Cisnădioara (Michelsberg)

Dogărescu Alexandra
Master anul II, Europa centrală și de Sud-est în primul mileniu al erei
creștine

În timpul regelui Geyza II-lea (1141-62) pe teritoriul Transilvaniei pătrund primii

hospites regni, saşii de mai târziu care începând cu cea de-a treia generație încep
să-şi construiască lăcaşurile de cult după modelul locului de baştină.
Spre începutul sec. XIII în zona Sibiului, cea mai importantă zonă de colonizare, se
clădesc primele construcţii bisericeşti în stilul basilicilor romanice: Cisnădioara,
Cisnădie, Turnişor, Guşterita etc.
Tipul basilical se înscrie în cel de tip apusean, fiind constituit dintr-o biserică cu
trei nave, una principală care se prelungeşte înspre est într-un cor pătrat ce se
finalizează apoi într-o apsidă semirotundă fiind acoperită cu o semicalotă. Nava
principală este mărginită în laterale de câte două nave mai mici (colaterale) care la
rîndul lor se finalizează în două apsidiole. Aceste colaterale sunt despărţite de nava
principală de 5 perechi de piloni masivi ce se termină în arcade semirotunde.
Bisericile sunt acoperite cu un sistem de şarpantă iar navele principale posedă un
tavan drept din bîrne de lemn masiv. Navele laterale și corul erau de obicei
acoperite cu bolţi în formă de cruce fără nervuri. Majoritatea bisericilor aveau un
turn clopotniţă încastrat în partea vestică.
Materialul de construcţie folosit în cele mai frecvente cazuri este piatra brută şi ca
liant s-a folosit varul stins cu nisip.
Lăcaşurile aveau o dimensiune relativ redusă, cu o configuraţie modestă ce se

