AUGUST STRINDBERG - XV- TRIBULA II- INFERNO, Ed. Univers, Bucure ti, 1999, pp.140-142.

Soarele str luce te, via a cotidian i urmeaz cursul ei, sunetele muncii bucur spiritele. n astfel de clipe cresc momentele de revolt , aruncnd sfidarea i ndoielile ei c tre cer. Dar noaptea, cnd lini tea i singur tatea se las peste lume, orgoliul se risipe te; inima bate i pieptul se strnge. Atunci, trebuie s ngenunchea i n afara ferestrei, n boschetul de spini, c uta i un doctor sau un prieten care vrea s doarm n aceea i camer cu voi! Intra i singuri n camera voastr , n timpul nop ii, ve i g si pe cineva pe care nu-l vede i, dar c ruia i sim i i prezen a...Sau duce i-v la azilul de nebuni, consulta i un psihiatru, el v va vorbi despre neurastenie, paranoia, angina pectoris, i a a mai departe, dar el nu v va vindeca niciodat . Atunci, unde v ve i duce, voi, to i care suferi i de insomnie, plimbndu-v pe str zi i a teptnd r s ritul soarelui? ..... Ce e de f cut? A se umili pe sine? Dar dac v umili i n fa a oamenilor, le ve i trezi orgoliul, i ei se vor crede mai buni dect voi, ct de mare ar fi tic lo ia lor. Atunci a se umili n fa a lui Dumnezeu? Dar asta e o insult la adresa celui Atotputernic: a-l cobor la rangul de ef de planta ie care-i domin pe sclavi! Roag -te! Cum? Cum s - i arogi dreptul de a te apleca n fa a voin ei i decretelor celui Prea nalt, prin lingu ire i servilism? L-am c utat pe Dumnezeu i n loc l-am g sit pe Diavol! Iat ce s-a ntmplat. Am f cut peniten , m-am corectat i n momentul cnd am nceput s -mi pingelesc sufletul, a trebuit s -mi pun i alte tocuri i pielea de deasupra care se crap . i asta nu se mai sfr e te niciodat . Am ncetat s mai beau, i m ntorceam sobru acas la ora nou cu gndul s beau lapte. Camera era plin de demoni care m smulg din pat i m n bu sub cuvertur . Dac m ntorc beat la miezul nop ii, dorm ca un nger, trezindu-m puternic ca un mic zeu, preg tit s muncesc ca un sclav la galere. Evit femeile i atunci vise nes n toase se n pustesc asupra mea n timpul nop ii (...). Dac m revolt mpotriva unei perfidii, eu sunt cel care sunt pedepsit. ncerc s -i iubesc pe oameni n mas ; m prefac orb la gre elile lor i cu o generozitate f r margini, le iert infamiile, calomniile, dar ntr-o bun zi m trezesc c am devenit complicele lor. Dac m retrag dintr-o societate pe care o consider nedemn , imediat sunt atatcat de demonii singur t ii i c utnd prieteni mai buni dau peste cei mai r i.