1.

OBLIGATIILE ASISTENTILOR IN INGRIJIREA BOLNAVULUI

 sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala & evolutia bolii
acestuia;
 sa comunice medicului tot cea observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii
Daca observatiile sale sunt sistematice si complete vor putea fi valorificate de medic.
Asistenta va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari:
-comportamentul bolnavului(faciesul, starea psihica, reactivitatea generala, somnul)
-functiile vitale si vegetative ale organismului
-aparitia unor manifestari patologice

2. POZITIA BOLNAVULUI IN CARE ACESTA STA IN PAT

 Bolnavul cautasa menajeze partea dureroasa (in pleurita sau fractura costala-
bolnavulsta p partea sanatoasa: in ulcerul gastric sau duodenita-bolnavul sta in
decubit ventral sau in decubit lateral stang)
 Pozitie ghemuita(in ulcerul gastric penetrant-bolnavul exercitand si o
presiunecu pumnul asupra regiunii dureroase)
 Pozitie sezanda (oropnee) (in afectiuni cardiace insotite de insufic circ, in
afectiuni pulmonare)
 Decubit lateral cu spatele indreptat spre lumina(foto-fobie, meningita
tuberculoasa)
 Pozitie in “cocos de pusca” (capul in hiperextensie si membrele inferioare
flectate-art coxofemurala si cea a genunchiului)
 Opistotonus(bolnavul se afla in hiperextensie sub forma unui arc cu
concavitate dorsala, corpul sprijinindu-se pe ceafa sicalcaie: in tetanos)

3. TIPURI DE FACIESURI
 Fata anxioasa, cianotica(bolnavii cu insufic circulatorie grava)
 Fata acoperita cu sudori reci, ochii infundati si inconjurati de cearcane albastre,
nasul ascutit si privirea anxioasa-fata peritoneala)-in peritonita, ileu, alte
afectiuni abdominale grave
 Fata congestionata, agitata, cu ochii sclipitori (boli infect grave)
 Fata exprima spaima(boala basedow)
 Fata rotunda, asemanatoare cu luna plina(in mixedem)
 Trasaturile fetei din jurul gurii, ochilor si narilor simuleaza un ranjet, cu
fruntea incretita adanc, intristata (in tetanos)

4. INTERPRETAREA REZULTATELOR UNEI MASURARI DE

TEMPERATURA CU EXEMPLIFICAREA VALORIOR
 Temperatura normala (fiziologica): 36-37C-afebril
 Valori patologice: hipertermie: 37-38C=subfebril; 38-39C=febra moderata;
39-40C=febra ridicata; 40-41C=hiperpirexie; hipotermie sub 36C

5. ENUMERATI LOCURILE DE MASURARE ALE PULSULUI SI DESCRIETI

TEHNICA DE MASURARE
 Masurarea in artera radiala,carotida, cubitala, humerala, femurala, poplitee,
tibiala posterioara, pedioasa
 Pregatirea bolnavului (fizica si psihica):
-se anunta bolnavulca i se va masura pulsul
-se explica bolnavuuimodul demasurare(o stare emotiva ii poate modifica valoarea
pulsului)
 -bolnavul este mentinut in stare d rapaus fizic si psihic 5-10 min cu bratul sprijinit
pentru relaxarea muschilor antebratului
-spalarea mainilor
-se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului, in continuarea
policelui
-se pozitioneaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui se
imbratiseaza antebratul
-se exercita o usuoara presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor(index,
mediu si inelar) de la mana dreapta si se percep zvacniturile pline ale pulsului
-se numara zvacniturile percepute urmarind secundarul cronometrului timpde un
minut(se incepe numaratoarea de la ¼, ½, ¾ sau 1min)
 Notarea cifrica in carnetul propriu
-se noteaza incarnetul propriu numelesi pren bolnavului salonulsipatul, data,
val masurate(dimi si seara)

