Cursi Print

Analiză I: calcul diferenţial pentru funcţii de o
variabilă reală (F1VR)

Curs an I, sem I
2c + 2s + 1l
Versiune preliminară şi incompletă
Eugen Popa
December 7, 2010
2
Cuprins
1 Numere reale 7
1.1 Axiomatica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 Axioma marginii superioare . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.1.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Consecinţe directe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Glosar de topologie generală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2 Şiruri şi serii de numere reale. 19

2.1 Noţiunea de limită a unui şir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.1.1 Şiruri convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.1.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.2 Teoreme de bază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.2.1 Teorema de convergenţă a şirurilor monotone. . . . . . 25
2.2.2 Teorema lui Cantor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.2.3 Lema lui Cesàro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.2.4 Teorema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.2.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.3 Serii convergente, proprietăţi generale . . . . . . . . . . . . . . 31
2.4 Criterii de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.4.1 Principii de comparaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.4.2 Criteriul lui Cauchy cu limită superioară . . . . . . . . 33
2.4.3 Criteriul raportului (d’Alembert). . . . . . . . . . . . . 33
2.4.4 Criteriul condensării. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.4.5 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.5 Serii cu termeni oarecare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.5.1 Serii alternate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.5.2 Criteriile lui Abel şi Dirichlet. . . . . . . . . . . . . . . 37
2.5.3 Produse de serii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.5.4 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.6 Şiruri şi serii de funcţii; convegenţa uniformă. . . . . . . . . . 42
3
4 CUPRINS
2.6.1 Definiţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.6.2 Criteriul lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.6.3 Serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.6.4 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.6.5 Modele de lucrări de control . . . . . . . . . . . . . . . 47
3 Limită, continuitate 49
3.1 Limita unei funcţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.1.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.2 Funcţii continue. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.2.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.3 Teoreme fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.3.1 Proprietatea valorii intermediare . . . . . . . . . . . . 57
3.3.2 Teorema lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.3.3 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.4 Funcţii monotone. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.4.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3.5 Transfer de limită şi continuitate. . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.5.1 Modele de lucrări de control. . . . . . . . . . . . . . . . 67
4 Calcul diferenţial 69
4.1 Generalităţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.1.1 Derivabilitatea funcţiilor elementare. . . . . . . . . . . 72
4.1.2 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
4.2 Teoremele fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.2.1 Teorema lui Fermat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.2.2 Proprietatea Darboux a derivatei. . . . . . . . . . . . . 77
4.2.3 Teorema lui Rolle. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.2.4 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
4.2.5 Teorema lui Lagrange şi consecinţe. . . . . . . . . . . . 80
4.2.6 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
4.2.7 Regula lui l’Hôpital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
4.2.8 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.3 Derivate de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.3.1 Funcţii convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.3.2 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.3.3 Formula lui Taylor cu restul lui Peano . . . . . . . . . 90
4.3.4 Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange . . . . . . . . 92
4.3.5 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.4 Transfer de derivabilitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.4.1 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
CUPRINS 5
4.4.2 Funcţii analitice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

4.4.3 Câteva dezvoltări remarcabile. . . . . . . . . . . . . . . 103
4.4.4 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
4.4.5 Modele de subiecte de examen. . . . . . . . . . . . . . 105
5 Anexe. 107
5.1 Anexe I. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
5.2 Anexe II. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
5.2.1 Funcţii elementare I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
5.2.2 Echivalenţa axiomelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5.2.3 Limite superioare şi inferioare. . . . . . . . . . . . . . . 109
5.2.4 Şiruri recurente. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.2.5 Metode de sumare generalizată . . . . . . . . . . . . . 117
5.2.6 Metoda seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.2.7 Exemplu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
5.2.8 Teorema contracţiei (Banach) . . . . . . . . . . . . . . 120
5.2.9 Scrierea ı̂n baza b. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
5.2.10 Criteriul lui Gauss. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.3 Anexe III. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5.3.1 Functii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5.3.2 Ecuaţii funcţionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5.4 Anexe IV. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5.4.1 Complemente la convexitate. . . . . . . . . . . . . . . . 124
5.4.2 Exerciţii la rest Peano. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
6 CUPRINS
Capitolul 1
Numere reale
1.1 Axiomatica
Vom adopta o definiţie axiomatică pentru mulţimea numerelor reale.
Definiţia 1. Vom numi mulţimea numerelor reale o mulţime, notată R,
cu următoarele proprietăţi:
I. este ı̂nzestrată cu operaţia de adunare notată + : R × R → R (adică
oricărei perechi (x, y) ı̂i corespunde un element, numit suma lui x şi y, notat
x + y), astfel ı̂ncât:
I.1. (comutativitatea adunării): x + y = y + x, ∀x, y ∈ R;
I.2. (asociativitatea adunării): x + (y + z) = (x + y) + z, ∀x, y, z ∈ R;
I.3. (existenţa elementului neutru la adunare): există un număr real,
notat 0 ∈ R, cu proprietatea x + 0 = x, ∀x ∈ R.
I.4. (existenţa opusului): pentru fiecare număr real x, există un număr
real, notat −x (numit opusul lui x) cu proprietatea x + (−x) = 0 .
(R, +) a fost numit grup comutativ. Ca de obicei, ı̂n loc de x + (−y) se
va scrie simplu x − y. Se arată că elementul neutru 0 este unic; iar opusul
fiecărui element este de asemeni unic (exerciţiu!).
II. este ı̂nzestrată cu operaţia de ı̂nmulţire notată · : R × R → R (adică
oricărei perechi (x, y) ı̂i corespunde un element, numit produsul lui x şi y,
notat xy), astfel ı̂ncât:
II.1. (comutativitatea ı̂nmulţirii): xy = yx, ∀x, y ∈ R;
II.2. (asociativitatea ı̂nmulţirii): x(yz) = (xy)z, ∀x, y, z ∈ R;
II.3. (existenţa elementului neutru la ı̂nmulţire): există un număr real,
notat 1 ∈ R, diferit de 0, astfel ı̂ncât x1 = x, ∀x ∈ R;
II.4. (existenţa inversului): pentru fiecare număr real x, diferit de 0,
1 1
există un număr real, notat ∈ R, cu proprietatea x = 1.
x x
7
8 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
Cu alte cuvinte (R \ {0}, ·) este grup comutativ. Deşi ı̂nmulţirea cu 0 este

definită, nu trebuie crezut că (R, ·) este grup: 0 nu are invers. Ca de obicei,
1 x
ı̂n loc de x se scrie simplu (dacă y 6= 0). Vom folosi notaţia mai simplă
y y
R∗ pentru R \ {0}.
Se arată că elementul unitate la ı̂nmulţire 1 este unic; iar inversul fiecărui
element, diferit de 0, este unic (exerciţiu!).
Cele două operaţii sunt conectate prin intermediul proprietăţii de distrib-
utivitate:
III. x(y + z) = xy + xz, ∀x, y, z ∈ R;
(R, +, ·) este numit corp comutativ.
Se deduc următoarele proprietăţi:
0x = 0, pentru orice x;
(−1)x = −x;
xy = 0 ⇔ x = 0 sau y = 0
IV. este ı̂nzestrată cu o relaţie de ordine totală: pentru orice două ele-
mente x, y ∈ R are loc (cel puţin) una din relaţiile x 6 y sau y 6 x, cu
proprietăţile:
IV.1. x 6 x
IV.2. x 6 y şi y 6 x implică x = y.
IV.3. x 6 y şi y 6 z implică x 6 z.
Ca de obicei, notaţia x < y ı̂nseamnă: x 6 y şi x 6= y; scrierea x > y
ı̂nseamnă y 6 x. Numerele reale x > 0 se numesc pozitive, iar cele cu x 6 0
negative. Numerele reale x > 0 se numesc stict pozitive, iar cele cu x < 0
strict negative.
Se pot defini acum intervalele: dacă a < b sunt numere reale, atunci se
notează:
(a, b) := {x ∈ R | a < x < b} (interval deschis);
[a, b] := {x ∈ R | a 6 x 6 b} (interval ı̂nchis, are sens şi pentru a = b);
[a, b) := {x ∈ R | a 6 x < b};
(a, b] := {x ∈ R | a < x 6 b}
Incluziunea [a, b] ⊆ [c, d] este echivalentă cu a 6 c şi b 6 d.
V. Relaţia de ordine verifică următoarele proprietăţi de compatibilitate cu
operaţiile de adunare şi de ı̂nmulţire:
V.1. x 6 y ⇒ x + z 6 y + z, ∀x, y, z ∈ R;
V.2. x 6 y şi z > 0 ⇒ xz 6 yz, ∀x, y ∈ R;
Se arată următoarele proprietăţi:
x 6 y, y 6 z şi x = z implică x = y = z;
x < y şi y 6 z implică x < z;
x 6 y este echivalent cu 0 6 y − x şi cu −y 6 −x;
1.1. AXIOMATICA 9
x < y implică x + z < y + z.

Funcţia modul. Fie x, y două numere reale. Din proprietatea de totală
ordonare, deducem că unul din cele două numere este mai mare decât celălalt:
ı̂l vom nota cu max(x, y) ; cel mai mic dintre cele două numere va fi notat
cu min(x, y) . Deci x + y = max(x, y) + min(x, y). Prin definiţie |x| :=
max(x, −x) (numit modulul sau valoarea absolută numărului x). Aşadar:
pentru orice x, |x| este pozitiv; |x| = x dacă şi numai dacă x este pozitiv.
|x| = −x dacă x 6 0; | − x| = |x|.
Au loc formulele:
1 1
max(x, y) = (x + y + |x − y|) ; min(x, y) = (x + y − |x − y|)
2 2
Să definim x+ := max(x, 0) şi x− := max(−x, 0). Deci x− = (−x)+ ;
x = x+ − x− , |x| = x+ + x− .
Relaţia de ordine şi ı̂nmulţirea. Pentru orice x ∈ R avem x2 > 0:
ı̂n particular 1 > 0. Vom defini mulţimea numerelor naturale, notată N, ca
fiind cea mai mică submulţime a lui R, care conţine 0 şi odată cu elementul
n, conţine şi n + 1.
Astfel, prin construcţie are loc teorema inducţiei matematice. Se arată
[6] echivalenţa cu principiul bunei ordonări:
Orice parte nevidă A ⊆ N are un prim element, adică există a ∈ A astfel
ı̂ncât oricare ar fi a0 ∈ A să avem a 6 a0 .
Dacă includem şi opusele numerelor naturale, se obţine mulţimea nu-
m
merelor ı̂ntregi, notată cu Z. Mulţimea câturilor de forma , cu m şi n > 0
n
numere ı̂ntregi, formează mulţimea numerelor raţionale, notată Q. Astfel:
N⊆√ Z ⊆ Q ⊆ R. Numerele reale, care nu sunt raţionale se numesc iraţionale
(ex.√ 2, π, e ).
2 nu este număr raţional; cu alte cuvinte, nu există un număr raţional
(pozitiv), a cărui pătrat să fie 2.
Demonstraţia se face prin reducere la absurd. Dacă arexista un asemenea
m m 2
număr, fie scrierea sa ca fracţie ireductibilă. Din = 2 deducem
n n
m2 = 2n2 . Rezultă că m este număr par; fie m = 2m1 . Înlocuind, obţinem
2m21 = n2 , de unde va rezulta şi n număr par, ı̂n contradicţie cu faptul că m
şi n sunt prime ı̂ntre ele.
Această descoperire a fost făcută de (şcoala lui) Pitagora, sub forma
următoare: nu există o unitate de măsură, cu care să putem măsura simul-
tan latura şi diagonala unui pătrat. Să presupunem că o asemenea unitate
ar exista, deci ar intra de n ori ı̂n latura pătratului şi de m ori ı̂n diagonală.
Acum avem relaţia m2 = 2n2 , de unde, ca mai sus, rezultă m par şi apoi
n par. Astfel, am putea folosi ca unitate de măsură dublul unităţii iniţiale

(care s–ar cuprinde tot de un număr ı̂ntreg de ori, atât ı̂n latura, cât şi ı̂n
diagonala pătratului). Deoarece acest procedeu poate continua indefinit, iar
pentru k destul de mare, 2k va deveni mai mare ca latura pătratului, obţinem
contradicţia. Mai clar, s–ar fi putut presupune de la ı̂nceput că se alege cea
mai mare unitate de măsură care convine.
Acest rezultat arată că funcţia radical nu se poate defini ı̂n Q, deci
intervenţia metodelor de analiză matematică pare inevitabilă.
Mulţimea numerelor raţionale verifică toate aceste proprietăţi. Vom adăga
o axiomă suplimentară, care va deosebi unic mulţimea numerelor reale (printre
corpurile comutative, total ordonate):
1.1.1 Axioma marginii superioare

În orice mulţime ordonată, putem defini noţiunile următoare. Fie A ⊂ R.
Spunem că a ∈ R este un majorant al mulţimii A dacă oricare ar fi x ∈ A
are loc x 6 a. O mulţime care admite cel puţin un majorant se numeşte
majorată .
Analog se defineşte noţiunea de minorant şi de mulţime minorată . O
mulţime care este simultan majorată şi minorată se numeţe mărginită .
Spunem că a ∈ R este marginea superioară a mulţimii A dacă este cel mai
mic majorant. Cu alte cuvinte, marginea superioară este acel număr real a
care ı̂ndeplineşte următoarele două proprietăţi:
(majorant): oricare ar fi x ∈ A are loc x 6 a;
(cel mai mic majorant): oricare ar fi a0 ∈ R, care este majorant al mulţimii
A (deci oricare ar fi x ∈ A are loc x 6 a0 ) avem a 6 a0 .
Dacă există, marginea superioară a mulţimii A ⊂ R se notează sup A .
Analog se defineşte noţiunea de margine inferioară : a ∈ R este marginea
inferioară a mulţimii A dacă este cel mai mare minorant. Cu alte cuvinte,
marginea inferioară este acel număr real a care ı̂ndeplineşte următoarele două
proprietăţi:
(minorant): oricare ar fi x ∈ A are loc a 6 x;
(cel mai mare minorant): oricare ar fi a0 ∈ R, care este minorant al
mulţimii A (deci oricare ar fi x ∈ A are loc a0 6 x), avem a0 6 a.
Dacă există, marginea inferioară a mulţimii A ⊂ R se notează inf A .
VI Axioma marginii superioare. Fiecare mulţime nevidă şi majorată
de numere reale admite margine superioară.
Rezultă că orice mulţime nevidă şi minorată de numere reale admite mar-
gine inferioară. Mai precis, are loc egalitatea:
inf A = − sup(−A)
1.1. AXIOMATICA 11
Verificare. Mulţimea (−A) este evident nevidă. Se arată imediat că ori-
care ar fi a minorant pentru A, urmează că (−a) este majorant pentru (−A).
Astfel, mulţimea (−A) are margine superioară. Să notăm a := − sup(−A) şi
să demonstrăm faptul că a este marginea inferioară a mulţimii A.
Fie x ∈ A, deci (−x) ∈ (−A) arată că −x 6 −a, de unde a 6 x;
deci a este minorant pentru mulţimea A. Fie acum a0 un minorant pentru
mulţimea A. Urmează că −a0 este majorant pentru mulţimea (−A), deci
(−a) 6 (−a0 ), ceea ce este echivalent cu a0 6 a. Astfel a este cel mai mare
minorant al mulţimii A.
Dacă mulţimea A admite cel mai mare element, adică dacă există a ∈ A
cu proprietatea că oricare ar fi x ∈ A are loc x 6 a, atunci a este şi margine
superioară pentru mulţimea A.
Exemple: Intervalul (0, 1] are cel mai mare element (care este şi margine
superioară) 1. Intervalul (0, 1) are marginea superioară 1, dar nu are cel mai
mare element.
Are loc următoarea caracterizare a marginii superioare:
Propoziţie. a = sup A dacă şi numai dacă (x 6 a, ∀x ∈ A şi ∀ε > 0
∃xε ∈ A astfel ı̂ncât a − ε < xε ).
Demonstraţie. ⇒ a fiind cel mai mic majorant, rezultă că a − ε nu este
majorant pentru A. Prin negare, se obţine exact concluzia.
⇐ Presupunând că ar exista un majorant a0 pentru A iar a0 < a, este
suficient să alegem ε := a − a0 . Ar exista deci xε ∈ A astfel ı̂ncât a − ε < xε ,
adică a0 < ε, ceea ce contrazice presupunerea că a0 este majorant pentru A.
Această definiţie axiomatică ridică unele probleme:
(i) Există o asemenea structură?
Răspunsul afirmativ se obţine prin construcţia, ı̂n cadrul teoriei mulţimi-
lor a unui model (a se vedea [6], [10])
(ii) Este unică?
Răspunsul este afirmativ, până la un izomorfism. Adică, dacă R şi R1
verifică toate axiomele considerate, atunci există şi este unică o bijecţie f :
R → R1 , cu următoarele proprietăţi:
• f (x + y) = f (x) + f (y);
• f (xy) = f (x)f (y);
• pentru orice mulţime nevidă şi majorată A ⊂ R avem
f (sup A) = sup f (A)
(iii) Sunt axiomele independente? (adică nici o axiomă să nu fie consecinţă
a celorlalte).
O asemenea proprietate se verifică ı̂n general, prin construcţia unui model,

care să verifice toate axiomele, cu excepţia celei ı̂n cauză.
Pentru sistemul axiomatic prezentat, proprietatea nu este valabilă: co-
mutativitatea adunării este consecinţă a celorlalte.
1.1.2 Exerciţii
1) Să se arate că |x + y| 6 |x| + |y|, oricare ar fi x, y numere reale. Să se
arate că |x + y| = |x| + |y| dacă şi numai dacă xy > 0.
Să se deducă inegalitatea:
||x| − |y|| 6 |x − y|
Inegalitatea se poate rescrie echivalent:
|x − y| 6 |x − z| + |z − y|
oricare ar fi x, y, z ∈ R. Cazul de egalitate are loc dacă şi numai dacă z este
ı̂ntre x şi y.
2. (i) Dacă a este număr real, pozitiv, atunci: |x| 6 a ⇔ −a 6 x 6 a.

a + b b−a
(ii) Fie a < b. Să se arate că x ∈ (a, b) ⇔ x − < .
2 2
Cele două proprietăţi se pot deduce una din alta.
(i) ⇒ (ii)
b−a a+b b−a
− <x− <
2 2 2
(ii) ⇒ (i) b = −a
Ce interpretare geometrică are (ii)?
3) (Inegalitatea lui Cauchy). Fie (xk )k , (yk )k numere reale. Atunci:
n
! n
! n !
X X X
2 2
xk yk 6 xk yk
k=1 k=1 k=1
În ce caz are loc egalitatea?

Se poate utiliza trinomul
n
X
(xk X + yk )2 > 0
k=1
4) (Inegalitatea mediilor) Fie (xk )k numere strict pozitive. Atunci:

n √ x1 + x2 + . . . + xn
1 1 1 6 n
x1 x2 . . . xn 6
x1
+ x2
+ ... + xn
n
1.1. AXIOMATICA 13
În ce caz are loc egalitatea?

Interpretare ca extrem: suma minimă dacă produsul este constant/produs maxim dacă suma este
constantă.
Demonstraţie (Cauchy) prin inducţie după n = 2m . Pentru 2m 6 n <
2m+1 se alege xn+p = S.
5) (Inegalitatea lui Bernoulli) Pentru x > −1 şi n ∈ N are loc
(1 + x)n > 1 + nx
cu egalitate pentru n = 1 sau x = 0.

Demonstraţie prin inducţie.
Varianta
(1 + x)a > 1 + ax
pretinde cunoaşterea funcţiei putere generale. Se rezolvă folosind derivata.
Pentru a ∈ (0, 1) are loc inegalitatea inversă.
x+2
6) Se consideră funcţia f : [0, +∞) → [0, +∞), f (x) = .
x+1
0
a) Să se calculeze f (x), x ∈ [0, +∞).
b) Să se arate că funcţia
√ f este√ strict descrescătoare pe intervalul [0, +∞).
c) Să se arate că f ( 2) = 2.
d) Să se arate că, dacă x, y ∈ (0, +∞), x 6= y, atunci |f (x)−f (y)| < |x−y|.
f) Să se arate că
p √ p + 2q √

− 2 > ∗
p + q − 2 , ∀p, q ∈ N

q
√
Se calculează direct f (x) − f (y) şi apoi din b), d) se obţine x > 2 ⇒
f (x) < 2.
7) (Inegalitatea lui Hölder) Se consideră funcţia f : (0, +∞) → R, f (x) =
xα − αx, pentru α ∈ (0, 1).
a) Să se calculeze f 0 (x), x > 0.
b) Să se arate că f 0 (x) > 0, ∀x ∈ (0, 1) iar f 0 (x) < 0, ∀x ∈ (1, +∞).
c) Să se deducă inegalitatea xα − αx 6 1 − α, ∀x > 0.
d) Pentru a, b > 0 şi α, β ∈ (0, 1), cu α+β = 1, să se verificie inegalitatea:
a
aα bβ 6 αa + βb (se poate folosi inegalitatea precedentă, pentru x = ).
b
1 1 sp tq
e) Pentru s, t > 0 şi p, q > 1 cu + = 1, să se arate că: st 6 + .
p q p q
f) Utilizând punctul precedent, să se arate că dacă a1 , . . . , an , b1 , . . . , bn
sunt strict pozitive, atunci:
a1 b1 + . . . + an bn 6 (ap1 + . . . + apn )1/p (bq1 + . . . + bqn )1/q

Cazul p = 1, p = 2? Cazuri de egalitate?

8) Se consideră o funcţie f : R → R, monoton crescătoare pe R, care verifică
proprietăţile:
f (x + y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R şi f (1) = 1
a) Să se verifice că f (0) = 0.
b) Să se verifice că f (−x) = −f (x), ∀x ∈ R.
c) Utilizând metoda induţiei matematice, să se arate că: ∀n ∈ N∗ ,
∀a1 , a2 , . . . , an ∈ R avem:
f (a1 + a2 + . . . + an ) = f (a1 ) + f (a2 ) + . . . + f (an )

1 1
d) Să se arate că: f = , ∀n ∈ N∗ .
n n
e) Să se arate că f (x) = x, ∀x ∈ Q.
f) Utilizând eventual faptul că, pentru orice a < b ∈ R există r ∈ Q astfel
ı̂ncât a < r < b, să se arate că: f (x) = x, ∀x ∈ R.
1.2 Consecinţe directe

O primă consecinţă importantă a axiomei marginii superioare este:
Lema lui Arhimede. Pentru fiecare x ∈ R există un număr natural
n ∈ N astfel ı̂ncât n > x.
Demonstraţie. Prin reducere la absurd. Deci presupunem că n 6 x,
oricare ar fi n ∈ N. Astfel, mulţimea numerelor naturale ar fi majorată. Fie
a := sup N. Folosind caracterizarea, cu ε = 1, rezultă că există n1 ∈ N astfel
ı̂ncât a − 1 < n1 6 a. Deducem a < n1 + 1. Cum n1 + 1 este tot un număr
natural, s-a ajuns la contradicţie cu faptul că a este majorant pentru N.
Uneori, principiul lui Arhimede se reformulează astfel: fie x > 0 şi y
numere reale. Atunci există un număr natural n, pentru care nx > y; inter-
pretând că putem goli oceanul cu o linguriţă (şi multă răbdare!).
Lemă. Fiecare număr real x este atât marginea superioară a mulţimii
numerelor raţionale, mai mici (strict) decât x; cât şi marginea inferioară a
mulţimii numerelor raţionale, mai mari (strict) decât x.
Demonstraţie. Din lema lui Arhimede, mulţimea numerelor raţionale,
mai mari ca x este nevidă. Deci există x0 marginea inferioară a acestei
mulţimi iar x 6 x0 . Dacă am presupune că x < x0 , atunci, tot din lema lui
1
Arhimede, găsim un număr natural n, astfel ı̂ncât n > . Din definiţia
x0 − x
1
marginii inferioare, există un număr raţional r astfel ı̂ncât x0 6 r < x0 + .
n
1.2. CONSECINŢE DIRECTE 15
1 1
Acum r − este evident raţional şi avem x 6 r − < x0 , ceea ce contrazice
n n
faptul că x0 este un minorant.
Demonstraţia privind marginea superioară se face analog.
Consecinţă directă a acestui rezultat este:
Proprietatea de densitate a numerelor raţionale. Oricare ar fi
x < y numere reale, există r ∈ Q număr raţional, astfel ı̂ncât x < r < y.
O proprietate similară are loc pentru numerele iraţionale: demonstraţi!
Parte ı̂ntreagă. Lema lui Arhimede permite şi definirea funcţiei “parte
ı̂ntreagă”.
Propoziţie şi definiţie. Pentru fiecare număr real x, există şi este unic
un număr ı̂ntreg k, numit partea ı̂ntragă a lui x şi notat [x] , astfel ı̂ncât :
k 6x<k+1
Justificare. Existenţa. Dacă x > 0, fie mulţimea numerelor naturale,

care sunt mai mari ca x. Din lema lui Arhimede, această mulţime este
nevidă, deci din proprietatea de bună ordonare deducem că are cel mai mic
element. Cu alte cuvinte, există un număr natural n0 , astfel ı̂ncât n0 > x,
dar n0 − 1 6 x. Este deci suficient să alegem k := n0 − 1.
Cazul x ı̂ntreg fiind imediat, să considerăm că x < 0 şi nu este ı̂ntreg.
Aplicăm rezultatul de mai sus pentru −x şi găsim n 6 −x < n + 1. Deci
−n − 1 < x < −n (deoarece x nu este ı̂ntreg), astfel că alegerea k := −n − 1
convine.
Unicitate. Dacă am avea simultan
k 6x<k+1
k0 6 x < k0 + 1
cu k şi k 0 ı̂ntregi, prin scădere (explicaţi!) obţinem: k −k 0 −1 < 0 < k −k 0 +1,
ceea ce se scrie echivalent −1 < k 0 −k < 1. Unicul număr ı̂ntreg, strict cuprins
ı̂ntre −1 şi 1 fiind 0, concluzia rezultă.
Dreapta reală extinsă. Vom considera mulţimea R := R ∪ {−∞} ∪
{+∞}, −∞ şi +∞ fiind două elemente care nu aparţin lui R .
Nu vom căuta să definim operaţii cu aceste noi elemente, deşi unele ar
avea sens: de ex. x + ∞ = +∞; (−∞)(−∞) = +∞ etc.
Ne va interesa doar relaţia de ordine, care se extinde pe R prin −∞ <
x < +∞, pentru orice x ∈ R.
Astfel, orice mulţime nevidă din R admite margine superioară şi margine
inferioară ı̂n R.
Apar intervale cu una sau ambele extremităţi −∞ sau +∞. De exemplu
(−∞, +∞) = R.
1.2.1 Exerciţii
1) Să se justifice sup[0, 1) = 1.
2) Să se determine marginile superioară şi inferioară ale mulţimii:

n 1 ∗
(−1) + | n ∈ N
n
3) Fie f : R → R o funcţie oarecare. Să se arate că
inf{|f (x) − f (y)| | x 6= y} = 0
Soluţie. Marginea inferioară a := inf{|f (x) − f (y)| x 6=[y} > 0 există.

Presupunem prin reducere la absurd că a > 0. Scriind R = [ka, (k + 1)a),
k∈Z
observăm că ı̂n fiecare interval [ka, (k + 1)a) există cel mult o valoare f (x).
Astfel, ar urma că R este cel mult numărabil.
4) Să se arate că mulţimea {r ∈ Q|r2 6 2} este nevidă şi mărginită, dar
nu admite margine superioară ı̂n Q (altfel spus, Q satisface toate axiomele,
cu excepţia axiomei marginii superioare, care este deci independentă de cele-
lalte).
4) Fie f : [a, b] → [a, b] (cu a < b) o funcţie crescătoare. Să se arate că există
x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = x0 (punct fix).
Dar dacă f este presupusă descrescătoare?
5) Dacă I1 , I2 sunt intervale, cu I1 ∩ I2 6= ∅, atunci I1 ∪ I2 este tot un interval.
6) Fie (Iα )α∈A o familie de intervale deschise, cu proprietatea că
[
[0, 1] ⊆ Iα
α
Să se arate că există α1 , α2 , . . . αn ∈ A, astfel ı̂ncât

n
[
[0, 1] ⊆ Iαk
k=1
Demonstraţie. Se consideră mulţimea acelor numere x ∈ [0, 1], cu pro-

prietatea că [0, x] se poate acoperi cu un număr finit de intervale. Evi-
dent, 0 face parte din mulţime: există un interval din familie care conţine
0. Prin construcţie, mulţimea este majorată; fie deci a marginea superioară
a mulţimii considerate. Problema este rezolvată dacă arătăm că a = 1. Să
presupunem că a < 1. Există un interval din familie care conţine a, fie acesta
1.3. GLOSAR DE TOPOLOGIE GENERALĂ 17
(α, β). Deoarece α < a, din definiţia marginii superioare rezultă că există un
element al mulţimii, să zicem x0 , cu proprietatea α < x0 6 a. Acum [0, x0 ]
este acoperit de o familie finită de intervale. Dacă la această familie mai
adăugăm intervalul (α, β), obţinem tot o familie finită, care acoperă [0, β),
deci orice interval ı̂nchis [0, b], cu b < β. Acum a < β contrazice faptul că a
este un majorant.
7) Să se determine şi să se compare:
∞ ∞
\ 1 \ 1
a) [0, ] şi (0, ];
n=1
n n=1
n
∞
\ 1 1 ∞
\ 1 1
b) [− , ] şi (− , )
n=1
n n n=1
n n
1.3 Glosar de topologie generală

Vecinatate (a unui număr real a) este orice mulţime V care conţine un
interval deschis a ∈ (α, β) ⊆ V .
Vecinătate pentru −∞ sau +∞: orice mulţime V care conţine un interval
de forma (−∞, a) resp. (a, +∞).
Sistemul V al vecinătăţilor unui punct a are următoarele proprietăţi car-
acteristice:
1. a ∈ V , ∀V ∈ V;
2. V ⊆ W şi V ∈ V ⇒ W ∈ V
3. V1 ∩ V2 ∈ V, ∀V1 , V2 ∈ V;
4. ∀V ∈ V ∃W ⊆ V , W ∈ V cu proprietatea că, pentru fiecare b ∈ W , V
este vecinătate pentru b.
Mulţimea numărabilă de vecinătăţi a − n1 , a + n1 este numită (un) sis-

tem fundamental de vecinătăţi (pentru a), deoarece orice vecinătate pentru

a include o vecinătate din sistem.
Mulţime deschisă. Spunem că mulţimea D ⊆ R este deschisă dacă: fie
este vidă; fie pentru fiecare a ∈ D, D este vecinătate pentru a.
Se verifică imediat că reuniunea oricărei familii de mulţimi deschise este
mulţime deschisă.
Se demonstrează că, ı̂n R, mulţimile deschise sunt exact reuniunile cel
mult numărabile de intervale deschise, disjuncte.
Mulţime ı̂nchisă. Mulţimea F ⊆ R se numeşte ı̂nchisă dacă R \ F este
deschisă.
Deci intersecţia oricărei familii de mulţimi ı̂nchise este ı̂nchisă.

Rezultă că pentru fiecare mulţime A ⊆ R există o cea mai mică mulţime
ı̂nchisă, care conţine A. Această mulţime se notează cl A sau A şi se numeşte
ı̂nchiderea mulţimii A . Este util de reţinut că x ∈ A dacă şi numai dacă
există un şir (xn )n din A, astfel ı̂ncât xn → x.
Punct de acumulare pentru o mulţime A ⊆ R este orice punct a cu
proprietatea că fiecare vecinătate a sa conţine cel puţin un punct din A,
diferit de a.
Punct aderent pentru o mulţime A ⊆ R este orice punct a cu propri-
etatea că fiecare vecinătate a sa conţine cel puţin un punct din A.
Desigur, orice punct din A este punct aderent pentru A; dacă nu este şi
punct de acumulare pentru A, atunci se numeşte punct izolat (reformulaţi
definiţia pentru a vă convinge că denumirea este adecvată).
Punctele aderente, resp. de acumulare ale unei mulţimi, se caracterizează
cu şiruri.
x este punct aderent, resp. de acumulare pentru mulţimea A dacă şi
numai dacă : există un şir (xn ) de puncte din A (resp. xn 6= x, ∀n) astfel
ı̂ncât xn → x.
Punct interior. a se numeşte punct interior pentru mulţimea A dacă A
este vecinătate pentru a. Mulţimea punctelor interioare mulţimii se numeşte
interiorul lui A, se notează int A şi este cea mai mare mulţime deschisă,
inclusă ı̂n A.
Mulţimi compacte. Fie K ⊂ R; mulţimea K se numeşte compactă
dacă este ı̂ndeplinită una din următoarele proprietăţi echivalente:
1. K este mulţime ı̂nchisă şi mărginită.
2. Orice şir din K admite un subşir convergent ı̂n K.
3. Orice acoperire deschisă a lui K are o subacoperire finită.
Mulţimi conexe. Mulţimea A se numeşte conexă dacă nu există

submulţimile deschise A1 , A2 cu A ∩ A1 6= ∅, A ∩ A2 6= ∅, A1 ∩ A2 ∩ A = ∅ şi
A ⊆ A1 ∪ A2 .
Se demonstrează că mulţimile conexe din R sunt exact intervalele.
Capitolul 2
Şiruri şi serii de numere reale.
2.1 Noţiunea de limită a unui şir

Definiţia 1. Vom numi şir (de numere reale) orice funcţie x : N → R.
Vom utiliza notaţia tradiţională xn pentru valoarea funcţiei x ı̂n n. Vari-
abila n se numeşte rang.
Trebuie făcută distincţia ı̂ntre şir (care este o funcţie) şi mulţimea valorilor
sale {xn | n ∈ N}, care este o mulţime nevidă de numere reale.
Şirul (xn ) se numeşte majorat, resp. minorat, resp. mărginit dacă mulţi-
mea valorilor şirului are această proprietate.
Şirul (xn ) se numeşte crescător dacă xn 6 xn+1 , oricare ar fi n. Definiţie
similară pentru şir descrescător. Un şir care este fie crescător, fie descrescător,
se numeşte monoton .
Definiţia 2. Un şir (xn )n de numere reale se numeşte convergent dacă
există x ∈ R astfel ı̂ncât :
pentru fiecare ε > 0 există un rang nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice
n > nε să avem |xn − x| < ε.
x se numeţe limita şirului.
Se scrie: xn → x sau lim xn = x .
n→+∞
Echivalent, putem reduce totul la cazul şirurilor convergente la 0:
xn → x ⇔ (|xn − x| → 0, când n → +∞)
O definiţie separată se impune pentru limita ∞.

