GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 21

DREAPTA ÎN GEOMETRIA DESCRIPTIVĂ

3. URMELE DREPTEI

3.1. DETERMINAREA URMELOR DREPTEI,

ÎN IMAGINE AXONOMETRICĂ ŞI ÎN EPURĂ
Urmele dreptei reprezintă punctele în care o dreaptă oarecare, sau particulară, intersectează planele de proiecţie.
Se consideră dreapta D , D = A C , unde A este urma dreptei cu planul orizontal (A = D ∩ [H]; A ∈ [H]), iar C este urma dreptei pe
planul lateral (C = D ∩ [L]; C ∈ [L]). În continuare ne propunem să determinăm grafic poziţia punctul B, în care dreapta intersectează
planul [V] (B = D ∩ [V]); B ∈ [V] (urma verticală a dreptei date).
Punctele A şi C, fiind cunoscute, rezultă că elementele grafice ce definesc aceste puncte sunt, la rândul lor, cunoscute, adică, atât
coordonatele cât şi proiecţiile pe cele trei plane de proiecţie (ax, ay, az, a, a', a" şi cx, cy, cz, c, c', c").
Punctele A, B şi C, fiind urmele dreptei D , deci punctele în care dreapta intersectează planele de proiecţie, rezultă următoarele
consecinţe:
A∈D
A ∈ [H] ⇒ az = 0, ⇒ A ≡ a, ⇒ ax = a', ay = a"
B∈ D
B ∈ [V] ⇒ ay = 0, ⇒ B ≡ b' ⇒ bx = b', bz = b".
C∈ DD
C ∈ [L] ⇒ ax = 0, ⇒ C ≡ c" ⇒ cy = c , cz = c".
Punctele A şi C se aleg, ca poziţie, în planele orizontal, respectiv lateral şi după proiectarea acestora (fig.3.1) se obţine proiecţia dreptei pe
planele de proiecţie, d = a c ,
GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 27

Figura 3.1

Figura 3.2

d ' = a ' c ' , d " = a " c " , la intersecţia proiecţiilor dreptei cu axele de coordonate se obţin punctele bx = b, bz= b", conform conse-
cinţelor prezentate anterior.
Proiecţiile b ∈ d şi b" ∈ d " , astfel obţinute, confirmă teorema conform căreia un punct spaţial aparţine unei drepte dacă proiecţiile ac-
estuia se situează pe proiecţiile corespunzătoare ale dreptei. Această teoremă, în continuare, va fi reamintită şi aplicată în tratarea altor su-
biecte de geometrie descriptivă.
La intersecţia proiectantelor duse din proiecţiile b şi b", pe planul vertical, rezultă proiecţia b', identică cu punctul spaţial B, care trebuie să se
afle pe drepta A C şi pe proiecţia d ' .
În imaginea prezentată (fig.3.1), planele de proiecţie se consideră opace şi, ca urmare, în zonele invizibile elementele geometrice
sunt trasate cu linie întreruptă.
Pentru construcţia epurei (fig.3.2) se alege poziţia unui număr minim de elemente ce caracterizează punctele cunoscute A şi C (de ex. a şi
c"), celelalte elemente rezultând prin construcţie grafică, conform procedeului cunoscut. După obţinerea proiecţiilor dreptei d = a c ,
d ' = a ' c ' , d " = a " c " şi după unirea proiecţiilor de acelaşi fel ale punctelor spaţiale A şi C, la intersecţia acestora cu axele Ox şi Oy
rezultă proiecţiile b şi b". Proiecţia b' se află la intersecţia proiectantelor duse din b şi b" şi, totodată, se va afla pe proiecţia corespunză-
toare a dreptei:
b' ∈ d ' = a ' c '

3.2. APLICAŢII
1. Care este numărul minim de drepte oarecare ce pot fi construite în cele 8 triedre de proiecţie şi care intersectează planele
de proiecţie în următoarea ordine: [H], [L], [V]?. Dar numărul maxim?
28 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

2. Să se explice construcţia grafică a triplei proiecţii ortogonale şi a epurei pentru determinarea urmelor unei drepte oarecare
D = AB , unde A ∈ [H] şi se află în triedrul V, iar B ∈ [V] şi se situează în triedrul I.
3. In care situaţie o dreapta oarecare are două urme identice (confundate)? Să se argumenteze grafic, în imagine
axonometrică şi în epură răspunsul.
4. Urma A ∈ [H] a unei drepte oarecare se află în triedrul V de proiecţie, urma C ∈ [L] în triedrul I. Să se demonstreze grafic că
urma B ∈ [V], aparţine triedrului I.
5. În condiţiile enunţate anterior, se consideră punctul M aflat în triedrul I de proiecţie, iar punctul N în triedrul V de proiec-
ţie. Să se determine urmele dreptei definită de aceste puncte.
6. Să se construiască axonometric şi în epură, proiecţiile dreptei, urmele ei pe planele de proiecţie, cunoscând două puncte
ale dreptei, M şi N. Să se menţioneze triedrele prin care trece dreapta.

MOD DE LUCRU:
Se vor parcurge etapele de mai jos:
• se reprezintă punctele M şi N în spaţiu, precum şi proiecţiile acestora;
• se unesc punctele şi proiecţiile de acelaşi fel, rezultând dreapta D = M N , şi proiecţiile acesteia:
d = m n , d' = m' n' , d" = d" m"
d ∩ Ox = b ≡ bx. Din b se ridică o proiectantă care aparţine planului [V]. La intersecţia ei cu d' rezultă B(b,b',b") =
b';
d ' ∩ Ox = a'≡ ax. Din a' se trasează o proiectantă care aparţine planului [H]. La intersecţia ei cu d rezultă
A(a,a',a") ≡ a;
• în mod analog se procedează mai departe pentru determinarea celei de a treia urme C şi a proiecţiilor acesteia; dacă con-
strucţia este corectă, se observă că:
a, b, c ∈ d ; a',b',c' ∈ d ' ; a",b",c" ∈ d " .
În continuare, se reprezintă planele în epură şi se aplică acelaşi procedeu, prezentat anterior pentru epura dreptei şi a urmelor sale.
Tabelul 3.1 cuprinde mai multe variante de coordonate numerice, pentru cele două puncte, în scopul dezvoltării acestei aplicaţii gra-
fice.

EXEMPLU NUMERIC
Se consideră punctele M (20,10,15) şi N (40,25,13), ce definesc dreapta D = M N , (figurile 3.3 şi 3.4). Să se determine urmele
dreptei şi să se specifice triedrele prin care trece această dreaptă.
Cu exerciţiile efectuate, prin reprezentarea grafică a diferite drepte spaţiale, este necesar să se obţină îndemânarea necesară unei
rapide execuţii şi înţelegerea corectă a elementelor teoretice şi aplicative care urmează. Creşterea gradului de complexitate a noţi-
unilor care urmează face dificilă înţelegerea acestora, dacă exerciţiul grafic efectuat, până în acest moment, a fost insuficient, ori su-
perficial. Este momentul unei autoevaluări şi, dacă se consideră necesar, se vor reexecuta acele desene a căror înţelegere este rela-
tivă. În acest mod se pot elimina viitoare insatisfacţii în studiul geometriei descriptive.
Tabelul 3.1
Nr. variantei numerice 1 2 3 4 5 6
mx 10 20 20 90 40 90
M my 50 20 20 20 10 -60
mz 20 20 10 20 20 -30
nx 40 50 30 50 90 40
N ny 30 35 40 40 30 -20
nz 5 5 5 10 -40 30
Tabelul 3.1 (continuare)
Nr. variantei numerice 7 8 9 10 11 12
mx 90 60 80 90 40 90
M my 30 10 10 20 -10 -40
mz 50 40 50 20 20 -30
nx 40 30 110 50 90 40
N ny 10 30 20 40 30 20
nz -20 10 90 -10 -40 30
GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 29

Figura 3.3

Figura 3.4

1. Cunoscând punctele A,B,C ce aparţin dreptei D să se construiască

proiecţiile dreptei D pe planele de proiecţie, atât în axonometrie cât
şi în epură.
30 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

2. Să se determine urmele dreptei definită de punctele A şi B şi să se

specifice triedrele prin care trece această dreaptă. Construcţia se va
realiza în imagine intuitivă şi în epură.

3. Având imaginea axonometrică să se construiască epura:

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 31

4. Se dau punctele A aparţinând triedrului II şi B aparţinând triedrului

VIII, ce definesc drepta D. Prin punctul C aparţinând triedrului I să se
construiască o dreaptă D1 paralelă cu planul V şi concurentă cu dreapta
D.
32 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