6. DEFINITI:
 Polakiurie-mictiuni frecv cu cantitati mici
 Disurie-eliminarea urinei cu dificultatesi dureri
 Ischiurie (anurie)- imposibilitatea de a urina
 Enurezis- pierderea involuntarea de urina in timpul noptii
 Nicturie- egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si
cantitatea de urina emisa noaptea fata de cea emisa in cursul zilei

7. CULOARE A TEGUMENTELOR INDIFERITE AFECTIUNI

 Paloarea (decolorare)- permanenta(in cazd d anemie): paloarea instalata
brusc(hemoragii, colaps,soc iminent)
 Cianoza- sau coloratie albastruie a tegumentelor si a mucoaselor (in afetiuni ale ap
resp,circulator si unele boli cardiace congenitale): discreta (lobul urechilor,
extremitatile degetelor): foarte intensa(la nas, buze, ochi): foarte intensa (toata
fata, limba)
 Roseata pielii apare in emotii, in cursul efortului fizic, febra, in unele afect
hemoragice
 Coloratia galbena a tegumentelor (in icter, in urma consumarii unor med k
atebrina, acid piric sau poatesemnala aparitia unei boli infectioase); cul “galbena k
paiul” (cancer si anemie pernicioasa)
 Bronzata (boala lui addison)
 Bruna (in ciroza hepatica)
 Cenusie-murdara (supuratii pulmonare cronice)

8. SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE SI COMBATEREA

SIMPTOMELOR UNUI BOLNAV CU AFECTIUNI RESPIRATORII
 Zilnic, se masora pulsul, respiratia si diureza si se noteaza in foaia de observatie
 Se moasoara temperatura, urmarindu-se evolutia febrei
 In pusee febrile se aplica comprese reci sau impachetari reci ale trunchiului
 Durerea toracica (junghi) se combate prin aplicatii locale calde antinevralgice, o
fiola mialgin i.m de 2/3 ori/zi
 Dispneea si cianoza necesita oxigenoterapie(6 l/min)
 Tusea, fiind chinuitoare si dureroasa in faza a doua, fiind necesara permeabilitatea
cailor respiratorii prin eliminarea expectoratiei, se recomanda bolnavilor sa
tuseasca de mai multe ori pe zi
  Pentru usurarea eliminarii expectoratiei se administreaza fluidifiante ale secretiei
bronsice(sirop expectorant, bromhexin)
 In accesele de tuse asmatiforma se administreaza bronhodilatatoare spasmofilitice
 In infectii bronsice se administreaza antibiotice(antibioticul, doza si ritmul sunt
prescrise de medic)

9. INGRIJIREA BOLNAVULUI CU ASTM BRONSIC

 Bolnavul va fi adus in pozitie sezanda, eventual la marginea patului, insa
sprijinindu-l in pozitia cea mai comoda cu ajutorul anexelor sau cu ajutorul
bratelor
 Se anunta medicul, se sterge bolnavul de transpiratie, se pregatesc medicamentele
de urgenta: bronhodilatator(fiolesitablete); antialergic(HHC-fiole); cardiotonic;
diurtic; sedative (diazepam, romergan)
 Oxigenoterapie
 In cazuri grave, bolnavul se conecteaza la aparatul de respirat
 Asistenta va sfatui bolnavul cum sa previna noi crize de astm: evitarea emotiilor,
starilor de tensiune, surmenajul fizic si intelectual, evitarea expunerii la frig,
umezeala, atmosfera poluanta, a alergenilor cunoscuti evitarea unor alimente
posibil alergizante (oua, cioco, fragi, capsuni, conserve)
Asistenta trebuie sa stie sa diferentieze astmul bronsic de astmul cardiac
In astm bronsic: bradipnee cu expir prelungit, bolnavul este gasit in pozitie sezanda in
ortopnee cu capul inclinat spre spate; bolnavul este chinuit de setea de aer,
tegumentele sunt palide acoperite de transpiratie; bradicardie.
In astm cardiac: dispneea este polipneica, predminant inspiratorie, tahicardie. Criza
poate evolua sub o forma mai grava: edem pulmonar cand sufocarea se agraveaza,
cianoza, expectoratie rozee, spumoasa.