Definiţia 4. Vom spune că şirul (xn ) are limita +∞ (dar nu vom spune
că şirul este convergent), dacă:
pentru orice ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n > nε
avem xn > ε.
19
20 CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE.
Desigur, spre deosebire de definiţia şirului convergent, ı̂n care interesau

valorile arbitrar de mici ale lui ε, ı̂n definiţia precedentă contează valorile
arbitrar de mari ale lui ε.
Definţie similară pentru şir cu limita −∞ .
2.1.1 Proprietăţi generale ale şirurilor convergente.

Proprietăţi imediate. (i) Dacă există, limita unui şir este unică.
(ii) Orice şir convergent este mărginit.
Reciproc nu: şirul xn := (−1)n este mărginit, dar nu este convergent
(arătaţi!).
Verificare. (i) Dacă xn → x0 şi xn → x00 , iar x0 6= x00 , fie ε := 12 |x0 − x00 |.
Astfel, există nε şi n0ε astfel ı̂ncât pentru orice n > nε avem |xn − x0 | < ε iar
pentru orice n > n0ε avem |xn − x00 | < ε. Pentru n := max(nε , n0ε ) se ajunge
la relaţia contradictorie:
|x0 − x00 | 6 |x0 − xn | + |xn − x00 | < ε + ε = |x0 − x00 |
(ii) Există n1 astfel ı̂ncât |xn −x0 | < 1, pentru orice n > n1 . Notând M :=
max (|x0 |, . . . , |xn1 −1 |, 1 + |x0 |), avem |xn | 6 M , oricare ar fi n, deoarece:
|xn | 6 |xn − x0 | + |x0 | 6 1 + |x0 |
dacă n > n1 .
Reguli de calcul. I. a) Dacă xn → x şi yn → y atunci xn + yn → x + y.
Dacă xn → x şi yn → +∞ atunci xn + yn → +∞. Pentru simplitate, vom
scrie x+∞ = +∞; analog: −∞+x = −∞; +∞+∞ = +∞; −∞−∞ = −∞;
ı̂n timp ce +∞ − ∞ este nedeterminare: aceasta ı̂nseamnă că exisă ex-
emple de şiruri xn → +∞, yn → −∞ iar xn + yn are orice comportare (are
orice limită, nu are limită).
b) Dacă xn → x, atunci −xn → −x (inclusiv ±∞).
II. a) Dacă xn → x şi yn → y atunci xn yn → xy. Aici intră şi formulele
(±∞)(±∞) = ±∞; x0 ± ∞ = ±∞ dacă x0 6= 0;
ı̂n timp ce 0(±∞) este nedeterminare.
1 1
b) Dacă xn → x, şi x 6= 0, atunci → (se ı̂nţelege că xn 6= 0 de la un
xn x
loc ı̂ncolo).
1
Dacă xn → ∞, atunci → 0.
xn
1
Dacă xn → 0 şi xn > 0 (cel puţin de la un loc ı̂ncolo), atunci → +∞.
xn
2.1. NOŢIUNEA DE LIMITĂ A UNUI ŞIR 21
0 ∞
Apar cazurile de nedeterminare 0
şi ∞
.
III. Dacă xn → x0 , yn → y0 iar xn 6 yn ∀n, atunci x0 6 y0 (inclusiv cazul
limitelor infinite).
Se poate ı̂nsă ca inegalitatea ı̂ntre termenii şirului să fie strictă, dar lim-
itele sa fie egale (daţi un exemplu!).
Demonstraţie. I. Rezultă din aplicarea definiţiei, utilizând inegalitatea
|(xn + yn ) − (x + y)| 6 |xn − x| + |yn − y|
Raţionamentul complet este următorul: fie ε > 0; scriind convergenţa şiru-

rilor (xn ), resp. (yn ), obţinem rangurile nε , resp n0ε pentru care: oricare ar fi
n > nε avem |xn − x| < ε/2, resp. oricare ar fi n > n0ε avem |yn − y| < ε/2.
Pentru orice n > max(nε , n0ε ) obţinem |(xn + yn ) − (x + y)| < ε, pe baza
inegalităţii menţionate.
Dacă yn → +∞, vom utiliza
xn + yn > yn − |xn |
II. Vom scrie
|xn yn − xy| = |xn yn − xyn + xyn − xy| 6 |xn − yn ||yn | + |x||yn − y|
iar pentru primul termen vom folosi faptul că şirul (yn ) este mărginit.
b) Să considerăm cazul x > 0. Luând ε := x/2, deducem că există un
rang n0 astfel ı̂ncât pentru orice n > n0 să avem xn > x/2 > 0. În particular,
xn 6= 0. Acum vom scrie

− = |x − xn | 6 2 |x − xn |
1 1
xn x |x||xn | |x|2
Teoremă (”lema cleştelui”). Fie xn → x, zn → x. Dacă şirul (yn )

satisface xn 6 yn 6 zn , pentru fiecare n, atunci yn → x.
Demonstraţie. Fie ε > 0. Există deci un rang nε de la care ı̂ncolo avem
−ε < xn − x şi zn − x < ε. Astfel deducem
−ε < xn − x 6 yn − x 6 zn − x < ε
Desigur, dacă x = +∞, este suficient să verificăm că xn 6 yn .

2.1.2 Exerciţii
1) n1 → 0 este echivalent cu lema lui Arhimede.
2) Scrieţi negaţia faptului că un şir este convergent (resp. că are limita 0).
3) Să se arate că
xn → x ⇒ |xn | → |x|
Reciproc?
1 1 1
4) Fiecare din şirurile , 2 , n are limita 0. Să se determine, pentru
lg n n 10
fiecare din aceste şiruri, rangul nε , corespunzător valorilor: ε = 0, 1; 0, 01;
0, 001.
1 1
< ε ⇐⇒ lg n > ⇐⇒ n > 101/ε , deci nε = 1 + 101/ε .

Soluţie. (i)
lg n ε
Astfel, cele trei valori sunt: 1 + 1010 ; 1 + 10100 ; 1 + 101000 (acest ultim număr
are 1001 cifre, adică ar fi nevoie de aproape o jumătate de pagină pentru a
fi scris!). Acest şir converge ”foarte ı̂ncet” la 0.
1 1 h i
(ii) 2 < ε ⇐⇒ n > √ deci nε = 1 + √1ε . Valorile sunt: 4; 11; 32.
n ε
Pare evident ca acest şir tinde ”mai repede” la 0 decât precedentul.
1 1
(iii) n ⇐⇒ 10n > ⇐⇒ n > − lg ε, deci nε = 1 + [lg ε]. Valorile sunt:
10 ε
2; 3; 4. Aici convergenţa este şi mai rapidă; corespunde vitezei cu care fiecare
număr real este aproximat de scrierea zecimală.
Totuşi, considerarea doar a unor cazuri pentru ε poate fi ı̂nşelătoare
(oricum, nu poate constitui o demonstraţie pentru faptul că şirul are limita
1
0). Astfel, şirul 10 are limita 0; pentru cele trei valori propuse pentru ε
n
găsim nε = 2 şi am putea fi tentaţi să tragem concluzia (greşită) că este
cel mai rapid convergent. Că nu este aşa putem observa luând, de exemplu,
ε = 101100 : pentru şirul 101n , rangul corespunzător este 101, iar pentru n110 este
1 + 1010 .
5) Stabiliţi valoarea de adevăr a fiecareia din următoarele afirmaţii:
• Dacă xn yn −→ 0, atunci fie xn −→ 0, fie yn −→ 0.
• Dacă şirul (xn ) are termenii strict pozitivi şi este convergent, atunci
xn+1
−→ 1.
xn
FALS: rezultatul este adevărat dacă şi limita este strict pozitivă. Dacă
xn −→ 0, atunci şirul xxn+1
n
poate avea orice comportare:
Să se afle limitele următoarelor şiruri:

2.1. NOŢIUNEA DE LIMITĂ A UNUI ŞIR 23
6) √ √
n+1− n−1
√ √
n+2− n
Prin amplificare cu conjugata, termenul general se rescrie ca:
√ √
n+2+ n
√ √
n+1+ n−1
√
Se observă că termenul dominant este n, deci rescriind:
q
1 + n2 + 1
q q −→ 1
1 1
1+ n + 1− n
1 + 2 + ... + n n
7) −
n 2
şirul se transformă:
n(n+1)
2 n 1
− =
n 2 2
1 2 n−1
8) 2
+ 2 + ... +
n n n2
care se transformă:
n(n−1)
2 n−1 1
= −→
n2 2n 2
1 + 3 + 5 + . . . + (2n − 1) 2n + 1
9) −
n+1 2
care se transformă:
n2 2n + 1 −3n − 1 3
− = −→ −
n+1 2 2(n + 1) 2
10) (i) Fie (an )n>1 progresia aritmetică de raţie r; iar (bn )n>1 progresia geo-
metrică de raţie q. Să se afle:
a1 + . . . + an
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
(ii) Fie (an )n>1 progresia geometrică de raţie q; iar (bn )n>1 progresia geo-
metrică de raţie q 0 . Să se afle:
a1 + . . . + an
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
Discuţie.
În cazul q 0 = q 2 , să se afle:
a1 + . . . + a2n
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
11) Se consideră şirurile (an )n>0 şi (bn )n>0 definite de: a0 = a1 = 1; an+2 =
an+1 + an ; şi b0 = 0; b1 = 1; bn+2 = bn+1 + bn .
an
Să se afle lim .
n→+∞ bn
12) Să se calculeze:

1 + ... + n
lim
n→+∞ n2
12 + . . . + n2
lim
n→+∞ n3
13 + . . . + n3
lim
n→+∞ n4
Generalizare.
2n + 5n
lim
n→+∞ 3n + 4n
3n + 4n
lim n
n→+∞ 2 + 5n
3n + 4n
lim
n→+∞ 3n + 5n
5n + 3n
lim n
n→+∞ 3 + 2n

1 1 1
lim + + ... +
n→+∞ 1.2 2.3 n(n + 1)
1 1 1
lim + + ... +
n→+∞ 1.3 2.4 n(n + 2)
15) Fie k > 1 un număr natural fixat şi numerele reale 0 6 a1 6 a2 6 . . . 6
ak . Să se calculeze p
lim n an1 + an2 + . . . + ank
n→+∞
16) Dacă xn → 0 iar (yn ) este un şir mărginit, atunci xn yn → 0.

2.2. TEOREME DE BAZĂ 25
Soluţie. Fie M > 0 astfel ı̂ncât |yn | 6 M , pentru orice n. Fie ε > 0
arbitrar. Scriind definiţia faptului că xn → 0, cu ε/M , obţinem un rang nε
de la care ı̂ncolo |xn yn | 6 |xn |M < Mε M = ε.
1
17) Să se arate că (xn −→ +∞) ⇔ ( xn > 0 de la un loc incolo şi −→ 0).
xn
2.2 Teoreme de bază

2.2.1 Teorema de convergenţă a şirurilor monotone.
Direct din axioma marginii superioare, rezultă:
Teoremă Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Demonstraţie. Este suficient să considerăm cazul unui şir crescător şi ma-
jorat. Există deci x := sup{xn | n ∈ N}. Vom arăta că x este limita şirului.
Fie ε > 0; conform caracterizării marginii superioare, există un element al
mulţimii, pe care ı̂l notăm xnε , astfel ı̂ncât x − ε < xnε 6 x. Şirul fiind
crescător, pentru orice n > nε avem xn > xnε , deci x − ε < xn 6 x0 . Cu atât
mai mult |xn − x| < ε.
(−1)n
Există şiruri convergente, care nu sunt monotone: .
n
2.2.2 Teorema lui Cantor

Teoremă (Principiul lui Cantor, al intervalelor ı̂nchise incluse). Fie
un şir descrescător de intervale ı̂nchise {[an , bn ]|n ∈ N} (adică [an+1 , bn+1 ] ⊆
[an , bn ]). Atunci există cel puţin un element comun tuturor intervalelor.
Dacă ı̂n plus şirul descrescător de intervale ı̂nchise are proprietatea:
oricare ar fi ε > 0, există un interval din şir [an , bn ] care are lungimea
b n − an < ε
atunci elementul comun este unic (intersecţia tuturor intervalelor este
redusă la un singur element).
Demonstraţie. Şirul (an ) este crescător şi majorat de b1 . Deci este
convergent, să zicem la a; asemănător, (bn ) este descrescător şi minorat de
a1 . Fie b limita acestui şir. Deoarece an 6 bn , deducem an 6 a 6 b 6 bn ,
ceea ce arată că intersecţia tuturor intervalelor este [a, b](6= ∅).
În cazul al doilea, deducem 0 6 b − a < ε, oricare ar fi ε > 0, ceea ce
implică a = b.
În adevăr, dacă nu, am avea b − a > 0; alegerea ε := 12 (b − a) conduce la
contradicţie.
2.2.3 Lema lui Cesàro

Definiţia 3. Fiind dat un şir (xn ), se numeşte subşir compunerea cu orice
aplicaţie strict crescătoare N → N.
Vom folosi notaţia tradiţională (xnk ) pentru un subşir, aceasta ı̂nsemnând
că se consideră şirul x : N → R, aplicaţia strict crescătoare n : N → N şi se
n x
face compunerea N → N → R.
Lema lui Cesàro. Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent.
Demonstraţie. Şirul fiind mărginit, există un interval I0 = [a, b] ı̂n care
a+b a+b
se află toţi termenii şirului. Considerăm intervalele [a, ] şi [ , b]. Cel
2 2
puţin unul din aceste intervale va conţine o infinitate de termeni ai şirului.
Notăm I1 un interval cu acestă proprietate. Construim recurent un şir de-
screscător de intervale ı̂nchise, fiecare având lungimea jumătate din cea a
precedentului, cu proprietatea că fiecare conţine o infinitate de termeni ai
şirului. Dacă In este construit, ı̂l ı̂mpărţim (prin mijocul său) ı̂n două; cel
puţin unul din aceste intervale va conţine o infinitate de termeni ai şirului.
Notăm In+1 un interval cu acestă proprietate.
Din teorema lui Cantor, deducem că există un punct unic x, aparţinând
tuturor intervalelor In . Arătăm acum că există un subşir, cu limita x. Alegem
xn0 din I0 . Presupunând xnk ales din Ik , alegem xnk+1 din Ik+1 astfel ı̂ncât
nk+1 > nk . Alegerea este posibilă tocmai datorită existenţei unei infinităţi de
termeni ai şirului ı̂n fiecare interval. Datorită alegerii, (xnk )k este un subşir.
b−a
Datorită apartenenţei la Ik , rezultă că |xnk − x| < k , adică xnk → x.
2
2.2.4 Teorema lui Cauchy

Definiţie. Şirul (xn )n se numeşte şir Cauchy dacă:
∀ε > 0, ∃nε : ∀m, n > nε : |xn − xm | < ε

Se observă că definiţia se referă exclusiv la termenii şirului. Totuşi:
Teoremă. Şirul (xn ) este şir Cauchy dacă şi numai dacă este convergent.
Demonstraţie. Fie ı̂ntâi (xn ) şir Cauchy. Arătăm că şirul este mărginit.
Pentru aceasta, scriem definiţia şirului Cauchy cu ε = 1: există un rang n1 ,
astfel ı̂ncât pentru orice n şi m > n1 avem |xn − xm | < 1. Astfel, pentru
n > n1 avem |xn | 6 |xn − xn1 | + |xn1 | < 1 + |xn1 |. Deci pentru orice n avem
|xn | 6 M , dacă alegem M := max (|x0 |, . . . , |xn1 −1 |, 1 + |xn1 |).
Şirul fiind mărginit, conform lemei lui Cesàro, admite un subşir conver-
gent (xnk )k . Fie x limita acestui subşir. Vom arăta că şirul iniţial (xn ) are
de asemenea limita x. Fie ε > 0 oarecare. Există un rang kε pentru care
|xnkε − x| < ε/2. Din faptul că este şir Cauchy, deducem că există un rang nε
astfel ı̂ncât pentru orice n şi m > nε să avem |xn − xm | < ε/2. Mai putem
alege un rang k > kε , pentru care nk > nε . Pentru orice n > nε avem:
|xn − x| 6 |xn − xnk | + |xnk − x| < ε/2 + ε/2 = ε
Reciproc, să arătăm că orice şir convergent este şir Cauchy. Această
implicaţie se arată mult mai simplu dar este şi mai puţin interesantă ı̂n
aplicaţii. Fie deci xn → x. Fie ε > 0 oarecare. Există un rang nε astfel
ı̂ncât pentru orice n > nε să avem |xn − x| < ε/2. Acum oricare ar fi n şi
m > nε putem scrie:
|xn − xm | 6 |xn − x| + |x − xm | < ε/2 + ε/2 = ε
2.2.5 Exerciţii
1) Dacă |a| < 1, atunci an −→ 0.
Putem presupune a > 0, caz in care relatia de recurenta an+1 = aan arata
ca sirule este strict descrescator; fiind minorat, este convergent, iar limita L
verifica L = aL, de unde L = 0.
nb an
2) Fie a > 1. Sa se arate ca sirurile n si au limita 0.
a n!
Pentru primul şir avem:
b
1 1
0 < an+1 = an 1+
n a
Rezultă că şirul este strict descrescător, de la un loc ı̂ncolo. Fiind minorat,
1
este convergent, iar limita L verifica L = L, de unde L = 0.
a
Pentru al doilea sir avem:
a
0 < an+1 = an
n+1
Rezultă că şirul este strict descrescător (de la un loc ı̂ncolo). Fiind minorat,
este convergent, iar limita este 0.
3) a) Să se demonstreze prin inducţie urmărea formulă (a 6= 1):
nan+1 − (n + 1)an + 1
1 + 2a + 3a2 + . . . + nan−1 =
(1 − a)2
b) Să se arate că, dacă |a| < 1, atunci nan −→ 0.

c) Fie |a| < 1; definim şirul xn := 1 + 2a + 3a2 + . . . + nan−1 . Să se arate

că (xn ) este convergent şi să se afle limita sa.
Soluţie. a)
nan+1 − (n + 1)an + 1
+ (n + 1)an =
(1 − a)2
nan+1 − (n + 1)an + 1 + (n + 1)an − 2(n + 1)an+1 + (n + 1)an+2
= =
(1 − a)2
(n + 1)an+2 − (n + 2)an+1 + 1
=
(1 − a)2
Se poate pune intrebarea cum a fost gasita aceasta formula? Cel mai elegant
pare a se pleca de la suma progresiei geometrice si derivare.
b) Să considerăm ı̂ntâi cazul a ∈ (0, 1). Notăm xn := nan . Atunci
n+1
xn+1 = xn a arată că şirul este descrescător de la un loc ı̂ncolo (pentru
n
a
care n > ). Fiind cu termeni pozitivi, rezultă convergent. Trecând la
1−a
limită, aceasta satisface l = l.a, de unde l = 0. Cazul general rezultă din
observaţia |nan | = n|a|n .
1
c) Folosind punctele precedente, deducem că limita cerută este .
(1 − a)2
4) Fie 0 < a 6 b. Definim prin recurenţă şirurile (an ), (bn ) astfel: a1 := a,
an + b n √
b1 := b, an+1 := , bn+1 := an bn . Să se arate că şirurile (an ), (bn )
2
sunt convergente şi aceeaşi limită (numită media artimetico–geometrică a
numerelor a şi b).
Soluţie. Se verifică prin inducţie că b 6 bn 6 an 6 a, ı̂n particular bn este
bine definit. Apoi an+1 6 an şi bn+1 > bn arată că şirurile sunt convergente.
Notând l1 resp. l2 limitele lor, din relaţia de recurenţă se obţine prin trecere
l1 + l2
la limită l1 = , deci l1 = l2 .
2
Un rezultat mai precis se obţine dacă observăm că
an − b n a−b
0 6 an+1 − bn+1 6 an+1 − an = 6 n+1
2 2
a−b
Se obţine astfel o evaluare a vitezei de convergenţă: |an − l| 6 .
2n
5) Să se stabilească valoarea de adevăr a următoarei afirmaţii:
“Fiecare şir (xn ) de numere reale are: fie un subşir crescător, fie un subşir
descrescător (in sens larg)”.
6) Stabiliţi valoarea de adevăr a fiecareia din următoarele afirmaţii:
• şirul (xn ) are proprietatea:
∀n > 100 : |xn | < 0, 01
Atunci şirul (xn ) :

(i) este mărginit;
(ii) este monoton;
(iii) este convergent;
(iv) are limita 0.
• Dacă un şir este convergent, atunci este:

(i) monoton;
(ii) mărginit;
(iii) are o singură limită
7) Demonstraţi că un şir de numere reale nu are limită (ı̂n R) dacă şi numai
dacă există L 6= L0 ∈ R astfel ı̂ncât şirul are două subşiruri, cu limitele
respectiv L şi L0 .
Verificare. Dacă şirul ar avea limită, orice subşir va avea aceeaşi limită.
Reciproc, dacă toate subşirurile care au limită, au aceeaşi limită, atunci şirul
are limită. În adevăr, orice şir are subşiruri cu limită ı̂n R. Deci există
L ∈ R astfel ı̂ncât orice subşir cu limită are limita L. Dacă şirul iniţial nu
ar avea limita L, ar exista o vecinătate pentru L, ı̂n afara căreia ar rămâne
o infinitate de termeni ai şirului. Din acest subşir se poate extrage un subşir
cu limită; dar această limită nu poate fi L, ceea ce reprezintă contradicţia
căutată.
1
8) Fie (xn ) un şir de numere strict pozitive. Dacă xn + −→ 2, atunci
xn
xn −→ 1.
9) Să se completeze spaţiul cu varianta corectă:
A) necesar, dar nu suficient;
B) suficient, dar nu necesar;
C) necesar şi suficient;
D) nici necesar, nici suficient
Justifcaţi răspunsurile.
* Pentru ca şirul (xn ) să fie convergent este . . . :
(i) ca (xn ) să fie descrescător;
(ii) ca (xn ) să fie monoton şi mărginit;
(iii) ca (xn+1 − xn ) −→ 0;
(iv) ca orice subşir să fie convergent;

(v) ca subşirurile (x2n ); (x2n+1 ); (x3n ) să fie convergente;
* Dacă un şir este mărginit, atunci pentru a fi monoton este . . . ca şirul
să fie convergent.
* Dacă un şir este monoton, atunci pentru a fi mărginit este . . . ca şirul
să fie convergent.
10) Să se calculeze
(n + 1)a − na
lim
n→+∞ na−1
unde a ∈ R.
Comentarii: se pot considera diverse valori particulare pentru a = 0, 1;
a = 2, 3, −1, −2; a = 1/2, −1/2, 1/3 conduc la raţionalizări.

1 1 1
lim + + ... + = ln 2
n→+∞ n+1 n+2 2n
Solutie. Se foloşte inegalitatea:

k k
1 1
1+ <e< 1+
k k−1
pe baza căreia se scrie:
2n
! 2n k 2n
Y k X 1 k X 1
ln 2 = ln = ln > >
k=n+1
k−1 k=n+1
k k − 1 k=n+1
k
2n k 2n
!
X 1 k+1 Y k+1 2n + 1
> ln = ln = ln
k=n+1
k k k=n+1
k n+1
Desigur, cel mai simplu se rezolvă cu sume Riemann. Se poate stabili iden-
titatea lui Catalan:
1 1 1 1 1 1
+ + ... + = 1 − + ... + −
n+1 n+2 2n 2 2n − 1 2n
(prin inducţie, sau adăugând şi scăzând suma primelor n inverse şi trasfor-
mând ı̂n pare). Suma seriei armonice alternate se găseşte din dezvoltarea
Taylor pentru ln(1 + x).
π π π
lim cos 2 cos 3 . . . cos n
n→+∞ 2 2 2
2.3. SERII CONVERGENTE, PROPRIETĂŢI GENERALE 31

n
lim √
n
n→+∞ n!
14) Fie (xn ) un şir strict crescător de numere reale. Presupunem că lim xn = +∞
n→+∞
xn xn
iar lim = 1. Să se arate că mulţimea { |n, m} este densă ı̂n [1, +∞).
n→+∞ xn+1 xm
2.3 Serii convergente, proprietăţi generale

Unele şiruri apar ı̂n mod natural sub forma sn := x0 + x1 + . . . + xn ; ı̂n
acest caz se vorbeşte de serie , xn se numeşte termenul general , iar sn suma
parţială a seriei; dacă şirul sumelor parţiale este convergent, limita se notează
X∞
xn şi se spune că seria este convergentă .
n=0
De fapt, orice şir (xn ) se poate scrie sub această formă: definind yn :=
∞
X
xn − xn−1 (pentru n > 1) şi acceptând x0 = 0, seria yn are ca sume
n=1
parţiale exact xn .
O condiţie necesară (dar nu suficientă) pentru convergenţa unei serii este
deci ca termenul general să tindă la 0.
Cu alte cuvinte, dacă termenul general al unei serii nu tinde la 0, seria
este divergentă.
∞
X 1
Exemplu. xn = dacă |x| < 1.
n=0
1 − x
Scriind condiţia ca şirul sumelor parţiale ale unei serii să fie şir Cauchy,
rezultă: ∞
X
Propoziţie. Seria xn este convergentă dacă şi numai dacă satisface
n=0
condiţia de tip Cauchy:
p
X
∀ε > 0∃nε ∀n > nε , ∀p > 1 : xn+k < ε

k=1
∞
X
Definiţie. Seria xn se numeşte absolut convergentă dacă seria cu
n=0
∞
X
termeni pozitivi |xn | este convergentă.
n=0
Propoziţie. Orice serie absolut convergentă este convergentă.

X∞
Demonstraţie. Seria xn este convergentă dacă şi numai dacă şirul
n=0
sumelor parţiale este şir Cauchy. Prin ipoteză, şirul σn := |x0 |+|x1 |+. . .+|xn |
este convergent, deci este şir Cauchy. Dar pentru n > m:
|sn − sm | = |xn+1 + . . . + xm | 6 |xn+1 | + . . . + |xm | = σn − σm
Există şi o demonstraţie care nu foloseşte proprietatea Cauchy. În adevăr,

−
deoarece |xn | = x+n + xn , din convergenţa absolută decurge convergenţa am-
X∞ ∞
X
belor serii cu termeni pozitivi +
xn şi x−
n . Deducem că şi seria diferenţă
n=0 n=0
−
este convergentă; dar aceasta este chiar seria iniţială, căci xn = x+
n − xn
2.4 Serii cu termeni pozitivi; criterii de con-

vergenţă
O situaţie foarte importantă este cea a seriilor cu termeni pozitivi : dacă
xn > 0, pentru orice n, atunci şirul sumelor parţiale este crescător; deci este
convergent dacă şi numai dacă este majorat. Acest fapt se marcheză uneori
∞
X
prin notaţia xn < +∞.
n=0
2.4.1 Principii de comparaţie

Să presupunem
X că vrem să stabilim dacă o anumită serie cu termeni poz-
itivi xn este convergentă sau nu, cunoscând natura unei alte serii cu
X
termeni pozitivi yn . Deoarece ı̂n acest caz convergenţa este echivalentă
cu majorarea şirului sumelor parţiale, putem indica următoarele principii de
comparaţie: X
(i) dacă xn 6 yn pentru orice n, iar seria yn este convergentă, atunci
X
si seria xn este convergentă;
xn
(ii) dacă limita lim există şi este din (0, +∞), sau avem doar
n→+∞ yn
xn
0<m6 6 M < +∞
yn
(de la un loc ı̂ncolo), cele două serii au aceeaşi natură: se reduce imediat la
situaţia precedentă;
2.4. CRITERII DE CONVERGENŢĂ 33
xn+1 yn+1 xn+1 xn

(iii) dacă 6 , atunci scriind relaţia sub forma 6 de-
x
n y n y n+1 y n
xn
ducem că şirul este descrescător, deci are o limită din [0, +∞); de-
yn X X
ducem că dacă seria yn este convergentă, atunci si seria xn este con-
vergentă.
2.4.2 Criteriul lui Cauchy cu limită superioară

Iată unul din multele criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi.
Intervenţia limitei superioare ı̂l face ı̂nsă cu mult mai util, cel puţin teoretic.
Cu fiecare şir (xn ) se asociază limita superioară , notată lim sup xn ∈ R
n→+∞
astfel. Să notăm yn := sup{xn , xn+1 , . . .} ∈ R ∪ {+∞}. (yn ) este un şir
descrescător; limita sa este, prin definiţie, limita superioară a şirului (xn ).
∞
X √
Propoziţie. Fie an o serie cu termeni pozitivi. Dacă lim sup n an < 1,
n→+∞
n=1 √
atunci seria dată este convergentă; iar dacă lim sup an > 1, atunci seria
n
n→+∞
dată este divergentă.
√
Demonstraţie. lim sup n
an < 1 ı̂nseamnă că există q < 1 şi n0 ∈ N
n→+∞
∞
X
n
astfel ı̂ncât 0 6 an 6 q , oricare ar fi n > n0 . Cum seria geometrică qn
n=1
este convergentă, afirmaţia privind convergenţa rezultă.
√
Analog, lim sup n an > 1 ı̂nseamnă că există q > 1 cu proprietatea că
n→+∞
0
pentru fiecare n ∈ N există n0 > n astfel ı̂ncât an0 > q n , ceea ce asigură
divergenţa, deoarece termenul general nu tinde la 0.
Observaţie. ”lim sup” se poate ı̂nlocui ” dacă există lim”; dar criteriul
pierde mult din interes.
Există exemple de serii, atât convergente, cât şi divergente, pentru care
√
lim sup n an = 1: an := na , cu a > −1, resp. a < −1.
n→+∞
2.4.3 Criteriul raportului (d’Alembert).

∞
an+1 X
Dacă lim sup < 1, atunci seria an este convergentă.
n→+∞ an n=0
∞
an+1 X
Dacă lim inf > 1, atunci seria an este divergentă.
n→+∞ an
n=0
an+1
Demonstraţie. Dacă lim sup < 1, atunci există q < 1 şi n0 ∈ N
n→+∞ an
astfel ı̂ncât 0 6 an 6 an0 q n−n0 , oricare ar fi n > n0 . Cum seria geometrică
X∞
q n este convergentă, afirmaţia privind convergenţa rezultă.
n=1
an+1
Analog, lim inf > 1 ı̂nseamnă că există q > 1 cu proprietatea că
n→+∞ an
0
pentru fiecare n ∈ N există n0 > n astfel ı̂ncât xn0 > an q n , ceea ce asigură
divergenţa, deoarece termenul general nu tinde la 0.
an+1
Există şi alte forme: cu limită (dacă există lim ); sau cu mărginire:
n→+∞ an
an+1 an+1
după cum 6 M < 1, resp. > 1.
an an
an+1
Dacă 6 M < 1, atunci an 6 M n a0 , ceea ce arată convergenţa. Dacă
an
an+1 an+1 an+1
lim sup < 1, atunci 6 M < 1, de la un loc ı̂ncolo. Dacă >1
n→+∞ an an an
atunci termenul general nu tinde la 0.
Datorită inegalităţilor:
an+1 √ √ an+1
lim inf 6 lim inf n an 6 lim sup n an 6 lim sup
n→+∞ an n→+∞ n→+∞ n→+∞ an
rezultă că oricând criteriul raportului decide natura seriei, şi criteriul rădă-
cinii o va face.
Exemplu. Fie seria 1 + a + ab + a2 b + . . . + an bn + an+1 bn + an+1 bn+1 + . . .
(cu a, b > 0). Evident, seria este convergentă dacă şi numai dacă ab < 1
1 1
şi are suma +a . Convergenţa se obţine cu criteriul rădăcinii,
1 − ab 1 − ab
cu limită superioară (cazul ab = 1 fiind oricum banal). Criteriul raportului
dă doar următoarele fapte: seria converge dacă ambele numere sunt < 1; şi
diverge dacă ambele sunt > 1.
2.4.4 Criteriul condensării.

