LUCRAREA DE LABORATOR Nr 2

STUDIUL OSCILAŢIILOR ELECTRICE

1. Tema şi scopul lucrării

- Determinarea frecvenţei unei tensiuni sinusoidale provenite de la un generator de
semnale sinusoidal .
- Studiul atenuării oscilaţiilor electrice a unui circuit oscilant, în funcţie de rezistenţa
ohmică a circuitului .
- Determinarea frecvenţei şi a atenuării oscilaţiilor electrice a unui circuit oscilant prin
utilizarea osciloscopului catodic.

2. Metode de cercetare
Dacă analizăm compunerea oscilaţiilor cu aceeaşi frecvenţă care au loc pe direcţii
perpendiculare, considerăm un punct material supus simultan unei mişcări oscilatorii
armonice pe direcţia x, după legea :

x = a cos ( ωt +φ1 ) = a cos β , (1)

şi unei mişcări oscilatorii armonice pe direcţia y , perpendiculară pe direcţia x , dată de

legea :

y = b cos (ωt + φ 2) = b cos ( β+ φ ), (2)

unde a şi b reprezintă amplitudinea mişcării, ω = 2π f este pulsaţia , iar φ1 şi φ2 fazele

iniţiale ale mişcării ( φ = φ2 – φ1 ).
Sub acţiunea acestor două oscilaţii punctul va efectua o mişcare în planul xy
descriind o traiectorie f( x,y ) = 0. Pentru a găsi ecuaţia acestei curbe e necesar să
eliminăm pe β între (1) şi (2) iar prin intermediul unor artificii de calcul se obţine ecuaţia
unei conice dată de relaţia (3) :

x² + y² - 2xy cos φ - sin² φ = 0 (3)

a² b² ab

Aceasta este ecuaţia unei elipse într-un dreptunghi de laturi 2a şi 2b cu centrul în

origine şi ale cărei axe sunt rotite faţă de ox şi oy cu un unghi φ. Oscilaţiile de acest tip se
numesc oscilaţii polarizate eliptic.
 Caracteristicile elipsei sunt determinate de amplitudinea a şi b ale celor doua
oscilaţii componente şi de diferenţa de fază dintre ele. Pentru cos φ = ±1 ecuaţia (3) se
reduce la : y = b x, respectiv y = b x ( conică degenerată în două drepte confundate ).
a a
Pentru cos φ = 0, traiectoria este dată de :

x² + y² = 1 (4)
a² b²

care reprezintă o elipsă raportată la axele coordonate ( φ = 0).Dacă însă a = b iar φ= ( 2n

+1) π , ecuaţia (4) devine : x² + y² = a² adică ecuaţia unui cerc.
2
Dacă oscilaţiile perpendiculare se produc cu frecvenţe diferite , compunerea lor dă
traiectorii de formă deosebită cunoscută sub denumirea de figuri Lissajous. Una din
metodele operative de măsurare a frecvenţei prin intermediul unui osciloscop catodic este
metoda figurilor Lissajours.

3. Dispozitivul experimental

a). Osciloscopul catodic este un aparat a cărui schemă bloc este redată în fig. 2 şi se
compune din : tub catodic ( Tc ); - generatorul de baleaj ( baza de timp BT ) ; -
amplificatoarele pentru plăcile de deflexie, orizontale şi verticale (Ax , Ay ) ; - sursa de
alimentare ( SA ) ; organele de reglaj.

Fig.2 Fig. 3

În fig. 3 este reprezentat panoul frontal al osciloscopului OT – 01 :

1 – tub catodic ; 2 – potenţiometru de reglare a focalizării ; 3 – potenţiometru de reglare
a luminozităţii şi întrerupător ; 4 – potenţiometru de deplasare a spotului pe verticală ; 5 –
comutator atenuator în trepte ; 6 – bornele de intrare Y ( IN.Y) ; 7 – comutatorul modului
de lucru ( c.c. – c. a. ) ; 8 – comutatorul modului de sincronizare ( int. – ext ) ; 9 – borne
de intrare pentru sincronizare exterioară ; 10 – bornele de intrare X ( IN.X) ; 11 –
comutatorul de lucru al amplificatorului X ; 12 – comutatorul de reglaj brut al bazei de
timp ; 13 – reglajul fin al bazei de timp ; 14 – potenţiometru de deplasare al spotului pe
orizontală ( poz x ) ; 15 – reglajul stabilităţii.

Fig. 5 Fig. 4

În fig. 4 este reprezentat panoul frontal al generatorului de semnale sinusoidale etalon

de tip G – 0501 . 1 – întrerupător de reţea ; 2 – bornele de ieşire ; 3 – bec de control ; 4 –
comutator K1 de game de frecvenţe ( 1 Hz- 1 MHz) ; 5 – disc gradat indicator de
frecvenţă ( cu acţiune directă sau cu reducţie ) ; 6 – comutator K2 pentru semnalul
sinusoidal şi dreptunghiular ; 7 – potenţiometru de reglaj continuu al tensiunii de ieşire.
În fig. 5 avem reprezentată schema electrică a montajului auxiliar conţinând un
generator de tensiune sinusoidală reglabilă într-o plajă restrânsă şi un circuit folosit
pentru studiul circuitelor RL. În fig. 6 e prezentat panoul frontal al montajului auxiliar.
- Se impune verificarea cu atenţie a pământării , iar circuitele nu se vor pune sub
tensiune numai după verificarea lor de cadrul didactic.

4. Tehnica măsurătorilor
a). Pentru măsurarea frecvenţei necunoscute fx a unei tensiuni sinusoidale uv=Uv
cos ωx t, generată de montajul auxiliar, utilizăm un generator de semnale sinusoidale
etalonat având frecvenţa cunoscută fo. Tensiunea cu frecvenţa necunoscută fx culeasă de
la bornele (e.f) fig.6, o aplicăm pe plăcile verticale, ale tubului catodic (IN.Y). Tensiunea
de frecvenţă cunoscută fo culeasă de la bornele (2) fig. 4 ale generatorului etalon o
aplicăm pe plăcile orizontale (IN.X) având uo=Uo cos (ωot +φ). În acest caz spotul
luminos va descrie o imagine uo=f(uv). Dacă Uo=Uv şi sensibilitatea osciloscopului pe
orizontală şi pe verticală sunt egale So=Sv, imaginea va avea o formă care va depinde
numai de frecvenţe şi de defazajul f dintre cele două tensiuni. În particular pentru
Uv=Uo, Sv=So, fx=fo şi φ=π curba descrisă de spot este un cerc.
2
După efectuarea montajului indicat , punând comutatorul (11) fig. 3 pe poziţia
”EXT” se reglează amplitudinea semnalului dat de generatorul etalon până când una din
figura Lissajous se încadrează într-un pătrat.
b). Studiul circuitului oscilant. Folosind osciloscopului şi montajul auxiliar se studiază
fenomenul de amortizare a oscilaţiilor dintr-un circuit oscilant calculând atenuarea
oscilaţiilor ( decrementul logaritmic ) funcţie de rezistenţă ohmică a circuitului.
Decrementul logaritmic ( θ) al unei oscilaţii amortizate este dat de relaţia :
θ= R · T (5)
2L
unde : R – rezistenţa exterioară cuprinsă în circuitul oscilant.
L – inducţia bobinei.
T - 2π√¯LC perioada oscilaţiilor.
La bornele ( a-b ) de pe placa de montaj ( fig. 6) se va lega cutia de de
rezistenţe reglabile , iar bornele ( c-d) se vor conecta la intrarea Y(INY) a osciloscopului.
Reglând convenabil frecvenţa de baleaj pe ecran , va apare oscilograma ( fig. 8 ).
Folosind diviziunile de pe ecran se vor măsura amplitudinile A1 şi A2 în unităţi arbitrare
permiţându-se calculul decrementului logaritmic cu relaţia :

θ=ln A1 (6)
A2

Fig. 7
Modificând valorile rezistenţei R din circuit se determină θ din relaţia (6) şi se
compară cu valoarea calculată ( relaţia 5 ).

5. Înregistrarea, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor.

Rezultatele de la punctul a se trec în tabelul 1.

Frecvenţa Imaginea dată fx

Nr. generatorului de osciloscop f0 f x [Hz ] f xm (mediu )
det etalon [Hz]
f 0 ( Hz )

1 4.2 ⋅10 2 1 4.2 ⋅10 2

1
2 7.8 ⋅10 2
2 3.9 ⋅10 2 4.14 ⋅10 2
1
3 1320 3 4.4 ⋅10 2
2
4 6.1 ⋅10 2
3 4.06 ⋅10 2

Măsurarea decrementului logaritmic al unei oscilaţii amortizate

Se consideră date valorile L = 51 ⋅10 −2 H; C = 25 .5 ⋅10 −9 F. Cunoscând valorile

rezistenţei R
– Rezultatele se trec în tabelul 2.

Nr. det R T A A2 θc (din θm (din ∆θ = θc −ϑm

[Ω] [sec] 1 calcul rel 5) mă-surare
rel 5)
1 50 15 12 0,0351 0,2231 0,186
2 100 14 11 0,1424 0,2411 0,098
3 200 13 10 0,2848 0,2623 0,022
4 500 71 .616 ⋅10 −5 12 8 0,7121 0,40546 0,3067
5 1000 11 5 1,4242 0,7884 0,6356
6 2000 7 2 2,8483 1,2527 1,5955

Bibliografie

1. Pop Iuliu – Fizica generală – mecanică acustică, Ed Did. şi Ped, Bucureşti, 1970.
2. George C. Moisil – fizica pentru ingineri, vol. I, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976.
3.Morton Nadier – Oscilograful catodic (traducare din Lb. engleză), Ed. Did. şi Ped.,
Bucureşti, 1979.