10. INGRIJIREA BOLNAVULUI CU B.P.O.C

Bolnavul purtator al unei B.P.O.C (cu bronsita cronica, emfizem, astm bronsic)
prezinta o insuficienta respiratorie cronica, care datorita unor suprainfectii bronsice,
declanseaza pusee acute de insuficienta respiratorie. Masurile care se iau urmaresc:
 Combaterea hipoxemiei prin oxigenoterapie care se administreaza cu prudenta
½-1 l/min
 Combaterea obstructiei prin aspiratia bronsica sau chiar respiratiei asistata
dupa traheostomie
 Combaterea inflamatiei cu antibiotice, corticoizi, a hipersecretiei cu bisolvon,
bromhexin, combaterea spasmului(miofilin)

11. CAUZELE INSUFICIENTEI RESPIRATORII

Cauzele insufic resp acute pot fi d orig bronhopulmonara si extrapulmonara
CAUZELE BRONHOPULMONARE: stenoze functionale si organice ale cailor aeriene
superioare(laringe, trahee), corpi straini, edem quincke, laringite acute, crup difteric,
neoplasme, bronhoalveolite de aspiratie, crize de astm, reducerea intinsa a campului
respirator (pneumotorax sponta, pleurezie masiva, pneumonie si bronhopneumonie grava,
emfizem pulmonar, B.P.O.C acutizata)
CAUZELE EXTRAPULMONARE: alterarea functiei centrului respirator (intoxicatie cu
barbiturice, opiacee), afectiuni sangvine si metabolice care perturba transportul si
utrilizarea tisulara a oxigenului (anemii, blocaje ale hemoglobinei), cauze cardiovasculare,
afectiuni spastice ale muschilor respiratori, afectiuni nervoase, come.
12.MONTAREA ELECTROZILOR PENTRU EFECTUAREA UNUI EKG
 Se monteaza pe partile moi ale extremitatilor placile de metal ale electrozilor. Sub
placa de metal a electrozilor se aseaza o panza inmuiata in pasta speciala pentru
electrozi. Cei 10 electrozi (4 ptmembre si 6 precordiali) se fixeaza pe bolnav
astfel: -montarea electrolizilor pe membre: Rosu=mana dreapta, Galben=mana
stanga, verde=picior stang, negru=picior drept
-montarea electrolizilor precordiali: V1= spatiul IV intercostal, pe
marginea dreapta a sternului; V2= spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a
sternului; V3 intre v2si v4; V4=spatiul5 intercostal stang pe linia medio-
claviculara(apex); V5= la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara
anterioara stanga; V6=la intersectia dintre orizontala dusa din V4 silinia axilara
mijlocie stanga.

13. SEMNE OBIECTIVE SI SUBIECTIVE ALE STARII DE COLAPS:

 Bolnavul inert, somnolent, in stare de prostratie sau agitatie
 Tegumente palide de cul pamantie, transpiratie
 Extremitati reci, palide, uneori cianotice
 Fruntea acoperita cu transpiratie rece;
 Puls foarte tahicardic si greu perceptibil(mic)
 T.A. maxima coborata sub100mm Hg si chiar sub 70-80 mm Hg
 Tahipnee; hipotermie; varsaturi; diaree(uneori); anurie sau oligurie,sete accentuata.