∞
X
Fie an o serie cu termeni pozitivi. Presupunem ı̂n plus că an > an+1 , ∀n.
n=0
∞
X
Atunci seria considerată are aceeaşi natură cu seria 2k a2k .
k=0
Demonstraţie. Prin faptul că două serii au aceeaşi natură se ı̂nţelege
că sunt simultan convergente sau simultan divergente.
Notăm
sn := a1 + a2 + . . . + an ; σn := a1 + 2a2 + . . . + 2n a2n
2.4. CRITERII DE CONVERGENŢĂ 35
Folosind ipoteza de monotonie, putem scrie:

1 1
s2n > a1 + a2 + 2a22 + . . . + 2n−1 a2n = σn + a1
2 2
respectiv:
s2n 6 a1 + a2 + 2a2 + 22 a22 + . . . + 2n−1 a2n−1 = σn−1 + a2

∞
X 1
Exemplu: seria armonică generalizată. a
este convergentă
n=1
n
dacă şi numai dacă a > 1.
În adevăr, pentru a 6 0 termenul general nu tinde la 0, deci seria este
divergentă. Pentru a > 0 putem aplica criteriul condensării, conform căruia
∞ ∞
k 1
X X
seria armonică generalizată are aceeaşi natură cu 2 k a = (21−a )k
k=0
(2 ) k=0
(serie geometrică). Este util de reţinut că seria armonică generalizată poate
servi drept comparaţie.
2.4.5 Exerciţii.
∞
X ∞
X ∞
X
1) Dacă x2n < +∞ şi yn2 < +∞, atunci seria xn yn este absolut
n=1 n=1 n=1
convergentă iar !2
∞ ∞
! ∞
!
X X X
xn yn 6 x2n x2n
n=1 n=1 n=1
2) Care din următoarele serii este convergentă:

∞
X (2n)!(3n)!
n=1
n!(4n)!
∞
X 1
n=1
n1+1/n
(se poate studia monotonia si limita termenului general la prima serie)
3) Să se studieze seriile:
∞
X (n!)2
n=0
(2n)!
∞
X 4n (n!)2
n=0
(2n)!
∞
X x
1 − cos
n=1
n
4) Să se arate că seria (cu termeni pozitivi):

∞
X 1
n=2
n(ln n)a
este convergentă dacă şi numai dacă a > 1.

Se poate folosi criteriul condensării.
∞
X
5) Fie an o serie convergentă, cu termeni pozitivi. Să se arate că seria
n=0
∞
X
a2n este convergentă.
n=0
6) Să se studieze seriile:
∞
X [(2n)!]3
n=0
[(3n)!]2
(cu raport)
∞
X 3n ln n
n=0
n!
nn
(raport, sau se compara cu n!
divergenta).
∞
X nαn
n=0
n!
(raport: α < 1 converge).

7) Să se studieze convergenţa seriei şi să se afle suma:
∞
X n
n=0
2n
2.5 Serii cu termeni oarecare.

2.5.1 Serii alternate.
∞
X
Definiţie. Vom numi serie alternată orice serie de forma (−1)n an cu
n=0
an > 0, pentru orice n.
2.5. SERII CU TERMENI OARECARE. 37
Pentru seriile alternate, există un criteriu simplu de convergenţă:

Criteriul lui Leibniz. Dacă an este descrescător la 0, atunci seria alternată
este convergentă.
În plus, are loc evaluarea erorii: |sn − s| 6 an+1 .
Demonstraţie. Datorită monotoniei, subşirul (s2n ) este descrescător şi
minorat de s1 ; iar subşirul (s2n+1 ) este crescător şi majorat de s0 . În plus,
|sn+1 − sn | = an+1 , ceea ce arată că cele două subşiruri au aceeaşi limită, care
este suma seriei; precum şi evaluarea erorii.
∞
X (−1)n
Exemplu. Seria armonică alternată (generalizată) este con-
n=1
na
vergentă dacă şi numai dacă a > 0. Pentru a > 1, seria este chiar absolut
convergentă.
2.5.2 Criteriile lui Abel şi Dirichlet.

∞
X
Fie o serie de forma an bn . În fiecare din ipotezele:
n=0
(i) şirul (an ) este descrescător la 0, iar şirul (b0 +b1 +. . .+bn ) este mărginit;
sau ∞
X
(ii) şirul (an ) este monoton şi mărginit, iar seria bn este convergentă,
n=0
∞
X
seria an bn este convergentă.
n=0
Demonstraţie. Ne vom folosi de identitatea lui Abel:
a0 b0 +a1 b1 +. . .+an bn = (a0 −a1 )b0 +(a1 −a2 )(b0 +b1 )+(a2 −a3 )(b0 +b1 +b2 )+. . .
. . . + (an−1 − an )(b0 + b1 + . . . + bn−1 ) + an (b0 + b1 + . . . + bn−1 + bn )

care se verifică prin calcul direct.
În ambele cazuri se aplică criteriul lui Cauchy. Folosind formula lui Abel
şi notând |b0 + b1 + . . . + bn | 6 M , obţinem
|an bn + . . . + an+p bn+p | 6 2M an
In al doilea caz, tot pe baza formulei lui Abel, dacă
|bn + bn+1 + . . . + bn+p | 6 ε
obţinem (ı̂n cazul şirului descrescător):
|an bn + . . . + an+p bn+p | 6 ε|an |

∞
X ∞
X
Exemplu. Seriile Fourier an cos nx resp. bn sin nx sunt conver-
n=0 n=1
gente, pentru orice x 6= 2kπ, de ı̂ndată ce (an ) resp. (bn ) sunt şiruri de-
screscătoare la 0. În adevăr, formula următoare este bine cunoscută şi se
poate demonstra ı̂n diverse moduri (prin inducţie, cu numere complexe, prin
transformarea produselor ı̂n diferenţe):
sin nx
2
sin (n+1)x
2
sin x + . . . + sin nx =
sin x2
sin n + 12 x

1
+ cos x + . . . + cos nx =
2 2 sin x2
sunt mărginite, pentru fiecare x 6= 2kπ.
2.5.3 Produse de serii.

∞
X ∞
X ∞
X
Fie an şi bn două serii. Definim o nouă serie, notată cn , numită
n=0 n=0 n=0
produsul după Cauchy al celor două serii, prin: cn := an b0 +an−1 b1 +. . .+an b0 .
Sunt adevărate următoarele rezultate:
(Abel) Dacă cele trei serii sunt convergente, având respectiv sumele A,
B, C, atunci C = AB.
X ∞ X∞
(Mertens) Dacă ambele serii an şi bn sunt convergente, iar cel
n=0 n=0
∞
X
puţin una este absolut convergentă, atunci şi seria produs cn este conver-
n=0
gentă.
∞
X ∞
X
(Cauchy) Dacă ambele serii an şi bn sunt absolut convergente,
n=0 n=0
∞
X
atunci şi seria produs cn este absolut convergentă.
n=0
Demonstraţie. Pentru demostraţia teoremelor lui Abel şi Mertens, se
poate consulta [5]. Deoarece
|cn | = |an b0 + an−1 b1 + . . . + an b0 | 6 |an ||b0 | + |an−1 ||b1 | + . . . + |an ||b0 |
problema se reduce la serii cu termeni pozitivi. Aici avem majorarea:
c0 + c1 + . . . + cn = a0 b0 + (a0 b1 + a1 b0 ) + . . . + (a0 bn + . . . + an b0 ) 6
6 (a0 + . . . + an )(b0 + . . . + bn )
Desigur, se poate pune ı̂ntrebarea de ce s-a ales pentru produs o asemenea
definiţie. Formula a mai fost ı̂ntâlnită la produsul a două polinoame; legat
de serii, o posibilă explicaţie este următoarea: un exemplu important de serii
X∞
ı̂l consituie seriile de puteri : an xn . Dacă efectuăm produsul sumelor
n=0
∞
X ∞
X
parţiale a două astfel de serii an xn şi bn xn şi scriem coeficientul lui
n=0 n=0
xk , obţinem exact formula utilizată.
∞ ∞
X xn X yn
Exemplu. Efectuând produsul seriilor cu se obţine
n=0
n! n=0
n!
∞
X (x + y)n
n=0
n!
Seriile fiind convergente (absolut, pentru orice x ∈ R), relaţia de mai sus
arată că suma f (x) verifică ecuaţia funcţională f (x)f (y) = f (x + y).
2.5.4 Exerciţii.
1) Fie a ∈ R. Să se studieze convergenţa seriei:
∞
X an n n
n=0
n!
Cazul interesant este a = − 1e .

Similar:
∞
X (2n)!an
n=0
(n!)2
(cazul a = − 41 ).
2) Contraexemple pentru criteriul lui Leibniz:
1 1 1 1 1 1
1− + − 2 + − ... + − k + ...
3 2 3 3 k 3
este alternată, termenul general tinde la 0, dar nu monoton şi diverge.
1 1 1 1 1
1− 3
+ 2 − 2 + ... + 3
− + ...
2 3 4 (2n − 1) (2n)2
converge, chiar absolut, deşi termenul general nu tinde monoton.

3) Seria
∞
X (−1)n
√
n=0
n+1
este convergentă, dar nu absolut.
Efectuând produsul cu ea ı̂nsăşi:

n 1 1 1 1
cn = (−1) √ √ +√ √ +√ √ + ... + √ √
1 n+1 2 n 3 n−1 n+1 1
se obţine o serie divergentă:
2
|cn | > (n + 1) >1
n+2
(cu inegalitatea mediilor aplicată fiecărui termen).
5) Pentru fiecare a ∈ R, să se precizeze valorile lui x ∈ R pentru care
seria: ∞
X a(a − 1) . . . (a − n + 1) n
x
n=0
n!
este (absolut) convergentă.
Soluţie. Dacă a ∈ N se obţine binomul lui Newton (sumă finită). Dacă
a 6∈ N se arată că seria converge (absolut) pentru −1 < x < 1 şi diverge
pentru |x| > 1. Pentru x = −1 este o serie cu termeni pozitivi (de la un loc
ı̂ncolo), iar pentru x = 1 este alternată (de la un loc ı̂ncolo).
Se va arăta mai târziu că suma seriei este (1 + x)a .
Se aplică criteriul raportului:
xn+1

a(a − 1) . . . (a − n + 1)(a − n) n!
· · =
(n + 1)! a(a − 1) . . . (a − n + 1) xn

a − n
= |x|

n + 1
Pentru |x| < 1 seria converge absolut; iar pentru |x| > 1 termenul general nu
tinde la 0, fiind in modul crescator de la un loc incolo.
Pentru x = −1 termenii pastreaza semn constant de la un loc incolo.
Se scrie:
an a + 1 θn
=1+ + 2
an+1 n n
cu θn = a(a+1)n
n−a
. Deci pentru x = −1, pe baza criteriului lui Gauss, seria
este (absolut) convergentă pentru a > 0 şi este divergentă pentru a 6 0. Tot
din această scriere, deducem că pentru x = 1, seria este absolut convergentă
pentru a > 0; iar pentru a 6 −1 este divergentă (deoarece termenul general
este crescător, deci nu poate avea limita 0). Rămâne deschis cazul a ∈ (−1, 0)
(seria este convergentă, dar nu absolut). Scriem termenul general ca (−1)n an ,
unde
a a 1
an = (−a)(1 − a) 1 − ... 1 −
2 n−1 n
Notand a = −1 + b, urmeaza ca b ∈ (0, 1) iar

b b
an = (1 − b) 1 − ... 1 −
2 n
Astfel, avem un şir descrescător de numere pozitive. Pentru a arăta că are
limita 0, se logaritmează:
n
X b
ln an = ln 1 −
k=1
k
iar seria (cu termeni negativi)

∞
X b
ln 1 −
n=1
n
are aceeasi natura cu seria ∞

X 1
n=1
n
adică este divergentă. Urmează că an −→ 0, deci conform criteriului lui
Leibniz seria considerată este convergentă (dar nu absolut) pentru x = 1 şi
a ∈ (−1, 0).
6) Explicaţi paradoxul:

1 1 1 1 1 1 1 1
(ln 2 =)1 − + − + . . . = 1 + + + + . . . − 2 + + ... =
2 3 4 2 3 4 2 4

1 1
= 1 + + ... − 1 + + ... = 0
2 2
7) Să se studieze seria
∞
X xn
n=1
(1 + x)(1 + x2 ) . . . (1 + xn )
(pentru x 6= −1).
8) Să se studieze seria:
∞
X (ln x)n
n=0
n
(pentru x > 1 este cu termeni pozitivi; pentru 0 < x < 1 este alternată;
penttu x > e diverge; pentru x ∈ [1, e) converge. Pentru x ∈ [ 1e , 1] converge;
pentru 0 < x < 1e diverge).
2.6 Şiruri şi serii de funcţii; convegenţa uni-

formă.
2.6.1 Definiţie.
În acest paragraf, vom considera şiruri de funcţii , deci D ⊆ R va fi o parte
fixată, de regulă un interval ı̂nchis şi mărginit ( D = [a, b] ); iar fn : D → R
va fi un şir de funcţii.
Desigur, pentru fiecare x ∈ D, (fn (x))n este un şir de numere, adică
putem considera convergenţa punctuală (a unui şir de funcţii) fn (x) → f (x).
Această noţiune nu aduce nimic nou faţă de convergenţa şirurilor (decât
prezenţa simultană a mai multor şiruri).
Noţiunea nouă, a cărei importanţă se va vedea mai departe este cea de
convergenţă uniformă:
Definiţie. Spunem că şirul de funcţii (fn )n este uniform convergent pe
mulţimea D la funcţia f dacă:
oricare ar fi ε > 0, există un rang nε astfel ı̂ncât pentru orice n > nε şi
pentru orice x ∈ D avem: |fn (x) − f (x)| < ε.
1
Exemple. 1. Direct cu definiţia deducem că sin nx converge uniform
n
la 0, chiar pe R.
Evident, orice şir uniform convergent pe D este şi punctual convergent ı̂n
fiecare punct din D. Reciproca nu este adevărată.
2. Considerăm următorul şir:
 1
 2nx x ∈ [0, 2n )
1 1
fn (x) = 2 − 2nx x ∈ [ 2n , n )
0 x ∈ [ n1 , 1]

Acest şir este punctual convergent la 0 pe [0, 1], dar nu şi uniform, deoarece
1
f 2n = 1.
2.6. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII; CONVEGENŢA UNIFORMĂ. 43
3. Să considerăm şirul de funcţii fn (x) := xn pe intervalul [0, 1]. Acest

şir converge punctual la funcţia f , definită astfel: f (x) = 0 dacă x ∈ [0, 1);
1 1
iar f (1) = 1. Totuşi fn nu converge uniform la f pe [0, 1]: (1 − )n → ,
n e
ceea ce contrazice xn < ε, ∀n > nε , ∀x ∈ [0, 1).
Definiţia convergenţei uniforme la serii este aceeaşi: şirul sumelor parţiale
să fie uniform convergent.
Teoremă. Şirul de funţii (fn )n este uniform convergent pe D dacă şi
numai dacă
oricare ar fi ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n şi m > nε
şi oricare ar fi x ∈ D să avem
|fn (x) − fm (x)| < ε
Demonstraţie. În primul rând, observăm că pentru fiecare x ∈ D, şirul

de numere (fn (x))n este şir Cauchy, deci este convergent. Notând cu f (x)
limita sa, se defineşte o funcţie f : D → R, iar fn (x) → f (x).
Rămâne să arătăm că fn → f , uniform pe D. Vom folosi inegalitatea:
|fn (x) − f (x)| 6 |fn (x) − fm (x)| + |fm (x) − f (x)|
Fie ε > 0. Din proprietatea de şir Cauchy, există un rang nε astfel ı̂ncât
pentru orice n şi m > nε să avem |fn (x) − fm (x)| < ε/2, oricare ar fi x ∈ D.
Pe de altă parte, pentru fiecare x ∈ D, există un rang n0x,ε astfel ı̂ncât pentru
orice m > n0x,ε să avem |fm (x) − f (x)| < ε/2.
Pentru fiecare x ∈ D, vom alege m = max(nε , n0x,ε ). Din inegalitatea
scrisă, urmează că:
pentru orice ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât pentru orice n > nε şi
orice x ∈ D să avem |fn (x) − f (x)| < ε.
Este util de reţinut reformularea referitoare la serii:
X∞
Seria de funcţii fn (x) este uniform convergentă pe D dacă şi numai
n=0
dacă
oricare ar fi ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n > nε şi
p > 1 şi oricare ar fi x ∈ D să avem
|fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| < ε

2.6.2 Criteriul lui Weierstrass

∞
X
Să presupunem că există o serie convergentă, cu termeni pozitivi an ,
n=0
astfel ı̂ncât |fn (x)| 6 an , oricare ar fi n ∈ N şi oricare ar fi x ∈ D. Atunci
X∞
seria de funcţii fn (x) este absolut şi uniform convergentă pe D.
n=0
Demonstraţie. Se verifică proprietatea de şir Cauchy uniform:
|fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| 6 an+1 + . . . + an+p
∞
X
Exemplu. Fie an o serie absolut convergentă. Atunci seriile Fourier
n=0
∞
X ∞
X
an sin nx an cos nx sunt absolut şi uniform convergentă pe R.
n=1 n=0
2.6.3 Serii de puteri.

∞
X
Definiţie. Seriile de funcţii de forma: an .xn sunt numite serii de puteri
n=0
şi posedă unele proprietăţi remarcabile.
∞
X
Teoremă (lema lui Abel). (i) Dacă x0 > 0 iar seria an xn0 este
n=0
∞
X
convergentă, atunci seria de puteri an xn converge absolut pe intervalul
n=0
deschis (−x0 , x0 ) şi converge uniform pe orice interval ı̂nchis [−r, r], pentru
0 6 r < x0 .
X ∞ X∞
(ii) Dacă seria an xn0 este divergentă, atunci seria de puteri an x n
n=0 n=0
diverge, pentru orice |x| > x0 .
Demonstraţie. (i) Toate afirmaţiile rezultă dacă arătăm că, din conver-
∞
X
genţa seriei an .xn0 cu x0 > 0, decurge convergenţa uniformă şi absolută a
n=0
seriei de puteri pe intervalul ı̂nchis [−r, r], pentru 0 6 r < x0 . Din conver-
∞
X
genţa seriei an xn0 urmează că există M astfel ı̂ncât |an xn0 | 6 M oricare
n=0
ar fi n ∈ N. Deci, pentru x ∈ [−r, r] se poate scrie:

n n
n x r
n

|an x | = |an x0 |. 6 M
x0 x0
n
r
Deoarece M este termenul general al unei serii geometrice conver-
x0
gente, din criteriul lui Weierstrass urmează concluzia.
(ii) Rezultă prin reducere la absurd, din (i).
X∞
Teorema razei de convergenţă. Fie seria de puteri an xn . Există
n=0
şi este unic determinat R ∈ [0, +∞] (numit raza de convergenţă a seriei de
puteri considerate), astfel ı̂ncât :
a) Dacă R ∈ (0, +∞), atunci seria de puteri converge (chiar absolut şi
uniform pe intervale ı̂nchise [−r, r], unde 0 < r < R) ı̂n (−R, R) şi diverge
ı̂n fiecare |x| > R.
b) Dacă R = 0, atunci seria de puteri diverge ı̂n orice x 6= 0.
c) Dacă R = +∞, atunci seria de puteri converge (absolut şi uniform pe
intervale ı̂nchise şi mărginite) ı̂n R.
Raza de convergenţă este dată de formula lui Cauchy-Hadamard:
1
R= p
n
lim sup |an |
n→+∞
1 1
(cu convenţiile: = +∞, = 0 ).
0 +∞
Demonstraţie. Vom nota:
(
∞
)
X
R = sup t > 0 an tn converge

n=0
Mulţimea din partea dreaptă este nevidă; convenind să notăm R = +∞ dacă
este nemajorată, urmează că R este bine definit şi R ∈ [0, +∞]. Considerăm
cazul R ∈ (0, +∞). Fie 0 < r < R. Există deci t ∈ (r, R) astfel ı̂ncât seria
X∞
an .tn să fie convergentă. Cu lema lui Abel, convergenţa este absolută şi
n=0
∞
X
uniformă pe [−r, r]. Dacă ar exista |x| > R astfel ı̂ncât seria an xn să
n=0
fie convergentă, din lema lui Abel ar rezulta convergentă ı̂n orice punct din
(R, |x|), ceea ce contrazice alegerea lui R. Cazurile R = 0 şi R = +∞ sunt

evident acoperite de discuţia anterioară.
Să arătăm acum unicitatea lui R. Fie deci R0 cu aceleaşi proprietăţi.
Presupunerea că R 6= R0 duce la contradicţie, considerând un punct oarecare
t din intervalul deschis, determinat de R şi R0 : pe de o parte seria de puteri
ar trebui să fie convergentă ı̂n t; pe de alta, ar trebui să fie divergentă.
În sfârşit, pentru a stabili formula lui Cauchy-Hadamard, să notăm:
(
∞
)
X
R∗ = sup t > 0 |an |tn < +∞

n=0
∞
X
∗
Evident R 6 R. Deoarece pentru orice t < R, seria an tn este absolut
n=0
convergentă, urmează că t 6 R∗ , de unde R∗ = R. Aplicând criteriul lui
X ∞
Cauchy cu limită superioară, urmează că seria cu termeni pozitivi |an |tn
p p n=0
converge dacă t lim sup n |an | < 1 şi diverge dacă t lim sup n |an | > 1, de
n→+∞ n→+∞
unde concluzia.
2.6.4 Exerciţii.
n
1 1
1) Să se explice de ce 1− −→ arată că şirul (xn ) nu este uniform
n e
convergent pe [0, 1].
2) Să se discute convergenţa punctuală şi uniformă (pe mulţimile indi-
cate), pentru următoarele şiruri de funcţii:
x2n
pe [−1, 1]
1 + x2n
sin nx
pe [0, π]
1 + nx
2nx
pe [0, 1]
(1 + n2 x2 )2
(maximul se va găsi cu derivata).
3) Să se determine: raza de convergenţă, convergenţa punctuală şi abso-
lută, convergenţa uniformă pentru următoarele serii de puteri:
∞
X xn
n=1
n
∞
X xn
n=1
n2
∞
X (2n)! n
n (n!)2
x
n=1
4
4) Să se discute convergenţa uniformă a seriei Fourier:

∞
X cos nx
n=1
na
(pentru a ∈ R).
2.6.5 Modele de lucrări de control

2n

I. 1) Să se arate că şirul este monoton şi convergent la 0.
n! n>2
2) Fie a, b, c ∈ R. Se consideră şirul:
√ √ √
xn := a n2 − n + b n2 + 1 + c n2 + n + 1
Să se arate că dacă a + b + c = 0, atunci şirul (xn )n este convergent; ı̂n acest
caz, să i se afle limita.
Ce se poate spune ı̂n restul cazurilor?
Indicaţie. Se poate nota S := a + b + c.
∞
X n
3) Să se justifice faptul că seria este convergentă.
n=0
3n
4) Fie a ∈ R, a 6= 0. Să se discute convergenţa şi convergenţa absolută a
∞
X n!
seriei n n
.
n=1
a n
Se vor trata măcar unele cazuri particulare: a = ±1, ± 13 .
5) Şirul (xn ) are următoarea proprietate:
pentru fiecare n ∈ N: |xn+1 − xn | 6 21n
Să se arate că (xn ) este şir Cauchy.
II. 1) Să se calculeze
12 + 22 + . . . + n2
lim
n→+∞ n3
√ √
n+1+ n−1
lim √ √
n→+∞ n3 + n2 − 1 − n3 − n2 + 1
3) Să se discute, ı̂n funcţie de valorile parametrului real a, convergenţa

∞
X 1
seriei: .
n=2
n(ln n)a
Indicaţii. Se poate folosi ideea de condensare. Se pot considera cazurile
particulare a 6 0; a = 1; a = 2.
4) Să se discute convergenţa şi convergenţa absolută a seriei
∞
X (2n)!
(−1)n
n=1
4n (n!)2
Capitolul 3
Funcţii de o variabilă reală:

limită, continuitate.
3.1 Limita unei funcţii.

Fie D ⊆ R o mulţime şi f : D → R o funcţie.
Reamintim că x0 ∈ [−∞, +∞] se numeşte punct de acumulare pentru D
dacă există un şir (xn )n din D \ {x0 } cu xn → x0 .
Situaţie tipică: D este interval sau reuniune de intervale, ne-reduse la un
punct. Atunci orice punct din interval sau capăt de interval este punct de
acumulare pentru D.
Definiţia 1. Se spune că funcţia f are limita L ı̂n punctul x0 şi se scrie
x→x
lim f (x) = L sau f (x) → 0 L
x→x0
dacă: x0 este punct de acumulare pentru D şi, oricare ar fi şirul (xn )n din
D \ {x0 } cu xn → x0 , urmează că f (xn ) → L.
Această definiţie cuprinde şi cazurile x0 = ±∞ şi / sau L = ±∞.
Limite laterale. Dacă ı̂n definiţia limitei se consideră doar şiruri (xn )
cu xn > x0 , se vorbeşte de limita la dreapta . Analog pentru limita ls stânga.
Evident, există cazuri când doar despre aşa ceva se poate vorbi: de exemplu
dacă x0 = +∞, atunci definiţia limitei revine la limita la dreapta. Mai
general, dacă x0 este capătul unui interval din domeniulTde definiţie. Chiar
dacă
T x0 este punct interior, prin restricţia funcţiei la D (x0 , +∞) resp. la
D (−∞, x0 ) se pot considera limite laterale.
Este uşor de verificat că, ı̂n cazul ı̂n care se poate vorbi de ambele limite
laterale, are loc echivalenţa: (f are limită) ⇐⇒ (f are limite laterale egale).
Dacă x0 ∈ R şi L ∈ R, atunci are loc următoarea caracterizare:
49
50 CAPITOLUL 3. LIMITĂ, CONTINUITATE
Teorema 1. lim f (x) = L dacă şi numai dacă

x→x0
∀ε > 0 ∃δ > 0 ∀x ∈ D \ {x0 }, |x − x0 | < δ =⇒ |f (x) − L| < ε
Demonstraţie. Dacă nu are loc concluzia, atunci:

există ε0 > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi δ > 0 există x ∈ D \ {x0 } pentru
care |x − x0 | < δ dar |f (x) − L| < ε0 .
1
Scriind această proprietate pentru δ = , găsim un şir (xn ) din D \ {x0 }
n
1
pentru care |xn − x0 | < , dar |f (xn ) − L| > ε0 , ceea ce contrazice ipoteza.
n
Reciproc, fie şirul (xn )n din D \ {x0 } cu xn → x0 . Trebuie să arătăm
că f (xn ) → L. Fie ε > 0; există δ > 0 din ipoteză; deci există un rang
nε astfel ı̂ncât ∀n > nε să avem |xn − x0 | < δ. Pe baza ipotezei, deducem
|f (xn ) − L| < ε, c.c.t.d.
Propun ca exerciţiu formularea (şi verificarea) caracterizărilor corespunzătoare
cazurilor x0 = ±∞ şi / sau L = ±∞. De exemplu:
lim f (x) = L
x→+∞
⇔ ∀ε > 0 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât ∀x ∈ D, x > δ ⇒ |f (x) − L| < ε.
lim f (x) = −∞
x→x0
⇔ ∀ε > 0 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât ∀x ∈ D \ {x0 }, |x − x0 | < δ ⇒ f (x) < −ε.

Acest tip de limite apare atunci când se caută asimptote verticale (limite
laterale ı̂n x0 ∈ R, egale cu ±∞); orizontale (limită din R la ±∞); sau oblice
( există m, n ∈ R astfel ı̂ncât limx→∞ (f (x) − mx − n) = 0).
Există şi o caracterizare de tip Cauchy:
Teorema 2. Funcţia f are limită finită ı̂n x0 dacă şi numai dacă
∀ε > 0 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât ∀x0 , x00 ∈ D \ {x0 }, |x0 − x0 | < δ, |x00 − x0 | < δ
=⇒ |f (x0 ) − f (x00 )| < ε.
Demonstraţie. Dacă f are limita finită L ı̂n x0 , atunci
|f (x0 ) − f (x00 )| 6 |f (x0 ) − L| + |L − f (x00 )|
de unde concluzia.
Reciproc, dacă are loc proprietatea de tip Cauchy, atunci pentru fiecare
şir (xn )n din D \ {x0 } cu xn → x0 , urmează că şirul (f (xn )) este şir Cauchy,
deci convergent.
Mai trebuie să ne convingem că limita este aceeaşi, pentru fiecare şir (xn )n
din D \ {x0 } cu xn → x0 . Fie un alt şir (x0n )n din D \ {x0 } cu x0n → x0 ;
definim un nou şir (yn ) astfel: y2n+1 := xn ; y2n := x0n . Evident, (yn ) este un
3.1. LIMITA UNEI FUNCŢII. 51
şir din D \ {x0 } cu yn → x0 . Urmează că (f (yn )) este convergent, ceea ce

ı̂ncheie demonstraţia.
Pe baza regulilor de calcul cu şiruri, se arată că, dacă există lim f (x) = L
x→x0
şi lim g(x) = L0 , atunci:
x→x0
• există lim (f + g)(x) = L + L0 , cu excepţia cazului ∞ − ∞ şi cu con-

x→x0
venţia L + ∞ = ∞ (L ∈ R).
• există lim (f.g)(x) = L.L0 , cu excepţia cazurilor L = 0, L0 = ∞ şi

x→x0
L = ∞, L0 = 0 şi cu convenţiile: ∞.∞ = ∞, L.∞ = ∞ (L ∈ R \ {0}).

f L
• există lim (x) = 0 , cu excepţia cazurilor L = L0 = 0 şi L =
x→x0 g L
L L ∞
L0 = ∞ şi cu convenţiile: = ∞, (L ∈ R \ {0}); = 0 şi = ∞,
0 ∞ L
(L ∈ R).
• Dacă f : D → D0 , admite limita lim f (x) = L şi f (x) 6= L, ∀x ∈

x→x0
D \ {x0 } iar g : D0 → R admite limita lim g(y) = L0 atunci există şi
y→L
lim (g ◦ f )(x) = L0 .
x→x0
Cerinţa f (x) 6= L este esenţială. Fie f : R → R definită astfel: f (0) = 1

iar f (x) = 0, pentru orice x 6= 0. Deci
lim f (x) = 0
x→0
Apoi se constată că (f ◦ f )(x) = 1 pentru orice x 6= 0; iar (f ◦ f )(0) = 0.

Astfel
lim (f ◦ f )(x) = 1
x→0
Exemplu. Dacă P (x) := an xn + an−1 xn−1 + . . . + a1 x + a0 este o funcţie

polinom, cu n > 1 şi an 6= 0, atunci există limita funcţiei P la ±∞ şi este
egală cu +∞ sau −∞ după semnul lui an şi după paritatea lui n, la −∞.
3.1.1 Exerciţii.
Să se calculeze limitele funcţiilor, ı̂n punctele indicate.
√
1) √x2 − x + x la ±∞.
1’) x2 + x − x la ±∞.
x3 − 3x + 2
2) ı̂n 1 şi ±∞, pentru m = 1, 2, 3.
(x − 1)m
x5 − 5x + 4
2’) ı̂n 1 şi ±∞, pentru m = 1, 2, 3.
(x − 1)m
√3
x3 − x2 − x + 1
3) ı̂n ∓1 şi ±∞.
x±1
√3
4x3 − 3x + 1
3’) ı̂n 12 şi ±∞.
2x − 1
√3
4) x( x3 + ax2 + x − x) la −∞.
√
4’) x( x2 + x − x) la +∞.
√3
x3 + ax2 − x
5) √ la +∞.
x2 + x − x
√
x4 + x2 + 1 − x2
6) √ la +∞.
x2 + x − x
√
x4 + x2 + 1 + x2
6’) √ la +∞.
x2 + x + x
2x + x3
7) x la ±∞.
3 + x2
5x + x4
7’) x la ±∞.
4 + x5
√
8) Se definesc funcţiile f, g : (−∞, −1]∪[1, +∞) prin f (x) := x2 − 1−x
f (x)
şi g(x) := .
x
Să se calculeze limitele la −∞ şi la +∞ pentru funcţiile f şi g.
8’) Se definesc funcţiile f : R −→ R şi g : R \ {0} −→ R prin
p f (x)
f (x) := |x2 − 1| + x ; g(x) :=
x
Să se calculeze limitele la −∞ şi la +∞ ale funcţiilor f şi g.
9) Să se afle limita
2
x3 − x2 − 2x + 5

x
lim +
x→x0 x−1 2 − x − x2
unde x0 = −∞, 1 şi +∞.

ax+1 + 4x+1
10) Să se determine a ∈ (0, +∞) pentru care lim există şi
x→+∞ 2x + 5x
este finită.
3.1. LIMITA UNEI FUNCŢII. 53
Aceeaşi problemă şi pentru limita la −∞.

11) Să se afle limita
√ √x2 +2x+x
lim x2 + 2x − x
x→+∞
11’) Să se afle limita

√ √x2 −2x−x
lim x2 − 2x + x
x→−∞
12) Fie P o funcţie polinom cu coeficienţi reali, de grad 3. Să se arate că
există şi sunt unici a, b ∈ R, astfel ı̂ncât
p
3
lim P (x) − ax − b = 0
x→+∞
(a şi b se vor exprima ı̂n funcţie de coeficienţii polinomului P ).

12’) Fie P şi Q funcţii polinom cu coeficienţi reali, cu gradP = 1+gradQ.
Să se arate că există şi sunt unici a, b ∈ R, astfel ı̂ncât

P (x)
lim − ax − b = 0
x→+∞ Q(x)
(a şi b se vor exprima ı̂n funcţie de coeficienţii polinoamelor P şi Q).

13)
n m
lim −
x→1 1 − xn 1 − xm
(pentru n 6= m ∈ N∗ ).

