Intamplare ploioasa

de Carlos Drummond de Andrade

Ploaia ma irita. Pana sa descopar cindva

ca era Maria cea care ploua.

Ploaia era Maria. Si picatura cu picatura

Maria picura in fiecare duminica.

Si umezindu-mi oasele, ma lasa

ca pe o glie pe care ploaia o ara si-o uda.

Eu eram tot o glie, un pamant ne-nverzit...

iar Maria, creatura buna doar de ploit!

Ea ploua in mine, din fiece gest,

din fiece gand, dorinta, sunet, si din rest.

Era in acelasi timp si potop si tiriiala,

neostenita noastra Marie...nocturna si matinala !

Nu te lasa Maria, cu ploaie peste masura,

mai bine o simpla aversa, o stropeala, o udatura.

Si nu ma mai inunda cu lichidu-ti plasmatic,

inceteaza sa mai fii un strigoi atat de acvatic!

1
 Insa vorbeam degeaba - Maria continua;
cu cat o rugam mai mult, si mai mult ploua.

Si tot ploind napraznic in calea mea

de fapt, cu un vin foarte trist ma muia,

vin ce nici nu-ncalzeste, ca-i apa de ploaie

si must de cenusa, nu vin bun de butoaie.

Rapaioasa Maria, domnita ploioasa,

ploita ploind ploaie siroioasa !

Eu ii strigam: Opreste-te! Insa ea ploind

prin puturi de apa-nghetata pasea tesand.

Si a potopit Maria in casa mea

ca apa incepu a creste si-a se umfla

si se alcatui un rau, sau o mare, asa ceva,

in care am sfarsit prin a ma afunda.

Cu cat valurile mai sus saltau,

cu atat ciurloaiele Mariei mai mult turnau,

incat incetul cu incetul, fara drept de recurs

lucrurile si-au urmat al lor curs

si iata toata lumea muiata si scufundata

sub sinistra ploaie neincetata.

2
 Fiinte dintre cele mai ciudate se adunau
in aceeasi pasta apoasa si protestau

impotriva cascadei revarsata prosteste

( de alta mai apriga nimeni nu-si aminteste ).

Din cand in cand, rugaciuni se auzeau

Degeaba ! siroaiele si mai avan cadeau,

iar Maria, cu robinetele toate desurubate

ploua in continuu, pe deselate.

Navele naufragiara.Continentele se-necara

cu toate fiintele ce erau pe afara,

in timp ce Maria ploua. Ba s-a constatat

ca si fibra umana s-a diluat si lichefiat,

dar neputand el pamantul apa sa mai primeasca

s-a indurat in sfarsit Pronia Cereasca,

iar Dumnezeu, milos si poruncitor, a strigat

nu mai ploua, Maria! - si ea a stat.