1.

CONVERSIA ENERGIEI - O VIZIUNE ASUPRA VIITORULUI

Cogenerarea de mică putere ar putea să reprezinte o soluţie viabilă pentru sectorul rezidenţial din
Moldova. Beneficiile acestei soluţii au fost deja demonstrate pentru sectorul industrial. Totuşi,
înca nu este transparenta o politică pe termen lung, reală, pentru reabilitarea alimentării cu
energie termică a marilor oraşe.. Mulţi specialişti resping încă această soluţie din pricina
preţurilor ridicate pentru acest tip de module. Cu toate acestea, există criterii pe baza cărora se
poate ajunge la soluţia optimă.

Implementarea unor instalaţii de Cogenerare de Mică Putere (CMP)-(fie noi, fie cuplate cu
instalaţii deja existente) poate constitui o provocare pentru specialistul care îşi propune o astfel
de misiune. Aceasta deoarece, teoretic, din punct de vedere termodinamic, posibilităţile unor
cicluri de procese sunt nelimitate, de unde şi paleta foarte largă de configuraţii şi gabarite ale
instalaţiilor care pot rezulta. Se consideră o instalaţie de cogenerare de mică putere ca având o
producţie de pâna în 10MW pe parte electrică. În acelaşi timp, sub aspect economic, costul
instalaţiei şi proiectarea configuraţiei instalaţiei depind în mare măsura de cerinţele de
temperatură pentru diversele procese, de limitele de presiune impuse, de tipul combustibilului
impus sau disponibil, de necesarul termic şi electric al consumatorului.

Proiecte de aplicare tipice:

 Hoteluri si centre de petrecere a timpului liber

 Sisteme de termoficare (i.e. birouri, locuinte)
 Spitale şi baze militare
 Universitaţi/centre guvernamentale
 Tratarea apelor reziduale
 Sectorul industrial/comercial
 Horticultura şi aeroporturi

Decizia implementării unor astfel de surse se ia în cele mai multe dintre cazuri studiind foarte
detaliat aspectele investiţiei iniţiale şi a profitului obţinut, prin comparaţie fie cu soluţiile clasice
ce ar putea fi adoptate ca alternativă, fie prin menţinerea instalaţiilor existente dacă este cazul.
Pentru a implementa o astfel de soluţie este absolut necesar a analiză foarte riguroasă .Profiluri
diferite ale consumurilor electrice şi termice pentru doi consumatori cerinţele de energie electrică
şi termică, evoluţia acestora în timp pe durata unei zile, saptamâni, luni, an. Orientarea catre o
astfel de soluţie poate fi data şi de preţul energiei electrice şi termice la momentul actual, de
evoluţia pronosticată a acestora şi, de eventuale reduceri ale acestor costuri, daca e vorba de
producerea acestor forme de energie în surse de CMP. Nu în ultimul rând, este extrem de
important a ţine seama de legislaţia din domeniul energetic, care poate facilita, dar şi îngreuna
adesea implementarea unei astfel de soluţii, întrucât de cele mai multe ori astfel de instalaţii
trebuie interconectate cu sistemele energetic nationale (SEN). Ca un aspect de asemenea foarte
1
important apare si impactul asupra mediului a unor astfel de surse. În ţări ca Franţa, Belgia etc.,
surse mai puţin poluante pentru mediul înconjurator, aşa cum sunt cele de CMP, sunt susţinute
prin aşa numitele „certificate verzi” care presupun susţinerea din partea statului a acestor
investiţii şi scutirea lor de taxe si impozite, eventual oferirea unor credite foarte rentabile.