1
14) lim x
x→0 x
a hxi
14’) lim
x→+∞ x b
(pentru a > 0, b > 0).
16) Fiind dată funcţia f : R → R,
x sin x1 , x 6= 0
2
f (x) :=
0, x=0
să se studieze existenţa limitelor iterate:

f (x + h) − f (x)
lim lim
x→0 h→0 h

f (x + h) − f (x)
lim lim
h→0 x→0 h
17) Să se arate că:

a b
lim 3
+
x→1 1−x 1 − x5
există dacă şi numai dacă 5a + 3b = 0.

19) Să se afle limita funcţiei
x3 + 2 x4 + 2
−
x2 + 3x + 2 x3 + 1
ı̂n punctele −∞, −1 şi +∞.
20) Să se afle limita funcţiei
1/x
3x + 4x

ı̂n punctele −∞, 0 şi +∞.
3.2 Funcţii continue.

Cadrul pentru continuitate: o funcţie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D, punct
de acumulare pentru D. De fapt, punctele din D, dar care nu sunt puncte
de acumulare pentru D sunt aşa numitele puncte izolate: există o vecinătate
V pentru x0 astfel ı̂ncât V ∩ (D \ {x0 }) = ∅. Oricum, ı̂n asemenea puncte,
funcţia f se va considera continuă, deci nu prezintă nici un interes practic.
De reţinut că, dacă D este reuniune de intervale, ne–reduse la un punct,
atunci orice punct din D este şi punct de acumulare pentru D.
Definiţie. f : D → R se numeşte continuă ı̂n x0 ∈ D, dacă: fie x0 nu
este punct de acumulare pentru D, fie lim f (x) = f (x0 ).
x→x0
Având ı̂n vedere definiţia limitei, deducem că f este continuă ı̂n x0 dacă
şi numai dacă pentru orice şir (xn ) din D, cu xn −→ x0 urmează că f (xn ) −→
f (x0 ).
Vom spune că f este continuă pe D dacă f este continuă ı̂n fiecare punct
din D.
3.2. FUNCŢII CONTINUE. 55
Definiţia se particularizează pentru a obţine noţiunea de funcţie continuă

la dreapta / stânga, considerând (dacă are sens) restricţia f |D∩(−∞,x0 ] (resp.
f |D∩[x0 ,+∞,) ).
Exemple de funcţii continue. Funcţia f : R → R definită prin f (x) = c,
resp. f (x) = x pentru orice x ∈ R este evident continuă pe R.
Funcţia modul este continuă pe R, după cum rezultă din inegalitatea
||f (x)| − |f (y)|| 6 |x − y|
pentru orice x, y ∈ R.
Are loc o caracterizare de tip ε/δ:
Teoremă. f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă : ∀ε > 0 ∃δ > 0
astfel ı̂ncât ∀x ∈ D, |x − x0 | < δ ⇒ |f (x) − f (x0 )| < ε.
Demonstraţie. Se deduce din caracterizarea limitei (la funcţii).
Există următoarea caracterizare pentru continuitatea pe o mulţime:
Teoremă. f este continuă pe D dacă şi numai dacă oricare ar fi G ⊆ R
o mulţime deschisă, f −1 (G) este deschisă ı̂n D.
Demonstraţie. ⇒ Fie x0 ∈ f −1 (G) adică f (x0 ) ∈ G. G fiind vecinătate
pentru f (x0 ), rezultă că există o vecinătate pentru x0 ı̂n D, adică δ > 0
astfel ı̂ncât ∀ x ∈ (x0 − δ, x0 + δ) ∩ D ⇒ f (x) ∈ G. Adică exact x ∈ f −1 (G),
ceea ce arată că (x0 − δ, x0 + δ) ∩ D ⊆ f −1 (G), ceea ce ı̂nseamnă că x0 este
punct interior (ı̂n D), pentru f −1 (G). Punctul x0 fiind generic, urmează că
f −1 (G) este deschisă ı̂n D.
⇐ Fie x0 ∈ D şi V o vecinătate deschisă pentru f (x0 ). Deci f −1 (V ) este
deschisă ı̂n D, ceea ce ı̂nseamnă că există o vecinătate deschisă U pentru x0
astfel ı̂ncât U ∩ D ⊆ f −1 (V ). Aşadar, ∀ x ∈ U ∩ D ⇒ f (x) ∈ V , ceea ce
dovedeşte continuitatea funcţiei ı̂n x0 .
Comentarii. Este suficient ca proprietatea să aibă loc pentru G interval
deschis oarecare. Deschis ı̂n D ı̂nseamnă că există o mulţime deschisă G0
ı̂n R (adică o reuniune cel mult numărabilă de intervale deschise, disjuncte)
astfel ı̂ncât f −1 (G) = D ∩ G0 .
Operaţii cu funcţii continue: Dacă f, g : D ⊆ R → R sunt continue
ı̂n x0 , atunci f + g şi f.g sunt continue ı̂n x0 ; dacă, ı̂n plus, g(x0 ) 6= 0, atunci
f
este continuă ı̂n x0 .
g
Deducem că funcţiile raţionale sunt continue pe domeniul maxim de
definiţie (care este o reunine finită de intervale deschise, mai precis este com-
plementara unei mulţimi finite).
Ca o proprietate suplimentară, continuitatea se păstrează la compunere:
Fie f : D ⊆ R → D0 continuă ı̂n x0 , iar g : D0 → R continuă ı̂n f (x0 ).

Atunci funcţia g ◦ f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie.Fie xn → x0 , cu xn ∈ D. Atunci f (xn ) → f (x0 ), iar
f (xn ) ∈ D0 . Deci (g ◦ f )(xn ) = g [f (xn )] → g(f (x0 )) = (g ◦ f )(x0 ).
3.2.1 Exerciţii.
1. Să se studieze continuitatea funcţiilor f : R −→ R şi g : R −→ R definite
prin:
f (x) := inf{t2 | t ∈ [x, x + 1) }
g(x) := sup{t2 | t ∈ [x, x + 1) }

2. Să se studieze continuitatea funcţiilor:
1
(i) f : [0, +∞) → R, f (x) := lim .
n→+∞ 1 + xn
x + x2 enx
(ii) f : R → R, f (x) := lim .
n→+∞ 1 + enx
enx + x
(iii) f : R → R, f (x) := lim nx .
n→+∞ e +1
(iv) Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R, definită prin:
enx + x
f (x) := lim
n→+∞ xenx + x2 + 1
3. Funcţia f : [0, 1] → [0, 1] are proprietatea că, oricare ar fi (xn ) un şir

din [0, 1] cu xn → x şi f (xn ) → y, urmează că y = f (x) (”grafic ı̂nchis”).
Să se arate că f este continuă pe [0, 1].
4. Funcţia lui Riemann. Se defineşte funcţia f : [0, 1] → R prin:

0, dacă x 6∈ Q sau x = 0
f (x) = 1
n
, dacă x = m n
ca fracţie ireductibilă 6= 0
Să se arate că f este continuă ı̂n 0 şi ı̂n orice punct iraţional; şi discontinuă
ı̂n orice punct raţional, 6= 0.
Se va arata ca limita in fiecare punct este 0. Demonstratia este mult mai
dificila decit la celelate probleme.
Se poate ı̂ncerca să se schiţeze graficul.
5. Fie (an )n un şir de numere strict pozitive, cu an −→ 0. Fie f : R → R
o funcţie continuă, cu proprietatea că, pentru fiecare n: f (x + an ) = f (x),
oricare ar fi x ∈ R.
3.3. TEOREME FUNDAMENTALE 57
Să se arate că f este constantă.

6) Prelungire prin continuitate. Să presupunem că f : D ⊆ R → R
iar x0 6∈ D, dar este punct de acumulare pentru D. Mai presupunem că
există lim f (x) = L ∈ R. Atunci funcţia, notată f˜, definită pe D ∪ {x0 }
x→x0
prin:
f (x), x ∈ D
f˜(x) =
L, x = x0
1
7) Să se stabilească domeniul maxim de definiţie al funcţiei (x + ex ) x .
Apoi să se arate că această funcţie se poate prelungi prin continuitate ı̂n 0.
3.3 Teoreme fundamentale

3.3.1 Proprietatea valorii intermediare
În continuare, I ⊆ R va desemna un interval.
Teoremă. Fie f : I → R continuă; a < b ∈ I. Dacă f (a).f (b) < 0,
atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (c) = 0.
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că
f (a) < 0. Să notăm A := {x ∈ [a, b]| f (x) < 0}. Mulţimea A este nevidă
şi majorată, deci există c := sup A. Din ipoteză, c < b. Din continuitate:
f (c) 6 0. Presupunerea f (c) < 0 duce la contradicţie: din continuitate, va
exista δ > 0 astfel ı̂ncât f (x) < 0, pentru orice x ∈ [c, c + δ), contradicţie cu
faptul că c este marginea superioară.
Demonstraţie alternativă. Fie m mijlocul intervalului [a, b]. Dacă
f (m) = 0, demonstraţia este terminată. Dacă nu, pe unul din intervalele
[a, m] sau [m, b] funcţia f ia valori de semne contrare la capete. Notăm
[a1 , b1 ] acest interval. Repetând procedeul, găsim un şir descrescător [an , bn ]
b−a
de intervale ı̂nchise, cu şirul lungimilor → 0, astfel ı̂ncât f ia valori
2n
de semne contrare la capete. Fie c unicul punct comun acestor intervale.
Deoarece an → c şi bn → c, din continuitatea funcţiei f deducem că f (c) 6 0
şi totodată f (c) > 0.
Observatie. Exista algoritmi mai eficienti de gasire a lui c.
Un asemenea rezultat serveşte la demonstrarea existenţei rădăcinilor.
Exemplu: fie P o funcţie polinom, de grad impar. Deoarece
lim P (x) = −∞ iar lim P (x) = +∞

x→−∞ x→+∞
(sau invers) rezultă că P are cel puţin o rădăcină reală.

Dacă f este strict monotonă, atunci c este unic. Şirul lui Rolle va furniza o
metodă practică de separare a rădăcinilor (de găsire a intervalelor, la capetele
cărora f ı̂şi schimbă eventual semnul).
Rezultatul precedent furnizează următoarea formă, aparent mai generală:
Teoremă (proprietatea Darboux). Fie f : I → R continuă; a < b ∈
I. Oricare ar fi y ı̂ntre f (a) şi f (b), există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (c) = y.
Pentru demonstraţie, se aplică rezultatul precedent funcţiei f (x) − y.
Folosind faptul că o mulţime I ⊆ R este interval dacă şi numai dacă
oricare ar fi a < b ∈ I urmează că [a, b] ⊆ I, obţinem următoarea reformulare:
Teoremă. Fie f : I → R continuă. Atunci f (I) este un interval.
Observaţie. Tipul de interval se poate schimba: de ex. f (x) = x2 pe
(−1, 1); (−2, 1].
3.3.2 Teorema lui Weierstrass

Vom presupune că a < b.
Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci f este mărginită
(adică există M astfel ı̂ncât f (x) 6 M , oricare ar fi x ∈ [a, b]).
Demonstraţie. Să presupunem, prin reducere la absurd, că f nu este
mărginită. Urmează că, pentru fiecare n ∈ N există xn ∈ [a, b] pentru care
|f (xn )| > n. Cu lema lui Cesaro, (xn ) are un subşir convergent xnk →
x0 . Urmează că f (xnk ) → f (x0 ), absurd deoarece |f (xnk )| → |f (x0 )| dar
|f (xnk )| → +∞.
Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci f ı̂şi atinge
marginile.
Demonstraţie. Să notăm M := sup f (x). Dacă am presupune, prin
x∈[a,b]
reducere la absurd, că f (x) < M , oricare ar fi x ∈ [a, b], atunci am putea
1
considera funcţia x 7→ care ar fi bine definită şi continuă pe [a, b],
M − f (x)
dar nemajorată.
Demonstraţie alternativă. M = sup f (x) ı̂nseamnă că există un şir
x∈[a,b]
(xn ) din [a, b], cu f (xn ) → M . Se extrage un subşir convergent xnk → x0 ∈
[a, b]; atunci f (x0 ) = M .
Funcţiile continue pe intervale ı̂nchise şi mărginite posedă proprietatea
de uniformă continuitate:
Teoremă (Cantor). Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci
3.3. TEOREME FUNDAMENTALE 59
pentru orice ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x0 , x00 ∈ [a, b] cu
|x0 − x00 | < δ, avem |f (x0 ) − f (x00 )| < ε.
Demonstraţie. Prin reducere la absurd: faptul că f nu ar fi uniform
continuă pe [a, b] se traduce prin
∃ε0 > 0 astfel ı̂ncât ∀n ∈ N ∃ x0n , x00n ∈ [a, b] astfel ı̂ncât (∗) |x0n −x00n | < n1
dar |f (x0n ) − f (x00n )| > ε0
Pe baza lemei lui Cesaro, putem extrage un subşir (x0nk )k , care să fie
convergent. Notăm limita cu x0 ∈ [a, b]. Datorită (∗), subşirul (x00nk )k va
avea aceeaşi limită. Dar
0 < ε0 6 |f (x0nk ) − f (x00nk )| −→ 0
ceea ce constituie contradicţia căutată.

Funcţiile cu proprietatea din teoremă se numesc uniform continue (pe
[a, b]).
3.3.3 Exerciţii.
1. Fie a < b ∈ R iar f : [a, b] → [a, b] o funcţie continuă. Să se arate că f
admite cel puţin un punct fix (i.e. există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = x0 ).
2. Să se arate că ecuaţia x2x = 1 are exact o rădăcină ı̂n (0, 1).
3. Fie f : [0, 2] → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (0) = f (2). Să se
arate că există c ∈ [0, 1] pentru care f (c) = f (c + 1).
4. Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (0) = f (1). Fie
1
n ∈ N∗ fixat. Să se arate că există c ∈ [0, 1] pentru care f (c) = f (c + ).
n
5. Fie f : [0, +∞) → R o funcţie continuă. Presupunem că există A < B şi
xn −→ +∞, yn −→ +∞ pentru care f (xn ) −→ A, f (yn ) −→ B.
Atunci, pentru fiecare C ∈ (A, B) există zn −→ +∞ cu f (zn ) −→ C.
6. Justificaţi că nu există f : [0, 1] → (0, 1) care să fie continuă şi surjectivă.
Daţi un exemplu de funcţie f : (0, 1) → [0, 1], continuă şi surjectivă.
Observaţi că nici o asemenea funcţie nu poate fi şi injectivă.
7. Fie f : R → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (x + 1) = f (x), oricare
ar fi x ∈ R.
Să se arate că f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe R.
Deduceţi că există x0 ∈ R astfel ı̂ncât f (x0 + π) = f (x0 ).
Daţi un exemplu de funcţie f : R → R, care să fie mărginită, dar nu ı̂şi
atinge marginile pe R.
3.4 Funcţii monotone.

Definiţie. Funcţia f : I → R se numeşte (strict) crescătoare (pe I) dacă
∀x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 ⇒ f (x1 ) 6 f (x2 )
(resp. f (x1 ) < f (x2 )).

Funcţia f : I → R se numeşte (strict) descrescătoare (pe I) dacă
∀x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 ⇒ f (x1 ) > f (x2 )
(resp. f (x1 ) > f (x2 )).

Funcţia f : I → R se numeşte (strict) monotonă (pe I) dacă este: fie
(strict) crescătoare, fie (strict) descrescătoare (pe I).
Pentru simplitate, atunci când există, vom nota limitele laterale
f (x0 −) := lim f (x)

x → x0
x < x0
respectiv:
f (x0 +) := lim f (x)

x → x0
x > x0
Teorema Fie f : I → R crescătoare. În fiecare punct x0 ∈ I interior

există limitele laterale şi
f (x0 −) 6 f (x0 ) 6 f (x0 +)
Demonstraţie. Mulţimea {f (x)|x ∈ I, x < x0 } este nevidă şi majorată

de f (x0 ). Este suficient să verificăm că
f (x0 −) = sup{f (x)|x < x0 }
Să notăm s := sup{f (x)|x < x0 } şi fie (xn ) un şir din I, cu xn → x0 , cu
xn < x0 . Pentru fiecare ε > 0 există x ∈ I, x < x0 astfel ı̂ncât s − ε <
f (x) 6 s. Acum există un rang nε pentru care n > nε asigură x < xn . Deci
f (x) 6 f (xn ), de unde s − ε 6 f (xn ) 6 s, adică f (xn ) → s.
Desigur, dacă x0 este o extremitate a intervalului I, atunci există doar
una din limitele laterale; dacă ı̂n plus x0 ∈ I, atunci se menţine comparaţia
cu f (x0 ).
3.4. FUNCŢII MONOTONE. 61
Să observăm că, dacă f (x0 −) < f (x0 +), atunci oricare ar fi x 6= x0 , avem
f (x) 6∈ (f (x0 −), f (x0 +)). În plus, dacă x0 < x1 , atunci
(f (x0 −), f (x0 +)) ∩ (f (x1 −), f (x1 +)) = ∅
Fie atunci I = [a, b] iar c > 0. Dacă există cel puţin N puncte xk ∈ (a, b),
k = 1, . . . , N ı̂n care f (xk +) − f (xk −) > c, urmează N.c 6 b − a.
Din aceste observaţii deducem următorul rezultat:
Teoremă. Mulţimea punctelor de discontinuitate ale unei funţii monotone
este cel mult numărabilă.
Demonstraţie. [ Deoarece există un şir crescător de intervale ı̂nchise
astfel ı̂ncât I = [an , bn ], este suficient să presupunem I = [a, b]. Pentru
n
fiecare m ∈ N, considerăm mulţimea
1
Am := {x ∈ I| lim f (x) − lim f (x) > }
x → x0 x → x0 m
x > x0 x < x0
Această [
mulţime este finită, deci mulţimea punctelor de discontinuitate in-
terioare Am este cel mult numărabilă.
m
Teoremă. Dacă f : I → R este continuă şi injectivă, atunci este strict
monotonă.
Demonstraţie. Dacă f n-ar fi strict monotonă, ar exista x1 < x2 < x3
din I, astfel ı̂ncât : fie f (x1 ) < f (x2 ) şi f (x2 ) > f (x3 ); fie f (x1 ) > f (x2 )
şi f (x2 ) < f (x3 ). Presupunând, de exemplu, prima situaţie, fie y < f (x2 ) şi
y > min(f (x1 ), f (x3 )). Ar exista atunci x0 ∈ (x1 , x2 ) şi x00 ∈ (x2 , x3 ) astfel
ı̂ncât f (x0 ) = f (x00 ) = y, ceea ce contrazice injectivitatea funcţiei f .
In general, f (I) poate fi o reuniune (cel mult numărabilă) de intervale,
inclusiv puncte izolate.
Exemplu: Fie f : R → R, f (x) := [x]. Atunci f (R) = Z.
Teorema (i) Fie f : I → R funcţie monotonă. Atunci f este continuă
dacă şi numai dacă f (I) este un interval.
(ii) Dacă f : I → R este strict monotonă şi continuă, atunci J := f (I)
este un interval; există inversa f −1 : J → I şi este funcţie continuă.
Demonstraţie. (i) Dacă f n-ar fi continuă ı̂n x0 , atunci f (x0 −) <
f (x0 +) şi astfel nici o valoare din intervalul (f (x0 −), f (x0 +)) n-ar fi ı̂n f (I),
adică f (I) n-ar fi interval.
Invers, este proprietatea Darboux.
(ii) Evident, orice funcţie strict monotonă este injectivă, aşadar f sta-
bileşte o bijecţie ı̂ntre I şi f (I). Inversa f −1 : f (I) → I este strict monotonă,
mai precis dacă f este strict crescătoare (resp. descrescătoare) atunci f −1
este tot strict crescătoare (resp. descrescătoare).
3.4.1 Exerciţii.
1) Se defineşte funcţia f : [−1, 1] → [−1, 1] prin:

x + 1 , x ∈ [−1, 0)
f (x) =
−x , x ∈ [0, 1]
a) Să se arate că f este bijecţie, dar nu este monotonă.
b) Să se precizeze punctele ı̂n care f este continuă.
c) Să se indice intervale pe care f este strict monotonă.
2) Scrieţi faptul că o funcţie f : I → R nu este crescătoare.
Justificaţi faptul că o funcţie f : I → R nu este monotonă dacă şi numai
dacă există a < b < c din I, astfel ı̂ncât : fie f (a) < f (b) şi f (b) > f (c); fie
f (a) > f (b) şi f (b) < f (c).
3) Se consideră funcţia f : R −→ R definită astfel:

ax + b, x < 0
f (x) =
cx + d, x > 0
a) Dacă a > 0, c > 0, b 6 d, să se arate că f este strict crescătoare.

Mai există alte situaţii când f este monoton crescătoare?
b) Dacă a > 0, c > 0, b 6 d, să se arate că:
f este funcţie surjectivă ⇔ f este continuă ı̂n 0 ⇔ ( b = d ).

1 − x, x < 0
f (x) =
a − 2x, x > 0
Pentru ce valori ale lui a ∈ R este f :

* continuă;
* monotonă;
* surjectivă?
3.5. TRANSFER DE LIMITĂ ŞI CONTINUITATE. 63


 e, x60
 n
 X 1 1 1
f (x) = , n+1
<x6 n
(n > 1)
 k!
 k=0


2, x>1
Să se discute monotonia şi continuitatea funcţiei f .

6) Fie f : I → J strict crescătoare şi surjectivă.
Arătaţi că f −1 : J → I este strict crescătoare.
3.5 Transfer de limită şi continuitate.

Teoremă. Fie x0 punct de acumulare pentru D ⊆ R. Fie fn : D → R un
şir uniform convergent pe D la f : D → R.
Presupunem că, pentru fiecare n ∈ N, există şi este finită lim fn (x) = ln .
x→x0
Atunci există lim ln şi lim f (x) iar acestea sunt finite şi egale. Adică
n→∞ x→x0
lim lim fn (x) = lim lim fn (x).
x→x0 n→∞ n→∞ x→x0
Demonstraţie. Arătăm că (ln ) este şir Cauchy. Scriem următoarea

inegalitate, cu x 6= x0 la dispoziţia noastră:
|ln − lm | 6 |ln − fn (x)| + |fn (x) − fm (x)| + |fm (x) − lm |
ε > 0 fiind dat există nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n, m > nε şi oricare ar fi
x ∈ D, să avem |fn (x) − fm (x)| < ε/3. Pentru fiecare asemenea n, m, alegem
x astfel ı̂ncât |ln − fn (x)| < ε/3, |fm (x) − lm | < ε/3.
Aşadar (ln ) este şir convergent, notăm cu l limita sa. Scriem următoarea
inegalitate, cu n la dispoziţia noastră:
|f (x) − l| 6 |f (x) − fn (x)| + |fn (x) − ln | + |ln − l|
ε > 0 fiind dat există nε (independent de x) astfel ı̂ncât oricare ar fi n > nε

şi oricare ar fi x să avem |f (x) − fn (x)| < ε/3; |ln − l| < ε/3. Fixăm acum
n = nε şi scriem că fn (x) −→ ln . Rezultă că există δ > 0 astfel ı̂ncât
0 < |x − x0 | < δ ⇒ |fn (x) − ln | < ε/3.
A doua demonstraţie. Deoarece fn → f uniform pe D, urmează că
∀ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n > nε avem
(∗) |fn (x) − f (x)| < ε, ∀x ∈ D

Scriem acum condiţia Cauchy pentru lim fnε (x) = lnε . Deci există δε > 0
x→x0
astfel ı̂ncât pentru orice x0 , x00 ∈ D cu x0 6= x0 , x00 6= x0 , |x0 − x0 | < δ şi
|x00 − x0 | < δ avem |fnε (x0 ) − fnε (x00 )| < ε. Prin urmare,
|f (x0 ) − f (x00 )| 6 |f (x0 ) − fnε (x0 )| + |fnε (x0 ) − fnε (x00 )| + |fnε (x00 ) − f (x00 )| < 3ε
dacă alegem |x0 − x0 | < δ, |x00 − x0 | < δ. Aşadar f ı̂ndeplineşte condiţia

Cauchy ı̂n x0 şi deci există lim f (x). Trecem la limită ı̂n (*) făcând x → x0
x→x0
şi obţinem că pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel ı̂ncât dacă n > nε avem
|ln − lim f (x)| 6 ε

x→x0
ceea ce arată că lim ln = lim f (x), ı̂ncheind demonstraţia.

n→∞ x→x0
Observăm că teorema se particularizează:
Teoremă (Transferul de continuitate la şiruri de funcţii.) Fie
fn : D → R un şir de funcţii continue ı̂n x0 ∈ D. Dacă fn −→ f , uniform pe
D, atunci f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Avem lim fn (x) = fn (x0 ) pentru orice n ∈ N. Aplicând
x→x0
teorema precedentă, lim f (x) = lim fn (x0 ) = f (x0 ).
x→x0 n→∞
n
Exemplu. fn (x) = x , x ∈ [0, 1]. Se vede că fn (x) → f (x), ∀x ∈ [0, 1]
unde f (x) = 0, dacă x ∈ [0, 1) şi f (1) = 1.
Funcţiile fn sunt continue ı̂n 1 dar f nu e continuă ı̂n 1. Deci (fn ) nu
converge uniform pe [0, 1].
Transferul de limită şi continuitate se extinde direct la serii de funcţii.
Corolar. (Transfer de limita la serii de funcţii) Fie fn : D → R, x0
P∞
punct de acumulare pentru D. Presupunem că seria fn (x) este uniform
n=1
convergentă pe D şi că există lim fn (x) ∈ R. Atunci:
x→x0
∞
P
a) Seria lim fn (x) este convergentă,
n=1 x→x0
∞
P
b) Există şi este finită lim fn (x).
x→x0 n=1
∞
P P∞
În plus lim fn (x) = lim fn (x).
x→x0 n=1 n=1 x→x0
Corolar. (Transfer de continuitate la serii de funcţii) Fie fn :
∞
P
D → R, x0 punct de acumulare pentru D. Presupunem că seria fn (x)
n=1
este uniform convergentă pe D şi că funcţiile fn sunt continue ı̂n x0 . Atunci
funcţia f : D → R definită prin

∞
X
f (x) = fn (x)
n=1

∞
X
Teoremă. Fie an xn o serie de puteri, având raza de convergenţă
n=0
∞
X
R > 0. Atunci f : (−R, R) → R, f (x) := an xn este continuă.
n=0
Demonstraţie. Fie x0 ∈ (−R, R) şi r ∈ (|x0 |, R). Deoarece seria de
puteri este uniform convergentă pe [−r, r], iar sumele parţiale sunt continue
(fiind funcţii polinom), urmează că f este continuă ı̂n x0 .
∞
X xn
În particular, să considerăm f : R → R, f (x) := . Rezultă că f
n=0
n!
este continuă pe R. Deoarece s-a verificat că f (x + y) = f (x)f (y), ∀x, y ∈ R
iar f (1) = e, deducem că f (x) = ex , ∀x ∈ R.
∞
X 1
Exemple. 1. Seria x
este convergentă pentru x > 1. Nu este
n=1
n
uniform convergentă pe (1, ∞). Demonstrăm prin reducere la absurd. Dacă
∞
X 1
ar fi uniform convergentă, conform corolarului precedent, seria lim x
x→1 n
n=1
∞
X 1
ar fi convergentă, ceea ce ar conduce la convergenţa seriei armonice .
n=1
n
Seria este ı̂nsă uniform convergentă pe orice interval de tipul [a, +∞), a > 1.
1 1
Pentru aceasta se aplica criteriul lui Weierstrass. Într-adevar, | x | 6 a
n n
pentru orice n ∈ N şi pentru orice x ∈ [a, +∞). În plus, seria numerică
∞
X 1
a
este convergentă, fiind o serie armonică generalizată cu a > 1. De aici
n=1
n
rezultă că funcţia f : (1, ∞) → R definită prin
∞
X 1
f (x) =
n=1
nx
este continuă ı̂n orice punct din (1, ∞). Într-adevăr, dacă fixăm un număr
x0 ∈ (1, ∞), considerăm a cu proprietatea 1 < a < x0 şi aplicăm teorema de
transfer a continuităţii la serii de funcţii, pe mulţimea [a, ∞).
∞
X xn
2. Seria de puteri este convergentă pe [−1, 1) (având suma ln(1 −
n=1
n
x)), deci este uniform convergent pe fiecare interval [−r, r], unde 0 < r < 1.
Convenim să prelungim funcţia xn ln x ı̂n 0 cu valoarea 0. Seria (de funcţii)
∞
X xn ln x
este uniform convergentă pe [0, 1]. În adevăr, folosind derivata
n=1
n
xn ln x 1
funcţiei xn ln x, se arată 6 2 , ∀x ∈ [0, 1].
n en
3. Să se precizeze mulţimea de convergenţă, convergenţa uniformă şi să
se afle suma seriei
∞
X nxn−1
n=1
(1 + x)n+1
x
Dacă notăm u := , seria converge pentru |u| < 1 şi converge uniform
1+x
1
pe orice interval |u| 6 r < 1. Adică seria dacă converge pentru orice x > −
2
1
şi converge uniform pe orice interval − < a 6 x 6 b < +∞. Suma seriei
2
1 1
este = 1.
(1 + x)2 1 − x 2
1+x
4. Să se precizeze mulţimea de convergenţă, convergenţa uniformă şi să
se afle suma seriei
∞
X xn
n=1
(1 − xn )(1 − xn+1 )
Dacă |x| 6 r < 1 atunci majorarea

n
rn

x
6
(1 − xn )(1 − xn+1 ) (1 − rn )(1 − rn+1 )
şi compararea cu seria geometrică arată convergenţa punctuală, chiar abso-

lută, pe (−1, 1) şi uniformă pe fiecare interval [−r, r], pentru r < 1.
Dacă |x| > R > 1, atunci majorarea
n
Rn

x
6
(1 − xn )(1 − xn+1 ) (Rn − 1)(Rn+1 − 1)
şi compararea cu seria geometrică arată convergenţa punctuală, chiar abso-

lută, pe (−∞, −1) ∪ (1, +∞) şi uniformă pe fiecare din intervalele [−R, −r]
sau [r, R], pentru 1 < r < R < +∞.
Pentru a găsi suma f (x) a seriei, pentru x ∈ (−∞, −1)∪(−1, 1)∪(1, +∞),
folosim următoarea descompunere:
xn 1 1 xn
= − + x
(1 − xn )(1 − xn+1 ) 1 − xn 1 − xn+1 (1 − xn )(1 − xn+1 )
Sumând şi tercând la limită se obţine relaţia:

pentru x ∈ (−1, 1):
1
f (x) = − 1 + xf (x)
1−x
x
de unde f (x) = ;
(1 − x)2
pentru x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞):
1
f (x) = + xf (x)
1−x
1
de unde f (x) = .
(1 − x)2
3.5.1 Modele de lucrări de control.
I. 1) Să se calculeze:
3x2 + 2

3
lim −
x→−1 1 + x3 1 + x5
√√
x+1+ x−2
lim √ √
x→+∞ x3 + x2 − 2 − x3 − 2x2 + 1
Indicaţie. Stabiliţi tipul de nedeterminare.
3) Pentru care valori ale parametrilor reali a şi b, este continuă funcţia
f : R → R:
a x
x (2 − 1)(sin 2x − 2 sin x), x 6= 0
f (x) =
b, x=0
Indicaţie. Se pot considera cazurile: a = −4; a = 0.

