Misterele ascunse din “Cina cea de Taina”.

• Pictura renascentistă dă naştere la noi speculaţii care completează enigmaticul Cod al lui Da
Vinci
• O replică a celebrei fresce se află în Biserica Evanghelică din Rîşnov

„Cina cea de taină“ a lui Leonardo da Vinci este cea mai populară reprezentare artistică a
ultimei cine a Mîntuitorului. Marele pictor renascentist a reuşit să zugrăvească momentul
dramatic în care Iisus anunţă că unul dintre apostoli îl va vinde. Este însingurat şi trist. Geniul
lui Da Vinci nu numai că impresionează şi astăzi iubitorii de artă, dar generează şi
interpretări, mai mult sau mai puţin veridice. Convinşi că ascunde mistere încă neobservate,
teologi, istorici, muzicieni, informaticieni şi scriitori au descoperit noi mesaje, simboluri şi
coduri nedezlegate în compoziţia lui Da Vinci. Dacă vreţi să le studiaţi cu atenţie, pe viu, nu
pe Internet sau în cine ştie ce copie kitschoasă, puteţi admira clona uimitor de reuşită care
străjuieşte altarul Bisericii Evanghelice din Rîşnov.

Iisus copil, Iisus la marginea mesei

Apropiindu-se data Paştelui (care la evrei înseamnă sărbătoarea comemorării ieşirii din robia
egipteană), Iisus a vrut să cineze pentru ultima dată împreună cu ucenicii Săi. Ştia deja că
Iuda Îl vînduse şi că aştepta doar momentul potrivit pentru a-L preda căpeteniilor iudeilor.
Cina cea de Taină s-a săvîrşit în ziua de 13 nisan (6 aprilie) a anului 30. Scena cu Iisus
înconjurat de cei 12 apostoli stînd la masă a fost zugrăvită de mulţi artişti de-a lungul
timpului. Dar cea mai populară rămîne fresca lui Da Vinci, veche de peste 500 de ani. Înaintea
ei, au existat şi altele. Fresca din catacomba Domitila (Roma) îl reprezintă pe Christos-
Învăţător înconjurat de apostoli. Se află toţi în jurul unei mese, înveşmîntaţi în alb. Chipul lui
Cristos arată un Mîntuitor foarte tînăr, iar discipolii au feţe de copii. Printre mozaicurile din
Ravenna (secolul VI) există o altă Cină cea de Taină. Apostolii stau în spatele lui Iisus, în
semicerc. Aici, Iisus este matur, cu barbă. În bisericile ortodoxe, Cina apare în numeroase
icoane de lemn, iar în România, la Voroneţ, întîlnim o Cină în care Iisus este plasat nu în
centru, ci la marginea mesei.
Altfel de Cine, altfel de personaje

Cina din cripta bazilicii San Isidoro din Leon, frescă aparţînd picturii romanice, ne arată nu
numai personajele ştiute, ci şi alţi ucenici, cum ar fi Matia. Iuda primeşte pîinea din mîna lui
Cristos, în timp ce, cu cealaltă mînă apucă un peşte din tavă, gest prin care îşi dovedeşte
trădarea. Cea mai bogată în reprezentări ale Cinei cea de Taină este perioada Renaşterii.
Domenico Ghirlandaio, din Florenţa, a pictat în 1480 o Cină în care Iuda e însoţit de o pisică,
simbol al infidelităţii. În tabloul lui, pictorul olandez Dirk Bouts din Louvain (1467)
înfăţişează personajele fără aureole de sfinţi, iar Iuda e pictat cu spatele. Cina cea de Taină a
lui Juan de Juanes evocă momentul consacrării pîinii de către Isus, iar Iuda e surprins gata să
plece. În ultimele secole, artiştii moderni au dat noi interpretări momentului Cinei. La bazilica
Sagrada Familia, Cina cea de Taină apare sculptată cu forme viguroase, de influenţă cubistă,
pe faţada Patimilor. Este opera sculptorului J. M. Subirachs. Controversatul Dali a pictat şi el
Cina cea de taină (1955), într-o ambianţă futuristă.

De ce Iisus n-are picioare?

Peste miile de variante ale Cinei cea de Taină din toate timpurile, cea a lui Da Vinci a rămas
cea mai cunoscută, dorită, copiată şi interpretată. Are 460×880 cm. Pictura murală se găseşte
în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano. A fost
realizată între 1495–1498, în tempera şi ulei pe ipsos. După puţin timp, vopseaua a început să
se desprindă. În cursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind
mai degrabă negative, culorile întunecîndu-se. Călugării dominicani au distrus peretele
inferior, deschizînd o uşă chiar la mijloc, eliminînd astfel picioarele lui Iisus. Ultima
restaurare, începută în 1948 şi terminată la 28 mai 1999, a reînnoit pigmentul colorant
milimetru cu milimetru. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii
s-a prăbuşit, dar pictura a rămas ca prin minune intactă, protejată doar de cîţiva saci cu nisip.
În 1980, împreună cu biserica şi cu mănăstirea dominicană, opera lui Leonardo a devenit
patrimoniu UNESCO. E vizitată din 15 în 15 minute de cîte 25 de vizitatori. Pe an, sînt cam
320.000, de 3-4 ori mai puţini decît numărul cererilor.

