Manuel Bandeira – Trece un om cu o pâine pe umăr

Trece un om cu o pâine pe umăr.

Voi mai scrie, apoi, despre dublul meu ?

Altul se aşează, se scarpină, scoate de sub braţ un păduche, îl striveşte.

Cu ce curaj să vorbeşti despre psihanaliză ?

Altul a pătruns în pieptul meu cu un băţ în mână

Să-i mai vorbeşti, apoi, medicului despre Socrate ?

Un şchiop traversează strada dând braţul unui copil

Voi citi, mai apoi, pe André Breton ?

Altul tremură de frig, tuşeşte, scuipă sânge

Se va mai putea vreodată vorbi Eului profund ?

Altul caută în gunoi oase, coji

Cum să scrii, apoi, despre infinit ?

Un zidar cade de pe acoperiş, moare şi nu mai prânzeşte

Să-mprospătezi, apoi, tropul, metafora ?

Un negustor îi fură clientului un gram la cântar

Să vorbeşti, apoi, despre a patra dimensiune ?

Un bancher îşi falsifică bilanţul

Cu ce faţă să plângi la teatru ?

Un pària doarme cu piciorul la spate

Să-i vorbeşti, apoi, cuiva despre Picasso ?

Cineva merge suspinând la înmormântare

Cum să mai intri, apoi, la Academie ?

Cineva îşi curăţă o puşcă de bucătărie,

Cu ce curaj să mai vorbeşti despre neant ?

Cineva trece numărând pe degete

Cum să vorbeşti despre nefiinţă fără să strigi ?