4) Fie f : (0, +∞) → (−1, 1) o funcţie continuă, cu proprietatea:
există şirurile (xn ), (x0n ) din (0, +∞), cu xn → +∞, x0n → +∞ iar
f (xn ) → −1, f (x0n ) → 1.
Să se arate că există un şir (yn ) din (0, +∞) cu yn → +∞, astfel ı̂ncât
f (yn ) → 0.
Există o asemenea funcţie f ?
II. 1) Să se calculeze:

5 3
lim −
x→1 1 − x5 1 − x3
2) Fie a > 0, b > 0. Să se afle limitele la −∞, ı̂n 0 şi la +∞ pentru
x 1/x
a + bx
funcţia: .
2
3) Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R, definită prin:
enx + x
f (x) := lim
n→+∞ enx + 1
4) Să se dea un exemplu de funcţie f : (0, 1) → [0, 1], care să fie continuă
şi surjectivă.
Să se demonstreze că nu există nici o funcţie f : [0, 1] → (0, 1), care să
fie continuă şi surjectivă.
Capitolul 4
Calcul diferenţial, funcţii de o

variabilă reală.
4.1 Generalităţi.
Fie D ⊆ R şi x0 ∈ D un punct de acumulare pentru D. Cazul cel mai des
ı̂ntâlnit va fi D interval.
Definiţia 1 Spunem că funcţia f : D → R este derivabilă ı̂n punctul x0

dacă există
f (x) − f (x0 )
lim ( ı̂n R)
x→x0 x − x0
Atunci când există, această limită se notează cu f 0 (x0 ).
Notaţia se foloseşte şi atunci când limita este ±∞, dar nu se mai spune
că funcţia este derivabilă .
Dacă funcţia f este derivabilă ı̂n fiecare punct al mulţimii D, vom spune
că f este derivabilă ı̂n D.
Este util să considerăm derivate laterale:
f (x) − f (x0 )
fs0 (x0 ) := lim
x → x0 x − x0
x < x0
(derivata la stânga) respectiv
f (x) − f (x0 )
fd0 (x0 ) := lim
x → x0 x − x0
x > x0
69
70 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENŢIAL
(derivata la dreapta).
Interpretare geometrică. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele (x, f (x))
şi (x0 , f (x0 )) este:
f (x) − f (x0 )
Y − f (x0 ) = (X − x0 )
x − x0
Considerând tangenta la curba definită de graficul funcţiei f ca limită (pen-
tru x → x0 ) a secantelor precedente, urmează că putem interpreta derivata
funcţiei f ı̂n x0 ca panta tangentei la curba definită de graficul funcţiei f ı̂n
x0 .
Exemple. 1. f (x) = |x| nu este derivabilă ı̂n 0, deşi fs0 (0) = −1, fd0 (0) = 1.
2. Fie funcţia f : [0, +∞) → R definită prin:
x sin x1 , x 6= 0
α
f (x) =
0, x=0
Pentru valori ı̂ntregi ale lui α, funcţia f se poate extinde natural la R. Pentru
α 6 0, f nu este continuă ı̂n 0. Pentru 0 < α 6 1, funcţia f este continuă
(şi) ı̂n 0, dar nu este derivabilă ı̂n 0. Pentru 1 < α, f este derivabilă (şi) ı̂n
0, iar
αxα sin x1 − xα−2 cos x1 , x 6= 0

0
f (x) =
0, x=0
Se observă că pentru 1 < α 6 2, f 0 nu este continuă ı̂n 0.
Propoziţia 1 (i) f este derivabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f este diferenţiabilă
ı̂n x0 , adică: ∃A ∈ R şi funcţia ω : D → R astfel ı̂ncât :
f (x) = f (x0 ) + A.(x − x0 ) + ω(x).(x − x0 ), ∀x ∈ D şi lim ω(x) = 0

x→x0
(ii) Dacă funcţia f este derivabilă ı̂n x0 , atunci este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. (i) Relaţia scrisă este echivalentă cu a defini
f (x) − f (x0 )
ω(x) := −A
x − x0
pentru x 6= x0 . Astfel, dacă f este derivabilă ı̂n x0 , atunci mai alegem
A := f 0 (x0 ) şi proprietatea
lim ω(x) = 0
x→x0
rezultă din definiţia derivatei.

4.1. GENERALITĂŢI. 71
Invers, dacă f este presupusă diferenţiabilă ı̂n x0 , atunci rezultă că f este
derivabilă ı̂n x0 şi f 0 (x0 ) = A.
(ii) Concluzia rezultă imediat din scrierea:
|f (x) − f (x0 )| 6 |A + ω(x)||x − x0 |
Propoziţia 2 (reguli de derivare). (i) Dacă f, g : D → R sunt derivabile

f
ı̂n x0 , atunci: f + g; f.g; şi, dacă g(x0 ) 6= 0, sunt derivabile ı̂n x0 iar:
g
(f + g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ) + g 0 (x0 )
(f.g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ).g(x0 ) + f (x0 ).g 0 (x0 )

0
f f 0 (x0 ).g(x0 ) − f (x0 ).g 0 (x0 )
(x0 ) =
g g 2 (x0 )
(ii) Fie D0 ⊆ R, f : D → D0 derivabilă ı̂n x0 şi g : D0 → R derivabilă ı̂n
f (x0 ), presupus punct de acumulare pentru D0 . Atunci g ◦ f este derivabilă
ı̂n x0 iar:
(g ◦ f )0 (x0 ) = g 0 (f (x0 )).f 0 (x0 )
(iii) Fie I, J ⊆ R intervale, f : I → J bijecţie, g : J → I inversa lui

f . Dacă presupunem că: f este derivabilă ı̂n x0 şi f 0 (x0 ) 6= 0, atunci g este
derivabilă ı̂n f (x0 ) iar:
1
g 0 (f (x0 )) = 0
f (x0 )
Demonstraţie. (i)
(f + g)(x) − (f + g)(x0 ) f (x) − f (x0 ) g(x) − g(x0 )

= + −→ f 0 (x0 ) + g 0 (x0 )
x − x0 x − x0 x − x0
(f.g)(x) − (f.g)(x0 ) [f (x) − f (x0 )] [g(x) − g(x0 )]

= g(x) + f (x0 )
x − x0 x − x0 x − x0
şi continuitatea funcţiei g arată formula de derivare a produsului.
1
Este suficient să demonstrăm formula de derivare pentru . Facem
g
observaţia că, din continuitate urmează că g(x) 6= 0 pe o vecinătate a punc-
tului x0 .
1 1
g(x)
− g(x0 ) g(x) − g(x0 ) 1 g 0 (x0 )
=− −→ − 2
x − x0 x − x0 g(x)g(x0 ) g (x0 )
(ii) Scriem succesiv:
(g ◦f )(x)−(g ◦f )(x0 ) = g 0 (f (x0 )) [f (x) − f (x0 )]+ω1 (f (x)) [f (x) − f (x0 )] =
= g 0 (f (x0 )) [f 0 (x0 )(x − x0 ) + +ω(x)(x − x0 )] +

+ω1 (f (x)) [f 0 (x)(x − x0 ) + ω(x)(x − x0 )] =
= g 0 (f (x0 )).f 0 (x0 )(x − x0 ) + [ω(x) + ω1 (f (x))f 0 (x0 ) + ω1 (f (x))ω(x)(x − x0 )]
(iii) f este strict monotonă şi continuă pe un interval, ceea ce asigură

continuitatea (globală) a inversei.
Avem de calculat:
g(y) − g(f (x0 ))
lim
y→f (x0 ) y − f (x0 )
Fie y = f (x). Atunci g(f (x)) → g(f (x0 )) = x0 , datorită continuităţii funcţiei
g. Urmează că limita este egală cu:
x − x0 1
lim = 0
x→x0 f (x) − f (x0 ) f (x0 )
Există şi o versiune punctuală pentru regula de derivare a funcţiei inverse:

(iii’) Fie D0 ⊆ R deschis, f : D → D0 bijecţie, g : D0 → D inversa lui f .
Dacă presupunem că: f este derivabilă ı̂n x0 ; f 0 (x0 ) 6= 0 şi g este continuă ı̂n
f (x0 ), atunci g este derivabilă ı̂n f (x0 ) iar:
1
g 0 (f (x0 )) =
f 0 (x 0)
4.1.1 Derivabilitatea funcţiilor elementare.

Se verifică direct că funcţiile constante: f (x) = α, ∀x ∈ R şi funcţia identică:
f (x) = x, ∀x ∈ R, sunt derivabile ı̂n R.
Ca aplicaţie imediată a regulilor de derivare, deducem că funcţiile raţio-
nale:
a0 + a1 .x + . . . + an .xn
f (x) = (an .bm 6= 0)
b0 + b1 .x + . . . + bm .xm
sunt derivabile pe complementara mulţimii (finite) a punctelor ı̂n care se
anulează numitorul.
Formula f 0 (x) = nxn−1 unde f : R → R, f (x) := xn cu n ∈ R se arată
prin inducţie, folosind xn+1 = xxn . Formula se extinde la n ∈ Z, desigur
domeniul de definiţie şi de derivabilitate fiind (−∞, 0) ∪ (0, +∞).
Conform regulii de derivare a functiei inverse, derivata funcţiei x1/n este

1 1 1 −1
= xn
n(x1/n )n−1 n
Aplicând regula de derivare pentru funcţiile compuse (dar şi regulile de
calcul cu puteri):
d r 1 m−1 1 1 m m
x = m xn x n −1 = x n −1 = rxr−1
dx n n
Folosind formula de derivare a funcţiei inverse, sau chiar direct pentru
1/n
x , se extinde formula ı̂n cazul exponenţilor raţionali. De data aceasta,
domeniul de derivabilitate este (0, +∞) (chiar dacă pentru exponenţi de
forma 1/(2k + 1) domeniul se extinde la R, iar pentru exponenţi pozitivi,
există şi derivata la dreapta ı̂n 0; pentru exponenţi supra–unitari, funcţia
fiind chiar derivabilă (la dreapta) ı̂n 0).
Pentru funţia exponenţială f : R → R, f (x) := ex , se foloseşte limita
fundamentală
ex − 1
lim =1
x→0 x
de unde f 0 (x) = ex , ∀x ∈ R. Din teorema de drivare a funcţiei inverse,
1
deducem că pentru g : (0, +∞) → R, g(y) := ln y are loc g 0 (y) = .
y
Drept consecinţe, obţinem: dacă a ∈ (0, 1) ∪ (1, +∞), atunci pentru
funcţia f (x) := ax = ex ln a avem f 0 (x) = ax ln a; deci pentru g(y) := loga y
1
avem g 0 (y) = .
y ln a
Revenind la cazul funcţiei putere cu exponent oarecare f : (0, +∞) → R,
f (x) := xa = ea ln x , deducem f 0 (x) = axa−1 .
Mai general, dacă f (x) > 0, atunci pentru a calcula derivata funcţiei f g ,
este suficient să scriem f g = eg ln f şi să aplicăm regulile stabilite:
f0

g 0 g ln f 0
(f ) = e g ln f + g
f
Pentru derivarea funcţiilor trigonometrice, pornim de la limita fundamen-
sin x
tală lim = 1. Deducem:
x→0 x
sin x − sin x0 sin x−x0 x + x0

= x−x02 cos −→ cos x0
x − x0 2
2
π

Egalitatea cos x = sin 2 + x permite stabilirea formulei pentru derivata
funcţiei cos, iar regulile de derivare, pentru celelalte funcţii trigonometrice şi
inverse.
Ca exemplificare, pentru funcţia arctg :

1
(arctg)0 (x) =
1 + x2
deoarece:
1 1 1
(arctg)0 (x) = = cos2 (arctg x) = 2
=
(tg)0 (arctg x) 1 + tg (arctg x) 1 + x2
4.1.2 Exerciţii.
1. Să se calculeze derivata funcţiei f : R \ {−1} −→ R,
s
x − 1

x + 1
2. Să se calculeze derivata funcţiei f : R \ {−1} −→ R,
x2 + 2x + 1 √ 2x − 1
ln 2
+ 2 3 arctg √
x −x+1 3
3. Fie f, g : (−1, 1) → R funcţii continue, cu f (0) = g(0) = 0. Presupunem

că f şi g sunt derivabile ı̂n 0, iar g 0 (0) 6= 0.
f (x) f 0 (0)
Să se arate că lim există şi este egală cu 0 .
x→0 g(x) g (0)
4. Fie f : (−1, 1) → R o funcţie continuă ı̂n 0. Să se arate că limitele:
f (x) − f (0) f (2x) − f (x)
lim şi lim există sau nu simultan; iar când există,
x→0 x x→0 x
sunt egale (inclusiv cazul limitei infinite).
5. Se consideră funcţiile f, g : ( 12 , +∞) −→ R definite astfel:
2 √
f (x) := ex : g(x) := 2x − 1 ex
Să se verifice egalitatea: (f g)0 = f 0 g 0 .

Mai există şi alte funcţii g pentru care are loc egalitatea?
6. Să se studieze existenţa primelor două derivate ale funcţiei f : (−1, 1) →
R, 2
ln (1 − x) , x ∈ (−1, 0)
f (x) =
tg2 x , x ∈ [0, 1)
7) Să se discute derivabilitatea funcţiei max(sin x, a + cos x).

8) Să se deriveze:
r
1 − x2
arcsin
1 + x2
9) Să se determine numerele reale a 6 b, astfel ı̂ncât funcţia f : R −→ R

definită prin f (x) := x|x − a| + |x − b| să fie derivabilă pe R.
10) Să studieze derivabilitatea ı̂n 0 a funcţiei f : R −→ R,
r
3 x2
f (x) := ex − 1 − x −
2
11) Fie f : I → J (I, J intervale deschise) o bijecţie de două ori derivabilă

pe I, cu derivata ı̂ntâia diferită de 0 pe I. Fie g : J → I inversa lui f .
Arătaţi că g este de două ori derivabilă pe J, iar
f 00 (g(y))
g 00 (y) = −
[f 0 (g(y))]3
2x
12) Să se calculeze derivata funcţiei arcsin .
1 + x2
13) Să se calculeze derivata funcţiei f (x) := arccos(4x3 − 3x) . Să se arate
că f (x) = 3 arccos x, ∀x ∈ [ 12 , 1].
π π
14) Să se regăsească derivatele pentru funcţiile: tangentă pe − , ; arc-
2 2
sinus pe [−1, 1].
Se definesc funcţiile: ch : R → R, sh : R → R (cosinus hiperbolic,
ex + e−x ex − e−x
sinus hiperbolic) prin: ch x := , sh x := . Să se calculeze
2 2
derivatele acestor funcţii. Apoi să se deriveze funcţia ch2 − sh2 . Concluzie?
√
15) Să se studieze derivabilitatea funcţiei 3 x3 − 3x + 2 (se va preciza dome-
niul de definiţie; punctele de continuitate; tipul punctelor ı̂n care nu este
derivabilă: unghiulare, de ı̂ntoarcere; se poate schiţa graficul pe o vecinătate).
16) Să se discute derivabilitatea funcţiei |f |, dacă f este derivabilă pe un
interval.
√
q p
17) Să se calculeze derivatele funcţiilor: x x x; xx ; x1/x (studiul derivatei
ı̂n 0 necesită Lagrange).
ax + b
18) Să se calculeze derivata funcţiei (se presupune c 6= 0). Concluzie
cx + d
pentru ac − bd = 0? Schiţă grafic (doar cu asimptotele)?
4.2 Teoremele fundamentale

4.2.1 Teorema lui Fermat.
Definiţia 2 x0 ∈ D se numeşte punct de minim (resp. maxim) local pentru
funcţia f dacă există o vecinătate V pentru x0 astfel ı̂ncât f (x) > f (x0 ) (resp.
6), ∀x ∈ V ∩ D.
x0 ∈ D se numeşte punct de extrem local pentru funcţia f atunci când
este fie punct de minim, fie de maxim, local.
Desigur, dacă x0 este punct de minim (resp. maxim) global (adică f (x) >
f (x0 ), resp. 6, ∀x ∈ D), atunci este şi punct de extrem local; dar nu şi
reciproc.
Este posibil ca valoarea funcţiei ı̂ntr–un punct de minim local să fie mai
mare decât valoarea aceleiaşi funcţii ı̂ntr–un punct de maxim local.
Teorema lui Weierstrass asigură că orice funcţie continuă pe un interval
ı̂nchis şi mărginit admite cel puţin un punct de minim şi unul de maxim
global.
Cunoaşterea punctelor de extrem (local) prezintă o importanţă prac-
tică indiscutabilă. De exemplu, considerând fluctuaţia valorilor acţiunilor la
bursă, punctele de maxim local reprezinta momentele ı̂n care se recomandă
vânzarea (valoarea va scădea), iar cele de minim local reprezinta momentele
ı̂n care se recomandă cumpărarea (valoarea va creşte).
Deja pentru unele funcţii elementare au fost precizate punctele de extrem:
funcţiile de grad I şi II (restrânse eventual la un interval), pentru sin, cos,
etc.
De asemenea, există metode ”elementare” (care nu fac apel la calculul
diferenţial), de găsire a punctelor de extrem (cunoaşterea cazului de egalitate
ı̂ntr–o inegalitate poate fi interpretat ı̂n acest sens).
Teorema 1 (teorema lui Fermat) Dacă x0 este punct de extrem (local) pen-
tru funcţia f : D → IR, dacă x0 este punct interior pentru D şi dacă funcţia
f este derivabilă ı̂n x0 , atunci f 0 (x0 ) = 0.
Demonstraţie. Pentru a fixa ideile, să presupunem că x0 este punct de

minim local. Deoarece derivata există ı̂n x0 , care este punct interior, putem
scrie:
f (x) − f (x0 ) f (x) − f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim = lim
x→x0 x − x0 x → x0 x − x0
x < x0
4.2. TEOREMELE FUNDAMENTALE 77
f (x) − f (x0 )
= lim
x → x0 x − x0
x > x0
În calculul limitelor laterale, putem considera doar punctele x aparţnând

vecinătăţii date de definiţia punctului de extrem local (datorită caracterului
local al limitei). Adică f (x) − f (x0 ) > 0 ı̂n ambele cazuri. Dar pentru x < x0
f (x) − f (x0 )
rezultă 6 0, deci f 0 (x0 ) 6 0; ı̂n timp ce, pentru x > x0 rezultă
x − x0
f (x) − f (x0 )
> 0, deci f 0 (x0 ) > 0, de unde concluzia.
x − x0
Concluzie: pentru căutarea punctelor de extrem local ale unei funcţii
derivabile (pe o reuniune de intervale) analizăm: punctele x0 ∈ D ı̂n care
f 0 (x0 ) = 0 (numite puncte critice) şi capetele intervalelor (incluzând deci
eventualele puncte unde nu există derivata).
Exemple.
1. f (x) = x pe [0, 1] admite x0 = 0 ca punct de minim (global), dar
derivata este diferită de 0;
2. |x| pe IR: admite un punct de minim (global) ı̂n 0, fără a fi derivabilă
ı̂n acel punct;
3. f (x) = x3 are x0 = 0 drept punct critic, dar nu este punct de extrem,
căci f (x) < f (0), ∀x < 0 şi f (x) > f (0), ∀x > 0.
4.2.2 Proprietatea Darboux a derivatei.

Ca aplicaţie a teoremei lui Fermat:
Propoziţia 3 Fie f : I → R o funcţie derivabilă pe intervalul I. Atunci

funcţia f 0 : I → R are proprietatea Darboux.
Demonstraţie. Luăm a < b ∈ I şi presupunem pentru fixarea ideilor că

f 0 (a) < f 0 (b). Pentru fiecare f 0 (a) < λ < f 0 (b) dorim să arătăm că există
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = λ.
Pentru aceasta, să considerăm funcţia ajutătoare g(x) = f (x)−λx, x ∈ I.
Este clar că g este derivabilă şi g 0 (x) = f 0 (x) − λ, ∀x ∈ I. Trebuie să arătăm
deci că există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g 0 (c) = 0.
Deoarece
g(x) − g(a)
g 0 (a) = lim <0
x→a x−a
x>a
deducem că există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ (a, a + δ), să avem
g(x) < g(a). Deci, punctul x0 = a nu poate fi minim global pentru restricţia
g 0 (a)
g|[a,b] . În adevăr, să scriem caracterizarea limitei cu ε = − > 0. Deci
2
există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ (a, a + δ)avem:

g(x) − g(a) 0

x−a − g (a)<ε

Reţinem doar
g(x) − g(a) 0 g 0 (a)
− g (a) < −
x−a 2
adică
g(x) − g(a) g 0 (a)
< <0
x−a 2
Cum x − a > 0, rezultă g(x) − g(a) < 0.
Analog, scriind că
g(x) − g(b)
g 0 (b) = lim >0
x→b x−b
x<a
deducem că există δ1 > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ (b − δ1 , b) să avem

g(x) < g(b). Deci nici punctul x0 = b nu poate fi minim global pentru
funcţia g|[a,b] . Rezultă că există c ∈ (a, b) punct de minim global pentru
funcţia g|[a,b] . Conform teoremei lui Fermat, urmează că g 0 (c) = 0, adică
exact ceea ce doream să arătăm.
Exemplu. Revenind la §4.1 exemplul 2, derivata poate fi discontinuă:
pentru 1 < a < 2 derivata este chiar nemărginită.
4.2.3 Teorema lui Rolle.

Teorema 2 Fie f : [a, b] → R continuă pe [a, b] şi derivabilă pe (a, b) astfel
ı̂ncât f (a) = f (b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.
Demonstraţie. Conform teoremei lui Weierstarass, f este mărginită şi ı̂şi

atinge marginile pe [a, b]. Cu alte cuvinte, f admite pe [a, b] atât un minim,
cât şi un maxim global. Dacă cel puţin unul din aceste puncte este ı̂n in-
terior (aparţine intervalului deschis (a, b)), atunci concluzia rezultă pe baza
teoremei lui Fermat.
Rămâne să analizăm cazul ı̂n care atât minimul, cât şi minimul se află ı̂n
capetele intervalului (aparţin mulţimii {a, b}). Pot să apară situaţiile:
(i) minimul şi maximul sunt atinse ı̂n acelaşi punct: atunci f este ı̂n mod
necesar constantă, deci are derivata 0 peste tot;
(ii) minimul este atins ı̂n unul din capete, iar maximul ı̂n celălalt: datorită
ipotezei f (a) = f (b), maximul şi minimul rezultă din nou egale, deci funcţia
f este constantă.
4.2.4 Exerciţii.
1. Dacă a1 , a2 , . . ., an sunt numere strict pozitive, cu proprietatea că ax1 +
ax2 + . . . + axn > n, ∀x ∈ IR, atunci a1 a2 . . . an = 1
Se observă că ipoteza spune exact că funcţia f (x) := ax1 + ax2 + . . . + axn
prezintă un minim (chiar global) ı̂n 0, deci f 0 (0) = 0.
x
Există şi soluţii mai elementare (de ex. folosind limita a x−1 pentru x →
0).
1
2) Să se determine parametrul real a astfel ı̂ncât funcţia f (x) := − ax
1 + x2
să verifice f (0) = f (1). Pentru a = − 21 să se afle punctele ı̂n care f 0 (x) = 0
şi să se precizeze punctele de extrem.
Rezolvare. Condiţia f (0) = f (1) furnizează a = − 12 . Acum f 0 (x) = 0
devine x4 + 2x2 − 4x + 1 = 0. Ecuaţia admite rădăcina x = 1; ecuaţia de
gradul 3 rămasă x3 + x2 + 2x − 1 = 0 are o singură rădăcină reală, care
este situată pe intervalul (0, 1); o notăm cu α. Acum urmează să decidem
dacă aceste puncte critice sunt şi puncte de extrem. Deoarece f admite pe
[0, 1] cel puţin un maxim şi cel puţin un minim global, iar valorile ı̂n capete
sunt egale, rezultă că α este punct de extrem. Deoarece f ( 12 ) > f (0) = f (1)
rezultă că este un punct de maxim local. În sfârşit, se obţine imediat că
f (x) > f (1) = 1 pentru x > 1; deci 1 este punct de minim local.
3) Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă ı̂n punctele a
şi b. Să se arate că dacă f 0 (a)f 0 (b) < 0, atunci f admite cel puţin un punct
de extrem local ı̂n (a, b).
4) a) f (x) = arcsin x admite x0 = 1 ca punct de maxim (global), dar
funcţia nu este derivabilă ı̂n x0 (deşi f 0 (x0 ) = +∞).
√3
b) f (x) = x2 admite un punct de minim (global) ı̂n 0, deşi nu este
derivabilă ı̂n acest punct: fs0 (0) = −∞ iar fd0 (0) = +∞.
2x
c) Pentru funcţia arcsin 1+x 2 punctele de extrem (global) sunt −1 şi 1,
ı̂n care derivata nu există. Să se exprime funcţia cu arctg şi să se schiţeze
graficul.
5) Se notează cu Pn derivata de ordin n a funcţiei (x2 − 1)n . Arătaţi
că polinomul Pn are gradul n. Toate rădăcinile polinomului Pn sunt reale,
distincte şi situate pe intervalul (−1, 1).
6) Să se arate că există o unică funcţie f : [0, +∞) −→ R astfel ı̂ncât,
pentru fiecare x ∈ [0, +∞) să avem f 3 (x) + xf (x) = 1. Să se arate că f este
f (x)
derivabilă, iar f 0 (x) = − , pentru orice x ∈ [0, +∞).
x + 3f 2 (x)
4.2.5 Teorema lui Lagrange şi consecinţe.

Teorema 3 Fie f : [a, b] → R. Dacă f este continuă pe [a, b] şi derivabilă
pe (a, b), atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) = f 0 (c)(b − a).
Demonstraţie. Considerăm o funcţie auxiliară de forma g(x) = f (x) + λx,

f (b) − f (a)
unde λ = . Această alegerea asigură g(a) = g(b), adică putem
a−b
aplica teorema lui Rolle funcţiei g. Obţinem c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g 0 (c) = 0,
f (b) − f (a)
deci f 0 (c) + λ = 0, adică f 0 (c) = .
b−a
Propoziţia 4 Fie I ⊆ R un interval. Dacă f : I → R este derivabilă pe I

şi f 0 (x) = 0 pe I, atunci f este constantă pe I.
Demonstraţie. Fixăm a ∈ I şi luăm x ∈ I, un punct oarecare. Aplicăm

teorema lui Lagrange pe intervalul cu capetele a şi x şi deducem că există c
ı̂ncât f (x) − f (a) = f 0 (c)(x − a). Dar f 0 (c) = 0 şi deci f (x) − f (a) = 0. Deci
f (x) = f (a), ∀x ∈ I.
Exemplu.
1 π
arctg x + arctg = , ∀x ∈ (0, +∞)
x 2
Propoziţia 5 Fie f : I → R derivabilă pe intervalul I. Dacă f 0 (x) >

0, ∀x ∈ I (resp. f 0 (x) > 0, ∀x ∈ I) , atunci f este (strict) crescătoare pe
I. Dacă f 0 (x) 6 0, ∀x ∈ I (resp. f 0 (x) < 0, ∀x ∈ I), atunci f este (strict)
descrescătoare pe I.
Demonstraţie Fie x1 < x2 . Din Tteorema lui Lagrange, există c ∈ (x1 , x2 )

astfel ı̂ncât f (x2 ) − f (x1 ) = f 0 (c)(x1 − x2 ). Deoarece f 0 (c) > 0, rezultă
f (x2 ) > f (x1 ). Aşadar, ı̂n primul caz, f este crescătoare. Analog se demon-
strează cazul f 0 6 0.
Comentarii. Dacă f este crescătoare pe un interval, atunci f 0 > 0 după
cum rezultă din definiţia derivatei, considerând limite laterale.
Se poate ca f sa fie strict crescătoare pe un interval şi totuşi f 0 să se

anuleze ı̂n unele puncte: cf ex. f (x) := x3 . Aceste puncte vor fi ı̂ntotdeauna
izolate: dacă f este crescătoare pe un interval, dar nu strict, atunci există
două puncte x1 < x2 astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) . Urmează că f este con-
stantă pe intervalul [x1 , x2 ]. Prin urmare, derivata f 0 (x) = 0, ∀x ∈ [x1 , x2 ].
Şirul lui Rolle Fie f : I → R o funcţie derivabilă pe intervalul I. Fie
x1 < x2 două rădăcini consecutive ale derivatei, adică f 0 (x1 ) = f 0 (x2 ) = 0,
dar f 0 (x) 6= 0, ∀x ∈ (x1 , x2 ). Deoarece f 0 are proprietatea Darboux, urmează
că f 0 păstrează semn constant pe intervalul (x1 , x2 ). Aşadar, funcţia f este
strict monotonă pe intervalul (x1 , x2 ).
Dacă f (x1 )f (x2 ) < 0, atunci f are cel puţin o rădăcină pe intervalul
(x1 , x2 ). Din faptul că f este strict monotonă, deducem că f are exact o
rădăcină pe intervalul (x1 , x2 ).
Dacă f (x1 )f (x2 ) > 0, atunci din nou din stricta monotonie, rezultă că f
nu se poate anula pe (x1 , x2 ).
Pentru utilizarea practică a acestor observaţii, se formează un tabel cu
două linii. Pe prima linie se trec punctele ı̂n care se anulează derivata (pre-
supunem că sunt ı̂n număr finit) şi capetele intervalului. Corespunzător, pe
a doua linie, se trec semnele funcţiei f ı̂n acele puncte. Vom separa astfel
rădăcinile ecuaţiei f (x) = 0: pe fiecare subinterval la capetele căruia f are
valori de semne contrare, va exista exact o rădăcină, şi doar pe acestea.
Exemplu. Să se separe rădăcinile ecuaţiei x3 − 3x + 1 = 0.
Ştim deja că această ecuaţie poate avea una sau trei rădăcini reale.
Formăm şirul lui Rolle. Deoarece f 0 (x) = 3x2 − 3, acesta este:
x | −∞ −1 1 +∞
− | − − − −
f | − + − +
Rezultă că ecuaţia are trei rădăcini reale, situate respectiv pe intervalele
(−∞, −1), (−1, 1), (1, +∞).
Verificaţi că rădăcinile sunt: 2 cos 20◦ , 2 cos 140◦ , 2 cos 260◦ .
Metoda nu este limitată la ecuaţiile algebrice. Metode de analiză nu-
merică permit micşorarea semnificativă a intervalelor.
Propoziţia 6 Fie x0 ∈ I, f : I → R o funcţie continuă, derivabilă pe
I \ {x0 }. Dacă există λ := lim f 0 (x), atunci f este derivabilă ı̂n x0 iar
x→x0
f 0 (x0 ) = λ.
Demonstraţie. Pentru fiecare x ∈ I \ {x0 } există cx , situat ı̂ntre x şi
x0 , pentru care
f (x) − f (x0 )
= f 0 (cx )
x − x0
Când x → x0 atunci şi cx → x0 . Cum lim f 0 (cx ) = λ prin ipoteză,

cx →x0
f (x) − f (x0 )
deducem că există lim = λ.
x→x0 x − x0
4.2.6 Exerciţii.
Identităţi
1. Să se stabilească identitatea:
2x
arcsin = 2arctg x, ∀x ∈ [−1, 1]
1 + x2
sin x
2) Se consideră funcţia f : (0, 2π) → R, f (x) := arctg .
1 − cos x
Să se calculeze f 0 şi
lim f (x)
x→0
x>0
Concluzie?
3) (i) Să se verifice că:
1 − x2
arccos = 2arctg x
1 + x2
pentru x ∈ [0, +∞);
(ii) Să se verifice că:
2x
2arctg x + arcsin =π
1 + x2
dacă x ∈ [1, +∞).
2x
Să se discute domeniul de definiţie şi derivabilitatea funcţiei arcsin .
1 + x2
4) (i) Se consideră funcţia f : R → R,
1+x

arctg 1−x , x 6= 1
f (x) =
0 ,x = 1
Să se arate că f este derivabilă pe (−∞, 1) ∪ (1, +∞); există lim f 0 (x), dar
x→1
funcţia f nu este derivabilă ı̂n 1.
(ii) Demonstraţi următoarea formulă:
arctg x + π4 , x ∈ (−∞, 1)

1+x
arctg =
1−x arctg x − 3π4
, x ∈ (1, +∞)
Inegalităţi
1. Să se arate că, oricare ar fi x > 0 are loc dubla inegalitate:
x3
x− < sin x < x
6
2) Să se demonstreze următoarele inegalităţi:

x
< arctg x, ∀x ∈ (0, +∞)
1 + x2
x3 π
tg x > x + , ∀x ∈ (0, )
3 2
| sin b − sin a| 6 |b − a|
b−a b−a π
2
< tg b − tg a < 2
, 06a<b<
cos a cos b 2
x2
3) Folosind eventual inegalitatea x − < ln(1 + x) < x, pentru orice
2
x > 0, să se calculeze

1 2 n
lim 1 + 2 1 + 2 ... 1 + 2
n→+∞ n n n
Intervale de monotonie
Să se determine intervalale de monotonie şi punctele de extrem pentru
funcţia
x3 − 3x2 + 1
1. f : R \ {−1} −→ R f (x) := .
(x + 1)2
2. f : R −→ R, √3
x3 − x2 − x + 1
3. f : R \ {−2, 1} −→ R,
|x| 1
+
x+2 x−1
p
4. f : R −→ R, f (x) := x + |x2 − 1| .
p
5. f : R −→ R, f (x) := 2x + |x2 − x| .
s
S x + 1
6. f : (−∞, −1)) (−1, +∞) −→ R, f (x) := x +
.
x − 1
7. f : [0, +∞) −→ R, f (x) := ex − xe .
Indicaţii. Se poate observa că f 0 (1) = f 0 (e) = 0.

