Accidentele de munca si bolile profesionale

Studenți:

Florea Razvan-Alexandru
Fulger Alexandra

Grupa 1551, seria B

Accidentele de munca definitie:

*Prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia

acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de
serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca (ITM) de cel putin 3 zile
calendaristice, invaliditate (INV) ori deces(D).

*In functie de gradul de afectare a capacitatii de munca, se recunosc urmatoarele grade de

invaliditate:

 GRADUL I - Cand persoana afectata si-a pierdut total

capacitatea de munca si nu are posibilitatea autoservirii (in
caz de orbire, de pierdere a ambelor maine sau picioare,
etc…);

 GRADUL II - Cand persoana afectata si-a pierdut total

capacitatea de munca, dar se poate autoservi;

 GRADUL III - Cand persoana afectata si-a pierdut partial

capacitatea de munca, dar isi poate continua activitatea la
acelasi loc de munca sau altul, insa in conditiile unui
program redus.

Clasificarea accidentelor:

Accidentul de munca se clasifica in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor

accidentate in:

 accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;

 accident care produce invaliditate;

 accident mortal;

 accident colectiv, cind sunt accidentate cel putin trei persoane in acelasi timp si din
aceeasi cauza.

Accidentul de munca urmat de incapacitate temporara de munca ori, dupa caz, urmat de
invaliditate sau deces, precum si accidentul de munca colectiv vor fi comunicate de indata
de catre conducerea persoanei juridice sau, dupa caz, de persoana fizica, in calitate de
angajator,inspectoratului teritorial de munca si, dupa caz, organelor de urmarire penala
competente, potrivit legii.
 In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre
victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridica sau
fizica la care sunt angajati accidentatii va anunta de indata inspectoratul teritorial de munca
din judetul in raza caruia s-a produs accidentul

Teorii privind mecanismul aparitiei si producerii accidentelor de

munca si imbolnavirilor profesionale

 Teoria predispozitiei la accidente

 Teoria behaviorista

 Modelul dominoului

 Modelul ‘Cauzalitate si erori umane’

 Teoria fiabilitatii sistemelor

Analiza statistica a accidentelor de munca

Sistemul de analiza a accidentelor de munca trebuie sa

cuprinda urmatoarele faze:

 Completarea formularului de inregistrare a accidentelor de munca (FIAM)

 Centralizarea formularelor pe perioada de referinta

 Verificarea completarii corecte a formularelor

 Prelucrarea automata a datelor

 Prezentarea rezultatelor
 Criteriile in functie de care se face gruparea accidentelor,

in cadrul analizei statistice sunt:

 Felul acivitatii in cursul careia a avut loc accidentul

 Datele privind identitatea accidentului; varsta, sex, meseria, vechimea in munca,

vechimea in meserie…

 Localizarea administrativa, economica si de timp a accidentului

 Agentul material care a intervenit in producerea acestuia

 Leziunea produsa de accident

 Localizarea leziunii, etc…

Cercetarea accidentelor de munca se efectueaza astfel:

 de catre persoana juridica in cazul accidentului care a produs incapacitate temporara de
munca;
 de catre inspectoratele teritoriale de munca in cazul accidentelor care au produs
invaliditate, deces, al accidentelor colective, precum si in cazul accidentelor de munca ce
au produs incapacitate temporara de munca salariatilor angajati la persoane fizice;
 de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale in cazul accidentelor de munca
colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile
 de catre autoritatea de sanatate publica in cazul suspiciunilor de boala profesionala

SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI

PROFESIONALE
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, face parte din sistemul
de asigurări sociale, este garantată de stat cuprinde raporturi specifice prin care se asigură
protecţia socială a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi decesului
acestora ca a producerii riscului social asigurat cel al accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.
Prin asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale răspunderea civilă a
persoanei fizice sau juridice pentru efectuarea prestaţiilor sociale este preluată de asigurator.
Este de menţionat faptul că în situaţia în care se face dovada altor prejudicii materiale
care nu sunt acoperite, în mod subsidiar şi complementar, intră în funcţiune răspunderea civilă,
potrivit dreptului comun.
 Scopul urmărit de sistemul de asigurări sociale pentru accidente de
muncă şi boli profesionale este cel al:
- promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale;
- diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor
profesionale.

