lor mecanică, fierbătoarele şi încălzitoarele electrice nu mai produc
căldura prescrisă, iar becurile electrice pierd în şi mai mare măsură din intensitatea lor
luminoasă.

Pornirea unui motor monofazat

cu ajutorul condensatorului
F

condensator

bobină bobină
de lucru excitaţie