---------

1
2
3
4
 Prolog

Ploaia violentă cădea pe îngusta potecă ce șerpuia temătoare

prin pădurea întunecată. Se făcuse noapte însă potopul ce se
revărsa peste codru nu contenise. Brazii ce întovărășeau
drumul erau scăldați din abundență de picăturile mari ce
cădeau pe ramurile lor tremurând parcă la fiecare rafală a
vântului ce biciuia și urla nemilos peste piscurile golașe ale
munților. Pârâul ce curgea domol era acum un adevărat torent
iar în unele locuri poteca era inundată și plină de bușteni lungi
și negri aduși de apă. Nori mari și grei împânzeau cerul și, în
răstimpuri, tunetele răsunau nimicitor în întreaga vale
prevestind întețirea furtunii. Trunchiurile roase de vreme ale
unor brazi uscați se prăbușeau în prăpăstiile ce se căscau
primejdios înaintea lor. Fulgerele ce trăsneau necruțător în
brazii ce se încovoiau sub povara vijeliei ofereau clipe
trecătoare în care întreaga vale înnecată în apa rece era
luminată. Umbrele falnice ale munților priveau nestingherite,
ca și cum ele n-ar fi fost afectate de puterea naturii.
Doi indivizi puteau fi văzuți furișându-se pe potecă
străduindu-se să evite fiecare băltoacă ce se formase în gropile
din drum și fiecare trunchi căzut ce apărea pe neașteptate în
fața lor. La un moment dat unul dintre ei se împiedică brusc de
o rădăcină groasă ce ieșea din pământ și căzu în apa murdară și
rece a pârâului.
- Ce faci acolo, mă, zăpăcitule? strigă celălalt căutând o
creangă de care să se rezeme cu spatele căci era ostenit.

5
 Individul căzut în pârâu nu răspunse. Încercă să se ridice dar
cum puse piciorul pe bolovanii ce stăvileau pârâul alunecă și
căzu din nou.
- Treci încoace și ajută-mă să mă ridic! se răsti el.
Murmurând iritat, tovarășul de drum părăsi creanga devenită
unicul loc de odihnă și păși temător în albia pârâului încercând
să nu se împiedice și el. Îl apucă de braț și încercă să-l tragă
afară din curentul de apă însă alunecă și el și căzu cu un
plescăit caraghios.
- Al dracului să fiu mă, Mihai! spuse el înjurând și suduind
cum știa el mai bine.
Mihai se porni a râde ca un copil mic fără să se sinchisească
de camaradul său.
- Ce tot râzi acolo, mă? spuse el ridicând amenințător mâna.
Ți se pare comic?
Mihai continuă să râdă fără să ia în seamă întrebarea însă în
următoarea clipă se pomeni cu capul în apă trântit de palma
grea pe care i-o aplicase tovarășul său de drum.
- Stai, mă! Ai înnebunit? spuse Mihai scuipând apa murdară.
Ce-ți veni?
- Cât mai avem până la cabana aia de care îmi tot ziceai pe
drum?
- Încă puțintel, Toma, spuse Mihai încercând să-l îmbuneze.
Toma izbuti să se ridice cu mare greutate și bâjbâia acum
prin întuneric în căutarea cărării. Mihai ajunse în câteva clipe
alături de el.
- Tot așa spui de un ceas și ceva de când am pornit pe
drumul ăsta blestemat, spuse Toma scuipând. Sunt ud până la
piele și dacă în următorul ceas nu găsim cabana aia afurisită o
să mă îmbolnăvesc iar ca acum trei ani, de era să dau colțul.

6
 - N-avea grijă, spuse Mihai blând. Cunosc drumurile astea și
țiu minte toate cotloanele de prin văile astea. Ar trebui să
ajungem la cabană numaidecât.