Se poate spune că există un interes general al cogenerării.Cogenerarea sau producerea de energie

totală permite să se producă simultan energie mecanică sau electrică şi căldură. În aplicaţiile
curente din sectorul terţiar, cogenerarea este realizată plecând de la un motor cu explozie clasic.
Este vorba de un motor alimentat diesel (motor de maşină sau de camion) sau cu gaz natural.
Acesta antrenează un alternator care transformă energia mecanică în electricitate. Căldura
conţinută în gazele de eşapament, în apa de răcire şi în uleiul de ungere, poate să fie recuperată
pentru a se produce apă caldă sanitară sau pentru orice tip de încălzire. Acest interes are două
aspecte, unul de natură energetic generală şi altul de natură financiară. Potenţialul global al
sectorului terţiar poate să fie estimate la o putere electrică de instalat considerabilă. Clasificând
acest potenţial pe game de puteri de instalat, se ajunge la concluzia care arată clar, formidabilul
potenţial care există pentru micile unităţi de cogenerare. Astăzi acest potenţial este puţin
exploatat. Liberalizarea ar trebui să schimbe această situaţie pentru că anumite întreprinderi
sosesc pe piaţă având dorinţa clar afişată de a aborda anumite segmente de piaţă neglijate (cele
de putere mică).
Incontestabil dintre toate subsectoarele terţiare, cel mai interesant pentru cogenerare este sectorul
spitalicesc. Sectorul hotelier prezintă caracteristici similare, variind numai mărimea instalaţiilor.
Un alt sector care merită un interes particular este sectorul sportiv şi mai ales sectorul piscinelor.
Profilul nevoilor lor termice şi electrice este interesant pentru o cogenerare. Este greu să se dea
un răspuns simplu problemei interesului cogenerării pentru clădirile pur administrative (bănci,
administraţii…). Ceea ce interesează este noţiunea de cogenerare de calitate, – o cogenerare care
permite o economie de energie primară în raport cu producerea separată de căldură şi
electricitate. Aceasta implică un aspect calitativ şi unul cantitativ. Din punct de vedere calitativ,
este valabilă regula general “O cogenerare de calitate implică ca toată căldura şi electricitatea
produsă să fie efectiv şi eficient utilizată”.
Din punct de vedere cantitativ, o cogenerare de calitate trebuie să aibă un bun randament
energetic global. În practică, pentru că noţiunea de cogenerare de calitate intervine în costurile şi
beneficiile posibile ale instalaţiei, randamentele sale reale fiind măsurate în timpul exploatării.
În cea mai mare parte a instalaţiilor sectorului terţiar, puterea electrică a cogenerării, nu acopere
în întregime consumul electric al clădirilor. În general, ea corespunde unui consum de bază,
suplimentele de consum fiind absorbite în paralel din reţeaua electrică a distribuitorului.

2
În ceea ce priveşte modul de abordare a problemelor energiei, în lume se constată două abordări
net diferite. Astfel, multe dintre companiile existente pe piaţa energiei lasă viitorul să vină la ele
şi apoi reacţionează - este şi cazul Moldovei- in timp ce altele îşi creează propriul viitor
recunoscînd şi exploatînd forţele socio-economice şi tendinţele în dezvoltarea tehnologiilor şi
materialelor. În ceea ce priveşte cei doi factori amintiti mai sus, forţele socio-economice
determină cerinţele viitoare ale clientului, în timp ce tendinţele tehnologice furnizeaza o privire
interioara şi căile prin care se pot rezolva aceste cerinţe ale clienţilor.
Companiile care au capacitatea de a recunoaşte şi de a prevedea aceste tendinţe vor fi capabile
să-şi evalueze poziţia, să-şi modeleze viitorul facînd schimbările necesare pentru că servciile lor
să se adapteze la noile condiţii impuse de economie în permanentă evoluţie. Pentru a realiza
acest deziderat, aceste companii vor trebui ca, in primul rînd, să recunoască unde se situeaza ele
vis-a-vis de aceste probleme, inainte de a-şi putea fixa şi modela tendinţele şi sensul viitoarelor
afaceri. 
În condiţiile actuale în care însuşi statutul industriei este pus în discuţie vis-a-vis de tendinţele
tehnologice şi cele socio-economice, se impune o viziune distinctă şi complet nouă asupra
viitorului energiei in general, tendinţele tehnologice şi cerinţele clientului devenind deosebit de
importante în această evaluare. 

