(volumul II la AJUTOR la LP)

Îndrumător:
As.univ. dr.
Bogdan Moldovan

Copyright:

Sebestyén Adorján
&
Kántor Tibor
 PERSOANELE DIN IMAGINI SUNT PUR FICTIVE
(NICIDECUM COLEGI/PROFESORI DE-AI DUMNEAVOASTRĂ)

IMAGINILE SUNT EXCLUSIV CU SCOP EDUCAŢIONAL

 PANSAMENTE
În sens strict, pansamentul chirurgical = actul prin care se realizează şi se menţine
asepsia unei plăgi, în scopul cicatrizării ei.

În sens larg, pansamentul reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor care realizează

protecţia unui ţesut sau organ faţă de acţiunea agresivă a diverşilor agenţi; vezi şi
pansament gastric (administrarea unor medicamente cu rol protector asupra mucoasei
gastrice), pansament antiinflamator (aplicarea unor comprese umede peste o regiune
inflamată).

Pentru a efectua un pansament chirurgical sunt necesare:

- cunoştinţe de asepsie-antisepsie,
- cunoştinţe de mică chirurgie,
- cunoştinţe de biologie a plăgii.

Materiale necesare:
1. Substanţe antiseptice (rol: să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a tegumentelor
din jur):
- alcool
- tinctură de iod
- apă oxigenată
- cloramină
- betadină
- acid boric, etc..
2. Materiale care realizează protecţia plăgii (proprietăţi generale: să fie uşoare, să nu fie
iritante pentru tegumente, să se poată steriliza, să aibă putere absorbantă, să se opună
pătrunderii germenilor din afară, să realizeze o compresiune elastică a plăgii):
- comprese din tifon (pânză rară de bumbac): capacitate de absorbţie mai mică decât a
vatei;
- vată hidrofilă (bumbac prelucrat şi degresat)
3. Mijloace de fixare:
- galifix (mastisol) = soluţie de colofoniu (sacâz);
- leucoplast (se aplică pe tegument ras şi degresat; este impermeabil pentru aer);
- bandaj (realizează „înfăşarea” chirurgicală).
4. Instrumentar chirurgical.
5. Alte materiale:
- benzină, neofalină, eter, acetonă: realizează degresarea tegumentului (necesare pentru
îndepărtarea galifix-ului de pe tegument);
- unguente: protecţia tegumentelor din jurul unei plăgi secretante;
CUTADEN: ihtiol 1.5 g, oxid de zinc 15 g, oxid de titan 6 g, extract de Hamamelis 0.13 g, tetraborat de
sodiu 0.1 g, excipienţi ad 100 g; indicaţii: eczeme uscate, dermatite iritative (eriteme fesiere, fisuri ale
pielii, degerături, arsuri superficiale limitate); mod de administrare: aplicaţii locale pe piele, de 2-3 ori
pe zi, în condiţii de asepsie a leziunii.
DERMAZIN (FLAMMAZINE): sulfadiazină; indicaţii: arsuri infectate, răni suprainfectate, inclusiv
escare şi răni adânci netratate; mod de administrare: aplicaţii locale de 1-2 ori pe zi în strat de 2-4 mm.
JECOLAN: oleum jecoris 40 g, lanolină 17 g, vaselină ad 100 g; indicaţii: dermite uscate, plăgi atone,
ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degerături; mod de administrare: aplicare locală, de 1-2 ori pe zi.
JECOZINC: oleum jecoris 12 g, oxid de zinc 38 g, talc 4 g, lanolină 12 g, vaselină ad 100 g.
TETRACICLINĂ, etc..

- meşă: bandă sterilă de tifon utilizată cel mai frecvent în scop hemostatic, dar şi pentru a
permite eliminarea secreţiilor dintr-o plagă sau cavitate în care este introdusă meşa;
- aleze (à l’aise = a se simţi bine) = bucăţi mari de pânză cu dublu rol: solidarizare a unei
regiuni operatorii (plagă operatorie abdominală mare la pacient obez, etc.) + protecţie a
rufăriei de pat.

Condiţiile unui bun pansament:

- să fie făcut în condiţii aseptice;
- să fie absorbant;
- să fie protector;
- să nu fie dureros;
- să fie schimbat la timp.

