1.

REPERE CRONOLOGICE ÎN ABORDAREA CALITĂŢII

• Cel mai vechi document care face referire la calitate este prima carte a Bibliei, Geneza, care
ne relatează creearea lumii în şase zile. La sfărşitul fiecărei zile, de îndată ce Dumnezeu şi-a
terminat opera, textul biblic precizează că „Dumnezeu a văzut că aceasta a fost bine făcută.
Nu era necesar de a vedea şi a şti că aceasta este bine deoarece CEL care a făcut-o era
Dumnezeu şi trebuie să-i acordăm încredere. Acesta a fost debutul acţiunii de conducere a
calităţii.
• Acum 3000 de ani a apărut omul pe Pământ: lărgindu-şi continuu aria de răspândire,
continuu forţându-şi adaptarea la condiţii de mediu diferite de cele originare.
• Aristotel inventează conceptul „calitate” = ceea ce face el însuşi, drept categorie a primului
sistem – Logica [TE].
• Cicero dă numele clasic al conceptului calitate, pornind de la cuvântul latin qualis.
• În Antichitate realizatorul produsului, meşteşugar sau arhitect, era un creator total: realiza
concepţia, proiectarea, execuţia şi controlul.
• Cu 2150 de ani î.e.n., calitatea în construcţia caselor este descrisă în codul lui Hammourabi
care precizează că dacă un constructor a construit o casă care nu este suficient de solidă,
ceea ce va face ca aceasta să se dărâme şi să omoare ocupantul ei, atunci respectivul
constructor va fi omorât.
• Fenicienii aveau o metodă de sancţiune colectivă mai expeditivă decât cea de azi, deoarece
violarea diverselor norme de la calitatea prescrisă conducea la tăierea mâinii individului care
a greşit.
• Cel mai vechi tratat de control al calităţii reprezentat ca un ghid al calităţii, a fost descoperit
în Egipt la Teba în mormântul lui Reh-Mi-Re având o vechime din anul 1450 î.e.n. El arată
cum un inspector egiptean verifică perpendicularitatea unui bloc de piatră cu ajutorul unei
sfori, sub privirea celui care-l executase. În mormintele aztecilor s-a găsit un procedeu
similar.
• 1598. Conform unui document aflat în arhiva oraşului Ulm (Germania) un ţesător a fost
condamnat la moarte şi executat pentru că imprimase marca de calitate pentru ţesături a
oraşului pe un balot de calitate inferioară.
• 1654. Filozoful şi matematicianul Blaise Pascal pune bazele teoriei probabilităţii.
• Acum 400 de ani în Franţa, la Uzinele textile din Lyon, ca şi în fabricile de hârtie din
Annoy, în registrul de fabricaţie se menţionează: „muncitorul şi contramaistrul care nu sunt
în contact direct, trebuie însă să ia măsuri de satisfacţie a clientului stabilind măsuri în
cadrul procesului de fabricaţie”.
• În anul 1664, în raportul pe care ministrul Colbert l-a înaintat regelui Ludovic al XIV-lea se
preciza: „Dacă uzinele noastre, în special cele de ţesături şi produse de faianţă, vor asigura
calitatea produselor noastre, se va dezvolta interesul străinilor de a se aproviziona de la noi
şi astfel banii lor vor intra în regatul Franţei”.
• 1694 – Banca Angliei introduce primii bani de hârtie (bancnote); semnătura de pe bancnote
certifică autenticitatea; valoarea acestui tip de bancnotă nu mai este intrinsecă, ea derivă din
încrederea publicului în ea.
• La sfârşitul secolului XVIII, Vaquette de Gribeauval, inspector general al artileriei a
încetăţenit şi dezvoltat principiul interschimbabilităţii care constituie caracteristica cheie a
producţiei moderne. El a publicat reguli privind fabricaţia care printre altele precizau:
o Limitarea dimensiunilor la un ansamblu de valori standard;
o Determinarea toleranţelor conexe ale acestor valori standard;
o Stabilirea unui sistem de control care preciza metodele şi instrumentele de control.
• În anul 1723, Împăratul Rusiei – Petru cel Mare – emite un Decret prin care aplică pedepse
pentru cei care au livrat puşti de proastă calitate, stabilind totodată măsuri drastice pentru
efectuarea controlului de calitate: Poruncesc ca patronul fabricii din Tula, Cornei Beleglaz,
să fie bătut cu biciul şi exilat la mănăstire, ticălosul, pentru că a îndrăznit să vândă armatei
imperiale archebuze şi puşti de proastă calitate. Controlorul şef Fröl Fucs să fie bătut cu
biciul şi trimis la Azov să se sature să mai pună poansonul pe arme proaste. Ordon
Cancelariei din Petersburg să se mute la Tula şi zi şi noapte să vegheze la starea bună de
funcţionare a armelor.
• În anul 1798 la E. Whitney într-un contract de 10.000 tunuri cu guvernul SUA este prevăzut
ca toate piesele să fie perfect interschimbabile.
• 1822. La întreprinderea din Le Havre a monopolului statului francez al ţigaretelor se aplică
o metodă statistică pentru ţinerea sub control a distribuţiei greutăţii pachetelor de tutun:
pornind de la ipoteza unei distribuţii normale, se calculează greutatea medie zilnică a
pachetelor realizate de un muncitor [TE].
• 1833. Începutul erei căilor ferate; este definit conceptul de specificaţie (tehnică).
• 1900. E. Molina de la Bell Telephone Laboratories elaborează primele tabele de eşantionare
statistică pe baza repartiţiei Poisson.
• În anul 1907 în SUA, în cadrul companiei Ford, pe baza teoriei lui W. Taylor în cadrul
procesului de fabricaţie a maşinilor era prevăzut că inspecţia calităţii este un fundament al
organizării muncii.
• 1914. Este creat Departamentul Inspecţiei Aeronautice, AID la Royal Flying Corps
(Anglia); AID elaborează un sistem de înregistrări prin care se asigură trasabilitatea fiecărui
incident şi un sistem de certificare a conformităţii produsului şi procesului cu cerinţele
specificate.
• În anul 1916 un industriaş francez Henry Fayol, în cartea sa privind conducerea unei
întreprinderi siderurgice din Commentry descrie la unul din capitole, problemele de
coordonare şi de control, după care controlul înseamnă: „a veghea pentru ca totul să aibă
loc, în conformitate cu regulile stabilite şi cu dispoziţiile date, a verifica continuu dacă
activitatea corespunde normelor înainte stabilite şi dacă rămâne adecvată în raport cu
scopul atins”.
• În anul 1920 la compania Western din SUA care fabrică centrale telefonice, au fost create
două departamente de calitate care ulterior au fost scoase din subordinea fabricaţiei lucrând
ca funcţiuni independente. Georges Edwards face ca această funcţie (calitatea) să depindă
direct de management.
• Comitetul Western Electric pentru inspecţia de eşantionare statistică (din care făcea parte şi
Joseph M. Juran (născut la 25 decembrie 1904 la Brăila), aplică eşantionarea la controlul
operaţiunilor de vânzare).
• În jurul anului 1930, în SUA, Walter Shewhart a introdus statistica ca un mijloc de
conducere a calităţii. Alături de acesta a lucrat Abraham Wald (născut în Transilvania), a
studiat la Cluj şi Viena (1938), a lucrat la Universitatea Columbia din New York.
Ocupându-se de verificarea calităţii la recepţie, în anul 1947 publică lucrarea „Analiza
secvenţială” (Sequential Analysis).
• În perioada anilor 1941-1944, Harold F. Dodge şi Henry C. Roming de la întreprinderea
Bell Sistem din SUA, au pus la punct tabele pentru eşantionarea loturilor în vederea
efectuării controlului de calitate în fabricile de armament. Aceste tabele, după operarea unor
îmbunătăţiri se regăsesc azi şi în STAS 3160.
• În anul 1945, în SUA, dr. Armand V. Feigenbaum care lucra la Institutul de Inginerie
Electrotehnică, a publicat un articol intitulat „Calitatea ca o componentă pentru
management”, iar în 1951 urmare a dezvoltării experienţei în controlul calităţii la General
Electric, a publicat cartea „Total quality control”.
• Începând cu anul 1950 profesorii W. Edwards Deming şi Joseph M. Juran au început
formarea cadrelor din industria japoneză în cadrul asistenţei oferite de SUA a căror rezultate
le constatăm astăzi şi care au ca slogan „calitatea este problema tuturor”.
• În anul 1951 profesorul Joseph M. Juran a publicat cartea „Quality Control Handbook”
(Manualul pentru controlul calităţii) care a devenit cartea de căpătâi în domeniul organizării
controlului calităţii în întreprindere. În urma vizitelor şi conferinţelor susţinute în România
în anii 1971 şi 1972, J.M. Juran a acceptat ca această carte să fie tradusă în limba română şi
în anul 1973 apare sub titlul „Calitatea produselor”. Dacă până în anii 1960 calitatea era un
domeniu de acţiune a inginerilor şi directorilor, ulterior s-a introdus principiul „calitatea
este responsabilitatea tuturor factorilor din producţie, din toate sectoarele de activitate şi că
defectele se produc în cea mai mare parte datorită erorilor umane”.
• În anul 1950, ca urmare a războiului rece dintre USA şi URSS, începe cursa cuceririi
spaţiului cosmic. Astfel NASA elaborează un program minuţios pentru calitate sub codul
NBH 5300-4 1/B, „Quality Program Provisions for aeronautical and space system
contractors” – 1959, care explică şi justifică ajungerea pe lună câţiva ani mai târziu.
• În jurul anului 1950 se lansează industria nucleară şi începe construcţia centralelor nucleare.
Americanii stabilesc o lege federală: 10 CFR 50 appendix B „Quality assurance criteria for
nuclear power plants”.
• În anii 1961 şi 1969 Philip B. Crosby, vicepreşedinte pentru calitate a Trustului Internaţional
Telegraph and Telephone – SUA, a experimentat conceptul „zero defecte” a cărui principal
subiect l-a constituit eliminarea numeroaselor controale succesive şi conştientizarea tuturor
factorilor că trebuie „făcut bine de prima oară” având în vedere pentru aceasta 14 principii
de bază.
• Începând cu anul 1975 calitatea a devenit strategia de redresare a industriei japoneze; au
evoluat teoriile privind costurile totale ale calităţii precum şi costurile lipsei de calitate şi s-
au luat în considerare şi costurile de mentenanţă.
• Japonia – este elaborat conceptul „ţinerea sub control a calităţii în întreaga companie” (şi
chiar la nivelul întregii naţiuni).
• Japonia: la Tokyo are loc prima conferinţă internaţională pentru Controlul Calităţii, din ale
cărei concluzii menţionăm: participarea totală a oamenilor la calitate începe cu un
angajament total al conducerii de vârf; fără o educare prealabilă şi instruire permanentă a
tuturor angajaţilor, de la directorul general la muncitor, calitatea este un edificiu fără
temelie: „controlul total de calitate” înseamnă să decidem în mod colegial să înlăturăm
barierele create de privilegiul unei funcţii în favoarea obiectelor întreprinderii („ideea
şefului în mâinile muncitorului”).
• Are loc la Praga, al 13-lea Congres al Organizaţiei Europene pentru Controlul Calităţii; este
abordat rolul omului în sistemul de asigurarea calităţii; controlul calităţii – şcoala
democraţiei în întreprindere; calitatea nu poate să fie rezultatul unei administrări autoritare,
al unui „las că merge”, ea trebuie să fie fructul unei cooperări democratice.
• 1969-1970. În Japonia: în contextul mişcării „controlul total calitate”, focalizat pe
îmbunătăţirea modului de lucru, Joji Akao, profesor la Tamagawa University inventează
unul dintre cele mai eficiente instrumente – Desfăşurarea Funcţiei Calitate (Quality Function
Dyployment, QFD). „Înainte de QFD noi încercam pur şi simplu să ne imaginăm ce doreau
clienţii de la produsele noastre”. QFD este o metodă laborioasă a cărei aplicare necesită o
echipă multidisciplinară. Un exemplu: în 1988 la NEC, după enumerarea problemelor de
soluţionat, 21 de ingineri au lucrat timp de 6 luni pentru a elabora matricea complexă de
calitate prevăzută de metodă. QFD asociază în procesul de concepţie a produsului,
rezultatele cercetării şi nevoile şi preferinţele clientului. Pentru prima dată, QFD avea să fie
aplicată în 1972 la Şantierele Navale Kobe din cadrul Mitsubishi Heavy Industries, LTD.
• Organizarea întreprinderii se adaptează la cerinţele de valorificare a creativităţii umane;
conceptele clasice – organizare, administraţie, organizare ştiinţifică a muncii încep să
coexiste cu unele nou apărute, cum ar fi managementul afacerii, strategia calităţii.
• Rolul esenţial al managementului este de a face faţă în mod inteligent schimbărilor prin
pregătirea metodică a acţiunii, valorificarea factorului uman, decizie colectivă, flexibilitate,
adaptare continuă la schimbări, căutarea permanentă a adevărului din spatele faptelor şi
cifrelor (atitudine obiectivă), folosirea accentuată a matematicii şi informaţiei (atitudine
ştiinţifică), construirea de echipe intercompartimentale.
• 1978 – crearea organismelor de certificare a laboratoarelor: în Anglia NATLAS, în Franţa
RNE.
• 1980 – în Anglia BSI, în Olanda KEMA, în Canada QMI.
• 1984 – Anglia NACCB (National Accreditation Council for Certification).
• 1988 – Franţa l’AFAQ (Association Francaise pour l’Assurance de la Qualité).
• Germania DQS, TUV, Loyds; Italia – UNI; Spania AENOR; Suedia SQS; USA – AGA.
• În 1979, l’AIEA „Agence Internationale pour le développement de l’Energie Atomique”
editează: CODE 50 CQA: Assurance de la qualite pour la surete des centrales nucleaires.
• 1985. Kaoru Ishikawa: What is a Total Quality.
• 1986. În contextul creat de Acordul privind barierele tehnice în comerţ (denumit şi „Codul
standardelor”, GATT, 1980) apare primul standard internaţional consacrat exclusiv
(principiilor abordării) calităţii: prin ISO 8402, se inaugurează seria ISO 9000, una
dintre cele mai celebre serii de standarde internaţionale.
• 1987. Japonia – Se va dezvolta conceptul KAIZEN.
• La Tokyo are loc a 7-a conferinţă a Academiei Internaţionale pentru Calitate cu tema
generală „Calitatea întâi – tot mereu” şi subteme ca: elaborarea şi menţinerea sistemelor de
control calitate, calitatea şi analiza proceselor, relaţii vânzător – cumpărător, educaţie şi
forme continue, asigurarea calităţii.
• La 20 august 1987 Congresul SUA aprobă „The Malcolm Baldridge National Quality
Improvement” şi lansează Premiul naţional pentru calitate Malcolm Baldrige, „prima
declarare a voinţei noastre naţionale de a obţine supremaţia prin calitate” (Armand V
Feigenbaum). Premiul a fost decernat pentru prima dată în 1988, de către Preşedintele SUA,
R. Regan.
• Motorola îşi declară ca obiectiv cincinal atingerea nivelului Şase Sigma, adică 3,4 defecte la
un milion de componente (99,9997 % sub curba lui Gauss) în toate procesele („în tot ceea ce
facem”). Nivelul din 1986 fusese de 6/1000. „Obiectivul final este satisfacerea totală a
clientului – să furnizăm produse inovative înainte chiar ca clienţii să îşi dea seama că şi le
doresc” (M.C. Fisher, preşedintele firmei).
• În 1988, firma Motorola avea să fie unul dintre primii laureaţi ai Premiului naţional de
calitate SUA. La începutul anilor 1990, Motorola ajunge la maximum 60 de defecte la
fiecare miliard de componente.
• 1988. 14 mari firme din Vestul Europei – Siemens, Philips, Renault, Olivetti, VW, etc.,
creează European Foundation for Quality Management (Fundaţia Europeană pentru
Managementul Calităţii), EFQM, cu rolul de a promova calitatea ca proces fundamental
pentru îmbunătăţirea continuă în cadrul afacerii. La începutul anilor 1990, EFQM avea 200
de membri – mari firme europene convinse de rolul calităţii în realizarea avantajului
concurenţial.
• SUA – Ministerul Apărării anunţă introducerea TQM (Total Quality MANAGEMENT,
Managementul Calităţii Totale) în activităţile sale de aprovizionare. Echipa de acţiune
constituită din reprezentanţi ai ministerului şi ai fabricanţilor de armament recomandă
ministerului: să elaboreze şi să aplice, în acordarea contractelor, un sistem de clasificare a
furnizorilor în care să se ţină seama de realizările acestora în domeniul calităţii, să-i prefere
pe acei furnizori care fac dovada unor eforturi pentru a ţine sub control calitatea, să reducă
aspectele de ordin tehnologic în directive (instrucţiuni / specificaţii / standarde), ideea de
bază fiind aceea că relaţia Guvern – client trebuie să se concentreze pe definirea clară şi
exactă a ceea ce se doreşte şi nu pe cum trebuie fabricate produsele (să nu îngrădească
libertatea furnizorului şi să nu se preia din responsabilitatea acestuia).
• Ţinerea sub control a calităţii = Asigurarea calităţii.
• Japonia – Spa Resort Hawaians, complex de distracţii din prefectura Fukushima, este primul
câştigător – după 37 de ani – al Premiului Deming (înfiinţat 1951) pentru firmele din afara
sferei producţiei industriale.
• „O organizaţie reprezintă efortul combinat al unor indivizi. Creşterea gradului de cultură
privind calitatea presupune, deci, o schimbare de comportament la nivel individual. TQM
nu implică echipamentele şi metodele, ci modul de utilizare a acestora”. G.M. Harington,
viitor preşedinte al Academiei Internaţionale pentru Calitate.
• În 1989, CEN (Comité Europeen de Normalisation) editează seria de norme EN 45000 în
care se găseşte norma: EN 45012: „Criteres generaux concernant les organismes de
certification procedant a la certification des systemes qualite”.
• 1989. SUA. Premiul pentru calitate al Preşedintelui, echivalent guvernamental pentru
Premiul Naţional calitate.
• Motorola le solicită subcontractanţilor săi potenţiali să se înscrie la Premiul naţional calitate.
• Florida Powers an Light este prima întreprindere din SUA care obţine Premiul Deming.
Documentaţia de înscriere a însumat 1000 pagini.
• 20000 de manageri, plătind 84 milioane $ au urmat în anul 2000 cursurile firmei de
consultanţă Philip Crosby Associates Inc. Philip Crosby, autor celebru în calitate, şi-a
început cariera ca inspector în linia de asamblare şi a ajuns vicepreşedinte pentru calitate la
ITT.

• În februarie 1990 în ţara noastră s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru Standarde,
Metrologie şi Calitate, organism naţional unic, competent şi neutru, însărcinat cu
organizarea sistemului de certificare a conformităţii căruia îi sunt subordonate: Institutul
Român de Standardizare, Institutul Naţional de Metrologie, Oficiul de Stat pentru
Metrologie, Oficiul de Stat pentru Calitate, Laboratorul Central de Încercări şi Expertize şi
Comisii judeţene, Reţeaua de laboratoare Română (RELAR).