2. OPORTUNITATEA CREĂRII UNOR SISTEME DE COGENERARE

Argumentele în favoarea cogenerării sunt incomparabile: aceasta este tehnologia care permite
astăzi producerea unui kWh electric la cele mai mici preţuri (cu excepţia celui hidraulic).
Centralele termice clasice cu combustie externă obţin randamente electrice de ordinul a 30 la 35
%, oricare ar fi combustibilul utilizat (lichid, carbune, gaz). În soluţia cu ciclu combinat
(asocierea combustiei interne si externe), randamentele trec de 50 – 55 %. În cogenerare
(producţia de electricitate în ciclu simplu sau dublu cu producere de căldură), randamentul global
atinge 80 – 90 %. Oricare ar fi mijlocul de producţie utilizat, gazul permite obţinerea celor mai
bune bilanţuri energetice si ecologice. Există totuşi o frînă naturală în calea dezvoltării
cogenerării, şi anume piaţa de căldură: utilizatorii avînd nevoi importante si continue sunt relativ
puţini.. 

Cogenerarea constă în producerea simultană, într-o instalaţie unică, de energie mecanică, cel mai
adesea convertită în electricitate, şi energie termică, putînd ea însăşi genera caldură şi/sau frig, cu
randamente ridicate, permiţînd economii de energie primară şi reducerea emisiilor poluante. 
Cea mai simplă şi mai veche schemă a unui sistem de cogenerare este constituită dintr-un cazan

3
ai cărui vapori trec intr-o turbină cu compresie care antrenează un alternator. O altă schemă, cea
mai utilizată pentru noile instalaţii, o constituie motoarele cu gaz sau turbinele cu gaz, cuplate cu

un alternator şi asociate cu un cazan de recuperare.

Motorul cu gaz, cu puteri care merg de la cîteva zeci de kW pînă la cîţiva MW, este utilizat în
general pentru aplicaţii mai mici producînd apă caldă.

Turbina cu gaz, cu puteri care ating mai multe zeci de MW, este utilizată în general pentru
producerea de vapori. 

Astfel,în tabelul de mai jos vom prezenta unele avantaje şi dezavantaje ale turbinelor cu gaze,cu
abur şi a motoarelor cu piston:

4
Cogenerarea cu motoare cu ardere internă este adecvată funcţionării de bază, în domeniul de
puteri până la 10MW.

Căldura se recuperează din gazele de ardere, din sistemul de răcire al motorului, din sistemul de
răcire a uleiului şi prin răcirea aerului din sistemul de supraalimentare. Recuperarea de căldură
îmbunătăţeşte eficienţa totală a sistemului de la 36-38% cât este pentru producerea energiei
electrice la peste 90% dacă toată căldura recuperată este folosită într-un circuit de încălzire cu
temperatura pe tur de circa 90°C.

Scăderea temperaturii pe retur sub valoarea minimă impusă de fabricant conduce la scăderea
cantităţii de căldură livrate, o parte a căldurii din ciclu fiind utilizată pentru ridicarea temperaturii
până la această limită minimă.

Cogenerarea cu motoare cu combustie internă este adecvată sistemelor de încălzire cu

temperaturi relativ scăzute. Preţul
căldurii este puţin influenţat de
temperatura turului, deoarece cea mai
mare parte din căldura recuperată este
cea din gazele de ardere evacuate,
unde există suficientă marjă privind
diferenţa de temperatură.

Recuperarea căldurii în cazul

motoarelor termice (şi turbinelor cu
gaze) nu sacrifică din puterea produsă
ca în cazul turbinelor cu abur.

Se folosesc motoare în patru timpi cu turaţia de 1500 rpm pentru puteri până la 5MW (valoarea
maximă uzuală pentru motoarele cu gaz). Motoarele termice au o comportare bună la sarcini
parţiale, căldura recuperată fiind practic constantă (în valoare raportată la sarcina nominală) de la
sarcina nominală până la 50%, sub această valoare.

Pentru puteri până la 5MW se folosesc cu rezultate la fel de bune si motoarele cu aprindere prin
scânteie. Motoarele cu combustie internă pot utiliza o gamă variată de combustibili: gaze
naturale, biogaz, combustibili obtinuţi prin gazeificarea biomasei, combustibili lichizi uşori şi
chiar păcură. În prezent sunt disponibile şi motoare care funcţionează atât cu gaze cât şi cu
combustibili lichizi.

Pentru aducerea emisiilor sub limitele impuse, la motoarele Diesel se impune instalarea unui
echipament de tip SNCR înainte de evacuarea gazelor de ardere la coş.
5
O relaţie pentru determinarea cantitaţii de căldură de pe urma arderii combustibililor, este
prezentată mai jos. Tot aici se prezintă şi principalele elemente, repartizate pe căldură utilă, şi pe
pierderi.

Q comb=B ∙ Q i=Q L +Q gaze +Q ag . răcire +Q lubr +Q ard .chim .incom . +Q rest

unde : B – consumul anual de combustibil ;

Qi - căldura de ardere inferioară ;

Qutil=Q L +Q gaze +Qag .răcire ;

pierderi=Q lubr +Q ard . chim .incom. +Q rest .

Ciclul combinat gaze-abur

Datorită eficienţei ridicate şi

investiţiei specifice foarte
competitve, centralele cu ciclu
combinat se instalează în locul celor
clasice cu turbine cu abur, acolo unde
există gaze naturale pentru turbina cu
gaze. Optimizarea ciclului abur-gaze
pentru cogenerare este similară cu
cea pentru ciclul turbinei cu abur, deoarece orice cantitate de căldură extrasă din turbina cu abur
conduce la diminuarea puterii electrice.

Avantaje

- Căldura şi energia electrică pot fi generate în apropierea consumatorului, eliminând astfel

pierderile în reţelele de transport, aşa cum se întâmplă în cadrul marilor sisteme de încălzire
centralizată.

- Eficienţa totală a unei cogenerări cu motoare cu combustie internă se ridică la peste 85%, având
în vedere consumatorul final, aproximativ cu 10% mai mare decât la centrala convenţională din
sistemul de încălzire centralizată.

- Reducerea consumului de energie primară prin utilizarea cu eficienţă ridicată a căldurii din
gazele de ardere şi din apa de răcire a motorului.

- Reducerea poluării mediului prin căldura reziduală a gazelor de ardere.

6
- Realizarea modulară a centralelor de cogenerare utilizând mai multe blocuri motor-generator
conduce la o mai bună adaptare la cererea de putere şi o întreţinere mai uşoară.

- Pe piaţă există mulţi producători, deci o ofertă bogată.

Dezavantaje

- Cogenerarea bazată pe motoare termice este adecvată pentru sisteme de încălzire cu temperaturi
joase pe tur (120°C);

- Greutate specifică mare (valoare mică a indicatorului kW/kg );

- Nivel ridicat de zgomot cu frecvenţe joase;

- Costuri ridicate de mentenanţă.