Litere care nu se văd

Cina lui Da Vinci este deosebită pentru că, pentru prima oară, personajele sînt zugrăvite cu
emoţiile fireşti din momentul cînd au aflat de la Iisus că „Unul dintre voi mă va trăda“. Ca şi
pe Gioconda, mulţi pictori au încercat să o reproducă, dar fără a reuşi să egaleze geniul
originalului. Cina a ajuns şi în producţia industrială, pe oglinzi, mouse-pad-uri, feţe de pernă,
brelocuri. E cusută pe goblenuri. E folosită în reclame şi caricaturi. Există şi o formaţie
canadiană cu acest nume. Dar, mai presus de toate, Cina cea de Taină e studiată şi
răstălmăcită în fel şi chip. Mulţi cred că Da Vinci, autor a peste 600 de invenţii, ar fi introdus
cu bună ştiinţă în pictură mai multe mesaje codate. Niciun detaliu nu pare să fie întîmplător.
Eroii cărţii lui Dan Brown poartă un dialog despre „Cina cea de taină“, ajungînd la concluzii
care, dacă ar fi adevărate, ar zdruncina din temelie creştinismul. Astfel, de cîţiva ani ne
macină gîndurile ideea că personajul din dreapta lui Iisus, cu un chip feminin, este Maria
Magdalena cu care Mîntuitorul ar fi avut o legătură intimă. Între ei, linia umerilor desenează
un „M“, de la numele femeii. Tot între ei, ar fi un „V“, simbolul Sfîntului Graal. Iar dacă
imaginea femeii am muta-o la dreapta, Maria Magdalena ar sta cu capul pe Iisus, într-un gest
tandru.

Un prunc la Cină

O legendă spune că Leonardo ar fi folosit acelaşi bărbat drept model pentru pictarea chipurilor
lui Iisus şi Iuda, cele două personaje semănînd foarte mult. În cartea „The Bible Fraud“ a
australianului Tony Bushby, se vorbeşte despre fratele geamăn al lui Iisus. Unii spun că în
tablou n-ar fi Ioan, dar nici Maria Magdalena, ci fratele lui Iisus, asemănarea dintre ei fiind
izbitoare. Că Iisus ar fi avut legături matrimoniale cu Maria Magdalena pare să susţină şi
experimentul italianului Slavisa Pesci. Informaticianul a obţinut întîi imaginea în oglindă a
picturii. Apoi a suprapus-o peste original. Se pare că ceea ce a obţinut a dat naştere unor noi
ciudăţenii şi scandaluri. Prin întrepătrunderea celor două imagini, se obţine silueta unei femei
stînd în picioare, cu un prunc în braţe. Mai apare şi un cavaler templier (Da Vinci făcea parte
din Ordinul Opus Dei, conform unor dosare secrete din Arhivele Naţionale Franceze).
Imaginea este neclară, de aici şi acuzaţia că marea descoperire ar fi pură speculaţie.
Suprapunînd parţial cele două picturi, Pesci a descoperit la marginea mesei chipul lui Da
Vinci însuşi.
O pictură melodioasă

Dacă nu ascunde secrete codate, atunci pictura ascunde sigur compoziţii muzicale. Aceasta
este ultima descoperire a compozitorul italian Giovanni Maria Pala. El a arătat că, dacă
aşezăm pe un portativ mîinile apostolilor şi ale lui Iisus, precum şi pîinile de pe masă, exact la
înălţimile la care sînt poziţionate în tablou faţă de o linie orizontală imaginară, vom obţine o
melodie de 40 de secunde. Notele cîntate de la dreapta la stînga, cum scria Da Vinci,
formează o compoziţie completă, solemnă, în tempo lent, subliniind tragismul scenei biblice.
Fiindcă apostolii sînt grupaţi cîte 3, atunci, muzica se cîntă în măsura de 3/4, aşa cum se cînta
cea mai mare parte a muzicii din secolul XV. Dar de ce ar fi „ascuns“ Leonardo această
partitură în tablou şi ce mesaj transmite melodia, nu s-a explicat încă.

Zodiacul lui Da Vinci

Un post de televiziune german a prezentat o altă teorie năucitoare despre tabloul lui Da Vinci.
Autorii susţin că în „Cina cea de Taină“, sub chipurile apostolilor se ascund cele 12 zodii.
Iisus ar fi semnul Balanţei, fiindcă stă cu braţele depărtate. Toma, cu degetul în sus, mimează
o înţepătură, deci e semnul Scorpionului. Gheorghe e pregătit să apuce prada, fiind zodia
Leului. Filip are braţele întoarse spre trup, ca un Rac. Matei e Săgetătorul, dar fără arc. Simon
Zilotul e Berbecul fiindcă ţine degetele în formă de cerc, simbolul începutului de an zodiacal.
Ioan este zodia Fecioarei, Petru este Capricorn fiindcă mîna lui stîngă pare să semene cu botul
unei capre, Iuda nu e nicio zodie, Taurul e Tadeu cu degetele ridicate precum coarnele
taurului. Andrei simbolizează Peştii după cum ţine mîinile astfel încît să sugereze un peştişor
cu înnotătoare. Iar zodia Gemeni e reprezentată de Iacob Alfeu, frate cu Iacob. Specialiştii au
observat că, dată fiind precizia cu care au fost aşezate personajele, aproape matematică, nu e
de mirare că apar atîtea interpretări, care mai de care mai aiuristice.

Cina de la Rîşnov

• Biserica Evanghelică din Rîşnov adăposteşte două replici ale Cinei celei de Taină. Una este
pictată la 1500, pe peretele din stînga altarului. A fost descoperită acum cîţiva ani, cu ocazia
lucrărilor de restaurare. Din păcate, pictura murală este în prezent puternic deteriorată,
neputîndu-se descifra detaliile operei contemporane cu Da Vinci. Însă altarul, construit în
1682, este decorat cu o clonă a celebrei lucrări a lui Da Vinci, realizată de pictorul Eduard
Mores în 1929. Biserica poartă hramul Sfîntului Matei, este cea mai veche ctitorie a
Basarabilor din Transilvania, a fost amintită în documente prima oară la 1394 şi are forma
unei bazilici romane, fiind fortificată ulterior în stil gotic.