14. SEMNELE CLINICE ALE UNUI INFARCT MIOCARDIC

 Durerea precordiala sau retrosternala; hipotensiunea arteriala;
 Febra apare la 12-24 ore de la debut
 Uneori stare de soc(soc cardiogen) manifestata prin paloare, tegumente reci si
umede, puls rapid filiform, alterarea starii generale si oligurie grava

15. FUNCTIILE VITALE CARE SE URMARESC LA BOLNAVII CU

INSUFICIENTA CARDIACA
 Se urmaresc zilnic T.A,pulsul central si periferic, respiratia, diureza, tranzitul
intestinal, temperatura
 Se urmaresc semnele de agravare si complicatiile carepot aparea(edemul
pulmonar, embolia, tromboflebita, sindromul Adam Stockes) si se anunta imediat
medicul
 Combaterea starilor de constipatie prin clisma, in cazuri mai grave prin
purgative(retentia materialelor fecale si meteorismul ridica diafragmul, ingreunand
functia respiratorie)
 Asistenta va tine evidenta exacta a lichidelor consumate si eliminate
 Se urmareste zilnic greutatea corporala dupa evacuarea scaunului si a urinei insa
inainte de masa

19. TIPURILE DE EXAMINARE A URINEI

Examenul urinei cuprinde un examen:
 Macroscopic (volum,densitate,culoare, miros, aspect)
 Microscopic(sediment:elemente figurate, cilindri, celule epiteliale)
 Bacteriologic
 Fizico-chimic al urinei (reactia, ionograma, compozitia chimica: uree, creatinina,
clorurie,proteinurie)
 Studiul cantitativ alelementelor figurate si al cilindrilor din urina se face prin testul
addis-hamburger

20. MANIFESTARI CLINICE IN RAA

 In etapa prodromala-in 75% din cazuri este gasita infectia streptococica. In aceasta
etapa asistenta participa la prelevarea exsudatului faringian precum si la manevre de
terapie locala faringiana
 La debut-apar poliartralgii, stare febrila si impotenta functionala. Asistenta va recurge
la tehnicile de ingrijire a pacientului imobilizat la pat, va participa la administrarea
regimului alimentar specific
 Cand debutul este cardiac cu palpitatiisi dureri precordiale asistenta va folosi tehnicile
de ingrijire ale pacientului cu afectiuni cardiace
 Exista si debutul abdominal. In aceasta situatie asistenta va ingriji pacientul in functie
de simptomul predominant (calmarea durerilor abdominale, supravegherea varsaturilor
si a diareei conform tehnicilor cunoscute)
 Manifestarile neurologice sunt mai putin frecvente. Acesteasunt incadrate in ceeace
numim coreea sydenham (in 5% din cazuri). Ea este rezultatul unei meningoencefalite.
Asistenta ingrijeste pacientul cu coree corespunzator tehnicilor de ingrijire a
pacientului cu afectiuni neurologice
 Manifestari cutanate:-se intalnesc rar tot in procent de 5%
-se caract prin: eritemul marginat, circinat sau inelar

21. TRATAMENTUL BOLNAVILOR CU RAA

 Repaosul la pat –pacientul se ingrijeste ca atare: igiena corporala; schimbarea lenjeriei
de pat; schimbarea lenjeriei intime
 Terapia cortizonica: presupune administrarea unei alimentatii desodate fara grasimi;
asistenta are grija de administrarea corticoidului ales de medic fie p cale orala fie pe
cale parentala; cel mai folosit este prednisolonul in doza de 1mg/Kc/zi la adult si 2
mg/Kc/zi la copii
 Terapia antistreptococica-asistenta efectueaza injectiile cu penicilina G dupa
indicatiile medicului
 Tratament profilactic-cu moldamin

22. SIMPTOMATOLOGIA DIN STENOZA ESOFAGIANA

 Debutul bolii este anuntat de aparitia disfagiei, care initial survine doar in inghitirea
alimentelor solide. Ulterior, disfagia se accentueaza si bolnavul nu mai poate inghiti
nici lichidele. Esofagul se va dilata deasupra stricturii si alimentele se vor acumula in
punga formata; din cand in cand bolnavul va avea nevoie sa goleasca aceasta punga,
prezentand varsaturi esofagiene. Pe masura c va fi redusa posibilitateade alimentare,
bolnavul va slabi si se va deshidrata.