Asigurarea pentru accidente de muncă si boli profesio -nale are următoarele obiective
principale:
- prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesio-nale;
- reabilitarea medicală şi socio-profesională a asigura- ţilor, victime ale accidentelor de
muncă şi ale bolilor profe -sionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;
- acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt, sub forma de indemnizaţii şi alte
ajutoare.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se
fundamentează pe următoarele principii:
1. asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţa de muncă angajată cu contract
individual de muncă;
2. riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;-angajatori
3. constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale din
contribuţii diferenţiate în funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care
încheie contract de asigurare;
4. creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de muncă
şi al bolilor profesionale;
5. solidaritatea socială, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă
şi boli profesionale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea,
diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de lege;
6. asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege;

In dinamica producerii accidentului se disting trei faze posibile:

1. Faza I: constituirea situatiei de accidentare
2. Faza II: desfasurarea situatiei de accidentare
3. Faza III: producerea leziunii
Ce sunt bolile profesionale??
Bolile profesionale, în sensul Legii Protectiei Muncii, sunt afectiunile care se
produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici,
biologici sau psihosociali caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea
diferitelor aparatesi sisteme ale organismului în cadrul procesului de munca, indiferent de tipul
de contract de munca existent între angajatorsi angajat. Sunt considerate de asemenea boli
profesionale afectiunile produse în conditiile enuntate mai sus, afectiuni suferite de elevi,
studenti, ucenici, în timpul efectuarii practicii.
Clasificarea bolilor profesionale:

A.În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot
clasifica în următoarele grupe:
 Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substanţe toxice;
 Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
 Boli prin expunere la energie radiantă;
 Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute;
 Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
 Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;
 Alergii profesionale;
 Dermatoze profesionale;
 Cancerul profesional;
 Boli infecţioase şi parazitare;
 Boli prin suprasolicitare;
 Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).

B. timpul de expunere la acţiunea factorului de risc:

 Intoxicaţii acute (se cercetează atât ca boală profesională cât şi ca accident de muncă),
generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului de risc, dar la doze mari.
 Intoxicaţii cronice (se cercetează ca boli profesionale), provocate de regulă, de doze
relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra organismului;
Intoxicaţii acute: efectul toxic poate fi instantaneu sau imediat.
 Efect toxic instantaneu: se manifestă după sau în timpul unei expuneri foarte scurte (de
la cateva secunde la 1 sau 2 minute) prin efecte acute funcţionale şi/sau lezionale care
pot antrena în special o pierdere de cunoştinţă, o comă sau un stop cardio-respirator.
Acidul cianhidric, hidrogenul sulfurat, hidrogenul arsenic si hidrogenul fosforat prezintă
aceste caracteristici de intoxicaţie fulgeratoare.
Efect toxic imediat: se manifestă după o expunere de scurtă durată printr-o iritare
acută a mucoaselor respiratorii sau a pielii,printr-o narcoză care incumbă o inaptitudine
funcţională, printr-o afectare celulară ireversibila…
 Exemple de intoxicaţii acute cercetate ca şi accidente: arsuri, afecţiuni respiratorii,
digestive etc.

Intoxicaţii cronice (boli profesionale)

 De regulă efectele, adesea nespecifice toxicului, apar la maimulte zile, luni, chiar ani
dupa expunere.
 Expunerea trece de cele mai multe ori neobservată, mai ales daca produsul nu are miros
sau efect iritant.
 Prin urmare efectul toxic pe termen lung: se manifestă după expuneri prelungite,
repetate timp de mai multe săptămâni; chiar ani, prin apariţia cancerului, a efectelor
toxice asupra funcţiei de reproducere, a afecţiunilor sistemului nervos, a reacţiilor de
hipersensibilitate întârziată.
Cancerul ….
 Perioada lungă de latenţă a bolii (15-20 de ani de expunere la noxele respective, uneori
chiar mai mult) face, pe de o parte, ca persoanele în cauză să nu conştientizeze imediat
pericolul, iar, pe de alta, frecvent declararea bolii se petrece după pensionare şi astfel, in
lipsa unei evidente clare, nu mai sunt analizate antecedentele profesionale ale acestora.  
 Pentru ca o afecţiune să fie calificată ca boală profesională, trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii:
Să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii;
Să fie provocată de factori de risc fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de
muncă sau de suprasolicitări;
Acţiunea factorilor de risc asupra organismului să fie de lungă durată.
Factorii de risc de accidentări şi de îmbolnăviri profesionale: sunt “factori” proprii
elementelor sistemului de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de
muncă sau boli profesionale.
Dar înainte de a clasifica factorii de risc de accidentare şi îmbolnăviri profesionale este
important să cunoaştem elementele procesului de muncă şi interacţiunea lor.
 SISTEM DE MUNCĂ
EXECUTANT

PROCES
MIJLOACE DE PRODUCŢIE
SARCINA DE
DE
MUNCĂ MUNCĂ
MEDIU DE MUNCĂ

 Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor

celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care
verifică şi poate intervenii asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
 Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă sub două forme:
 Conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă
în raport cu scopul sistemului de muncă ce are la bază o
insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă.
 Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care
provine din neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi
psihice ale omului.

Bolile profesionale, ca şi suspiciunile de boli profesionale, trebuie semnalate obligatoriu de către

toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri cu prilejul oricărei prestaţii medicale (controale
medicale la angajare, periodice etc).
Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor,
precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii
autorităţilor de sănătate publică teritoriale în colaborare cu inspectorii din inspectoratele
teritoriale de muncă
Care este scopul cercetării unei îmbolnăviri profesionale?
Se urmăresc la faţa locului cauzele îmbolnăvirii, cât şi modalităţile de înlăturare a lor.
 Se stabilesc noxele existente, rolul unor factori dependenţi de organizarea producţiei
(intensitatea eforturilor, ritmul de muncă, lipsa pauzelor etc).
 În cercetare se porneşte de la analiza procesului de muncă, pentru a se putea depista cu
cât mai multă precizie momentul şi situaţiile periculoase care ar fi putut interveni în
geneza bolii.
 Concluziile cercetării cazurilor de îmbolnăviri profesionale se consemnează într-un
proces verbal, în care se menţionează factorii determinanţi, condiţiile care au favorizat
apariţia bolilor şi măsurile ce se impun pentru prevenirea unor situaţii similare,
responsabilitatea pentru declanşarea bolii respective.

TRATAMENTUL BOLILOR PROFESIONALE

Se bazează pe trei principii: tratamentul etiologic, patogenic şi simptomatic.

1. Tratamentul etiologic:
 Întreruperea contactului cu factorul etiologic se realizează în cazuri acute prin scoaterea
din mediul nociv şi îndepărtarea toxicului neabsorbit încă, iar în cazuri cronice prin
spitalizare/concediu medical, schimbarea temporară sau permanentă a locului de muncă.
 Eliminarea toxicului absorbit în organism.
 2. Tratamentul patogenic: acţiuni medicale specifice de contracarare a efectului
toxicului şi a evoluţiei bolii.
 3. Tratamentul simptomatic: tratament medical care se adresează simptomelor şi
disfuncţionalităţilor aparatelor şi sistemelor organismului.

MĂSURI TEHNICO – ORGANIZATORICE ÎN VEDEREA PREVENIRII

ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE

Eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic prin înlocuirea substanţelor

nocive sau a tehnologiilor nocive cu altele mai puţin nocive sau inofensive;
 Izolarea aparaturii generatoare de noxe (automatizare, cabine speciale, termoizolare);
 Împiedicarea pătrunderii noxei în aerul locurilor de muncă ( ermetizare, procedee umede
pentru pulberi, ventilaţie locală);
 Diminuarea concentraţiilor noxelor existente la locurile de muncă sub CMA sau LMA
(ventilaţie generală, fonoabsorbţie);
Împiedicarea acţiunii noxei asupra lucrătorilor sau diminuarea acestei acţiuni prin
reducerea efortului fizic, a suprasolicitărilor fizice şi neuropsihice, reducerea duratei zilei
de muncă, folosirea echipamentului individual de protecţie etc;
Asigurarea alimentaţiei de protecţie şi consumarea acesteia în unitate;
Efectuarea corectă a instructajului pentru securitatea şi sănătatea în muncă.

MĂSURILE MEDICALE sunt reprezentate de:

 Recunoaşterea riscului profesional la locurile de muncă prin studiul atent al procesului

tehnologic şi al condiţiilor de muncă, efectuarea de determinări de noxe, studii
epidemiologice;
 Efectuarea corespunzătoare a examenului medical la angajare şi a celui periodic
(examene clinice şi de laborator în funcţie de tipul noxelor profesionale şi intensitatea lor,
care orientează şi periodicitatea examinărilor);
 Educaţia sanitară, care se adresează cadrelor de conducere tehnică şi administrativă, în
scopul realizării de către aceştia a măsurilor tehnico-organizatorice amintite în condiţii de
eficienţă maximă, personalului muncitor în scopul respectării regulilor de igienă
individuală, purtarea corectă a echipamentului individual de protecţie, acordarea primului
ajutor, cunoaşterea şi recunoaşterea primelor simptome de intoxicaţie acută şi cronică
profesională, prezentarea la examenele medicale