Se poate observa că derivata a patra este strict pozitivă.
8. Să se precizeze intervalele de monotonie şi extremele (locale) ale
funcţiei f : R → R
f (x) := 2x − x2

funcţiei f : R → R, p
f (x) := |x2 − 1| − x

funcţiei f : (0, +∞) → R,
1
f (x) := x x
12) Să se discute, ı̂n funcţie de parametrul a, monotonia funcţiei f :

x+a
1
(0, +∞) → R, f (x) := 1 + .
x
13) Să se determine punctele de extrem ale funcţiilor: f (x) = 2x6 −x3 +3;
g(x) = 2 cos x + x2 .
p
14) Să se reprezinte grafic funcţia f : R → R, f (x) := |x2 − 1| − x.
15) Să se reprezinte grafic funcţia f : D → R, f (x) := arccos(4x3 − 3x)
(D fiind domeniul maxim de definiţie).
1 √
16) Să se reprezinte grafic funcţia f : D −→ R, f (x) := x + + x2 − x.
px
17) Să se reprezinte grafic funcţia f : D −→ R, f (x) = 1 + (x − 1)ex
(D fiind domeniul maxim de definiţie).
18) Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, cu derivata crescătoare pe
[0, 1]. Dacă f (0) = f (1) = 0, să se arate că f (x) 6 0, pentru orice x ∈ [0, 1].
Derivabilitate
1. Să se studieze derivabilitatea funcţiei f : (0, +∞) → R,
ln x
x−1
, x 6= 1
f (x) =
1 ,x = 1
2) Fie
√ √
f (x) = 2arctg x + arctg (2x + 3) + arctg (2x − 3)
3x(1 − x2 )
g(x) = arctg
x4 − 4x2 + 1
Să se compare f 0 cu g 0 . Concluzie?
4.2.7 Regula lui l’Hôpital

Teorema 4 (Teorema lui Cauchy.) Fie f : [a, b] → R, g : [a, b] → R
două funcţii care ı̂ndeplinesc condiţiile: f, g sunt continue pe [a, b], f, g sunt
derivabile pe (a, b), g 0 (x) 6= 0 pentru orice x ∈ (a, b). Atunci există c ∈ (a, b)
astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) f 0 (c)
= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
Demonstraţie. Verificăm ı̂ntâi că g(a) − g(b) 6= 0. Acest fapt se demon-

strează prin reducere la absurd. Dacă g(a) = g(b) atunci se aplică teorema
lui Rolle funcţiei g şi deducem existenţa unui punct c ∈ (a, b) cu g 0 (c) = 0,
ceea ce contrazice ipoteza.
Ca ı̂n demonstraţia teoremei lui Lagrange, luăm o funcţie ajutătoare de
forma
h(x) = f (x) + λg(x).
f (a) − f (b)
Pentru λ := , funcţia h : [a, b] → R ı̂ndeplineşte ipotezele teo-
g(a) − g(b)
remei lui Rolle. Punctul a determinat astfel, satisface concluzia teoremei
noastre.
Teorema 5 Fie f, g : [a, b] → R. Presupunem că:

(i) f, g sunt continue pe [a, b) şi derivabile pe (a, b) .
(ii) f (a) = f (b) = 0.
(iii) g 0 (x) 6= 0 pe (a, b).
f 0 (x)
(iv) există lim 0
= λ ∈ R.
x → a g (x)
x > a
f (x)
Atunci există lim = λ.
x → a g(x)
x > a
Demonstraţie. Vom face demonstraţia ı̂n cazul λ ∈ R, cazul λ = ±∞ fiind

mai simplu. Aplicăm teorema lui Cauchy pe [a, x] unde a < x < b. Există
f (x) f (x) − f (a) f 0 (cx )
cx ∈ (a, x) ı̂ncât = = 0 . Când x → a, avem cx → a
g(x) g(x) − g(a) g (cx )
f (x)
şi deci lim = λ ∈ R.
x → a g(x)
x > a
Teorema 6 Fie f, g : [a, b] → R. Presupunem că:

(i) f, g sunt continue pe [a, b) şi derivabile pe (a, b) .
(ii) lim |g(x)| = +∞
x → a
x > a
(iii) g 0 (x) 6= 0 pe (a, b).
f 0 (x)
(iv) există lim 0
= λ ∈ R.
x → a g (x)
x > a
f (x)
Atunci există lim = λ.
x → a g(x)
x > a
Demonstraţie. Vom face demonstraţia ı̂n cazul λ ∈ R, cazul λ = ±∞

fiind mai simplu. Datorită limitei infinite pentru g, trebuie să transformăm
expresia ı̂ntr–un mod mai sofisticat. Şi anume, pentru orice x, x1 ∈ (a, b) are
loc identitatea:
f (x) f (x) − f (x1 ) f (x1 ) g(x1 ) f (x) − f (x1 )
= + −
g(x) g(x) − g(x1 ) g(x) g(x) g(x) − g(x1 )
Fie ε > 0. Alegem δ > 0 pentru care 0 < x − a < δ ⇒

0
f (x) ε

g 0 (x) − λ <
3
Fixăm x1 ∈ (a, b) cu 0 < x1 −a < δ. Deoarece lim |g(x)| = +∞ există

x → a
x > a
δ1 > 0 astfel ı̂ncât pentru orice 0 < x − a < δ1 să avem

f (x1 ) ε g(x1 ) ε
g(x) < 3 şi g(x) < 3λ + ε

Folosind teorema lui Cauchy, pentru fiecare asemenea x există cx ı̂ntre x şi
x1 cu
f (x) − f (x1 ) f 0 (cx )
= 0
g(x) − g(x1 ) g (cx )
Mai avem:

f (x) − f (x1 ) f (x) − f (x1 ) ε
6 − λ + |λ| < |λ| +
g(x) − g(x1 ) g(x) − g(x1 ) 3
Deci, pentru 0 < x − a < min(δ, δ1 ) avem:

0
f (x) f (cx ) f (x1 ) g(x1 )
|λ| + ε < ε

g(x) − λ 6
g 0 (cx ) − λ + +
g(x) g(x) 3
Comentariu. Nu se cere ca şi numărătorul să aibă limita ∞. Există
numeroase alte forme pentru regula lui l’Hôpital.
4.2.8 Exerciţii.
Să se calculeze (folosind regula lui l’Hôpital sau dezvoltări cu rest Peano):
x − sin x
lim
x→0 x(ex+ e−x − 2)
√
x2 (x − ln(1 + x))(x2 + x6 + x4 )
lim
x→0 ex + e−x − 2 cos x − 2x2
x2 − sin2 x
lim 2 2
x→0 ex + e−x − 2
sin x − tg x
lim
x→0 arcsin x − arctg x
x3 (x − ln(1 + x))
lim
x→0 x3 + 6(sin x − x)
6 ln(1 + x) − 6x + 3x2 − 2x3

lim x2
x→0
e− 2 − cos x
x2
cos x − e− 2
lim
x→0 x4
x − sin x
lim
x→0 x(ex+ e−x − 2)
√
x2 (x − ln(1 + x))(x2 + x6 + x4 )
lim
x→0 ex + e−x − 2 cos x − 2x2
2. Fie f : (−1, 1) −→ R o funcţie derivabilă. Se defineşte funcţia g :
(−1, 1) −→ R prin:
 f (x)−f (0)
 x
, x 6= 0
g(x) :=
f 0 (0) , x=0

a) Să se dea un exemplu de funcţie f , pentru care g să nu fie derivabilă.

b) Să se indice o condiţie suficientă asupra funcţiei f astfel ı̂ncât g să fie
derivabilă.
√
3) Să se calculeze derivata funcţiei f : R → R, f (x) := ex − 1 − x.
4) Să se studieze derivabilitatea funcţiei f : (0, +∞) → R,
ln x
x−1
, x 6= 1
f (x) =
1 ,x = 1
5) Să se studieze derivabilitatea, până la ordinul doi inclusiv, pentru funcţia

f : R → R, sin x
x
, x 6= 0
f (x) =
1 ,x = 0
6) Să se studieze derivabilitatea, până la ordinul doi inclusiv, pentru funcţia

f : R → R, 1
ex , x < 0
f (x) :=
0 ,x > 0
4.3 Derivate de ordin superior

Fie D o mulţime şi f : D → R o funcţie derivabilă pe D. În acest caz, putem
vorbi de funcţia derivată f 0 : D → R.
Definiţia 3 Spunem că funcţia f : D → R este de două ori derivabilă ı̂n

x0 ∈ D dacă f este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a punctului x0 şi f 0 este
derivabilă ı̂n x0 .
În general, f : D → R este de p ori derivabilă ı̂n x0 ∈ D dacă f este de
p − 1 ori derivabilă pe o vecinătate a lui x0 şi derivata sa de ordin p − 1,
notată f (p−1) este derivabilă ı̂n x0 .
4.3.1 Funcţii convexe

În cele ce urmează, I desemnează un interval deschis din R.
Definiţia 4 f : I → R se numeşte convexă dacă:
f (λx1 + (1 − λ)x2 ) 6 λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 )
oricare ar fi x1 , x2 ∈ I, λ ∈ [0, 1].

4.3. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR 89
Lema 1 f : I → R este convexă dacă şi numai dacă: oricare ar fi x1 <

x2 < x3 din I, are loc:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 )
6 6
x2 − x1 x3 − x1 x3 − x2
x2 − x1
Demonstraţie. Notând λ := avem λ ∈ [0, 1] şi x2 = λx3 +(1−λ)x1 .
x3 − x1
Inegalitatea propusă devine:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 )
6 6
λ(x3 − x1 ) x3 − x1 (1 − λ)(x3 − x2 )
După efectuarea calculelor, fiecare din cele două inegalităţi este echivalentă
cu: f (x2 ) 6 λf (x3 ) + (1 − λ)f (x1 ).
Teorema 7 (i) Dacă f este derivabilă, atunci f este convexă dacă şi numai
dacă f 0 este crescătoare.
(ii) Dacă f este de două ori derivabilă, atunci f este convexă dacă şi
numai dacă f 00 > 0.
Demonstraţie (i) Dacă f 0 este crescătoare, să definim funcţia
f (b) − f (a)
g(x) := f (x) − f (a) + (x − a)
b−a
Deoarece şi g 0 rezultă crescătoare, urmează că există un punct c ∈ (a, b)
pentru care g 0 (x) 6 0, ∀ x ∈ (a, c) şi g 0 (x) > 0, ∀ x ∈ (c, b). Rezultă
g(x) 6 0, ∀x ∈ (a, b).
Reciproc, dacă f este convexă, iar x1 < x2 , atunci pentru orice x ∈
(x1 , x2 ) avem:
f (x) − f (x1 ) f (x2 ) − f (x1 ) f (x) − f (x2 )
6 6
x − x1 x2 − x1 x − x2
de unde, prin trecere la limită, se obţine f 0 (x1 ) 6 f 0 (x2 ).
(ii) Rezultă din faptul că f 00 > 0 dacă şi numai dacă f 0 este crescătoare.
4.3.2 Formula lui Taylor

Fie I ⊆ R un interval, x0 ∈ I şi f : I → R o funcţie de n ori derivabilă ı̂n x0 .
Aceasta presupune că f este de n − 1 ori derivabilă pe o ı̂ntreagă vecinătate
a lui x0 .
Vom asocia următorul polinom:
f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) 2 f (n) (x0 )
Tn (x) := f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n
1! 2! n!
Propoziţia 7 Pentru fiecare 0 6 k 6 n avem
Tn(k) (x0 ) = f (k) (x0 )
Demonstraţie. Evident Tn (x0 ) = f (x0 ). Apoi
f 00 (x0 ) f (n) (x0 )

Tn0 (x) = f 0 (x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n−1
1! (n − 1)!
deci Tn0 (x0 ) = f 0 (x0 ) Prin recurenţă, pentru k 6 n avem
f (k+1) (x0 ) f (n) (x0 )

Tn(k) (x) = f (k) (x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n−k
1! (n − k)!
(k)
de unde Tn (x0 ) = f (k) (x0 ).
(k)
Desigur, Tn ≡ 0 pentru k > n + 1, deoarece Tn are grad cel mult n.
În cele ce urmează, vom stabili două proprietăţi ale ”restului” Rn (x) :=
f (x) − Tn (x).
4.3.3 Formula lui Taylor cu restul lui Peano

Teorema 8 Fie I un interval deschis şi f : I → R o funcţie de n ori
derivabilă ı̂n x0 ∈ I. Atunci există o funcţie ω : I → R astfel ı̂ncât
f 0 (x0 ) f 00 (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + . . .
1! 2!
f n (x0 )
+ (x − x0 )n + ω(x)(x − x0 )n , ∀x ∈ I.
n!
şi
lim ω(x) = 0
x→x0
Demonstraţie. În mod necesar
f (x) − Tn (x)
ω(x) =
(x − x0 )n
pentru x 6= x0 . Avem de arătat că
f (x) − Tn (x)
lim =0
x→x0 (x − x0 )n
Având o nedeterminare de forma 00 , se aplică regula lui l’Hospital. Problema

revine la calculul limitei
f 0 (x) − Tn0 (x)
lim
x→x0 n(x − x0 )n−1
Continuând aplicarea regulii, ajungem la

(n)
f (n) (x) − Tn (x)
lim =0
x→x0 n!
Notaţie. În cele ce urmează vom folosi notaţia o(f ) pentru a desemna
o funcţie g (definită ı̂ntr–o vecinătate a lui 0), care are proprietatea că
g(x)
lim = 0.
x→0 f (x)
Această notaţie ne scuteşte de precizarea, la fiecare etapă, a formei exacte

a lui g, reţinând doar faptul că este neglijabilă faţă de f . În funcţie de context,
se poate ca limita să fie considerată la +∞.
În cazul particular x0 = 0 se obţine formula lui MacLaurin:
f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n

(∗) f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + o(xn )
1! 2! n!
Propoziţie. (i) Dacă P este o funcţie polinom, cu proprietatea că, pentru
orice n > 0 avem P (n) (0) = 0, atunci P ≡ 0.
(ii) Dacă P este o funcţie polinom de grad cel mult n, atunci P = o(xn )
implică P ≡ 0.
Demonstraţie. (i) Urmează din scrierea
P 0 (0) P (n) (0) n

P (x) = P (0) + x + ... + x
1! n!
(dacă P este de grad n).
(ii) Prin inducţie după n: cazul n = 0 este imediat. Acum ipoteza
a0 + a1 x + . . . + an xn
lim =0
x→0 xn
implică a0 = 0 şi deci se reduce la n − 1.
Exemple. În particular, au loc următoarele dezvoltări limitate ale unor
funcţii elementare:
a) f : R → R, f (x) = ex . În acest caz, f (n) (x) = ex , deci f (n) (0) = 1.
Obţinem
x x2 xn
ex = 1 + + + ... + + o(xn ), ∀x ∈ R
1! 2! n!
b) Fie f : R → R, f (x) = sin x. Prin recurenţă avem

π
f (n) (x) = sin(x + n )
2
Deci
x x3 (−1)n−1 2n−1
sin x = − + ... + x + o(x2n )
1! 3! (2n − 1)!
Analog,
x2 x4 n x
2n
cos x = 1 − + + . . . + (−1) + o(x2n+1 )
2! 4! (2n)!
c) f : (−1, ∞) → R, f (x) = ln(1 + x). Avem: f 0 (x) = 1
1+x
, f 00 (x) =
1 (n) (n−1)!
− (1+x) 2,..., f (x) = (−1)n−1 (1+x) n.
Deci,
x x2 x3 x4 xn
ln(1 + x) = − + − + . . . + (−1)n−1 + o(xn )
1 2 3 4 n
d)
α α(α − 1) α(α − 1) . . . (α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + x+ + ... + x + o(xn )
1! 2! n!
pentru x > −1 şi α ∈ R.
4.3.4 Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange

Vom avea nevoie de următoarea extindere a teoremei lui Rolle:
Teorema 9 Fie f : [a, b] → R o funcţie cu derivata de ordin n > 1 continuă
pe [a, b] şi derivabilă de n + 1 ori pe (a, b). Presupunem că:
f (k) (a) = 0, pentru fiecare 0 6 k 6 n
f (b) = 0
Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (n+1) (c) = 0.
Demonstraţie. Din teorema lui Rolle, există c1 ∈ (a, b) pentru care

f (c1 ) = 0. Aplicăm acum teorema lui Rolle funcţiei f 0 pe intervalul [a, c1 ].
0
Se obţine astfel prin recurenţă un şir ck ; iar c := cn+1 convine.

Teorema 10 Fie I interval deschis şi f : I → R de n + 1 ori derivabilă pe
I. Atunci pentru x0 şi x ∈ I există ξ ı̂ntre x şi x0 astfel ı̂ncât
f 0 (x0 ) f (n) (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n +
1! n!
(n+1)
f (ξ)
+ (x − x0 )n+1 .
(n + 1)!
Demonstraţie. Se aplică generalizarea teoremei lui Rolle funcţiei
g(t) := f (t) − Tn (t) − A(t − x0 )n+1
unde A este ales astfel ı̂ncât g(x) = 0. De fapt:
f (x) − Tn (x)
A=
(x − x0 )n+1
Există ξ ı̂ntre x şi x0 pentru care g (n+1) (ξ) = 0. Avem:
g (n+1) (t) = f (n+1) (t) − A (n + 1)!
oricare ar fi t ∈ (a, b). Inlocuind t = ξ obţinem
0 = f (n+1) (ξ) − k (n + 1)!.
Combinând
f (b) − Tn (b)
A=
(b − a)n+1
cu
0 = f (n+1) (ξ) − A (n + 1)!
obţinem
f (n+1) (ξ)
f (x) = Tn (x) + (x − x0 )n+1 .
(n + 1)!
În cazul particular x0 = 0, se obţine formula lui MacLaurin:
f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) (ξ) n+1

f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + x .
1! 2! n! (n + 1)!
4.3.5 Exerciţii.
1) Fie f : [0, +∞) −→ R o funcţie de două ori derivabilă pe [0, +∞).√Dacă
|f (x)| 6 A şi |f 00 (x)| 6 B, pentru orice x ∈ [0, +∞), atunci |f 0 (x)| 6 2 AB,
pentru orice x ∈ [0, +∞).
Soluţie. Pentru x ∈ (0, +∞) fixat, pentru fiecare h > 0, există θ ∈ (0, 1)
astfel ı̂ncât
h2
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + f 00 (x + θh)
2
De aici:
f (x + h) − f (x) h 00
f 0 (x) = − f (x + θh)
h 2
deci:
2A hB
|f 0 (x)| 6
+
h 2
r
A
Scriind această inegalitate pentru h := 2 , se obţine rezultatul.
B
x2
cos x − e− 2
lim
x→0 x4
0
Soluţie. Fiind nedeterminare de tip , putem aplica regula lui l’Hôpital.
0
Se obţine:
x2
− sin x + xe− 2
4x3
0
Fiind din nou nedeterminare de tip continuăm cu:
0
x2 x2
− cos x + e− 2 − x2 e− 2
12x2
În acest punct, putem observa desfacerea:

" 2 #
− x2
1 1 − cos x x2 e − 1 1
2
− e− 2 + 2
−→ −
12 x x 12
fie se continuă cu aplicarea regulii:

x2 x2
sin x − 3xe− 2 + x3 e− 2 1 sin x 1 x2 1 x2 1
= + x2 e− 2 − e− 2 −→ −
24x 24 x 24 8 12
Calculele sunt ı̂nsă cu mult mai simple dacă utilizăm dezvoltările:
x2 x4
cos x = 1 − + + o(x5 )
2! 4!
x2 x2 x4
e− 2 = 1 − + + o(x5 )
2 2!22
Se obţine:
x2
cos x − e− 2 x2 x4 x2 x4

1 5 1
4
= 4 1− + −1+ − 2
+ o(x ) = − + o(x)
x x 2! 4! 2 2!2 12
3) Dacă f este funcţie polinom de grad cel mult n, atunci f ≡ Tn .

4) Să se determine a, b ∈ R pentru care
√ √

2 3 b
lim n n3 + n2 + n + 1 − n2 + 1 + a +
n→+∞ n
există şi este diferită de 0.
Soluţie. Folosind dezvoltarea cu rest Peano:
√ x x2 5x3
3
1+x=1+ − + + o(x3 )
3 9 81
√ x
1 + x = 1 + + o(x)
2
rezultă:
√

3 1 1 1 1 1 1 2 5 1
n3 + n2 +n+1=n 1+ + 2+ 3 − 2
+ 3 + 3 +o
3 n n n 9 n n 8n n2
√

2
1 1
n +1=n 1+ +o
2n n3
de unde:
√ √

3 b 1 5 1 14 1
n3 + n2 + n + 1− n2 + 1+a+ = a+ + b− + +o
n 3 18 n 81 n2 n2
1 5 14
Deci a = − ; b = iar limita este .
3 18 81
5) Fie f : (−1, 1) → [0, +∞) o funcţie de trei
p ori derivabilă,
p cu f (0) = 0. Să
3
se discute derivabilitatea ı̂n 0 a funcţiilor f (x) şi f (x).
Funcţia f fiind pozitivă şi f (0) = 0, rezultă că 0 este punct de minim, deci
f 00 (0) 2
f 0 (0) = 0. Astfel: f (x) = x + o(x2 ). Obţinem că există derivatele
p 2
laterale ı̂n 0 pentru f (x):
p r r
f (x) f 00 (0) f 00 (0)
lim = lim + o(1) =
x→0 x x→0 2 2
x>0 x>0
r
f 00 (0)
Analog, derivata la stânga este − . În concluzie, dacă f 00 (0) = 0,
p 2
atunci f (x) este derivabilă ı̂n 0, cu derivata egală cu 0.
p f 00 (0) 2 f 000 (0) 3

Pentru funcţia 3 f (x) se foloseşte scrierea f (x) = x + x + o(x3 )
2 3!
şi se caută eventuala limită ı̂n 0 pentru
r
00 f 000 (0)
3 f (0)
x−1 + + o(1)
2 6
Pentru existenţa derivatei,p condiţia f 00 (0) = 0 este necesară. Reciproc, dacă
f 00 (0)r= 0, atunci funcţia f (x) este derivabilă ı̂n 0, iar valoarea derivatei
3
000
3 f (0)
este .
6
π π
6) Se consideră funcţia f : − , − −→ R definită prin f (x) := (2 sin x)tg 3x .
6 6
f (x) − l
Să se calculeze l := limπ f (x) şi limπ π .
x→ 6 x→ 6 x −
6
π
Pentru simplificarea calculelor, notăm y := x − . Astfel funcţia f devine
6
1 1 √
√ − − ln(cos y + 3 sin y)
f (y) = (cos y + 3 sin y) tg 3y = e tg 3y
Deoarece are loc dezvoltarea cu rest Peano:
√ √
ln(cos y + 3 sin y) = 3y − 2y 2 + o(y 2 )
1 1
− = − + y + o(y)
tg 3y 3y
obţinem:
√ √
3 2 3
− y + o(y) −

2y
f (y) = e 3 e 3 =e 3 1+ + o(y)
3
√ √
3 3
− 2 −
de unde l = e 3 , iar a doua limită este e 3 .
3
7) Pentru ce valoare a lui n ∈ N, limita
6 sin x3 + x3 (x6 − 6)
lim
x→0 xn
există, este finită şi diferită de 0?
Folosind dezvoltarea limitată
x9 x15
sin x3 = x3 − + + o(x20 )
6 120
1
deducem că n = 15, iar limita este .
20
x 2x
xx −
lim 2
x sin 2x
x → 0 xsin x −
x>0 2
Folosind scrierea uv = ev ln u se obţin dezvoltările cu rest Peano:
xx = 1 + x ln x + o(x ln x)
x 2x x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2 2
sin x
x = 1 + x ln x + o(x ln x)
x sin 2x x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2 2
ceea ce arată că limita căutată este 1.
9) Se consideră funcţia f : R \ {0} → R,
1 √
f (x) := e x x2 + x + 1 arctg x
Să se determine asimptotele oblice, precum şi poziţia graficului funcţiei faţă
de aceste asimptote.
Folosim următoarele dezvoltări cu rest Peano:

1 1 1 1
e =1+ + 2 +o
x
x 2x x2
√

1 3 1
x2 + x + 1 = |x| 1 + + 2 +o
2x 8x x2

π 1 1
arctg x = (sgn x) − + o
2 x x2
Deci, pentru x > 0:

π 3π 11π − 24 1
f (x) = x + −1 + +o
2 4 16x x
π 3π
ceea ce arată că y = x+ − 1 este asimptota oblică la +∞, iar graficul
2 4
se află (pentru valori destul de mari ale lui x) deasupra asimptotei (deoarece
11π − 24 > 0).
Analog, pentru x < 0 avem:

π 3π 11π + 24 1
f (x) = x + +1 + +o
2 4 16x x
10) Se consideră funcţia f : (1, +∞) → R,

1
f (x) := xx − ln2 x
x
Să se determine asimptota oblică, precum şi poziţia graficului funcţiei faţă
de aceste asimptotă.
ln x
Deoarece lim = 0, putem scrie:
x→+∞ x
ln x ln2 x
2
1 ln x
xx = 1 + + + o
x 2x2 x2
ln2 x ln3 x
3
ln x
Notând u(x) := + 2
+o , avem lim u(x) = 0, deci:
x 2x x2 x→+∞
ln4 x
3
xx
1
2 ln x
x = x + ln x + +o
2x x
Rezultă că asimptota este y = x, iar graficul funcţiei este deasupra asimp-
totei.
11) (i) Să se justifice următoarele dezvoltări
x3 x5 x2n+1
arctg x = x − + − . . . + (−1)n + o(x2n+2 )
3 5 2n + 1
x3 (2n − 1)!! x2n+1
arcsin x = x + + ... + + o(x2n+2 )
6 (2n)!! 2n + 1
(ii) Să se determine a, b, c ∈ R pentru care tg x = ax + bx3 + cx5 + o(x5 ).
1
Rezolvare. (i) Fie f (x) := arctg x. Deoarece f 0 (x) = , unicitatea
1 + x2
demonstrată ı̂n exerciţiul precedent garantează că (f 0 )(2n) (0) = (−1)n (2n)!;
(f 0 )(2n+1) (0) = 0.
Analog, din scrierea
∞
1
X (2n − 1)!! n
(1 − x2 )− 2 = 1 + (−1)n x
n=1
(2n)!!
4.4. TRANSFER DE DERIVABILITATE. 99
se obţine dezvoltarea
∞
X (2n − 3)!! xn
arcsin x = x + (−1)n−1
n=2
(2n − 2)!! n
(ii) Calculul primelor 5 derivate ale funcţiei tg este destul de complicat.

Vom folosi identificarea coeficienţilor: sin x = (a + bx3 + cx 5
+ o(x5 )) cos x se
x3 x5 x2 x4

+ o(x5 ) = a + bx3 + cx5 + o(x5 ) 1 − + o(x5 )

mai scrie: x − + +
3! 5! 2! 4!
adică:
x3 x5

5
a 3 b a
x− + + o(x ) = ax + b − x + c− + x5 + o(x5 )
3! 5! 2! 2! 4!
1 2
Astfel: a = 1; b = ; c = .
3 15
Observaţie. Acest procedeu permite determinarea unei relaţii de recurenţă
pentru coeficenţii funcţiei tangentă.
4.4 Transfer de derivabilitate.

Teoremă (Derivarea şirurilor de funcţii) Fie fn : [a, b] → R un şir de
funcţii derivabile pe [a, b].
Presupunem că fn0 este uniform convergent pe [a, b] la o funcţie g; şi există
x0 ∈ (a, b) astfel ı̂ncât (fn (x0 )) este convergent.
Atunci:
(i) (fn ) este uniform convergent pe [a, b] la o funcţie f ;
(ii) f este derivabilă pe (a, b) iar f 0 = g.
Demonstraţie. (i) Vom arăta că (fn ) este şir Cauchy uniform pe [a, b].
Folosim inegalitatea:
|fn (x) − fm (x)| 6 |fn (x) − fn (x0 ) − (fm (x) − fm (x0 ))| + |fn (x0 ) − fm (x0 )|
Pentru primul termen, folosim teorema lui Lagrange, aplicată funcţiei fn −fm :
|fn (x) − fn (x0 ) − (fm (x) − fm (x0 ))| 6 (b − a)|fn0 (c) − fm
0
(c)|
(ii) Fie y0 ∈ [a, b] un punct ı̂n care arătăm că f este derivabilă şi f 0 (y0 ) =
g(y0 ). Considerăm şirul de funcţii ϕn : [a, b] → R definit astfel:

fn (x) − fn (y0 )
, x 6= y0


x − y

0
ϕn (x) :=

f 0 (y )


n 0 ,x = y 0
Aceste funcţii sunt evident continue pe [a, b].

Conform primului punct, acest şir converge punctual la funcţia ϕ : [a, b] →
R definită astfel:

f (x) − f (y0 )
, x 6= y0


x − y

0
ϕ(x) :=


 g(y ) 0 ,x = y 0
Verificăm acum că (ϕn )n este şir Cauchy uniform pe [a, b].

fn (x) − fn (x0 ) fm (x) − fm (x0 )
|ϕn (x) − ϕm (x)| 6
− =
x − x0 x − x0

1
((fn (x) − fm (x)) − (fn (x0 ) − fm (x0 ))) 6 sup |(fn − fm )0 (c)|

=
x − x0 c∈[a,b]
Deci ϕn −→ ϕ uniform pe [a, b]. Aplicând teorema de transfer a continuităţii,

deducem că ϕ este continuă ı̂n y0 , adică există lim ϕ(x) şi este egală cu ϕ(y0 ).
x→y0
Dar:
g(y0 ) = ϕ(y0 ) = lim ϕ(x) = f 0 (x0 )
x→y0
sin nx
Exemple. 1. Şirul fn (x) := √ este uniform convergent la 0, dar
n
şirul derivatelor nu converge ı̂n nici un punct.
2. Şirul fn (x) := n1 arctg nx este uniform convergent pe R la 0, dar
fn0 (x) = 1+n12 x2 converge punctual la funcţia g, egală cu 0 peste tot, cu
excepţia g(0) = 1.
Teorema nu este aplicabilă pe (0, +∞), deşi concluzia este adevărată.
2 2
3. Şirul fn (x) := e−n x este punctual convergent la 0, peste tot, cu
2 2
excepţia lui x = 0, când are limita 1. Şirul derivatelor fn0 (x) = −2n2 xe−n x
este punctual convergent la 0, dar nu şi uniform. Acest fapt se√ constată
2 2 1 n 2
direct, deoarece fn00 (x) = 2n2 e−n x (2n2 x2 − 1) iar fn0 ( √ ) = − √ .
n 2 e
1
4. Şirul fn (x) := ln(1 + n2 x2 ) este punctual convergent la 0 peste tot.
2n
nx
Şirul derivatelor fn0 (x) = este punctual convergent la 0, dar nu şi
1 + n2 x2
n(1 − n2 x2 )
uniform. Acest fapt se constată direct, deoarece fn00 (x) = iar
(1 + n2 x2 )2
1 1
fn0 ( ) = .
n 2
x
5. Şirul fn (x) := este uniform convergent la 0. Dar şirul derivatelor
1 + n2 x2
1 − n2 x2
fn0 (x) = nu este uniform convergent, având limita punctuală
(1 + n2 x2 )2
egală cu 0 peste tot, ı̂n afară de 0.
4.4.1 Aplicaţii
(i) Serii Fourier Pentru seriile Fourier, deducem o condiţie (foarte restric-
tivă), care garantează derivabilitatea termen cu termen:
X∞
dacă n (|an | + |bn |) < +∞, atunci funcţia
n=1
∞
X
f (x) := (an cos nx + bn sin nx)
n=0
este bine definită şi derivabilă pe R, iar

∞
X
f 0 (x) = (bn cos nx − an sin nx)
n=1
∞
X
(ii) Serii de puteri. Fie an xn o serie de puteri, având raza de
n=0
∞
X
convergenţă R > 0. Atunci funcţia sumă f (x) := an xn este definită şi
n=0
∞
X
derivabilă pe (−R, R), iar f 0 (x) = (n + 1)an+1 xn , ∀x ∈ (−R, R).
n=0
f (n) (0)
Deci f este ı̂n realitate indefinit derivabilă, iar an = . În particular.
∞ ∞
n!
X X
dacă an x n = bn xn , ∀x ∈ (−R, R), atunci an = bn , ∀n > 0.
n=0 n=0
∞
X
Invers, fie f (x) = an xn , ∀x ∈ (−R, R). Fie F o funcţie derivabilă pe
n=0
(−R, R), cu F 0 = f . Atunci
∞
X an n+1
F (x) = F (0) + x
n=0
n+1
În adevăr, seria din membrul doi este convergentă pe (−R, R), iar seria
derivatelor este uniform convergentă la f pe fiecare interval [−r, r], 0 < r <
R.
4.4.2 Funcţii analitice.

Definiţie. Fie I ⊆ R un interval deschis. Funcţia f : I → R se numeşte
(real) analitică (pe I) dacă, pentru fiecare x0 ∈ I există δ > 0 şi (an )n>0
astfel ı̂ncât ∞
X
f (x) = an (x − x0 )n
n=0
∀x ∈ (x0 − δ, x0 + δ).
Există funcţii indefinit derivabile, care totuşi nu sunt analitice. Astfel,
funcţia f : R → R definită prin:
−1
e x2 , x 6= 0
f (x) =
0 ,x = 0
este indefinit derivabilă, iar f (n) (0) = 0, ∀n > 0; nefiind identic nulă, rezultă
că f nu este analitică.
Nu este adevărat că raza de convergenţă R este cel mai mare număr,
pentru care funcţia să fie analitică ı̂n (−R, R). În adevăr, considerând funcţia
f : R → R definită prin:
1
f (x) = 2
x +1
f este analitică ı̂n R. Totuşi R = 1. Explicaţia se obţine considerând funcţia
1
f (x) = 2 , care este derivabilă ı̂n C \ {−i, i}.
x +1
Aplicaţie. Fie I ⊆ R interval deschis; f : I → R o funcţie indefinit
derivabilă pe I.
f este analitică pe I dacă şi numai dacă pentru fiecare [a, b] ⊂ I există
M (depinzând de a, b) astfel ı̂ncât pentru orice n > 0 să avem
max |f (n) (x)| 6 M n n!

x∈[a,b]
Demonstraţie. Dacă are loc majorarea, deducem că restul Lagrange se

majorează cu:
(n+1)
f (ξ) n+1

(x − x 0 ) 6 M n+1 |x − x0 |n+1
(n + 1)!
1 1
Deci, pentru orice x ∈ (x0 − M
, x0 + M
) are loc egalitatea
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n=0
n!
Pentru reciprocă se folosesc unele fapte de analiză complexă.

Exemplu. Fie f una din funcţiile sin sau cos. Deoarece |f (n) (x)| 6 1,
∀x ∈ R, deducem egalităţile:
∞ ∞
X x2n+1 X x2n
sin x = (−1)n ; cos x = (−1)n , ∀x ∈ R
n=0
(2n + 1)! n=0
(2n)!
4.4.3 Câteva dezvoltări remarcabile.

