Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea Dimitrie Cantemir

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei


SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

ASPECTE PSIHOLOGICE ŞI
PSIHIATRICE IN
SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ

Absolventă:
Conf.Univ.Dr. Podar
Beldean(Pîncă) Nadia Rodica
Teodor
 Lucrarea de faţă este alcătuită din două
părţi.
 Prima parte, studiul retrospectiv se referă
la analiza clinico-statistică a cazurilor de
schizofrenie paranoidă internate în Clinica de
Psihiatrie Nr. 1 din Tg-Mureş în ultimii zece ani şi
compară rezultatele obţinute cu datele literaturii
de specialitate .
 În partea a doua, în cadrul studiului prospectiv
am încercat să analizăm posibilităţile
diagnostice a schizofreniei paranoide,
oferite de aplicarea criteriilor DSM-IV.
 CAP. I SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ:
1.definiţie,
2.dezvoltarea istorică a conceptului de schizofrenie,
3.epidemiologie,
4.etiopatogeneză-
4.1.ipoteza dopaminică,
4.2.ipoteza serotoninergică,
4.3. ipoteza noradrenergică,
4.4.ipoteza aminoacizilor şi neuropeptidelor,
4.5.teoria virusurilor,
4.6.teoria autoimună,
4.7. studiile genetice,
4.8.modificările morfofuncţionale a creierului în
schizofrenie,
4.9.predispoziţia caracterială,
4.10.factorii psihosociali.
5. Tabloul clinic
5.1.debutul
5.2.perioada de stare
tulburările de percepţie,tulburările de atenţie, tulburările
de memorie, tulburările de gândire, tulburările de
limbaj, tulburările de afectivitate, tulburările voinţei şi
activităţii, tulburările de conştientă,
autismul,schizofrenia paranoidă,
6.diagnostic,
7. diagnostic diferenţial,
8.tratament,
9.aspecte psiho-sociale ale recuperării bolnavilor
schizofrenici
10.evoluţie,prognostic
 CAPITOLUL 2 . Metodologia utilizată,
studiu de caz.
1.Schizofrenia poate sa apara la oricine,
indiferent de rasa, cultura, religie, loc de
origine, indiferent de saracia sau bogatia
mediului din care provine; barbatii au
acelasi risc de boala ca si femeile.
2.Statisticile evalueaza ca riscul de
imbolnavire este de 1%, ceea ce insemna
ca unul din 100 noi nascuti poate dobandi
aceasta boala.
3.Se declanseaza in general in adolescenta.
Riscul aparitiei ei este diminuat dupa
varsta de 30 de ani si dispare complet
dupa 45 de ani.
4. Ereditatea are probabil un rol, insa
nimeni nu a descoperit pana in
prezent genele acestei boli.
5.Sunt de retinut unele simptome care
anunta debutul unui episod
schizofrenic: izolare sociala,
inadaptare vadita la locul de munca,
scoala, acasa, bizarerii de
comportament, afectivitate tocita sau
nepotrivita, discurs vag, ermetic sau
etafizic, bizarerii de ideatie
(superstitii, idei telepatice, "al
saselea simt").
Studiind un lot de 50 de pacienţi
consideraţi iniţial ca schizofreni
paranoizi prin metode clasice după
reevaluarea cazurilor conform
criteriilor diagnostice DSM-IV, am
ajuns la concluzia că se conturează o
neconcordanţă între cele două
metode.
Astfel din cei 50 de pacienţi numai 24,
adică 48% au satisfăcut criteriile
schizofreniei paranoide.
Restul 26 de bolnavi (52%) au fost
încadraţi sub alte entităţi clinice.
Dintre acestia, 14 pacienţi (53,85%) au
fost etichetaţi ca având schizofrenie
nediferenţiată, 5-5 bolnavi (19,23-
19,23%) ca tulburare delirantă, respectiv
ca psihoză schizoafectivă cu episoade
maniacale, iar 2 pacienţi (7,69%) ca
schizofrenie reziduală.
Deşi ideile delirante au fost prezente la
majoritatea bolnavilor, prezenţa lor nu
înseamnă automat diagnosticul de
schizofrenie paranoidă.
Ideile delirante fac parte nu numai din
tabloul schizofreniei paranoide, ele
putând să apară şi în formă
nediferenţiată în psihoza schizoafectivă,
în paranoia şi în alte tulburări mentale
REZULTATE ŞI CONCLUZII
1.Rezultatele astfel obţinute
corespund părerilor unor autori, care
susţin că schizofrenia nu este o
singură afecţiune ci constituie un
grup heterogen de îmbolnăviri.
2. Folosirea criteriilor DSM-IV ne-a
permis cunoaşterea mai precisă a
posibilităţilor diagnostice şi a
modalităţilor de diagnostic
diferenţial.
3.În încheiere ne permitem să
afirmăm că rezultatele noastre
obţinute în cadrul studiului
retrospectiv sunt destul de
aproape de cele din literatura de
specialitate.
4.Rezultatele studiului prospectiv
însă trebuiesc privite sub un
aspect critic, deoarece mărimea
eşantionului examinat (50 de
bolnavi) nu permite elaborarea
unor concluzii ferme şi de
necontestat.
5.De asemenea lipsa
heteroanamnezei, precum şi
disimularea (dubla contabilitate)
nu rareori întâlnită la pacienţii cu
schizofrenie paranoidă, ar fi putut
contribui la unele imprecizii.
6.Ne­am limitat astfel la obţinerea
unor rezultate care să permită
nişte concluzii orientative, care
vor putea fi utilizate ca punct de
plecare pentru studii ulterioare
mai aprofundate
Vă mulţumesc
pentru atenţie!