6
aseamănă cu tipurile occidentale, însă se deosebesc de cele din zona Rinului ca
urmare a lipsei transseptului, un element specific apusului ce imita crucea.
În judeţul Sibiu, mărginită spre sud-est de munţii Cibinului, se află comună
Cisnădioara (Michelsberg), străbătută de pârâul cu acelaşi nume.
Accesul în comună se face din Sibiu, de care o despart numai 6 km, prin Cisnădie,
pe un drum judeţean.
În Cisnădioara s-a păstrat cel mai vechi monument de arhitectură în stil romanic
pur din Transilvania, Biserica Sfântul Mihail.
Cu ocazia săpăturilor arheologice sub biserica din deal din Cisnădioara, a fost
găsită o monedă datând din 1172 astfel se poate admite că bazilica romanică să fi
fost începută în ultimul sfert al secolulu al XII-lea.
Prepozitura din Sibiu a oferit această proprietate regelui ungar Andrei al II-lea la
începutul secolului al XIII-lea, care, la rândul său, a cedat-o unuia dintre demnitarii
săi, Magister Gocelinus. Acesta a dăruit-o, "pentru mântuirea sufletului său"...
montem sancti Michaeliscum ecclesia terra sibi pertinente, călugărilor cistercieni
(1223), care au păstrat-o până la desfiinţarea abaţiei cisterciene, în 1474. Satul și
biserica ajung, prin donație regală, în proprieatea bisericii Sfânta Maria din Sibiu.
Forma Bisericii a rămas neschimbată din 1223 până în ziua de astăzi Iniţial,
Biserica fortificată făcea parte din avutul Prepoziturii din Sibiu, înfiinţată în 1188-
1191, care a contribuit în bună măsură la ridicarea unor asemenea edificii. Biserica
Sfântul Mihail este tipică pentru bazilicile construite în împrejurimile Sibiului. Ea
reprezintă prototipul celor mai vechi bazilici săseşti din Transilvania. Biserică din
Cisnădioara posedă una dintre puţinele fortificaţii săseşti anterioare invaziei
mongole din 1241. A fost ridicată pe un pinten stâncos înalt de 70 m (Muntele Sf.
Mihail), de unde provine şi numele localităţii şi a servit adesea în luptele de
apărare împotriva tătarilor şi turcilor. Fortificaţiile constau dintr-o incintă simplă,
crenelată, cu drum de strajă amenajat exclusiv pentru arcaşi şi archebuzieri.
6
Biserica are un plan compus din nava centrală flancată de navele laterale, corul
pătrat, absida principală şi cele laterale. Pe faţada de vest, unde au fost proiectate
două turnuri, neterminate însă, se aflăun portal cu ambrazură bogat decorată.
Biserica Sfântul Mihail a fost ridicată în trei etape. Mai întâi a fost construit corul,
care şi-a păstrat până astăzi tencuiala originară. Ulterior au fost construite navele,
din roci foarte dure, care nu au fost tencuite. Deoarece platoul dealului pe care s-a
ridicat Biserica este îngust pe direcţia est-vest, clopotniţa, aşezatăde obicei pe
latura de vest a bazilicilor săseşti, nu a mai fost construită în acest caz. Iniţial se
prevăzuse şi construirea a două turnuri la capătul de vest al colateralelor, la care
însă s-a renunţat. Ultima etapă în evoluţia arhitecturală a edificiului o constituie
boltirea în cruce a catului inferior pentru Turnul de sud şi ridicarea unui singur cât
pentru Turnul de nord.
Printr-o galerie de acces, aflată lângă portalul principal, se urcă pe trepte masive
din piatră spre turnuri. Una dintre cele două intrări, plasată sub acoperişul unei
colaterale, permitea accesul în Turnul de nord numai cu ajutorul unei scări mobile,
pentru a înlesni o mai bună apărare a acestuia. Din nava centrală, care iniţial avea
tavan plat, se deschid spre colaterală două arcade semicirculare, sprijinite pe o pilă
nearticulată, de secţiune dreptunghiulară. Un arc triumfal în plin centru desparte
nava centrală de corul de secţiune pătrată, acoperit cu o boltă în cruce fără nervuri
şi terminat în partea de est printr-o absidă semicirculară, acoperită cu o calotă
sferică. Navele laterale se închid spre est cu absidiole, semn distinctiv al celui mai
vechi tip de bazilică transilvăneană.
Principala podoabă a bazilicii este portalul principal, unic în Transilvania prin
alcătuirea să. Ambrazura sa, dispusă în patru retrageri, este flancată de câte două
arcade oarbe. Arcadele aplicate laterale ale portalului confirmă calitatea superioară
a lucrărilor de pietrărie și duc la ipoteza originii franceze a Magistrului Gocelinus.
Acesta apare în documente sub numele de latinus, permițându-ne astfel să
6
presupunem că aici au lucrat meșteri școliți pe șantierele din Franța acelor vremuri.
Capitelurile cubice, specifice stilului romanic, au laturile inferioare scobite şi se
sprijină pe patru colonete cu fus cilindric, cu excepţia perechii interioare de
secţiune octagonală, ridicate pe baze ionice. Capitelurile sunt acoperite cu
ornamente în relief plat, de forma unor benzi încrucişate terminate în spirale,
printre care este plasată câte o mască. Aceste capiteluri sunt dăltuite în calcar, spre
deosebire de celelalte elemente, realizate din gresie. Trecerea spre fusul coloanei