(i) Dezvoltarea
∞
x
X xn
e :=
n=0
n!
pentru orice x ∈ R a fost obţinută anterior.
De asemenea, dezvoltările:
∞ ∞
X x2n+1
n
X x2n
sin x = (−1) ; cos x = (−1)n , ∀x ∈ R
n=0
(2n + 1)! n=0
(2n)!
au fost obţinute din dezvoltarea limitată, rest Lagrange.

(ii) Fie
∞
X xn+1
f (x) := (−1)n
n=0
n+1
1
f este bine definită şi derivabilă pe (−1, 1], iar f 0 (x) = . Deducem
1+x
∞
X xn+1
ln(1 + x) = (−1)n , ∀x ∈ (−1, 1]
n=0
n+1
(iii) Verificăm că:

∞
α
X α.(α − 1) . . . (α − n + 1)
(1 + x) = 1 + .xn , ∀x ∈ (−1, 1)
n=1
n!
(pentru fiecare α ∈ R).

Notând cu f suma seriei, deducem că f este bine definită şi derivabilă
pe (−1, 1). Prin calcul se verifică identitatea (1 + x)f 0 (x) = αf (x). Această
relaţie arată că funcţia f (x)(1 + x)−α este o constantă pe (−1, 1), de unde
afirmaţia.
Semnalăm următoarele cazuri particulare importante:
* dacă α este număr natural, atunci se obţine binomul lui Newton (dez-
voltarea fiind valabilă pentru orice x ∈ R);
* dacă α este ı̂ntreg negativ, atunci:
∞
1 X
= (−1)k Cn+k−1
k
.xk
(1 + x)n k=0
* În sfârşit, pentru α = 1/2, respectiv α = −1/2, au loc dezvoltările:

∞
1/2
X (2n − 3)!! n
(1 + x) =1+ (−1)n x
n=1
(2n)!!
∞
X (2n − 1)!! n
(1 + x)−1/2 = 1 + (−1)n x
n=1
(2n)!!
4.4.4 Exerciţii.
1) Să se arate că funcţia f : R → R definită prin:
 1
 e− x2


, x 6= 0
f (x) =



0 ,x = 0
are derivate de orice ordin şi f (n) (0) = 0, pentru orice n ∈ N.

Să se obţină un exemplu de funcţie ne–identic nulă f : R → R indefinit
derivabilă, cu proprietatea că f (x) = 0, pentru orice |x| > 1.
2) fn (x) := n1 cos nx este uniform convergent pe R la 0, dar fn0 (x) =
− sin nx nu converge, nici măcar punctual (excepţie x = kπ).
x
3) Se consideră şirul de funcţii fn : R → R, fn (x) := .
1 + n2 x2
0
a) Să se calculeze fn .
b) Să se justifice că fn −→ 0, uniform pe [−1, 1].
c) Să se studieze convergenţa uniformă a şirului (fn0 ) pe [−1, 1].
Indicaţii. Căutând punctele de extrem pentru fiecare fn , se poate arăta
1 1
că |fn (x)| 6 f ( ) = .
n 2n
√ 2 2
4) Se consideră şirul de funcţii fn : [−1, 1] → R, fn (x) := x n e−n x .
a) Să se calculeze fn0 , să se afle lim fn0 (x) pentru x ∈ [−1, 1].
n→+∞
b) Să se afle punctele de extrem pentru fn şi să se justifice inegalitatea:

1
|fn (x))| 6 √ .
2en
c) Să se demonstreze că: şirul (fn ) este uniform convergent la 0 pe [−1, 1];
dar şirul (fn0 ) nu este uniform convergent pe [−1, 1].
5) Se consideră şirul de funcţii fn : [0, 1] → R, n > 1
xn

n
ln x , x ∈ (0, 1]
fn (x) :=
0 ,x = 0
∞
X
Să se demonstreze că seria fn este uniform convergentă pe [0, 1] şi are
n=1
suma ln x. ln(1 − x) pentru x ∈ (0, 1).
Indicaţie. Să se calculeze fn0 ; să se afle punctele de extrem pentru fn şi
1
să se justifice inegalitatea: |fn (x))| 6 2 , ∀x ∈ [0, 1].
en
6) Se consideră şirul de funcţii fn : [0, +∞) → R, n > 1
x
fn (x) :=
1 + nx
Să se demonstreze că şirul (fn (x))n este convergent la 0, pentru fiecare
x ∈ [0, +∞).
Să se arate că şirul (fn0 (x))n este convergent la 0, pentru fiecare x ∈
(0, +∞).
Ce se poate spune despre convergenţa uniformă pe [0, 1] a şirurilor (fn )n
şi (fn0 )n ?
∞
X (−1)n x2n+1
arctg x = , ∀x ∈ [−1, 1)
n=0
2n + 1
√
arctg

−x
∞ √ , x ∈ (−1, 0)
xn

X  −x
= 1 √ ,x = 0
2n + 1  1 1+ x
n=0  √ ln
2 x
√
1− x
, x ∈ (0, 1)
4.4.5 Modele de subiecte de examen.

√
1 Să se calculeze derivata funcţiei f : R → R, f (x) := ex − 1 − x.
2 Să se studieze derivabilitatea, până la ordinul doi inclusiv, pentru

funcţia f : R → R, 1
ex , x < 0
f (x) :=
0 ,x > 0
3A Să se precizeze intervalele de monotonie şi extremele (locale) ale

funcţiei s
x − 1
f (x) := x +
x + 1
3B Să se precizeze intervalele de monotonie şi extremele (locale) ale

funcţiei f : R → R
f (x) := 2x − x2
3C Să se precizeze intervalele de monotonie şi extremele (locale) ale

funcţiei f : R → R, p
f (x) := |x2 − 1| − x
extrem: 0.5p √ 2 2
4A Se consideră şirul de funcţii fn : [−, 1] → R, fn (x) := x n e−n x .
a) Să se calculeze fn0 , să se afle lim fn0 (x) pentru x ∈ [−1, 1].
n→+∞
b) Să se afle punctele de extrem pentru fn şi să se justifice inegalitatea:
1
|fn (x))| 6 √ .
2en
c) Să se demonstreze că: şirul (fn ) este uniform convergent la 0 pe [−1, 1];
dar şirul (fn0 ) nu este uniform convergent pe [−1, 1].
4B Se consideră şirul de funcţii fn : [0, 1] → R, n > 1
xn
n
ln x , x ∈ (0, 1]
fn (x) :=
0 ,x = 0
∞
X
Să se demonstreze că seria fn este uniform convergentă pe [0, 1] şi are
n=1
suma ln x. ln(1 − x) pentru x ∈ (0, 1).
Indicaţie. Să se calculeze fn0 ; să se afle punctele de extrem pentru fn şi
1
să se justifice inegalitatea: |fn (x))| 6 2 , ∀x ∈ [0, 1].
en
Capitolul 5
Anexe.
5.1 Anexe I.
5.2 Anexe II.

5.2.1 Funcţii elementare I
√
Se poate indica o metodă de aproximare pentru x, oferind o justificare
intuitivă pentru existenţă. Fie x > 0 fixat. găsim un număr ı̂ntreg n > 0,
unic determinat, astfel ı̂ncât n2 6 x < (n + 1)2 , deoarece [0, +∞) este
2 2
reuniunea intervalelor disjuncte √ [n , (n + 1) ), cu n > 0 ı̂ntreg. n va fi desigur
partea ı̂ntreagă a numărului x. Acum ı̂mpărţim intervalul [n, n + 1) ı̂n 10
k 2
părţi egale; din nou, intervalele disjuncte [(n + 10 ) , (n + k+1
10
)2 ) cu k =
0, 1, . . . , 9 acoperă [n2 , (n + 1)2 ), deci există şi este unic a1 ∈ {0, 1, . . . , 9}
astfel ı̂ncât
2
a1 2 a1 + 1
n+ 6x< n+
10 10
√
Astfel, a1 va fi prima√ zecimală pentru x. Procedeul poate √ continua indefinit,
obţinând pentru x aproximări A oricât de bune: A 6 x < A + 101n .
Există şi alte procedee de aproximare, mai comode şi mai rapide: de
1 x
exemplu şirul definit prin recurenţă x0 > 0, xn+1 = xn + converge
√ 2 xn
rapid la x. Se poate vedea de asemenea dezvoltarea ı̂n fracţie continuă:
C. Meghea Bazele analizei matematice, Bucureşti 1977 (pg. 150–156).
n
Exemplu: numărul e. Şirul xn := 1 + n1 este crescător şi majorat.
Limita sa se notează cu e (de la numele lui Leonhard Euler).
107
108 CAPITOLUL 5. ANEXE.
Demonstraţie. Pentru monotonie, aplicăm inegalitatea mediilor

√ a1 + a2 + . . . + an+1
n+1
a1 a2 . . . an an+1 <
n+1
alegând a1 = a2 = . . . = an = 1 + n1 , an+1 = 1.
n+1
Pentru majorare, vom considera un nou şir yn := 1 + n1 . Aplicând
din nou inegalitatea mediilor, cu alegerea a1 = a2 = . . . = an = 1 − n1 ,
an+1 = 1, obţinem yn−1 > yn . Astfel, deoarece evident xn < yn , deducem că
şirul (xn )n>1 este majorat (de exemplu de y1 = 4).
De fapt, am arătat că
n n+1
1 1
1+ <e< 1+
n n
5.2.2 Echivalenţa axiomelor

Fie R un corp comutativ, total ordonat. Atunci următoarele proprietăţi sunt
echivalente (adică oricare din acele rezultate poate fi luat ca axiomă, ı̂n locul
axiomei marginii superioare):
(1) Axioma marginii superioare. Fiecare mulţime nevidă şi majorată
de numere reale admite margine superioară.
(2) Teorema de convergenţă a şirurilor monotone. Orice şir monoton
şi mărginit este convergent.
(3) Principiul lui Cantor, al intervalelor ı̂nchise incluse Fie un
şir descrescător de intervale ı̂nchise {[an , bn ]|n ∈ N} (adică [an+1 , bn+1 ] ⊆
[an , bn ]). Atunci există cel puţin un element comun tuturor intervalelor.
(3’) Dacă ı̂n plus şirul descrescător de intervale ı̂nchise are proprietatea:
oricare ar fi ε > 0, există un interval din şir [an , bn ] care are lungimea
b n − an < ε
atunci elementul comun este unic (intersecţia tuturor intervalelor este
redusă la un singur element).
(4) Lema lui Cesàro. Orice şir mărginit are cel puţin un subşir conver-
gent.
(5) Teorema lui Cauchy Şirul (xn ) este şir Cauchy dacă şi numai dacă
este convergent.
Demonstraţie. Implicaţiile: (1) ⇒ (2) ⇒ (3) ⇒ (30 ) ⇒ (4) ⇒ (5) sunt
date ı̂n curs (verificaţi!).
(5) ⇒ (30 ) Fie [an , bn ] un şir descrescător de intervale ı̂nchise, cu şirul
lungimilor tinzând la 0. Pentru fiecare n ∈ N alegem xn ∈ [an , bn ]. Şirul (xn )
5.2. ANEXE II. 109
este şir Cauchy: dacă m > n atunci xm ∈ [an , bn ] deci |xn −xm | 6 bn −an → 0.
Rezultă că şirul (xn ) este convergent. Limita aparţine tuturor intrevalelor.
(30 ) ⇒ (1) Fie A ⊆ R o mulţime nevidă şi majorată. Există deci a ∈ A şi
b ∈ R un majorant pentru A. Deci a 6 b. Fie m mijocul intervalului [a, b].
Dacă m este un majorant pentru A, atunci notăm a1 = a şi b1 = m. Dacă nu,
există a1 ∈ A şi notăm b1 = b. Prin recurenţă, se obţine şirul descrescător
de intervale ı̂nchise [an , bn ]. În plus, lungimea intervalului [an , bn ] este cel
mult jumătate din lungimea intervalului [an−1 , bn−1 ]. Ipotezele sunt astfel
ı̂ndeplinite, deci există un punct (unic) L ∈ ∩∞ n=1 [an , bn ].
Să arăm că L = sup A. Fie a ∈ A. Deoarece a 6 bn , ∀n ∈ N, deducem că
a 6 L, deci L este un majorant al mulţimii A. Dacă L0 < L, atunci găsim
0
n ∈ N pentru care L0 < an 6 L 6 bn , din faptul că bn − an → 0, cu ε := L−L 2
.
0
Astfel L nu este majorant al mulţimii A, adică L este cel mai mic majorant.
5.2.3 Limite superioare şi inferioare.

Fie (xn ) un şir mărginit. Să notăm yn := sup{xn , xn+1 , . . .}. Evident,
(yn ) este un şir descrescător şi minorat. Limita sa se numeşte limita su-
perioară a şirului (xn ) şi se notează lim sup xn sau lim xn . Analog, se
n→+∞ n→+∞
consideră şirul crescător şi majorat zn := inf{xn , xn+1 , . . .}. Limita şirului
(zn ) se numeşte limita inferioară a şirului (xn ) şi se notează lim inf xn sau
n→+∞
limn→+∞ xn . Definiţiile se extind la cazul şirurilor oarecare, acceptând pen-
tru limitele superioare resp. inferioare valorile +∞ sau −∞. Este evident că
lim inf xn 6 lim sup xn . Formula imediată lim inf xn = − lim sup(−xn ) per-
n→+∞ n→+∞ n→+∞ n→+∞
mite stabilirea unor proprietăţi doar pentru una din limitele inferioară sau
superioară. Dacă xn > a > 0, atunci are loc şi formula:
1
lim inf xn =
n→+∞ 1
lim sup
n→+∞ xn
Traducerea definiţiei limitei superioare cu ε se va dovedi utilă. Fie deci

L limita superioară a şirului (xn )n . Pe de o parte, L este minorant, adică
oricare ar fi n are loc
L 6 sup{xn , xn+1 , . . .}
Fiind cel mai mare minorant, scriem că, pentru orice ε > 0 există nε astfel
ı̂ncât
L + ε > sup{xnε , xnε +1 , . . .}
Scriind explicit ce ı̂nseamnă cele două condiţii, rezultă că:
L este limita superioară a şirului (xn )n dacă şi numai dacă :

pentru orice ε > 0 şi pentru orice k ∈ N, există nk > k astfel ı̂ncât
xnk > L − ε
şi
pentru orice ε > 0 există nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n > nε : xn 6 L + ε.
Se observă imediat că şirul (xn )n are limită dacă şi numai dacă
lim inf xn = lim sup xn

n→+∞ n→+∞
Propoziţie. Pentru orice subşir convergent (xnk )k , are loc:
lim inf xn 6 lim xnk 6 lim sup xn

n→+∞ k→+∞ n→+∞
(ii) Există un subşir convergent (xnk )k , astfel ı̂ncât
lim xnk = lim sup xn

k→+∞ n→+∞
Astfel, limita superioară este caracterizată drept cea mai mare dintre
limitele subşirurilor convergente.
Demonstraţie. (i) Pentru fiecare subşir (xnk )k , direct din definiţie
găsim:
lim inf xn 6 lim inf xnk 6 lim sup xnk 6 lim sup xn
n→+∞ k→+∞ k→+∞ n→+∞
de unde concluzia, dacă subşirul este presupus convergent.

(ii) Notând L := lim sup xn , din definiţie deducem că, oricare ar fi ε > 0,
n→+∞
există nε astfel ı̂ncât ynε < L + ε; deci xn 6 L + ε, pentru orice n > nε . Dacă
notăm, pentru fiecare n ∈ N: n1 := max(n, nε ), atunci L 6 ynε < L + ε.
Există deci n0 > n1 astfel ı̂ncât L − ε < xn0 , ceea ce dovedeşte posibilitatea
alegerii subşirului căutat.
5.2.4 Şiruri recurente.

2
astfel: x1 = 0; xn+1 = n − xn , xn+1 > 0. Să
1) Fie şirul (xn )n>1 definit
√

x
se arate că şirurile: √n şi (xn − n)n>1 sunt convergente şi să se
n n>1
determine limitele lor.
√ √
Solutie. Se arată prin inducţie că n − 1 6 xn 6 n, deci şirul este
xn
bine definit iar lim √ = 1.
n→+∞ n
5.2. ANEXE II. 111
Scriind acum
√
1 xn−1 n−1
−√ − √ √
√ 2
xn − n n n−1 n
xn − n = √ = x
xn + n n
√ +1
n
√
deducem că şirul (xn − n)n>1 este convergent şi are limita − 12 .
2) Se defineşte şirul x1 = a ∈ R; xn+1 = x2n + xn + 1. Să se calculeze
(xn+1 + 1)2
lim
n→+∞ (x2 2 2
1 + 2)(x2 + 2) . . . (xn + 2)
Explicaţii. Încercarea de ı̂ncadrare eşuează. Scriind ca produs, se ob-

servă că şirul converge foarte repede. Folosind calculatorul, se poate bănui
limita, chiar după 3–4 termeni. Se observă astfel dependenţa de a2 + 2a + 3.
Deoarece convergenţa se arată standard, să notăm cu f (a) valoarea limitei.
Deoarece schimbarea lui x1 cu x2 revine la a amplifica fiecare termen, şi deci
şi limita, cu a2 + 2, deducem că are loc relaţia f (a2 + a + 1) = (a2 + 2)f (a).
Căutând o soluţie polinomială, aceasta nu poate fi decât de grad 2 şi se
găseşte a2 + 2a + 3. Oricum, de aici este o idee naturală amplificarea, şi deci
de a observa identitatea de pornire.
Soluţie. Se verifică imediat că
(x2n + 2xn + 3)(x2n + 2) = x2n+1 + 2xn+1 + 3
deci
(a2 + 2a + 3)(xn+1 + 1)2
=
(x21 + 2x1 + 3)(x21 + 2)(x22 + 2) . . . (x2n + 2)
(a2 + 2a + 3)(xn+1 + 1)2
= = ...
(x22 + 2x2 + 3)(x22 + 2) + 2) . . . (x2n + 2)
(a2 + 2a + 3)(xn+1 + 1)2
= −→ a2 + 2a + 3
x2n+1 + 2
xn
3) Se consideră şirul (xn )n>0 definit de x0 > 0; xn+1 = .
1 + nx2n
Solutie. Notând yn := nxn , se obţine relaţia de recurenţă y1 = x1 ;
(n + 1)yn
yn+1 = . Dacă x1 ∈ (0, 1), atunci şirul (yn ) este crescător, deoarece
n + yn2
evident yn > 0. Apoi prin inducţie yn+1 6 1. Deci ı̂n acest caz, şirul (yn )
este convergent.
Dacă x1 ∈ [1, +∞), atunci şirul (yn ) este descrescător; fiind cu termeni
pozitivi, este şi ı̂n acest caz convergent. Deducem că şirul (xn )n>0 are limita
0.
Pentru a găsi limita şirului (yn ), se aplică Cesàro–Stolz:
1 1 1
−
1 x xn+1 xn
lim = lim n = lim = lim yn
n→+∞ yn n→+∞ n n→+∞ (n + 1) − n n→+∞
Deci limita căutată este 1.

Să se studieze convergenţa şirurilor (xn )n>0 şi (nxn )n>0 şi să se afle even-
tualele limite.
4) Se consideră şirul (xn ) de numere reale, definit prin x1 > 0;x1 + x21 < 1
şi
x2n 1 1
xn+1 = xn + 2 , pentru orice n > 1. Să se arate că şirurile −
n xn n − 1
şi (xn ) sunt convergente.

1 1
Solutie. Se arată uşor că şirul − este crescător. Deoarece
xn n − 1
1
− 1 > 0, deducem că are o limită 6= 0 (eventual +∞). Dar şirul (xn )
x2
1 1
este crescător, deci dacă nu ar fi majorat, ar urma lim − = 0,
n→+∞ xn n−1
contradiţie.
Sau: se verifică relaţiile
1
0< −1
x2
1 1 1 1
− < −
xn xn+1 n−1 n
şi se sumează:
1 1 n−1 nx2 x2
− < =⇒ xn+1 < <
x2 xn+1 n n(1 − x2 ) + x2 1 − x2
1 + yn2
5) Se definesc şirurile (xn ) şi (yn ) prin: x1 ∈ [0, 1], xn+1 = ; y1 ∈ [0, 1],
2
x2n
yn+1 = xn − .
2
Să se arate că şirurile sunt convergente şi să se afle limitele lor.
Solutie. Se observă că xn ∈ [0, 1], yn ∈√[0, 1]. Dacă sunt
√ convergente,
şirurile nu pot avea decât limitele a := 2 − 2; resp. b := 2 − 1. Notând
5.2. ANEXE II. 113
un := xn − a, vn := yn − b, relaţiile de recurenţă devin:

vn
un+1 = b + vn
2
un
vn+1 = b − un
2
Deoarece au loc evaluările:
|un | = |xn − a| 6 max(a, 1 − a) = a
|vn | = |yn − b| 6 max(b, 1 − b) = a

vn a 1 un a 1
deducem: b + 6 b + = √ ; b − 6 b + = √ , deci:

2 2 2 2 2 2
|vn | |un−1 | |un | |vn−1 |
|un+1 | 6 √ 6 ; |vn+1 | 6 √ 6 În concluzie: un → 0, vn →
2 2 2 2
0.
Fa89,Sp94: Fie α ∈ (0, 1). Se defineşte şirul (xn )n>0 prin: x0 şi x1 oare-
care, iar
xn+1 = αxn + (1 − α)xn−1
Să se exprime xn doar ı̂n funcţie de n, α, x0 şi x1 . Să se demonstreze că şirul
(xn )n>0 este convergent şi să i se determine limita. (recurenta liniara)
Fa92: Fie k un număr natural. Să se determine toate numerele reale c,
cu proprietatea că orice şir (xn ) care satisface relaţia de recurenţă
1
(xn+1 + xn−1 ) = cxn
2
este periodic, de perioadă k (adică xn+k = xn , ∀n). (recurenta liniara)
Sp84: Fie a > 0. Se defineşte şirul (xn )n>0 prin x0 = 0; xn+1 = a + x2n
(pentru n > 0). Să se determine toate valorile lui a pentru care şirul (xn )n>0
este convergent.(la recurente)
Fa81: Şirul lui Fibonacci (Fn )n>1 se defineţe prin: F1 = 1; F2 = 2 iar
Fn+1 = Fn + Fn−1 pentru n > 2. Să se afle
Fn+1
lim
n→+∞ Fn
(recurenta liniara)
Fa80: Se consideră funcţia f (x) := 41 + x − x2 . Pentru fiecare x ∈ R se
defineţe şirul (xn )n>0 prin x0 = x; xn+1 = f (xn ).
(i) Să se arate că, pentru x = 0 se obţine un şir mărginit şi crescător, a
cărui limită L se cere.
(ii) Să se găsească toate valorile reale x, pentru care şirul corespunzător
are de asemenea limita L. (acest exemplu se combina cu tema generale a
sirurilor recurente de forma xn+1 = f (xn ), cf. monotone, Banach, Niculescu)
8) Fie a, b, c 6= 0, d ∈ R, ad − bc 6= 0. Definim prin recurenţă şirul (xn )
axn + b
astfel: x1 ∈ R oarecare; xn+1 = .
cxn + d
Acest şir este corect definit, dacă x1 nu este dintr–o anumită mulţime, cel
mult numărabilă.
ax + b d
Vom nota f (x) := , pentru x 6= −
cx + d c
(i) Dacă se presupune că ecuaţia
(∗) cx2 + (d − a)x − b = 0
are rădăcini distincte A 6= B, atunci există α 6= 0, unic determinat, astfel

ı̂ncât
f (x) − A x−A
=α
f (x) − B x−B
d
pentru orice x 6∈ {− , B}.
c
Pe baza acestei formule se deduce expresia termenului general al şirului:
αn B(x1 − A) − A(x1 − B)
xn+1 =
αn (x1 − A) − (x1 − B)
Să se discute (ı̂n funcţie de α, care poate fi presupus număr real) convergenţa
şirului (xn ).
Aplicaţie: să se discute convergenţa şi să se determine eventuala limită a
şirului
1
xn+1 =
xn + 1
(ii) Să se formuleze un rezultat similar ı̂n cazul ı̂n care ecuaţia (∗) are
rădăcină dublă.
Solutie. (i) Prin calcul direct:
ax + b aA + b
f (x) − A x − A − x−B cB + d (ad − bc)(x − A) cB + d
: = cx + d cA + d = =
f (x) − B x − B ax + b aB + b x − A cA + d ad − bc)(x − A cA + d
−
cx + d cB + d
cB + d
deci α = .
cA + d
5.2. ANEXE II. 115
(f ◦ f )(x) − A x−A
Acum se verifică imediat că = α2 ; prin inducţie,
(f ◦ f )(x) − B x−B
f n (x) − A x−A
obţinem n
= αn . Plecând de la x1 , obţinem că xn+1 = f (xn ) = f n (x1 )
f (x) − B x−B
verifică
xn+1 − A x1 − A
= αn
xn+1 − B x1 − B
de unde se găseşte imediat expresia explicită pentru xn+1 . (Aici f n desem-
nează compunerea de n ori).
Discuţia convergenţei se face ı̂n funcţie de α: dacă |α| < 1, atunci şirul
(xn ) este convergent, având limita A; iar dacă |α| > 1, atunci şirul (xn ) este
convergent, având limita B. De fapt, doar una din rădăcinile A sau B este
1
limită a şirului, căci schimbând A şi B ı̂ntre ele revine la a ı̂nlocui α cu .
α
Dacă |α| = 1, α 6= 1, atunci şirul este divergent (dar este periodic, dacă
α este o rădăcină a unităţii).
2
Pentru aplicaţie, avem √ a = 0, b = 1,√c = 1, d = 1; ecuaţia√ (∗) este x +x−
−1 + 5 −1 − 5 5−3
1 = 0, deci A = ,B= . Obţinem α = ∈ (−1, 0),
√2 2 2
−1 + 5
deci xn −→ .
2
Desigur, se poate da şi o soluţie directă: Este uşor√ de observat că, dacă
−1 + 5
şirul este convergent, nu poate avea decât limita . Deoarece
2
1 + xn
xn+2 =
2 + xn
1 − xn − x2n
obţinem xn+2 − xn = . Folosind relaţia de recurenţă, obţinem
2 + xn
1 − xn − x2n
1 − xn+1 − x2n+1 = −
(1 + xn )2
ceea ce arată că expresia (1 − xn − x2n ) are semnul lui (−1)n+1 . Astfel, con-
cluzia este că (x2n )n este descrescător, iar (x2n+1 )n este crescător. În plus
1
x2n+1 = < x2n
1 + x2n
arată că ambele subşiruri sunt mărginite, deci convergente. Fie l1 , respectiv
l2 limitele lor. Trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă,
√ deducem că am-
1+l −1 + 5
bele limite verifică ecuaţia l = , deci l1 = l2 = , ceea ce ı̂ncheie
2+l 2
demonstraţia.
(ii) Considerăm cazul ı̂n care ecuaţia (∗) admite o rădăcină dublă A. Deci
avem ∆ = (d − a)2 + 4bc = 0. Vom arăta că există α ∈ R astfel ı̂ncât
1 1
= +α
f (x) − A x−A
Calculăm
1 1 1 1
− = − =
f (x) − A x − A ax + b aA + b x−A
−
cx + d cA + d
1 c(cA + d)x + d(cA + d) − (ad − bc)

=
ad − bc x−A
Expresia obţinută este constantă dacă şi numai dacă
cA(cA + d) + d(cA + d) − (ad − bc) = 0
Validitatea egalităţii se verifică prin calcul:
cA(cA+d)+d(cA+d)−(ad−bc) = c cA2 + (d − a)A − b +(cd+ac)A+2bc+d2 −ad =

1 1 1
= (d+a) [2cA + (d − a)]− (d2 −a2 )2bc+d2 −ad == (d − a)2 + 4bc = 0

2 2 2
Astfel, se obţine şi ı̂n acest caz expresia termenului general
1
xn+1 = A +
1
nα +
x1 − A
care permite concluzia că şirul (xn ) are limita A.

Sp92: Se defineşte şirul (xn )n>0 prin: x0 = 1 şi
3 + 2xn
xn+1 =
3 + xn
Să se demonstreze că şirul (xn )n>0 este convergent şi sa i se determine limita.
Fa97: Se defineşte şirul (xn )n>0 prin: x0 = 1 şi
1
xn+1 =
2 + xn
Să se demonstreze că şirul (xn )n>0 este convergent şi să i se determine limita.
5.2. ANEXE II. 117
5.2.5 Metode de sumare generalizată

În teorema lui Fejer apare cel mai simplu exemplu de “metodă de sumare
generalizată”. Şi anume, dacă (xn )n este un şir convergent, atunci şi
x1 + x2 + . . . + xn
yn :=
n
este convergent, cu aceeaşi limită. Dar există şiruri (xn )n care nu sunt con-
vergente, ı̂nsă pentru care nşirul asociat al mediilor aritmetice este convergent.
De exemplu, xn := 1+(−1) 2
este evident divergent, ı̂n timp ce şirul mediilor
artimetice  1
 2 , n = 2k
yn =
 k
2k+1
, n = 2k + 1
are limita 12 . Această valoare ar putea fi atribuită drept “limită generalizată”
a şirului iniţial (xn ).
Desigur, există şi şiruri mărginite, divergente, pentru care şirul mediilor
aritmetice este divergent (cu alte cuvinte, nu oricărui şir i se poate atribui o
“limită generalizată”). Exemplu:
1, 0, 0, 0, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 0, . . .
format după regula: xn = 1 până când yn > 23 , apoi xn = 0 până când

yn < 13 .
Preoblemă deschisă: există un şir mărginit, astfel ı̂ncât aplicând succesiv
metoda mediilor artimetice, să se obţină mereu şiruri divergente?
Orice asemenea procedeu de “sumare generalizată” trebuie să ı̂ndeplinească
unele cerinţe minimale:
- aplicat oricărui şir convergent, să furnizeze chiar limita acelui şir;
- să fie liniar;
- să se aplice măcar unui şir divergent.
5.2.6 Metoda seriilor de puteri

Fie ∞
P P∞ n
n=0 an o serie de numere reale. Îi asociem seria de puteri n=0 an x .
Dacă această serie p
de puteri are raza de convergenţă cel puţin 1 (echivalent,
dacă lim supn→+∞ n |an | 6 1), atunci putem considera
∞
X
lim an x n
x→1 n=0
x<1
Dacă această limită există, atunci se va numi suma generalizată ı̂n sens
Poisson–Abel , a seriei iniţiale. Această metodă
P este evident liniară.
Exemplu. Fie an := (−1)n . Atunci ∞ n=0 (−1) n n
x = 1
1+x
, deci suma
P∞ n 1
P∞ este 2 .
generalizată a seriei n=0 (−1)
Teoremă. Dacă seria n=0 an este convergentă şi are suma s, atunci şi
suma generalizată este s P∞ n
Demonstraţie. Ipoteza garantează că seria de puteri n=0 an x are
raza de convergenţă cel puţin 1. Notăm sn := a0 + a1 + . . . + an . Din
identităţile:
X∞ ∞
X
an xn = (1 − x) sn x n
n=0 n=0
∞
X
s = (1 − x) sxn
n=0
(valabile pentru x ∈ (−1, 1)), obţinem:

∞
X X
s− an xn = (1 − x) bn x n
n=0
unde bn := s − sn . Fie ε > 0 fixat; există nε astfel ı̂ncât |bn | < 2ε , ∀n > nε .
Atunci:

∞ ∞ ∞ ∞
X
n
X
n ε X
n
X ε
(1 − x) bn x 6 (1 − x) |bn |x < (1 − x) x <

n=n
n=n
2 n=n n=n
2
ε ε ε ε
(pentru x ∈ [0, 1)). Deci:

∞
n ∞
X X ε X
n n n
s − an x 6 (1 − x)bn x + (1 − x)bn x

n=0 n=0 n=nε
nε nε fiind fixat, se poate găsi δ > 0 astfel ı̂ncât x ∈ (1 − δ, 1) să asigure

nε ∞
X ε X
(1 − x)bn xn < , ceea ce arată că s = lim an x n

n=0
2 x → 1 n=0
x<1
5.2.7 Exemplu.
∞ ∞
1 X X
Să aplicăm metoda de sumare Poisson–Abel seriilor: + cos nα şi sin nα.
2 n=1 n=1
5.2. ANEXE II. 119
Se verifică expresiile:
∞
1 X n 1 1 − x2
+ x cos nα =
2 n=1 2 1 − 2x cos α + x2
∞
X x sin α
xn sin nα =
n=1
1 − 2x cos α + x2
(prin ı̂nmulţire sau folosirea numerelor complexe). Pentru α 6= 0 avem:
1 1 − x2
lim 2
=0
x → 1 2 1 − 2x cos α + x
x<1
iar
x sin α 1 α
lim 2
= ctg
x → 1 1 − 2x cos α + x 2 2
x<1
∞
X ∞
X
O altă aplicaţie este la produsul seriilor. Dacă an şi bn sunt două
n=0 n=0
serii oarecare, atunci produsul după Cauchy al celor două serii este seria
X∞
cn , unde cn := a0 bn + a1 bn−1 + . . . + an bn . Se cunosc următoarele rezultate
n=0
(dacă ambele serii sunt convergente):
dacă cel puţin una din serii este absolut convergentă, atunci seria produs
este convergentă;
dacă ambele serii sunt absolut convergente, atunci şi seria produs este
absolut convergentă;
ı̂n orice caz, dacă şi seria produs este convergentă, atunci suma sa este
produsul sumelor celor două serii.
(−1)n
Există exemple ı̂n care seria produs nu converge: an = bn = √ deoarece
n
1 1 1
avem cn = (−1)n √ +√ √ + ... + √ şi deci |cn | > 1.
1 n 2 n−1 n1
Totuşi: seria produs are ca suma generalizată prin metoda Poisson–Abel
produsul sumelor celor două serii.
În adevăr, pentru x ∈ (−1, 1) are loc egalitatea
∞
! ∞ ! ∞
X X X
an x n bn x n = cn xn
n=0 n=0 n=0
De fapt, s–a demonstrat că dacă două serii au suma generalizată Poisson–
Abel, atunci produsul lor după Cauch are ca sumă generalizată Poisson–Abel
produsul sumelor.
În sfârşit, vom arăta că metoda Poisson–Abel este “mai puternică” decât
metoda mediilor aritmetice:
Teoremă. Dacă o serie admite sumă generalizată prin metoda mediilor
aritmetice, atunci admite aceeaşi sumă şi prin metoda Poisson–Abel.
X ∞
Demonstraţie. Fie an seria considerată. Notăm sn := a0 + a1 +
n=0
s0 + s1 + . . . + sn
. . . + an şi σn := . Folosind identităţile:
n+1
∞
X
2
s = (1 − x) (n + 1)xn s
n=0
∞
X ∞
X
an xn = (1 − x)2 (n + 1)σn xn
n=0 n=0
putem scrie:

X∞ X∞
s − an xn = (1 − x)2 (n + 1)(s − σn )xn

n=0
n=0

Fie ε > 0 şi nε aşa ı̂ncât |s − σn | < ε pentru orice n > nε . Separând:

X∞ Xnε X∞
n 2 n 2
s − an x 6 (1 − x) (n + 1)|s − σn |x + (1 − x) (n + 1)|s − σn |xn

n=0
n=0 n=n ε
(pentru x ∈ (0, 1)), se obţine concluzia.