23. SIMPTOMELE DIN UGD

Simptomele ugdsunt caracteristice, ele pemitand singure diagnosticul, simptomul cel mai
constant si care in mod obisnuit il determina p bolnav s se prezinte la medic, este durerea
Durerea are o localizare epigastrica, este intensa, se insoteste de o senzatie de arsura si deseori
iradiaza in spate. Sediul durerii paresa aiba o legatura cu sediul ulceratiei: durerea localizata
in partea sup a epigastrului sau in stanga liniei mediane a epigastrului si iradiind instga
vertebrelor T11si T12 este intalnita in ulcerul micii curburi a stomacului; durerea localizata in
dreptul liniei mediane, cu iradiere spre rebordul costal drept sau in dr vertbr T11si T12 apare
in ulcerele localizate pio-duodenal. Caracterul cel mai pretios pcare il are durerea este
periodicitatea: durerile apar in perioade de 1-3sapt separate prin perioade de liniste, in care
bolnavul nu se plangede dureri, chiar daca nu respecta regimul alimentar. . Un alt caracter al
durerii consta in faptul ca are un ritm orar in raport cu orele mesei. Uneori, durerea apare
imediat dupa masa (durere precoce), ca in ulcerele localizate juxtacardial sau pe mica curbura
gastrica; alteori, apar la 2 - 4 ore dupa masa (duwrs tardiva), cum se intampla in localizarea
piloroduodenala a ulcerului. Uneori durerile apar nocturn, catre miezul noptii sau catre orele
3-4 dimineata (in ulcerul duodenal), in alte cazuri de ulcer duodenal, durerea poate sa se
insoteasca de o senzatie de foame (foame dureroasa). In general, durerea din ulcerul gastro-
duodenal este calmata de ingestia de alimente sau de bicarbonat de sodiu (sau alte alcaline).
Pe masura ce ulcerul devine cronic si apar leziunile de perigastrita sau periduodenita, durerea
devine aproape permanenta, periodicitatea si ritmul orar avand tendinta sa fie mai putin
marcate. Senzatia de arsura retrostemala (pirozis) este un semn des intalnit, care uneori
inlocuieste durerea si are un caracter ritmic si periodic. De asemenea, mai pot aparea eructatii
acide, gust acru sau amar in gura. Varsaturile, cand apar, sunt de obicei postprandiale,
precoce sau tardive, dupa localizarea gastrica sau duodenala a ulcerului, ele fiind determinate
de mese mai copioase, de abateri de la dieta, de consumul de bauturi alcoolice. Varsaturile
contin alimente, sunt abundente si au miros acid; uneori, bolnavul vomita numai suc gastric
pur. O caracteristica a varsaturilor este aceea ca atenueaza durerea, deseori chiar o fac sa
dispara, motiv pentru care unii bolnavi isi provoaca singuri varsaturile.
Pofta de mancare este normala sau crescuta. Daca bolnavul scade in greutate in perioadele
dureroase si se spune ca nu mananca, aceasta nu se intampla prin pierderea apetitului, ci prin
frica de a manca, pentru a nu avea dureri.

24. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL UGD

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:
Gastrita cronica, boala cu evolutie mai capricioasa, in care durerea nu are caractere de
periodicitate si ritmicitate, ea fiind mai persistenta. Examenul sucului gastric arata
hipoaciditate sau normoaciditate si mucus in cantitate mare, iar la examenul radiologie lipsesc
nisa si modificarile cicatriceale, aparand doar modificari ale pliurilor mucoasei.
Cancerul gastric apare mai frecvent dupa varsta de 50 de ani, boala are un istoric mai scurt,
apetitul este scazut pana la inapetenta, bolnavul slabeste, durerile au un caracter aproape
continuu. La examenul obiectiv se constata ca bolnavul este palid, slabit, iar laboratorul arata
anemie, viteza de sedimentare crescuta; radiologie, apar aspecte caracteristice.
Colecistita cronica este mai frecventa la femei; se manifesta cu dureri fara periodicitate,
declansate de alimente grase, prajeli, oua si care nu sunt calmate de alcaline. Durerile
predomina in hipocondrul drept si iradiaza spre epigastru si mai ales spre spate si umarul
drept.

25. COMPLICATIILE UGD-ENUMERARE

 Hemoragia gastro-duodenala
 Perforatia
 Stenoza
 Malignizarea

26. DIAGNOSTICUL POZITIV DE CANCER GASTRIC

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe datele furnizate de exam clinic si radiologic, precum si pe
examenele complementare si mai ales pe fibroscopie si biopsie. In situatia unei suspiciuni de
cancer e preferabil sa recurgem la o laparotomie exploratoare cu examen histopatologic
extemporaneu.
27. FACTORII DE RISC PENTRU CANCERUL COLORECTAL
Polipoza familiala, polipii coloniei adenomatosi, afect inflamatorii colonice(colita
ulcerohemoragica, difuza, cu debut inainte de 25 d ani dupa 10 ani d boala, boala crohn,
diverticuloza rectosigmoidiana). Mai joaca un rol etiopatogenic, dieta saraca in fibre, bogata
in glucide rafinate si grasimi animale, obisnuita in tarile dezvoltate(anglia franta sua) si dieta
saraca in fructe si vegetale. Au mai fost incriminate sarurile biliare, amoniacul, (concentratia
maxima in sigmoid), flora anaeroba (crescuta in infectiile care modifica sarurile biliare),
factorii imunitari, hormonai, infectiosi (virusul citomegalic), factorii toxicochimici si
radiatiile ionizate

28.ICTERUL HEMOLITIC-MECANISM DE PRODUCERE, CAUZE

Icterul hemolitic: cresterea hemolizei (mari distrugeri de eritrocite) are doua consecinte
principale: cantitatea crescuta de bilirubina si anemia. Bilirubina mult crescuta va depasi
capacitatea celulelor hepatice de a o excreta, iar excesul de pigment biliar ramane in sange,
constituind icterul. in acest icter, celula hepatica este normala, iar caile biliare sunt libere.
Anemia importanta va avea drept consecinta hipoxia hepatocitelor, si daca dureaza mai mult
timp, le va afecta. Astfel, icterul - care la inceput a fost pur hemolitic -incepe sa capete o
patogenie mixta, adaugandu-se factorul hepatocelular. Pe de alta parte, excesul de pigment
biliar excretat duce, cu timpul, la formarea unor trombi biliari si a unor calculi de bilirubina in
caile biliare. in acest mod, la patogenia icterului se mai adauga un factor mecanic. in icterul
hemolitic este crescuta numai bilirubina indirecta, iar bilirubina directa va creste abia mai
tarziu, datorita unor factori etiopatogenici supraadaugati: factorul obstructiei si factorul
hepatocelular. O alta consecinta a excretiei crescute de bilirubina consta in cresterea urobilinei
si a urobilinogenului in urina.

29. ICTERUL OBSTRUCTIV-MECANISM DE PRODUCERE, CAUZE

Icterul obstructiv sau mecanic este provocat de un obstacol situat pe caile biliare, care
impiedica scurgerea bilei, provocand staza si hipertensiune pana la canaliculele acinilor
hepatici. Canaliculele biliare supuse mult timp unei presiuni crescute se rup si se creaza
comunicari cu capilarele sanguine si cu spatiile limfatice. Astfel, elementele componente ale
bilei patrund in sange, unde le vom gasi in cantitati crescute: hiperbilirubinemie directa,
hipercolalemie (crestere a sarurilor biliare), hipercolesterolemie. Urobilina si urobilinogenul
vor fi normale sau scazute. Cauzele care duc cel mai des la aparitia icterelor prin obstructie
sunt: calculoza coledociana, cancerul capului de pancreas, cancerul ampulei Vater, stenozele
co-ledociene, pancreatita cronica hipertrofica. Persistenta stazei si a hipertensiunii biliare va
provoca, cu timpul, si leziuni hepatocelulare, iar la patogenia icterului se adauga un nou factor
- si drept consecinta - apar in sange si in urina elementele caracteristice icterului
parenchimatos.

30. RISCURI SI PRECAUTII LEGATE DE OXIGENOTERAPIE

Unul dintre cele mai frecvente riscuri este barotrauma, cauzata de presiune ridicata din cauza
incapacitatii de a stabili o balanta intre presiunea oxigenului din camera si mediul ambiant.
Se utilizeaza in toate formelede insufic respacuta:
o Sa se asigure ca in prealabil au fost dezobturate caile aeriene
o Sa se asigure sonde nazale sterile
o Sa se asigure umidificarea oxigenului(2/3apa si 1/3alcool etilic)
o Asistenta va introduce sonda nazala pan infaringe(o lungime egala distantei care
separa nasul de lobul urechii)
o Se verifica debitul(16-18l/min)
 o Asistenta trb s stie k oxigenoterapia irationala prea indelungata sau concentrata poate
duce la efecte nedorite

31.TABLOUL CLINIC SI SEMNELE DE GRAVITATE IN SOCUL ANAFILACTIC

o Scaderea tensiunii
o Tahicardie/bradicardie, stop cardiac
o Bronhospasm, edem glotic
o Anamneza:contact cu un alergen cunoscut posibil alergen nec
o urticarie, angioedem, hipotensiune arterială cu colaps circulator, bronhospasm
o Simptomele apar la cateva minute dupa expunerea la alergen si cu cat reactia este mai
rapida cu atat este mai grava.
Primul simptom este senzatia de rau general pe care o incearca pacientul. in Tabelul 1
sunt enumerate semnele si simptomele care confirma diagnosticul de reactie
anafilactica.O buna definitie clinica a reactiei anafilactice tine cont de prezenta a doua
manifestari severe: dificultatea respiratorie (prin edem laringian sau criza de astm) si
hipotensiunea.1
Tabelul 1. Semnele si simptomele unei reactii anafilactice
SIMPTOME: Prurit la nivelul buzelor, palatului, ochilor, mainilor si picioarelor,
Disfonie, Dispnee, Palpitatii, Disfagie, Crampe abdominale si greata
SEMNE: Urticarie, Flushing, Angioedem, Edem laringian, Wheezing, Tahicardie,
Hipotensiune, Colaps, Voma si diaree

32.DIAGNOSTICUL STOPULUI CARDIAC

Diagnosticul opririi cardiorespiratorii presupune prezenta urmat criterii definitorii:
*absenta zgomotelor cardiace si a pulsului periferic perceptibil la nivelul arterelor carotide si
femurale(bilateral)
*absenta respiratiei spontane
*abolirea starii e constienta,+-midriaza,+-convulsii

33. OBIECTIVELE DE INGRIJIRE ALE UNUI BOLNAV COMATOS IN PERIOADA

DE INCONSTIENTA
o Mentinerea libartatii cailor aeriene sup
o Mentinerea echilibrului volemic (hidric si electrolitic)
o Pastrarea integritatii cutanate,cuevitarea aparitiei leziunilor de decubit (escarelor) si a
leziunilor traumatice (accidentale)
o Pastrarea integritatii mucoasei buzelor si cavitatii bucale
o Pastrarea integritatii corneii, cu evitarea keratietelor si aparitia ulcerelor corneene
o Mentinerea echilibrului termic
o Mentinerea eliminarii urinare si fecale
o Suportul psihologic al familiei/apartinatorilor pacientului inconstient