Actualitati in tratamentul cardiopatiei ischemice

Cardiopatia ischemica reprezinta o afectare a miocardului datorata unui dezechilibru intre fluxul
sanguin coronarian si necesitatile de oxigen produs prin modificari in circulatia coronara.
Cardiopatia ischemica (CI) este cea mai frecventa boala întalnita în populatie atât în tara noastra
cât si în alte tari precum Franta, Canada, USA. Medicina moderna dispune de metode eficiente de prevenire
si control a acestei boli, dar rezultatele nu sunt cele asteptate; de exemplu în USA 11 milioane de americani
sufera de aceasta boala iar mortalitatea de cauza cardiaca prin ischemie este de aproximativ 500000 pe an.
Pentru a creste eficacitatea de prevenire si control a CI este imperios necesara implicarea activa a populatiei
care trebuie sa fie motivata cel putin prin cunoasterea bolii si masurilor terapeutice.
CI poate fi produsa de cauze organice (ingustarea aterosclerotica a lumenului coronarian),
functionale (spasm coronarian) sau mixte.
Factorii de risc care pot creste riscul de a dezvolta boala ischemica sunt hipertensiunea arteriala,
nivelul crescut de colesterol, fumatul, obezitatea, lipsa activitatii fizice, diabetul zaharat, stresul, ereditatea,
varsta, sexul. Ultimii trei factori nu pot fi influentati.
Principala manifestare a cardiopatiei ischemice este angina pectorala, care poate fi interpretata
prin caracterele ei:
- durere localizata retrosternal/precordial
- iradiere tipica in umarul stang fata interna a bratului, antebratului, ultimele 2
degete; trebuie subliniat ca exista mai multe locuri unde durerea poate fi
simtita: în spate, în dinti, la nivelul stomacului,în umeri, în ambele mâini
- presiune, arsura, gheara, cutit, disconfort greu de definit
- durata: aproximativ 5 - 10 minute
Obiectivele tratamentului in angina pectorala sunt:
- suprimarea durerii si reducerea semnelor obiective de ischemie
miocardica
- prevenirea agravarii bolii si aparitiei IMA
- cresterea sperantei de viata
Principalele clase de medicamente antianginoase sunt:
1. Nitrovasodilatatoare
2. Beta-blocante
3. Antagonistii canalelor de calciu
4. Antiagregante plachetare
5. Statine
Aceasta medicatie actioneaza prin corectarea dezechilibrului aport- consum
de oxigen prin cresterea aportului de oxigen (prin coronarodilatatie) si scaderea
consumului de oxigen.
Nitrovasodilatatoarele au ca principal mecanism de actiune venodilatatia
care are ca rezultat scaderea presarcinii, reducerea dimensiunilor cordului, si astfel
scade consumul de oxigen miocardic. Alt efect important este coronarodilatatia, care
impiedica spasmul coronarian si creste aprovizionarea cu sange in teritoriul ischemic.
Nitratii nu se administreaza la pacientii cu tensiune sistolica sub 90 mmHg.
Principalul preparat este nitroglicerina. Aceasta se administreaza sublingual in
doze de 0,5 mg sub forma de comprimate. Se mai poate folosi sub formă de
unguente aplicate pe piele, cu efect prelungit sau în perfuzie intravenoasă, cu efect
imediat. Administrarea îndelungată transcutanată sub formă de plasture duce la
instalarea toleranţei, adică la scăderea eficacităţii terapeutice prin epuizarea
compuşilor tiolici din fibra musculară netedă, necesari pentru eliberarea NO din
preparatele de nitraţi. După o pauză de 8-10 ore toleranţa dispare.
Alte preparate sunt: Isosorbid dinitrat (Cordil), Isosorbid mononitrat,
Pentaeritritil tetranitrat (Nitropector), Molsidomina (Molsihexal).
 Beta-blocantele au ca principal mechanism de actiune scaderea consumului
de oxigen al miocardului, mai ales in timpl efortului, ca urmarea a scaderii fortei de
contractie si a frecventei cardiace prin blocarea receptorilor beta cardiaci.
Este foarte important ca administrarea beta-blocantelor sa nu se intrerupa
brusc, ci se reduce doza treptat. Contraindicatiile sunt reprezentate de angina
Printzmetal, astm bronsic, sindrom Raynaud, IC NYHA III si IV si cu prudenta la
diabetici.
Propranololul este cel mai folosit. Se incepe cu doze mici de 10 mg de 2 ori/zi
si se creste pana la 40-60 mg de 2 ori/zi.
Metoprololul (Betaloc) este un cardioselectiv pe receptorii beta1. se
administreaza in doze de 50-100 mg de 2 ori/zi. Scade mortalitatea post-infarct, fiind
cel mai folosit dintre beta-blocante in IMA.
Alte preparate sunt: Atenololul, Bisoprololul, Talinololul si Carvedilolul.
Antagonistii canalelor de calciu determina cresterea fortei de contractie a
cordului inducand vasoconstrictie. Toti antagonistii canalelor de calciu reduce
consumul de oxigen si amelioreaza circulatia coronariana. Pe langa efectul
antianginos, acestia au si efecte antiaritmice si antihipertensive.
Exista 3 clase: dihidropiridine, fenilalchilamine si benzotiazepine.
Nifedipina (Nifedipin, Adalat) comprimate 10 mg si comprimate retard 20, 30,
50 mg. se administreaza 10-30 mg/zi, pana la 20-40 de 2 ori/zi.
Verapamilul comprimate 40, 80, 240 mg. Dozele sunt de 80-160 mg de 2
ori/zi. Are si effect antiaritmic dar poate produce insuficienta cardiaca prin scaderea
contractilitatii cordului.
Alte preparate sunt: Amlodipina, Felodipina, Nicardipina, Diltiazemul,
Nitrendipina.
Antiagregantele plachetare sunt aspirina, ticlopidina si clopidogrel. Cel mai
folosit preparat este aspirina cu doza de initiere de 165-325 mg si doza de mentinere
de 75-325 mg/zi.
Tratamentul cardiopatiei ischemice nu este doar medicamentos, ci
întotdeauna acestuia trebuie să i se asocieze măsuri generale nefarmacologice:
oprirea fumatului, exerciţiile fizice regulate, evitarea excesului ponderal, consumul
moderat de alcool şi adoptarea unei diete sănătoase.