este frumos ornamentatăcu frunze cu nervuri.
Pe deasupra capitelurilor trece o cornişă în formă de abac corintic, ce susţine
arhivolta. Tencuiala arhivoltei încă mai conservă urme de culoare, ornamentele
cromatice fiind asemănătoare cu cele din interiorul Bisericii Sf. Severus din
Boppard pe Rin, construită între 1225-1235. Ferecăturile canelurilor din lemn de
stejar ale portalului de vest, formate din lame orizontale, încadrate la capete de
benzi semicirculare, reprezintă singurul detaliu ce aminteşte faptul că bazilica s-a
aflat, timp de două secole şi mai bine, în stăpânirea călugărilor cistercieni.
Lintelul din lemn de stejar, tăiat în formă de timpan şi amplasat deasupra intrării
din peretele sudic al corului, a fost tratat cromatic şi protejat de un acoperiş îngust
din lemn, ce repetăforma timpanului.
Zidurile interioare ale bisericii romanice au fost cândva acoperite cu picturi
murale. Arcul triumfal era împodobit cu chipuri de sfinţi în medalioane. Pe stâlpul
de nord al acestuia mai este vizibilă şi astăzi imaginea a doi sfinţi aşezaţi sub un
baldachin în dublu arc treflat.
În interiorul Bisericii se păstrează plăcile funerare ale unor soldaţi din armatele
germană şi austro-ungară, căzuţi în luptele de la Sibiu din primul război mondial.
În curtea Bisericii se mai pot vedea şi astăzi ghiulele imense din piatră, ce
cântăresc până la 100 de kg, pe care, conform tradiţiei, tinerii însurăţei erau
obligaţi să le urce în curtea bisericii (singuri sau ajutaţi de prieteni), pentru a le
6
depozita şi arunca la vale, în caz de asediu, împotriva duşmanului. Astfel, tânărul
aspirant la însurătoare îşi dovedea puterea şi asigură familia fetei că este vrednic de
a întemeia un cămin.
Hrismatoriul de la Cisnădioara, piesă de notabilă valoare artistică, are partea
inferioară concepută asemănător potirelor, respectiv o talpă circulară, un picior
tronconic prevăzut cu brâu modulat şi un nod decorat cu striuri. Pe suport este fixat
corpul cu cei trei recipienţi, deasupra căruia se înalţă capacul, asemenea unui
veritabil turn de castel, prevăzut cu acoperiş înalt şi înconjurat cu turnuleţe.
Ferestrele turnului sunt decorate cu traforuri şi profile gotice, maniera execuţiei
fiind cu totul remarcabilă. Tot de la Cisnădioara provine şi un frumos ciboriu, a
cărui simplitate decorativă este compensată de eleganţa formelor. Partea sa
inferioară este concepută tot ca un potir. Deasupra acestuia se ridică un recipient de
formă prismatică hexagonală, prevăzut cu un capac cu aspect piramidal.
Statuia Maicii Domnului cu Pruncul sculptată în lemn, aminteşte, prin nobleţea
atitudinii şi drapajul bogat, de frumoasele madone care se realizau în sculptură
gotică mai cu seamă spre sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de al XV-
lea. Sculptura este păstrată astăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
Fortificaţia are o incinta de formă ovală neregulată. Este dotată cu drum de strajă şi
creneluri. Zidurile au grosime medie de 1,40 m şi la început au dispus de crenelaje
largi. Turnul de poarta de pe latura de sud a înlocuit pe un altul, mai vechi, se pare
distrus la începutul sec. al XV-lea. Un alt turn a fost ridicat în exterior, independent
de curtina de est. Din fundaţiile sale s-a păstrat întreagă latură răsăriteană (circa 5
m, gr = 1,10 m) şi sectoare scurte din laturile de nord şi sud (gr = 0,80 m). Ultimul
turn este amplasat median pe incinta, în vecinătatea portalului vestic al bisericii. Pe
mai bine de jumătate din sectorul de sud-est al curtinei se aflau, dispuse în şir, un
nr. de opt intrări. Alte două intrări se aflau în extremă de nord-est a curtinei şi în
vecinătatea coltului de nord-vest al navei bisericii. Unele dintre aceste uşi prezintă
6
schiţări de arce frânte. Din Fortificaţie se mai păstrează parţial unele turnuri de
apărare, precum şi gurile de tragere împotriva asediatorilor. Intrarea principală, cu
boltăde piatră, se află pe latura de sud. Deasupra ei se înalţă un turn de locuinţă
prăbuşit de mult, întocmai ca şi cel situat "extramuros", pe latura de răsărit.
Ceea ce deosebește acest monument romanic de altele din zona de colonizare
săsească este faptul că nu au intervenit schimbări ulterioare.

Bibliografie:

Dancu Fabrițius J. -, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, Revista

Transilvania, Sibiu 1980
Drăguţ V.-, Dicționar enciclopedic de artă medievală romanesca, Ed. Vremea,
București 2000
Fabini H. -, Cetățile bisericești din Transilvania, Ed. Monumenta, Sibiu 2009
Heitel R. -, Arheologia monumentului de arhitectură romanică din Cisnădioara,
Apulum 11, 1973
Ionescu G. -, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Ed.
Academiei Republicii Socialiste România, București 1982
Oprescu G. -, Bisericile cetăți ale sașilor din Ardeal, Ed. Academiei Republicii
Populare Române, București 1956