7
3. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
După cum am arătat mai sus, cogenerarea poate fi descrisă ca producţia simultană de energie
electrică sau mecanică şi energie termică de către un singur sistem de conversie energetică.
Producerea de putere electrică sau mecanică este în mod normal realizată de trei tipuri de
motoare: motorul cu piston, turbina cu aburi şi turbina cu gaz. Energia termica utilizabilă este
obţinută din caldura extrasă din motorul primar intr-un sistem cu ciclu simplu. 
Fiecare sistem de cogenerare prezintă avantaje specifice pentru această aplicaţie particulară.
Selecţia sistemului este de obicei bazată pe mărimea raportului energiei termice transmise la
puterea cerută, tipul de energie termică necesară şi fiabilitatea economică a motorului primar
selectat. Dacă este cerută o energie termică joasă şi dacă se poate utiliza o presiune joasă a
aburilor şi a apei calde, de obicei sunt preferate sistemele de cogenerare cu piston sau turbinele
cu gaz. Daca este cerută o energie termică ridicată, în mod normal se utilizează sistemele de
turbine cu aburi de joasă presiune.

Un sistem de cogenerare poate fi operat la/sau aproape de eficienţa sa maximă tot timpul, iar
capacitatea sa de a răspunde cu promptitudine la cerinţele utilizării a promovat o reevaluare a
necesităţilor energetice industriale. Datorită disponibilităţii de a vinde surplusul de putere către
utilităţile cerute, sistemele de cogenerare bazate pe motoarele primare ale turbinelor cu gaz s-au
dezvoltat ca o sursă flexibilă şi de bază a energiei termice şi a transmisiei de putere electrică. Cu
tehnici ca aprindere suplimentară, sarcina termică refolosibilă şi sisteme cu ciclu combinat,
turbinele cu gaz pot fi folosite in aproape orice aplicaţie, indiferent de raportul de transmisie
dintre energie şi putere.

O turbină cu gaz constă dintr-o secţiune de aspiraţie a aerului, un compresor, o camera de

combustie, o turbină de expansiune şi un sistem de evacuare. Deoarece motorul turbinei este în
rotaţie, aerul este aspirat prin sistemul de aspiraţie în compresor, se amesteca cu combustibilul şi
se aprinde. Gazele rezultate, cu o mare energie, trec prin turbina de expansiune, unde această
energie a lor este transformată, de către secţiunea în mişcare a compresorului, în energie
mecanică şi electrică. Temperatura secţiunii turbinei de expansiune este menţinută constantă prin
controlarea arderii, respectiv prin controlul aerului de combustie. Cele mai multe turbine
industriale cu gaz utilizează de 3 – 4 ori mai mult aer decît este necesar pentru a aprinde
combustibilul, în aşa fel incît temperatura ridicată a gazelor să nu depăşească limitele admise de
secţiunea respectivă a turbinei. O parte a aerului în exces este de obicei utilizată pentru răcirea
componentelor secţiunii cu temperatura de lucru mare. Gazele eliminate printr-o turbină, la

8
sarcina maximă, au temperaturi cuprinse intre 425 si 535 ºC şi conţin între 15 si 18% oxigen pe
unitatea de volum.

Este de remarcat că atunci cand temperatura gazelor evacuate se apropie de 535 ºC, avem la
îndemînă o cantitate apreciabilă de energie pe care o putem utiliza într-un sistem de cogenerare. 

Procesul CHP poate fi bazat pe folosirea turbinelor de aburi sau de gaz sau a motoarelor pe
combustie. Sursa primară de energie poate fi constituita dintr-o gamă largă de combustibili,
incluzînd combustibili de biomasă şi fosili, precum şi energie geotermală sau solară.

Folosirea CHP pentru instalatia de termoficare

O instalaţie de termoficare inseamnă un sistem care asigură căldură produsă central într-una sau
mai multe locaţii către un număr nerestricţionat de clienţi. Este distribuită pe baza comercială
printr-o reţea de distribuţie care foloseşte drept mijloc apă fierbinte sau aburi.

Centralele electrice CHP pot fi împărţite în cinci categorii: de contrapresiune, de condensare

extractivă, de recuperare a căldurii prin turbine de gaz, cu ciclu combinat şi centrale electrice pe
motoare cu piston.
Centrale electrice de contrapresiune
Cea mai simplă centrală electrică de cogenerare este aşa-numita "centrală electrică de
contrapresiune", unde electricitatea şi căldura de tip CHP sunt generate într-o turbină pe aburi. O
altă componentă principală a centralei electrice de contrapresiune este boilerul de aburi, care
poate fi proiectat sa foloseasca combustibili solizi, lichizi sau gazoşi.

Centrale electrice de condensare extractivă

O centrală electrică de condensare genereaza numai energie electrica. Pe de alta parte, intr-o
centrala electrica de condensare extractiva o parte a aburului este extrasa din turbina pentru a
genera si caldura.

9
Centrale electrice de recuperare a caldurii prin boilere cu turbine de gaz
În centralele electrice de recuperare a caldurii prin boilere cu turbine de gaz caldura este generata
prin gazele fierbinti de evacuare. Combustibilul folosit in cele mai multe cazuri este gazul
natural, produsele petroliere sau o combinatie intre acestea. Turbinele de gaz pot functiona chiar
pe baza de combustibili lichizi sau solizi gazificati.

Centrale electrice cu ciclu combinat

În ultimul timp centralele electrice cu ciclu combinat care functioneaza cu gaz natural, fiind
formate din doua sau mai multe turbine de gaz, boilere de recuperare a caldurii si o turbina de
aburi, au devenit destul de raspandite.

Centrale electrice pe motoare cu piston

În locul unei turbine de gaz, un motor cu piston, precum motorul diesel, poate fi combinat cu un
boiler de recuperare a caldurii, care in cazul unor aplicatii asigura aburul catre o turbina de aburi
pentru a genera atat electricitate, cît şi căldură.

10
4. CONCLUZII
În concluzie, putem afirma că viitorul nu este o extrapolare liniară a prezentului sau a trecutului
apropiat. El este o ţesătură complexă de scenarii din trecut. Cîteva dintre acestea pot fi prezise în
termeni generali de forţele socio-economice de astăzi, precum şi din perspectiva tendinţelor
tehnologice care ar putea fi prevăzute. A preciza care din aceste scenarii se va realiza este greu,
dacă nu chiar imposibil de prevăzut; totuşi, se poate ingusta aria posibilităţilor, prin elaborarea a
trei sau patru scenarii mai probabile. Pe termen lung, de exemplu, industria turbinelor cu gaze
pentru sistemele cu cogenerare va trebui să facă faţă provocării lansate de o tehnologie bazata pe
celulele de combustie.

Prin cele mai bune descrieri, sistemele de cogenerare care utilizează turbina industrială de gaz
sunt considerate astăzi o afacere perfect matură care poate răspunde dezideratelor expuse mai
sus. Tehnologia a fost şi rămîne încă destul de variată, cu furnizori incercînd să-şi diferenţieze
produsele prin investiţii majore care vizează procesele de fabricaţie şi imbunătăţirea
tehnologiilor, concomitent cu eliminarea riscurilor în exploatare.

Evoluţia tehnologică a sistemelor de cogenerare a determinat apariţia unor instalaţii în

“miniatură” care pot furniza un complex general de utilităţi (energie electrică, apă caldă şi
energie termică) unei singure clădiri, sistemul prezentînd fezabilitate financiară comparativ cu
centralele individuale de apartament.

Liberalizarea pieţelor de energie ne face să ne dăm bine seama că rentabilitatea financiară a unui
proiect de cogenerare este puternic dependentă de structura tarifului electric aplicat. Astfel,
ajutorul extra-tarifar calculat este o dispoziţie tarifară a unui anumit furnizor de energie electrică.
Proiectele de decrete specifice relative la organizarea unei pieţe regionale de electricitate Aceste
proiecte de decrete ar trebui să fie favorabile dezvoltării cogenerării pentru că unităţile de
cogenerare de calitate vor fi eligibile şi datorită economiilor de CO2 pe care le realizează.

Cogenerare – producerea simultană a două tipuri de energii din acelaşi combustibil, în aceeaşi
instalaţie.
Cogenerarea, în comparaţie cu producerea separată de energie, oferă beneficii în termeni de
economie de combustibili, protecţie a mediului şi eficienţă. Randamentul global al producerii de
energie pentru centralele de cogenerare este cuprins între 85-92% în comparaţie cu randamentul
de aproximativ 35% al centralelor termoelectrice. Se anticipează că economia de energie este de
11
cca 20% în comparaţie cu producerea separată de energie termică şi energie electrică. Emisiile
poluante (NOx, SOx, pulberi) şi de CO2, sunt de asemenea mai mici, rezultate din economia de
combustibil.
Indicatorii de performanţă ai sistemelor de producere în cogenerare sunt următorii:
• Eficienţa electrică a producerii în cogenerare – raportul dintre energia electrică produsă anual
în cogenerare şi energia primară din combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice
utile şi a energiei electrice.

• Eficienţa termică – raportul dintre energia termică utilă produsă anual în cogenerare şi energia
din combustibilii utilizaţi în procesul de cogenerare pentru producerea energiei termice utile şi a
energiei electrice.

• Eficienţa globală – raportul dintre energia produsă anual în cogenerare şi energia conţinută în
combustibilii utilizaţi pentru cogenerare.

• Raportul energie electrică / energia termică – raportul dintre energia electrică şi energia termică
utilă produse în cogenerare.

Sistemele termoenergetice cu cogenerare utilizează căldura produsă prin ardere, atât pentru
producerea de energie mecanică/electrică, cât şi pentru scopuri tehnologice sau de
încălzire/preparare a apei calde menajere. Ele sunt un caz particular al instalaţiilor cu cicluri
combinate. Asemenea unitaţi energetice sunt foarte utile atât pentru asigurarea încălzirii urbane,
cât şi în industria de celuloză şi hârtie, industria alimentară, industria textilă etc. pentru
furnizarea căldurii necesare procesului tehnologic şi alimentarea cu energie electrică a unor
utilaje tehnologice sau pentru iluminat. În acest mod se micşorează mult cheltuielile energetice.

Cogenerarea este o tehnologie consacrată şi recunoscută la nivel global ca o alternativă mai

curata la generarea centralizată traditională. Viitorul ei pe termen lung pe pieţele globale de
energie este asigurat de capacitatea ei de a oferi avantaje operaţionale, financiare şi ecologice
dintr-o singura unitate de combustibil.

Avantajele utilizării sistemului de cogenerare se distribuie conventional în:

 Economie;
 Fiabilitate;
 Utilizarea agentului termic;
 Ecologie.

12
Cogenerarea propune un mecanism excelent de stimulare economica:

 În urma realizarii calitative a proiectului, cheltuielile pentru producerea energiei pot fi

micsorate de citeva ori;
 Micşorarea cotei-parte a energiei în preţul de cost al producţiei permite de a majora
considerabil competitivitatea produsului;
 economia dependentă de energie necesită tot mai multă energie pentru activitate şi
dezvoltare;
 cogenerarea propune solutionări relativ flexibile în planul creşterii capacităţilor,
 cogenerarea permite de a renunţa la cheltuielile inutile şi economic neefective pentru
mijloacele de transportare a energiei, deoarece utilajul- generator de energie este instalat
în apropierea nemijlocită a consumatorului;
 cogenerarea reduce cheltuielile pentru procurarea combustibilului;
 aceasta optimizeaza utilizarea gazului natural – se diminueaza cheltuielile de procurare a
lui, cerintele faţă de infrastructura gazului şi preocuparile de a face rezerve de gaze;

Cogenerarea reprezintă o formă practic ideală de asigurare a energiei din punct de vedere al
siguranţei de aprovizionare.

Astfel sistemele de cogenerare reduc vulnerabilitatea infrastructurii energetice şi, respectiv,

majoreaza fiabilitatea de aprovizionare cu energie, atît electrica cît şi termică.

13