Tehnica efectuării unui pansament → mai mulţi timpi:

1. pregătirea medicului pentru pansament (mănuşi sterile, servire de către asistentă cu
instrumentele necesare);
2. dezlipirea vechiului pansament, îndepărtarea vechiului pansament (cu blândeţe, e-
ventual după umezire cu eter sau alcool, respectiv cu apă oxigenată sau permanganat de
potasiu);
3. curăţirea tegumentelor din jurul plăgii, centrifug → tampon de vată sterilă îmbibat cu
eter (pentru degresare);
4. dezinfectarea pielii din jur cu alcool sau tinctură de iod;
5. tratamentul plăgii → în funcţie de natura sa şi momentul evoluţiei:
- plăgi operatorii cu evoluţie aseptică: nu necesită tratament special, în afară de scoaterea
tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;
- plăgi secretante: necesită curăţire (spălare cu jet de soluţie antiseptică, excizie a ţe-
suturilor mortificate),
- evacuare a colecţiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire de aţă, înţepare a
cicatricei cu un stilet butonat;
- colecţii purulente: deschidere largă, drenare cu tuburi;
- plăgi accidentale: curăţare de resturi vestimentare sau telurice, debridare, regularizare,
lavaj antiseptic, eventual suturare;
6. protecţia plăgii: stratul de comprese trebuie să depăşească marginile plăgii, iar
grosimea să nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o bună capilaritate);
7. fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, feşi.
Tipuri de pansamente:
1. pansament protector: pe plăgi care nu secretă şi nu sunt drenate;
2. pansament absorbant: pe plăgi drenate sau secretante;
3. pansament compresiv: pe plăgi sângerânde (scop hemostatic), pentru imobilizarea unei
regiuni, pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare; se realizează fixare
cu feşi în cadrul unui bandaj;
4. pansament ocluziv: pentru plăgi însoţite de leziuni osoase (acoperire a plăgii cu
comprese şi vată, peste care se aplică un aparat gipsat).
 BANDAJE
Faşa = bandă de tifon, pânză sau ţesătură elastică, de lăţime şi lungime diferită în funcţie
de regiunea pe care o acoperă şi întinderea pansamentului; în general, lăţimea unei feşi
trebuie să fie aproximativ egală cu diametrul regiunii pe care o înfaşă (5-20 cm).

Indicaţii:
- fixare a pansamentului în regiuni în care substanţele adezive nu îşi ating scopul (ex-
tremităţi, regiune cefalică, plăgi periarticulare);
- fixarea pansamentelor unor plăgi uşoare situate în regiuni supuse traumatismelor în
timpul activităţii (mână, picior);
- efectuarea unui pansament compresiv;
- imobilizare temporară a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxaţii, fracturi).

Principii:
- punctul de plecare şi de terminare trebuie să fie la distanţă de plagă;
- la membre, înfăşarea se începe de obicei de la extremitate spre rădăcină (în sensul
circulaţiei de întoarcere); distal (mână, picior) se începe dinspre proximal spre distal
(prin benzi de fixare);
- să acopere în întregime pansamentul;
- să fie elastică (să nu jeneze circulaţia) → pe traiectul vaselor mari se aşează peste un
strat de vată;
- să nu producă dureri (pretejarea zonelor iritate şi a nervilor → să nu fie comprimate
exagerat);
- să permită mişcările articulaţiilor peste care trece.

Tehnica înfăşării:
- aplicarea se face cu ambele mâini: se ţine sulul de faşă în mâna dreaptă, prins între
police şi cele patru degete, iar capătul iniţial se prinde cu mâna stângă);
- primul tur de faşă se trece circular, la 10-15 cm de plagă, fiind acoperit în totalitate de al
doilea tur (pentru fixare);
- următoarele ture se trag oblic, având grijă să acopere jumătate din zona precedentă;
modul de trecere poate fi diferit (oblic, în evantai, etc.);
- după terminarea înfăşării, se trag din nou 1-2 ture circulare, iar capătul terminal se
fixează la bandaj prin înnodare sau lipire cu leucoplast.
 Înfăşarea chirurgicală (bandajul)

= metodă de fixare a unui pansament la nivelul unei plăgi (eventual compresivă) sau de
imobilizare temporară a unei fracturi, luxaţii sau entorse; se realizează cu ajutorul unei
faşe = o bandă de tifon, pânză, altă ţesătură elastică sau chiar hârtie specială cu
proprietăţi elastice şi absorbante, a cărei lăţime se recomandă a fi aproximativ egală cu cu
diametrul regiunii care se înfaşă (excepţie degetele).

Se descriu mai multe modalităţi de înfăşare:

1. înfăşare circulară: rapidă şi simplă,

este indicată în regiuni cilindrice
(cap, gât, torace, abdomen, braţ);
- suprapunere de ture fără a deplasa pansamentul

Pasul 1:

Pasul 2:
Pasul 3:

Pasul 4:

!!!NU ASA!!!
2. înfăşare în spirală: este indicată la membre, în regiuni tronconice şi pe
suprafeţe întinse;
- spirală ascendentă, acoperind ½ din tura precendentă
Se începe la fel ca şi la înfăşarea circulară(paşii 1,2,3,4), şi se continuă:

Pasul 5:

Pasul 6:
Pasul 7:

Dacă nu se foloseşte o faşă elastică la efectuarea înfăşării în spirală, rezultatul va fi cu

volănaşe:
3. înfăşare răsfrântă: este indicată în aceleaşi regiuni ca înfăşarea în spirală, fiind
mai etanşă;
Se începe la fel ca şi la înfăşarea circulară(paşii 1,2,3,4), şi se continuă:

Pasul 5:

Pasul 6:
Pasul 7:

Pasul 8:
 Finalitatea:

4. înfăşare „în spic de grâu” („spica”): se aplică la rădăcina membrelor sau în

cazul pansamentului compresiv după amputaţia de sân la femei;
- succesiuni de ture în crescendo-descrescendo
Se începe la fel ca şi la înfăşarea circulară(paşii 1,2,3,4), şi se continuă:

Pasul 5:
 Pasul 6:

Pasul 7:
 Finalitatea:

5. înfăşare în evantai: este indicată în cazul fixării pansamentului în jurul

articulaţiilor cotului şi genunchiului;

Pasul 1:
Pasul 2:

Pasul 3:
 Pasul 4:

Rezultatul:
6. înfăşarea în carapace : pentru regiunea genunchiului
- circular pe mijlocul articulaţiei, alternativ: 1 deasupra, 1 dedesubt

Pasul 1:

Pasul 2:

Pasul 3:
Rezultatul:

7. înfăşare în formă de 8: este indicată în plăgile mâinii, în plăgile periarticulare şi

în entorsele articulaţiei tibio-tarsiene;
Reultatul:
8. înfăşarea helicoidală : acoperirea unei suprafeţe extinse cu puţin material;
- fixarea aparatului gipsat, arsuri
 ÎNFĂŞAREA PE REGIUNI ANATOMICE:
CAP
1. Capelina = boneta (tip răsfrânt)
- ture circulare occipito-frontale (nu acoperim ochiul)
- răsfântă, apoi alternativ(stg-dr)
2. Mitra lui Hipocrate:
- înfăşare de tip recurent
- 2 executanţi, 2 feşe
- Ture circulare occipito-frontale(faşa fixatoare)
- Cealaltă faşă circulă antero-posterior pe
calotă

3. Basmaua Petit

4. Praştia
- nazală şi mentonieră
- faşă 50 cm – despicăm – braţele superoiare se leagă pe sub
ureche
- braţele inferioare deasupra
urechii
NAZALĂ:
MENTONIERĂ:
5. Căpăstru:
- pentru fracturi şi intervenţii
- pe sub urechea dr., menton, pe zigomatic, pe deasupra
urechii stg., occipital, menton, sub ureche
6. Monoclu(dr,stg):
DR: ture circulare fronto-occipitale (!NU PESTE NAS!)
Pe sub ureche – postero-anterior: se acoperă ochiul drept
STG: din anterior spre posterior (invers ca la cel DR)
După prima tură, la mijlocul frunţii descendent peste ochiul
stg, apoi pe sub urechea stg.

!!!NU AŞA!!!

DREPT
(nu se acoperă nasul)

AŞA
 !!!NU AŞA!!!

STÂNG
(nu se acoperă nasul)

AŞA

7. Binoclu:
- ambii ochi; alternativ(dr,stg)
- nas + urechi rămân liber
8. Spica mică a cefei:
- carbunculi, infecţii
- de la dreapta, ture circulare fronto-occipital, a doua tură urcă puţin
TORACE
9. Spica mare a cefei:
- începutul la fel dar se coboară la nivelul axilei, apare un X pe spate,
şi rombul cervical
 10. Spica sânului:
- ridică, suspendă, comprimă pe torace
- 2 tipuri de ture: - ascendent: ridică, suspendă
- descendent: apasă, comprimă

DREAPTĂ
STÂNGĂ
11. Bandaj DESAULT
- 4 axe: - axul transversal: fixează braţul de torace
- axul vertical: ridică
- axul oblic: în eşarfă
- axul posterior: ridică antebraţul
12. Spica umărului:
13. Pansamentul 8 al spatelui
 Abdomen
14. Spica inghinală, femurală, gluteală: - aproximativ identice, diferenţa fiind locul
de intersecţie a feşei(locul unde se formează spica);

1 3

2 4
 7
5

9
10 13

11 14

12 15
16 19

17 20

18 21
 15. Pansamentul T al perineului
- înfăşare recurentă, ca la mitra lui Hipocrate(2 persoane, 2 feşe)
- la femei: aspect de T cu ture ce se suprapun
- la bărbaţi: aspect de T posterior, V anterior

BARBAŢI:
FEMEI:
 Înfăşarea mâinii şi a degetelor
Spica policelui:

1 4

2 5

3 6
7
9
Sau:

10
8

Mănuşa în 5 degete:

2
1
3 6

4 7

5 8
Mănuşa în 4 degete unite:

Spica mâinii:
1 3

2 4

Spica palmară:

1 3

2
4
5

Spica piciorului:

1 3

2 4

Spica halucelui:

!!!NU AŞA!!!
 3

4
(halucele este forţat)

!AŞA!

5
1

6
2
7 8

Evantaiul/carapacea călcâiului: