O piatra uriasa imi atarna de umeri ,esti tu moara de care m-am agatat si se invarte invers ,ma trage

mereu in spate,ma ocolesti mereu...numai in spate.In picioare mi-a intrat plumb pe sub pielea subtire
sfasiind carnea spre venele reci,aici si-a facut cuib greul atarnandu-ma intr-o prapastie lasandu-ma sa
cad din cand in cand.Esti tu sabia ce mi se invarte in inima imprastiind sange negru,murdar de
minciuna,ingrosat de tradare si zdrobit de dezamagire,esti tu gaura uriasa ce mi s-a facut in
frunte.Priveste-ma acum sunt alba,goala,desfigurata.Singura flacara ce mai arde in mine este aceea ca
intr-o zi vantul va bate in directia opusa,iar moara ma va impinge in fata agatandu-te pe tine de ea.Din
spate solzii greoi s-au retras dand nastere unor aripi sub piele,crescute in plamani ce bat din cand in cand
dandu-mi aer sa respir.Ma invie o secunda ca sa se stranga apoi lasand sangele gros sa umple ranile
inecandu-ma.Mor,mor sub ochii tai,si ai lui,si ai ei,si ai tuturor,priveste-ma cum zambesc ca sa stii cat de
puternic ma taie cutitul asta infipt in spate.Stiu ca ma vrei pamant in fata ta,sa ma intind cat vezi cu
ochii,sa ma amestec cu huma veche devenind o parte rosie din ea.Vrei sa calci pe mine sa simti cum
pocnesc oasele sub pasul tau si cum sub picior iti cresc crengute ale mortului viitor.Nu mai e nimic,nimic
in care sa mai imprastii venin.Intr-un sac de mult ai ingropat inima mea,ochii mei,urechile mele si apoi l-
ai inchis bine doar ca sa poti sa il zdrobesti.Abia acum ma ofer in totalitate,numai resturi,toate bune de
aruncat,dar tu le refuzi pastrand cu sfintenie inima mea in gheata,incalzind-o uneori cu ale tale buze
veninoase.Nu mai am nimic,imi dau duhul pentru ultima data,prinde-mi rasuflarea,iubeste-o pentru
prima data.