Observaţie. Fie seria 1−2+3−4+. . .. Mediile aritmetice fiind respectiv
k 1
; − , seria nu este sumabilă prin metoda mediilor aritmetice. În
2k − 1 2
∞
X 1
schimb: (−1)n−1 nxn−1 = 2
, adică seria este sumabilă prin metoda
n=1
(1 + x)
1
Poisson–Abel, cu suma .
4
Cf. Fihtenholţ, vol. II (1964) pg. 367-391.
5.2.8 Teorema contracţiei (Banach)

Fie f : [0, 1] → [0, 1] o funcţie cu următoarea proprietate (contracţie): exista
M ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât |f (x) − f (y)| 6 M |x − y|, pentru orice x, y ∈ [0, 1].
5.2. ANEXE II. 121
Atunci şirul (xn )n definit prin recurenţă astfel: x0 ∈ [0, 1] arbitrar; xn+1 =
f (xn ) este convergent la x, unicul punct fix al funcţiei f . Are loc:
Mn
|xn − x| 6
1−M
Demonstraţie. Vom arăta că (xn ) este şir Cauchy. Pentru aceasta,
să observăm că |xn+1 − xn | = |f P(x n ) − f (xn−1 )| 6 M |xn − xn−1 |, de unde:
n ∞
|x
Pn+1 − x n | 6 M . Astfel, seria n=0 |xn+1 − xn | este convergentă; deci seria
∞
n=0 (xn+1 − xn ) este absolut convergentă, adică şirul (xn ) este convergent.
Fie x ∈ [0, 1] limita sa. Deoarece
|xn+p − xn | 6 |xn+p − xn+p−1 | + . . . + |xn+1 − xn | 6 M n+p−1 + . . . + M n 6

Mn
6 M n (1 + . . . + M p−1 + . . .) =
1−M
M n
deducem, prin trecere la limită p → +∞: |xn − x| 6 1−M . Apoi |f (x) −
f (xn )| 6 M |x−xn | arată că f (xn ) → f (x). Pe de altă parte f (xn ) = xn+1 →
x, de unde rezultă că x este punct fix f (x) = x.
Evident, acest punct fix este unic: dacă f (x0 ) = x0 , atunci |f (x)−f (x0 )| 6
M |x − x0 |; dar |f (x) − f (x0 )| = |x − x0 |, ceea ce conduce la relaţia absurdă
|x − x0 | 6 M |x − x0 |.
Observaţii. Intervalul [0, 1] poate fi ı̂nlocuit cu orice alt interval ı̂nchis,
sau cu R; mai general, cu orice spaţiu ı̂n care funcţionează teorema lui
Cauchy.
Condiţia de a fi contracţie nu se poate ı̂nlocui cu |f (x) − f (y)| < |x − y|,
pentru orice x 6= y:
5.2.9 Scrierea ı̂n baza b.

Propoziţie. Numărul natural b > 2 fiind fixat, pentru fiecare x ∈ [0, 1)
există ”cifrele” an ∈ {0, 1, . . . , b − 1} astfel ı̂ncât
∞
X an
x=
n=1
bn
Există o singură situaţie ı̂n care scrierea nu este unică, şi anume:
∞
X b−1 1
=
n=k+1
bn bk
Mai frapant: 0, 99 . . . 9 . . . = 1!
Demonstraţie. Existenţa. Deoarece 0 6 x < 1, deducem 0 6 bx < b,

deci alegerea a1 := [bx] este convenabilă. Acum
a1 1
06x− <
b b
deci 0 6 bx − [bx] < 1 şi putem continua construcţia. Prin recurenţă, să
presupunem că au fost alese cifrele a1 , . . . , an ∈ {0, 1, . . . , b − 1} astfel ı̂ncât
a an 1
1
06x− + ... + n < n
b b b
Deducem că
a an
1
0 6 bn+1 x − bn+1 + ... + <b
b bn+1
adică alegerea
h a an i
n+1 n+1 1
an+1 := b x−b + . . . + n+1
b b
este convenabilă. Rezultă că
a an an+1 1
1
06x− + . . . + n+1 + n+1 < n+1
b b b b
ceea ce garantează egalitatea
∞
X an
x=
n=1
bn
Unicitatea. Fie
∞ ∞
X an X a0 n
=
n=1
bn n=1
bn
Notăm n0 > 1 primul indice pentru care an 6= a0n . Putem presupune că
an0 > a0n0 . Astfel, se obţine:
∞ ∞
1 an0 − a0n0 X a0k − ak X b−1 1
6 = 6 =
bn0 +1 n
b 0 +1
k=n +1
b k+1
k=n +1
b k+1 b 0 +1
n
0 0
egalitate putând avea loc dacă şi numai dacă a0k − ak = b − 1, pentru orice
k > n0 + 1, adică a0k = b − 1 iar ak = 0, pentru orice k > n0 + 1.
5.2. ANEXE II. 123
5.2.10 Criteriul lui Gauss.

X
Fie an o serie cu termeni pozitivi. Dacă există α, β > 0, un şir mărginit
n
(θn )n şi ε > 0 astfel ı̂ncât
an+1 β θn
= α − + 1+ε
an n n
atunci:
1. dacă α < 1 seria converge, iar dacă α > 1 seria diverge;

2. dacă α = 1, atunci seria converge pentru β > 1 şi diverge pentru β 6 1.
Demonstraţie. Primul caz este exact criteriul raportului. Presupunem

ı̂n continuare α = 1 şi folosim principiul de comparaţie. Pentru comparaţie,
∞
X 1
vom folosi seria armonică generalizată a
, respectiv seria divergentă
n=1
n
∞
X 1
. Divergenţa acestei serii se verifică tot cu criteriul condensării.
n=2
n ln n
xn+1 yn+1 1
Pentru a compara seriile, trebuie să exprimăm şi unde xn := a ,
xn yn n
1
respectiv yn := .
n ln n
Astfel, folosind dezvoltări cu rest Peano:

xn+1 a 1
=1− +O
xn n n2
respectiv
yn+1 1 1 1
=1− − +O
yn n n ln n n2
S-au folosit scrierile:
(1 + x)γ = 1 + γx + O x2

ln(1 + x) = x + O x2

Pe baza acestor scrieri fie β > 1; alegem a ∈ (1, β); de la un loc ı̂ncolo, avem
an+1 xn+1
6 . Analog, pentru β < 1 alegem a ∈ (β, 1) şi obţinem, de la un
an xn
xn+1 an+1
loc ı̂ncolo, avem 6 (criteriul lui Raabe–Duhamel).
xn an
yn+1 an+1
A rămas cazul β = 1, când avem 6 .
yn an
5.3 Anexe III.

5.3.1 Functii elementare
5.3.2 Ecuaţii funcţionale.
5.4 Anexe IV.

5.4.1 Complemente la convexitate.
Propoziţie. Fie f : I → R o funcţie convexă. Atunci f este continuă pe
intervalul deschis I şi admite derivate la stânga şi la dreapta ı̂n fiecare punct
din I.
În plus, dacă x1 < x2 ∈ I, atunci:
f (x2 ) − f (x1 )
fs0 (x1 ) 6 fd0 (x1 ) 6 6 fs0 (x2 ) 6 fd0 (x2 )
x2 − x1
Rezultă că mulţimea punctelor ı̂n care o funcţie convexă nu este deriv-
abilă, este cel mult numărabilă.
Justificări. Notând I := (a, b) şi considerând a < x1 < x2 < x3 < x4 <
b, deducem că au loc inegalităţile:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 ) f (x4 ) − f (x3 )

6 6
x2 − x1 x3 − x2 x4 − x3
Presupunând că f (x1 ) 6 f (x2 ), rezultă că f este crescătoare pe intervalul

(x2 , b). Deci există un interval maximal (β, b) (care poate fi şi vid, când f
este descrescătoare pe I), astfel ı̂ncât f să fie crescătoare pe (β, b). Analog,
dacă f (x3 ) > f (x4 ), atunci f este descrescătoare pe (a, x3 ). Din nou, există
un interval maximal (a, α), astfel ı̂ncât f să fie descrescătoare pe (a, α).
Aşadar, pot exista următoarele situaţii:
• f este strict crescătoare pe I;
• f este strict descrescătoare pe I;
• I = (a, α) ∪ [α, β] ∪ (β, b), iar f este: strict descrescătoare pe (a, α);
constantă pe [α, β] şi strict crescătoare pe (β, b).
Corespunzător, urmează că o funcţie convexă (neconstantă) nu admite

maxime pe I, dar poate admite un minim (absolut).
5.4. ANEXE IV. 125
Datorită acestei situaţii, deducem că o funcţie convexă ar putea avea doar
discontinuităţi de prima specie. Însă existenţa limitelor laterale diferite ı̂ntr–
un punct conduce imediat la contradicţie cu convexitatea funcţiei. Deci orice
funcţie convexă este continuă pe intervalul deschis I.
Observaţie. Datorită monotoniei, există limite ı̂n capetele intervalului
I. Aceste limite pot fi infinite. De asemeni, atribuind ı̂n capete valori mai
mari decât aceste limite, se obţine o funcţie care este convexă pe intervalul
ı̂nchis, dar nu este continuă ı̂n capete. A se vedea exemple ı̂n ex. 5.
f (x) − f (x1 )
Funcţia x 7→ fiind crescătoare pe I \{x1 }, deducem că există
x − x1
f (x2 ) − f (x1 )
derivatele laterale ı̂n x1 şi are loc: fs0 (x1 ) 6 fd0 (x1 ) 6 . Analog
x2 − x1
se arată şi celelalte inegalităţi.
Pentru a arăta că mulţimea punctelor ı̂n care f nu este derivabilă este
cel mult numărabilă, să notăm, pentru fiecare punct a ∈ I ı̂n care f nu este
derivabilă, intervalul deschis, nevid Ia := (fs0 (a), fd0 (a)). Aceste intervale sunt
disjuncte. Deoarece fiecare interval conţine cel puţin un număr raţional, se
obţine concluzia.
La acelaşi rezultat se ajunge observând că, pentru fiecare n ∈ N, mulţimea
1
intervalelor de forma Ia care au lungimea mai mare decât , este finită.
n
Observaţie. Dacă f este definită şi continuă pe un interval ı̂nchis, atunci
există derivatele laterale ı̂n capetele intervalului, putând fi eventual −∞ sau
+∞: a se vedea exemple ı̂n ex. 5.
Este valabilă următoarea formă a teoremei de medie:
Teoremă. Fie f : I → R o funcţie continuă, cu derivată la dreapta ı̂n
fiecare punct din I \ A, A ⊂ I fiind o mulţime cel mult numărabilă. Dacă
m 6 fd0 (x) 6 M oricare ar fi x ∈ I \ A, atunci
f (x) − f (y)
m6 6M
x−y
oricare ar fi x 6= y ∈ I.
Demonstraţie. Considerând funcţiile f (x) − mx, respectiv M x − f (x),
este de ajuns să arătăm că fd0 (x) > 0, pentru orice x ∈ I \ A asigură că f
este crescătoare pe I.
Fie α > 0 fixat şi să definim funcţia g(x) := f (x) + αx. Pentru fiecare
g(x) − g(x0 )
x0 6∈ A, din ipoteză urmează că există δ > 0 astfel ı̂ncât > −α,
x − x0
oricare ar fi x ∈ (x0 , x0 + δ). Astfel avem g(x0 ) 6 g(x).
Fie atunci x < y şi să arătăm că g(x) 6 g(y). Fie λ 6∈ g(A), λ < g(x).
Notăm E := {t ∈ [x, y]| g(t) > λ}. Notând a := sup E, din continuitatea
funcţiei g deducem a ∈ E. Rezultă g(a) > λ. Vom arăta că a = y. În

adevăr, dacă am presupune că a < y, atunci ı̂n mod necesar g(a) = λ, altfel
continuitatea funcţiei g ar contrazice definiţia lui a. Deoarece λ 6∈ g(A)
deducem că a 6∈ A. Din cele demonstrate, vom avea g(a) 6 g(z), oricare
ar fi z ∈ (a, a + δ), ceea ce din nou contrazice definiţia lui a. Rămâne că
a = y, adică g(y) > λ. Deoarece putem alege un şir crescător λn , astfel
ı̂ncât λn → g(x) şi λn 6∈ g(A), obţinem din cele de mai sus că g(y) > g(x).
Adică f (y) − f (x) > α(x − y). Cum α a fost oarecare, urmează că f este
crescătoare.
Folosind acest fapt, se arată:
Propoziţie. Fie f : I → R o funcţie continuă, cu derivată la dreapta ı̂n
fiecare punct din I. Dacă derivata la dreapta este funcţie crescătoare, atunci
f este funcţie convexă.
Din x1 < x2 < x3 rezultă fd0 (x1 ) 6 fd0 (x2 ) 6 fd0 (x3 ) şi deci:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 )

fd0 (x1 ) 6 6 fd0 (x2 ) 6 6 fd0 (x3 )
x2 − x1 x3 − x2
ceea ce demonstrează convexitatea funcţiei f .
Observaţie. Dacă f se presupune derivabilă pe I, având derivata crescătoare,
concluzia se obţine pe baza teoremei uzuale de medie. De fapt, s–a arătat mai
mult, şi anume că, dacă f are doar derivată la dreapta pe I, cu excepţia unei
mulţimi cel mult numărabile, iar această derivată este crescătoare, atunci f
este convexă.
Corolar. Dacă f este derivabilă pe I, atunci f este convexă pe I dacă
şi numai dacă f 0 este crescătoare pe I.
Dacă f admite derivată de ordin doi pe I, atunci f 00 (x) > 0 pe I arată
că f este convexă pe I şi reciproc.
Cu ajutorul acestui rezultat, se verifică convexitatea următoarelor funcţii:
• Funcţiile liniare f (x) = ax + b sunt singurele funcţii cu proprietatea că

f şi (−f ) sunt simultan convexe.
• Funcţia ln x este convexă pe (0, +∞).
• Funcţia xa este convexă pe (0, +∞), dacă a ∈ (−∞, 0) ∪ [1, +∞).
• Funcţia |x|a este convexă pe R, dacă a ∈ [1, +∞).

1
• Funcţia este convexă pe (0, π), dar are limite infinite la capetele
sin x
intervalului.
5.4. ANEXE IV. 127
√
• Funcţia − 1 − x2 este convexă şi continuă pe [−1, 1], dar are derivate
infinite la capetele intervalului.
(ii)
• Fie f1 , f2 , . . . , fn : I → R funcţii convexe, iar α1 , α2 , . . . , αn > 0. Atunci

X n
funcţia αk fk este convexă.
k=1
• Fie fα : I → R o familie de funcţii convexe. Dacă f (x) := sup fα (x) < +∞,
α
pentru fiecare x ∈ I, atunci f este convexă pe I.
• Fie fn : I → R un şir de funcţii convexe. Dacă f : I → R este astfel

ı̂ncât fn (x) → f (x) pentru fiecare x ∈ I, atunci f este convexă.
(iii) Fie J ⊆ R un interval deschis.
• Dacă f : I → J este convexă, iar g : J → R este convexă şi crescătoare,

atunci g ◦ f este convexă.
• Dacă f : I → J este strict descrescătoare şi convexă, atunci f −1 este

convexă.
• Dacă f : I → (0, +∞) este o funcţie cu proprietatea că ln f este con-

vexă, atunci f este convexă.
Verificări. Dacă f şi (−f ) sunt presupuse convexe, atunci f (λx1 + (1 −

λ)x2 ) = λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 ), oricare ar fi x1 , x2 ∈ I şi λ ∈ [0, 1]. De aici
rezultă imediat forma f (x) = ax + b.
Restul afirmaţiilor sunt verificări directe, folosind caracterizarea convexităţii
cu derivata (eventual la dreapta).
(ii) Simple verificări, folosind eventual caracterizarea convexităţii cu aju-
torul epigrafului.
(iii) Prima afirmaţie rezultă din scrierea:
(g ◦f )(λx1 +(1−λ)x2 ) = g [f (λx1 + (1 − λ)x2 )] 6 g(λf (x1 )+(1−λ)f (x2 )) 6
6 λ(g ◦ f )(x1 ) + (1 − λ)(g ◦ f )(x2 )

Dacă funcţia f este descrescătoare, atunci pentru orice y1 , y2 ∈ J se poate
scrie
f −1 (λy1 +(1−λ)y2 ) = f −1 [λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 )] 6 f −1 [f (λx1 + (1 − λ)x2 )] =

= λx1 + (1 − λ)x2 = λf −1 (y1 ) + (1 − λ)f −1 (y2 )

unde x1 , x2 ∈ I sunt punctele pentru care f (x1 ) = y1 şi f (x2 ) = y2 .
Dacă funcţia f este crescătoare, atunci funcţia (−f )−1 rezultă convexă.
În sfârşit, să observăm că, pe baza inegalităţii mediilor avem
x1 + x2
ex1 + ex2
e 2 6
2
deci funcţia exponenţială este convexă. Scriind f = eln f , din cele de mai
sus deducem că f este convexă dacă se presupune că ln f este convexă.
Cu ajutorul funcţiilor convexe se pot obţine comod o serie de inegalităţi
remarcabile:
Fie xk , yk numere strict pozitive.
(i) Să se obţină inegalitatea mediilor ponderate:
1 1
n n
X n
X X
n
! yk xk yk n
! xk yk
Y k=1
Y
xykk k=1 6 n 6 xkxk yk k=1
X
k=1
xkxk yk k=1
k=1
1 1
(ii) Dacă p > 1 iar q satisface + = 1, atunci are loc inegalitatea lui
p q
Hölder: ! p1 ! 1q
n
X Xn n
X
p q
xk yk 6 xk yk
k=1 k=1 k=1
Justificare. Dacă f este funcţie convexă, iar ak , bk sunt numere strict

pozitive, atunci se obţine prin inducţie
 n  n
X X
 ak b k  ak f (bk )
 k=1  k=1
f
 X n
6
 n
X
ak ak
 
k=1 k=1
(i) Considerăm funcţia convexă f (x) := xp (p > 1). Inegalitatea prece-

dentă devine:
n
!p n
!p−1 n
!
X X X
ak b k 6 ak ak bpk
k=1 k=1 k=1
5.4. ANEXE IV. 129
xk
Înlocuind ak = ykq şi bk = se obţine inegalitatea propusă.
1
p−1
yk
(ii) Analog, considerând pe rând funcţiile convexe f (x) := − ln x, respec-
tiv f (x) := x ln x, se obţin cele două inegalităţi.
Exerciţiu. Să se arate că funcţia f : I → R este convexă dacă şi numai
dacă f este continuă şi

x1 + x2 f (x1 ) + f (x2 )
f 6
2 2
oricare ar fi x1 , x2 ∈ I.
Soluţie. Necesitatea
condiţiei
fiind evidentă, să presupunem că funcţia
x1 + x2 f (x1 ) + f (x2 )
continuă f verifică f 6 .
2 2
Pentru x1 , x2 ∈ I fixaţi, considerăm mulţimea
A := {λ ∈ [0, 1]| f (λx1 + (1 − λ)x2 ) 6 λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 )}
1
Evident 0, 1 ∈ A iar prin ipoteză ∈ A. Folosind ı̂ncă odată ipoteza, de-
2
λ1 + λ2
ducem că dacă λ1 , λ2 ∈ A, atunci ∈ A. Prin inducţie, se arată că
n
2
X ak
orice număr de forma cu ak ∈ {0, 1} aparţine mulţimii A. Deoarece
k=1
2k
f este continuă, rezultă că mulţimea A conţine, odată cu orice şir conver-
gent şi limita acestuia (este ı̂nchisă). Scrierea ı̂n baza 2 garantează acum că
A = [0, 1].
Altă soluţie. Pentru x1 < x2 ∈ I fixaţi, considerăm mulţimea

f (x2 ) − f (x1 ) x2 f (x1 ) − x1 f (x2 )
A := x ∈ (x1 , x2 )|f (x) > x+
x2 − x1 x2 − x1
Presupunerea că această mulţime ar fi nevidă, ı̂mpreună cu continuitatea
funcţiei f , arată existenţa unui interval deschis, nevid (α, β), inclus ı̂n A. Ar
avea loc

α+β f (x2 ) − f (x1 ) α + β x2 f (x1 ) − x1 f (x2 ) f (α) + f (β)
f > + >
2 x2 − x1 2 x2 − x1 2
ceea ce constituie contradicţia căutată.
Observaţie. De fapt, se poate arăta că orice funcţie f : I → R care
verifică proprietatea din enunţ, nu poate avea decât discontinuităţi de specia
a doua.
5.4.2 Exerciţii la rest Peano.

Iată câteva probleme, pentru rezolvarea cărora această formulă este utilă.
Exerciţiu 1) Fie f : I → R o funcţie cu derivata a doua continuă pe I.
Presupunem că există a, b ∈ I, a < b astfel ı̂ncât f 0 (a) = f 0 (b) = 0. Să se
arate că există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
(b − a)2 00
|f (b) − f (a)| 6 |f (c)|
4

a+b
Rezolvare. Scriind formula pe fiecare din intervalele a, resp. pe
2
a+b a+b a+b
, b , există puncte c1 ∈ a, , resp. c2 ∈ , b , astfel
2 2 2
ı̂ncât
(b − a)2 00

a+b
f = f (a) + f (c1 )
2 8
(a − b)2 00

a+b
f = f (b) + f (c2 )
2 8
Prin scăderea celor două relaţii, se obţine inegalitatea propusă.
Exerciţiu 3) Fie f : [−1, 1] −→ R o funcţie cu derivata de ordin trei con-
tinuă. Să se arate că seria:
∞
X 1 1 0
n f −f − − 2f (0)
n=1
n n
este convergentă.
Rezolvare. Din dezvoltarea de ordin 3:

1 1 1 1
f = f (0) + f 0 (0) + 2 f 00 (0) + 3 f 000 (c)
n n 2n 6n

1 1 1 1
f − = f (0) − f 0 (0) + 2 f 00 (0) − 3 f 000 (c1 )
n n 2n 6n
adică:
|f 000 (c) − f 000 (c1 )|

1 1 0
n f − f − − 2f (0) =
n n 6n2
∞
X 1
de unde obţinem, folosind faptul că seria 2
este convergentă, (iar orice
n=1
n
serie absolut convergentă este convergentă cf. ex. 1. 2. 3.).
5.4. ANEXE IV. 131
Caz particular. Pentru f (x) = ln(1 + x) se obţine seria

X n+1

n ln −2
n>2
n − 1
Teoremă. Fie I ⊆ R un interval deschis, cu 0 ∈ I; fie f : I → R o funcţie

derivabilă de n + 1 ori. Să se arate că pentru fiecare x ∈ I există θ ∈ (0, 1)
astfel ı̂ncât
f 0 (0) f (n) n f (n+1) (θx) n+1
f (x) = f (0) + x + ... + x + x
1! n! (n + 1)!
Demonstraţie.) Pentru fiecare x ∈ I, definim funcţia g : [0, 1] → R prin

f 0 (tx) f (n) (tx) n xn+1 (1 − t)n+1
g(t) := f (x)−f (tx)− x(1−t)−. . .− x (1−t)n −α
1! n! (n + 1)!
Funcţia g este derivabilă iar g(1) = 0. Vom alege α astfel ı̂ncât g(0) = 0. În
aceste condiţii, există θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât g 0 (θ) = 0. Deoarece
xn+1 (1 − t)n
g 0 (t) = α − f (n+1) (tx)

(n + 1)!
concluzia rezultă.
Exerciţiu 4) Fie f : (−1, 1) → R o funcţie impară, de cinci ori derivabilă.
Să se arate că, pentru fiecare x ∈ (−1, 1), există θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x 0 x5 (5)
f (x) = [f (x) + 2f 0 (0)] − f (θx)
3 180
Rezolvare. Pentru fiecare x ∈ (−1, 1), definim funcţia g : [0, 1] → R prin
f 00 (t) f 000 (t)
g(t) := f (x) − f (t) − (x − t)f 0 (t) − (x − t)2 − (x − t)3 −
2 6
f (4) (t) α f 0 (x) f 00 (t)
− (x − t)4 − (x − t)5 − x+ x(x − t)+
24 120 3 3
f 000 (t) f (4) (t) α
+ x(x − t)2 + x(x − t)3 + x(x − t)4
6 18 72
Avem evident g(x) = 0. Alegem α astfel ı̂ncât g(0) = 0. Astfel, există
θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât g 0 (θx) = 0. Deoarece
1
g 0 (t) = (x − t)3 (3x + t) f (5) (t) − α

72
urmează că α = f (5) (θx). Concluzia se obţine ı̂nlocuind ı̂n 0 = g(0).
Index
+∞, 15, 20 funcţie

−∞, 15, 20 convexă, 87
[x], 15 derivabilă, 67
lim xn = x, 19 diferenţiabilă, 68
n→+∞
inf A, 10 limită, 49
max(x, y), 9 uniform continuă, 59
min(x, y), 9 identitatea lui Abel, 37
R, 15
sup A, 10 Lema lui Arhimede, 14
cl A, 18 limita (unui şir), 19
x+ , 9 limita la dreapta, 49
x− , 9 limita superioară, 33
xn → x, 19 limita unei funcţii ı̂ntr–un punct, 49
şir, 19
convergent, 19 majorant, 10
margine inferioară, 10
crescător, 19
margine superioară, 10
de funcţii, 42
media artimetico–geometrică, 28
descrescător, 19
minorant, 10
monoton, 19
mulţime
şir Cauchy, 26
ı̂nchisă, 17
şirul lui Rolle, 79
compactă, 18
ı̂nchidere, 18
conexă, 18
axioma marginii superioare, 10 deschisă, 17
mărginită, 10
convergenţa punctuală, 42 majorată, 10
convergenţa uniformă (a unui şir de minorată, 10
funcţii), 42
criteriul lui Cauchy cu limită supe- Proprietatea de densitate a numerelor
rioară, 33 raţionale, 15
punct, 18
dreapta reală extinsă, 15 aderent, 18
de acumulare, 18
funcţia parte ı̂ntreagă, 15 de extrem (local), 74
132
INDEX 133
de maxim (local), 74
de minim (local), 74
interior, 18
izolat, 18
raza de convergenţă, 45
seria armonică generalizată, 35

serie, 31
absolut convergentă, 31
alternată, 36
convergentă, 31
cu termeni pozitivi, 32
de puteri, 39, 44
subşir, 26
sumă parţială (a unei serii), 31
suma generalizată ı̂n sens Poisson–Abel,
117
termen general (al unei serii), 31
vecinătate, 17
134 INDEX
Bibliografie
[1] L. Aramă, T. Morozan: Probleme de calcul diferential si integral, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 1978
[2] A. Croitoru, M. Durea, C. Văideanu: Analiza Matematica. Probleme,

Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005
[3] Gelbaum, Olmsted Contraexemple ı̂n analiza
[4] Lewin (incl. CD pt. Sci. Work Place)
[5] G. M. Fihtenholţ
[6] C. Meghea Bazele Analizei Matematice, Editura Bucureşti
[7] M. Nicolescu, S. Marcus, N. Dinculeanu: Analiza Matematica, vol. I, Ed.

did. şi ped. Bucureşti, 1980
[8] Gheorghi Evghenevici Şilov: Analiza matematica (Funcţii de o variabilă),

Ed. şt. şi Enc. Bucureşti 1985 (ed. 1970)
[9] Gh. Sireţchi
[10] I. Vaisman: Fundamentele matematicii

http://wwww.mctutor.co.uk
135

Cursi Print

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursi Print

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză I: calcul diferenţial pentru funcţii de o

variabilă reală (F1VR)

2 Şiruri şi serii de numere reale. 19

4.4.2 Funcţii analitice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Cu alte cuvinte (R \ {0}, ·) este grup comutativ. Deşi ı̂nmulţirea cu 0 este

x < y implică x + z < y + z.

n par. Astfel, am putea folosi ca unitate de măsură dublul unităţii iniţiale

1.1.1 Axioma marginii superioare

O asemenea proprietate se verifică ı̂n general, prin construcţia unui model,

În ce caz are loc egalitatea?

4) (Inegalitatea mediilor) Fie (xk )k numere strict pozitive. Atunci:

În ce caz are loc egalitatea?

cu egalitate pentru n = 1 sau x = 0.

a1 b1 + . . . + an bn 6 (ap1 + . . . + apn )1/p (bq1 + . . . + bqn )1/q

Cazul p = 1, p = 2? Cazuri de egalitate?

1.2 Consecinţe directe

Justificare. Existenţa. Dacă x > 0, fie mulţimea numerelor naturale,

3) Fie f : R → R o funcţie oarecare. Să se arate că

inf{|f (x) − f (y)| | x 6= y} = 0

Soluţie. Marginea inferioară a := inf{|f (x) − f (y)| x 6=[y} > 0 există.

Să se arate că există α1 , α2 , . . . αn ∈ A, astfel ı̂ncât

Demonstraţie. Se consideră mulţimea acelor numere x ∈ [0, 1], cu pro-

1.3 Glosar de topologie generală

Mulţimea numărabilă de vecinătăţi a − n1 , a + n1 este numită (un) sis-

tem fundamental de vecinătăţi (pentru a), deoarece orice vecinătate pentru

Deci intersecţia oricărei familii de mulţimi ı̂nchise este ı̂nchisă.

1. K este mulţime ı̂nchisă şi mărginită.

2. Orice şir din K admite un subşir convergent ı̂n K.

3. Orice acoperire deschisă a lui K are o subacoperire finită.

Mulţimi conexe. Mulţimea A se numeşte conexă dacă nu există

Şiruri şi serii de numere reale.

2.1 Noţiunea de limită a unui şir

xn → x ⇔ (|xn − x| → 0, când n → +∞)

O definiţie separată se impune pentru limita ∞.

Desigur, spre deosebire de definiţia şirului convergent, ı̂n care interesau

2.1.1 Proprietăţi generale ale şirurilor convergente.

|x0 − x00 | 6 |x0 − xn | + |xn − x00 | < ε + ε = |x0 − x00 |

|xn | 6 |xn − x0 | + |x0 | 6 1 + |x0 |

Demonstraţie. I. Rezultă din aplicarea definiţiei, utilizând inegalitatea

|(xn + yn ) − (x + y)| 6 |xn − x| + |yn − y|

Raţionamentul complet este următorul: fie ε > 0; scriind convergenţa şiru-

II. Vom scrie

|xn yn − xy| = |xn yn − xyn + xyn − xy| 6 |xn − yn ||yn | + |x||yn − y|

Teoremă (”lema cleştelui”). Fie xn → x, zn → x. Dacă şirul (yn )

Desigur, dacă x = +∞, este suficient să verificăm că xn 6 yn .

• Dacă xn yn −→ 0, atunci fie xn −→ 0, fie yn −→ 0.

Să se afle limitele următoarelor şiruri:

12) Să se calculeze:

14) Să se calculeze:

16) Dacă xn → 0 iar (yn ) este un şir mărginit, atunci xn yn → 0.

2.2 Teoreme de bază

2.2.2 Teorema lui Cantor

2.2.3 Lema lui Cesàro

2.2.4 Teorema lui Cauchy

∀ε > 0, ∃nε : ∀m, n > nε : |xn − xm | < ε

|xn − x| 6 |xn − xnk | + |xnk − x| < ε/2 + ε/2 = ε

|xn − xm | 6 |xn − x| + |x − xm | < ε/2 + ε/2 = ε

b) Să se arate că, dacă |a| < 1, atunci nan −→ 0.

c) Fie |a| < 1; definim şirul xn := 1 + 2a + 3a2 + . . . + nan−1 . Să se arate

• şirul (xn ) are proprietatea:

∀n > 100 : |xn | < 0, 01

Atunci şirul (xn ) :

• Dacă un şir este convergent, atunci este: