GRUP SCOLAR SILVIC “DR. ING.

NICOLAE RUCAREANU”
BRASOV

POLUAREA ATMOSFERICA SI
CONSECINTELE EI
 CUPRINS

Argument………………………………………

Introducere…………………………………….

Cap. I Generalitati……………………………
I.1Clasificarea deseurilor……………………..
I.2Elemente importante in procesul de gestiune a
deseurilor……………………………

Cap.II Gestionarea deseurilor…………………

II.1 Regimul juridic al gestionarii si eliminarii
deseurilor………………
II.2 Dezvoltarea gestionarii deseurilor in Europa………………

Cap. III Legislatie…………………….

Cap. IV Interpretare si concluzie………..

Cap. V Statistici……………………..

Cap. VI Bibliografie……………
 ARGUMENT

 Am ales aceasta tema deoarece producerea de deseuri este rezultatul activitatii

economice.
 Cantitatea si calitatea deseurilor municipale depind de standardul de viata si de
modul de consum al populatiei, iar deseurile industriale - atat cele periculoase, cat
si cele nepericuloase – depind de tipul de tehnologie folosita in prelucrarea
materiilor prime din procesele de fabricatie.
 Dezvoltarea durabila este o strategie prin care comunitatile cauta cai de dezvoltare
economica, beneficiind de asemenea de mediul inconjurator local sau care sa
aduca beneficii calitatii vietii.
 A devenit un ghid important pentru multe comunitati care au descoperit ca
modurile de interpretare traditionale de planificare si dezvoltare creeaza, mai mult
decat rezolva, probleme de mediu inconjurator sau sociale.
 Acolo unde interpretarile traditionale pot conduce la aglomerare, extindere,
poluare si consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabila ofera solutii reale si
de durata care ne consolideaza viitorul.
 Lucrarea de fata este structurata pe cinci capitole, fiecare cuprinzand urmatoarele:
primul capitol se comporta ca o introducere in lumea gestiunii deseurilor, avand
ca puncte de referinta clasificarea deseurilor si de asemenea, cuprinzand cele mai
importante elemente in cadrul gestiunii deseurilor; al doilea capitol se ocupa
exclusive de gestionarea deseurilor, incluzand totusi si gestiunea in Europa; al
treilea capitol este destinat legislatiei in vigoare; al patrulea ne ajuta sa intelegm si
sa interpretam lucrarea de fata iar ultimul capitol se ocupa de partea de statistica.
 INTRODUCERE

Gestionarea deseurilor a constituit o preocupare permanenta a omului nou. Din

punct de vedere economic, reciclarea deseurilor a reprezentat o resursa ieftina, deosebit
de valoroasa. Pe masura ce omul a constientizat faptul ca resursele naturale au totusi
caracter limitat, preocuparea pentru reutilizarea a tot ceea ce parea nefolositor la un
moment dat, s-a transformat intr-un obiectiv major. Reciclarea deseurilor a devenit o
activitate industriala deosebit de utila pentru multe alte sectoare economice. Procesele
tehnologice s-au adaptat rapid la oferta de materii prime secundare rezultate din
prelucrarea industriala a deseurilor. Organizarea colectarii si valorificarii deseurilor a
capatat o importanta majora pentru toate statele puternic industrializate.
Pe masura dezvoltarii industriale a societatii moderne, s-a reliefat cu tot mai multa
acuitate, un alt aspect, si anume, caracterul poluator al deseurilor. Anumite categorii de
deseuri au constituit resurse de materii prime, din cele mai vechi timpuri (cu precadere
deseurile feroase). Stiinta si tehnica au permis, treptat, reutilizarea si a altor categorii de
deseuri (hartii, cartoane, mase plastice, sticla, etc.). dezvoltarea reciclarii deseurilor nu a
putut tine pasul cu diversificarea productiei de bunuri. De cativa ani buni, echilibrul
ecologic al planetei a fost pus intr-un real pericol. Iata de ce, secolul XX a fost un secol
care a marcat in mod deosebit, lupta omenirii pentru mentinerea si refacerea ecologica a
planetei. Gestionarea controlata bunurilor devenite inutilizabile, a devenit imperios
necesara, fapt ce a condus la elaborarea de reglementari comune menite sa inlature
pericolul iminent al poluarii ireversibile a planetei.
Toate schimbarile propuse vor fi foarte rapide si, chiar daca in unele domenii
exista nemultumiri si chiar impotriviri, progresul si civilizatia vor inlatura obstacolele si
vor favoriza orice efort ce se va face pentru protectia sanatatii populatiei si a mediului
inconjurator. Prin eforturile conjugate ale tuturor cetatenilor, Romania poate si trebuie sa
devina o tara curata, care sa-si protejeze valorile naturale cu care a fost inzestrata, in
beneficial tuturor locuitorilor sai.

5
 CAPITOLUL I
Generalitati

I.1 Clasificarea deseurilor

“DESEU va insemna orice substanta sau obiect pe care posesorul il arunca, sau
intentioneaza sau este obligat sa-l arunce”.Conform Actului German privind Deseurile
din 27 august 1993, deseurile pot fi definite atat subiectiv cat si obiectiv. Subiectiv sunt
definite ca obiecte portabile abandonate de proprietar si obiectiv in legatura cu
depozitarea sistematica a gunoiului asa cum este ceruta de protectia sanatatii publice si,
in particular, a mediului.

Deseuri de echipamente elctrice si electronice de mari dimensiuni:

In aceasta categorie intra echipamente iesite din uz cum ar fi: frigiderele,
congelatoarele, masinile de spalat si alte echipamente voluminoase.
Toate aceste echipamente contin substante periculoase care pot polua apa, aerul si
solul. Spre exemplu, frigiderele si congelatoarele contin gaze cu efect de sera care
contribuie la modificarile climatice si la distrugerea statului de ozon.

Deseuri de echipamente electrice si electronice si surse de iluminat:

Deseurile de echipamente electrice si electronice contin componente si materiale
care pot fi reutilizate pentru echipamente noi sau care pot fi reciclate (metale, plastic,
sticla, etc.).
De asemenea, contin substante periculoase pentru mediu si pentru sanatate (gaze
cu effect de sera, metale grele, etc.) si de aceea trebuie tratate ecologic in cadrul
sistemului organizat.

Deseuri voluminoase
Din aceasta categorie fac parte: plapumile si pilotele, aparatele electrocasnice de
mari dimensiuni, piesele de mobilier, saltele, mochetele, schiurile si bicicletele. Deseurile
voluminoase contin mai multe tipuri de materiale: lemn, metal, plastic, textile. Din
aceasta cauza, reciclarea lor este dificila si costisitoare.

6
 Deseuri din constructii si demolari
Geamurile vechi, faianta sparta, chiuvetele inlocuite, molozul, pamantul rezultat
din excavari, tabla sparta, dalele – sunt toate exemple de deseuri din constructii si
demolari. Uneori, acestea ajung la tomberon, pe camp sau in padure. Nu doar amenzile
ridicate ar trebui sa ne opreascasa facem acest lucru ci si gandul ca prin aceste actiuni
contribuim la distrugerea mediului si ne punem in pericol sanatatea.

Deseuri de echipamente electrice si electronice de mici dimensiuni si surse de

iluminat
In aceasta categorie intra echipamente iesite din uz cum ar fi: televizoarele,
computerele, aparatura audio si video, aparatura folosita in bucatarie, telefoane mobile
etc., si surse de iluminat (tuburi fluorescente de tip neon, “becuri economice” si surse de
iluminat cu descarcare in gaz).
Aceste desuri trebuie colectate separate, deoarece contin substante periculoase.
Spre exemplu tubul catodic al unui televizor polueaza 50 metri patrati de sol timp de 30
ani. Daca este reciclat, din el se pot obtine doua kilograme de plumb.

Deseuri din ambalaje: aluminiu, sticla, plastic

Sortarea si reciclarea acestor materiale pot economisi energie, materii prime si
apa. Un televizor poate functiona trei ore, iar un bec de 100 W poate functiona 20 de ore
cu energia economisita prin reciclarea unei singure cutii de aluminu. Din 10 PET-uri
reciclate se poate confectiona un pulover. Fiecare tona de plastic reciclat inseamna o
economie de 1,8 tone de petrol.

Hartie si carton
O tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci. Reciclarea unei tone de hartie
reduce emisiile de carbon cu 95% si inseamna un consum de apa cu 3.000 de litri mai mic
decat este necesar pentru a produce o tona de hartie. Din hartia reciclata se face carton,
hartie igienica, hartie de ambalat, hartie de ziar.

Baterii portabile
Dintre toate lucrurile pe care le aruncam la gunoi, bateriile portabile sunt cele mai
daunatoare. Ele contin metale grele (mercur, nichel, plumb, cadmiu, litiu) care se scurg in
sol si ajung in panza freatica. Aceste metale pot provoca alegii, sterilitate, pierderi de
memorie, boli de inima, cancer. Mercurul continut intr-o baterie de ceas poate polua 500
de litri de apa sau 1mp de sol pe o perioada de 50 ani.

Deseuri periculoase
Pentru unele categorii de deseuri periculoase din gospodarii exista facilitate de
colectare selective (de exemplu pentru uleiul de motor, bateriile auto si abteriile

7
telefoanelor mobile). Restul, cum ar fi medicamentele, pesticidele, vopselele nu sunt
deocamdata colectate separate. Aruncate in natura, polueaza pamantul si panza freatica.

Masini uzate
Masinile care nu mai pot fi conduse, pentru ca nu respecta prevederile privind
mediul sau siguranta rutiera, trebuie radiate si distruse. Deoarece contin sunbstante
periculoase, cum ar fi uleiul de motor, metalele grele si acizii din baterii, masinile uzate
treuie colectate si distruse intr-un mediu controlat.

Ulei de motor
Un litru de ulei de motor uzat poate contamina un million de litri de apa. Arderea
uleiului uzat in soba produce particule cancerigene. Vopsirea gardurilor din lemn cu ulei
uzat este daunatoare. Dupa ploaie, substantele nocive din ulei ajung in sol si
contamineaza panza freatica.

Baterii si anvelope
Bateriile auto contin plumb si acizi, substante daunatoare sanatatii. Bateriile auto
colectate sunt dezmembrate, plasticul este dat la o parte, spalat si transformat in granule;
acizii sunt tratai si neutralizati, iar plumbul este refolosit. Anvelopele uzate sunt
transformate in granule, folosite la acoperirea suprafetelor de joaca sau a terenurilor de
sport sau la producerea de noi cauciucuri.

I.2 Elemente importante in procesul de gestiune a

deseurilor

Colectarea si tansportul deseurilor si a materialelor reciclabile reprezinta o

componenta importanta in procesul de gestionare a deseurilor, desi aceasta este de cele
mai multe ori subevaluata,ea reprezinta 60-80% din costul total de gestiune a deseurilor,
de aceea orice imbunatatire adusa acestei componente poate reduce mult acest cost.

Pentru realizarea eficienta si organizarea optima a colectarii si transportului

deseurilor si materialelor reciclabile se vor avea in vedere anumite caracteristici de
referinta:
- Marimea zonei de colectare;
- Stuctura economica a zonei;
- Nivelul de trai al populatiei;
- Conditiile urbanistice;
- Cerintele clientilor;

8
 - Alegerea sistemului adecvat de colectare.

Depozitarea deseurilor: Un depozit este definit ca fiind orice amplasament

pentru eliminarea finala a deseurilor prin depozitare pe sol sau in subteran.
In functie de tipurile de deseuri care sunt acceptate, depozitele de deseuri se
clasifica dupa cum urmeaza:
- Depozite pentru deseuri periculoase (clasa a);
- Depozite pentru deseuri nepericuloase (clasab);
- Depozite pentru deseuri inerte (clasa c).

Reciclarea deseurilor: Avantajele reciclarii sunt conservarea resurselor naturale

si reducerea spatiului de depozitare. Totusi colectarea, transportul, valorificarea si
prelucrarea finala a materialelor necesita energie suplimentare, iar cele mai multe
programe de reciclare sunt subventionate economic.
Problemele fundamentale in reciclarea materialelor sunt legate de:
- Identificarea materialelor reciclabile;
- Identificarea oportunitatilor de reutilizare si reciclare;
- Identificarea pieelor de desfacere pentru materialele valorificabile.

9
 CAPITOLUL II
Gestionarea deseurilor

II.1 Regimul juridic al gestionării şi eliminării deşeurilor

Societatea de consum a adus, pe langa binefacerile sale, si multiple probleme

dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic si juridic privind existenta deseurilor
si cerinta eliminarii (diminuarii) acestora.
Una dintre numeroasele probleme ale vietii moderne o constituie cea a stocarii,
neutralizarii ori eliminării deseurilor. Din punct de vedere al provenientei lor, acestea pot
fi: deseuri menajere, deseuri industriale, deseuri agroalimentare si deseuri nucleare.

Deseurile menajere
Aceasta categorie de deseuri cuprinde în special gunoaiele menajere propriu-zise,
gramezile de deseuri, deseurile legate de folosirea automobilelor (epave, pneuri, bidoane)
etc.
Cantitatile de deseuri casnice produse, difera de la o tara la alta, in functie de
nivelul de dezvoltare, traditie, etc. Astfel, în 1990, un francez arunca zilnic 1 kg de gunoi,
cantitate comparabila cu cea produsa de către ceilalti vest-europeni, dar inferioara de
aproape două ori celei produse de un american ori un canadian.
Se constata in ultimele decenii cresterea ponderii, în cadrul deseurilor menajere, a
hartiei si a cartonului, a materialelor putrescibile etc.
Tratamentul deseurilor menajere. Principala cale o constituie în acest sens
reciclarea, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul, incinerarea,
depozitarea. Ponderea acestora este foarte variabila de la o tara la alta, de la o epocă la
alta. De exemplu, în Franta, incinerarea este folosită de 45% din populatie, fată de 8%
care foloseste compostajul si 45 %, descarcarea „controlata”.
In Italia, compostajul nu priveste decât 2-3% din gunoi; în Marea Britanie,
incinerarea acestor deseuri vizeaza 40 % din populatia urbana. In alte state dezvoltate,
incinerarea variaza de la cca 10% (America de Nord) pana la peste 70% (Japonia,
Elvetia).
Fiecare procedeu de tratare are avantajele si dezavantajele sale:
-compostajul: priveste mai ales partea fermentabila (cca 50% din total) a
gunoaielor (deseuri alimentare, hartie, etc.) Din punct de vedere tehnic, compostajul

10
consta în lasarea deseurilor mai multe luni in aer liber, sa fermenteze. Apoi, in uzine, are
loc operatia de compostare, care da nadtere la ada-numitele „humus-uri” ori elemente
chimice in cantitate slaba, precum magneziu, cupru, zinc etc.
Imprastierea gunoiului pe camp („mocirlele verzi”) este cunoscuta inca din
antichitate. Aceasta metoda, la fel ca astazi compostajul, a suferit concurenta
ingrasamintelor chimice (mai concentrate si astfel mai usor manipulabile), precum si
efectul negativ al prezentei crescande in deseuri a sticlei, metalului ori materialelor
plastice, putin apreciate de catre agricultori. Pentru a inlatura acest ultim inconvenient,
compostajul necesita o triere prealabila, care adeseori lasa mult de dorit.
- incinerarea : vizeaza partea combustibilă a deseurilor menajere. Contrar
uzinelor de compostaj, care reclamă spatii intinse, incinerarea este o solutie „compacta”
utilizata cu precadere in cazul marilor aglomeratii urbane. Din pacate, deseurile menajere
sunt un combustibil destul de sarac – de cca cinci ori mai putin caloric decat carbunele -
si, in afara de aceasta, foarte eterogen. In interiorul cuptorului sunt necesare o buna aerare
si un amestec al deseurilor, in conditiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea
consta in epurarea fumului. O recenta reglementare europeana din 1989, deosebit de
severa, risca sa scumpească cu 20-50% pretul incinerarii, alaturi de necesitatea captarii si
neutralizarii acidului clorhidric (degajat în special prin combustia PVC).
- depozitarea: ramane procedeul cela mai frecvent in tarile dezvoltate.
Depozitarile brute, sunt in general interzise prin lege. Ca atare acestea sunt supuse unui
control si unor reguli speciale de realizat. „Depozitarea controlata” consta in a nivela la
intervale scurte de timp ( la o zi sau doua) si a separa straturile de gunoaie de cele de
nisip ori pamant. Aceasta tehnica evita mirosurile si risipirea, dar nu rezolva toate
problemele delicate. Astfel, locul de depozitare trebuie sa fie etans, apele de ploaie care
se infiltreaza şi polueaza trebuie să fie recuperate si tratate in scopul de a se evita orice
contaminare a apelor subterane. „Biogazul” care rezulta din fermentarea interna a
gunoaielor depozitate trebuie captat si imprastiat (existand riscul de mirosuri si de
explozie). In sfarsit, trebuie prevazuta reamenajarea sitului dupa exploatare.
- reciclarea si colectarea selectivă a unor deseuri menajere. Reciclarea
textilelor, hartiilor vechi, sticlei, plasticului, metalelor, ori a altor asemenea materiale are
deja o lunga istorie. Recuperarea deseurilor se face in functie de natura acestora si de
conditiile socio-economice concrete din fiecare tara. Asa de exemplu, recuperarea sticlei
este facuta in proportie de peste 50% in Suedia, Danemarca sau Germania si numai 25%
in sticle intregi, cu retopirea acestora. In privinta textilelor, in timp ce in tari ca Germania
ori Olanda recuperarea atinge chiar 40%, in altele (Franţa, Italia) nu depaseste 8-10%.
Referitor la deseurile de fier, gradul de recuperare este la nivel european de cca 25-30 %,
cifra considerata scazuta, pentru ca fierul vechi este usor recuperabil in uzinele de tratare.
In sfarsit, ponderi reduse cunoaste recuperarea hartiei (3-5%) ori a sticlelor din PVC (1-
3%). Din diverse motive, mai ales moda cerintelor pietei, se discuta asupra justificarilor
selective. Sunt prezente trei mari posibilitati:

11
 -din punctul de vedere al materialului reciclabil se realizeaza o economie
financiara (Acest material uzat are o „valoare”), o economisire de materii prime (padurile
pentru hartie) ori de energie;
-din punctul de vedere al tratamentului general al gunoaielor se urmareste o
ameliorare calitativă ori cel putin cantitativa a operatiei de tratare;
-in sfarsit, din punctul de vedere al protectiei mediului, printr-o colectare selectiva
se evita dispersia in natura a deseurilor menajere care nu se amestecă cu alte deseuri :
deseuri stanjenitoare (aparate menajere, epave de automobile, pneuri) ori deseuri
periculoae (uleiuri uzate, baterii cu mercur, medicamente, deseuri toxice precum
vopselurile ori solventii dispersati în mici cantitati).

Gestionarea deseurilor
In intelesul actului normativ, gestiunea implica colectarea, transportul,
valorificarea şi eliminarea deseurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare dupa
inchiderea acestora. Eliminarea este definitiva. Colectarea desemnează strangerea,
sortarea si/sau regruparea (depozitarea temporara) a deseurilor in vederea transportului
lor.

II.2 DEZVOLTAREA GESTIONARII DESEURILOR IN EUROPA

Din istoria activitatilor de evacuarea a deseurilor in Europa
Inca de la inceputurile erei noastre, in Imperiul Roman, salubrizarea orasului era
realizata în mod organizat. Strazile pavate, murdare erau spalate regulat, chiar daca o
curatare generala se producea la intervale de cativa ani. Si gunoiul menajer era, in orase,
colectat intr-o maniera organizata.
In perioada migratiei popoarelor s-au pierdut majoritatea cunostintelor despre
necesitatea mentinerii curateniei in spatiul vital uman. Dispozitivele de curatare existente
in acea vreme au disparut, sistemul in intregul lui a disparut, in consecinta, epidemiile au
inceput sa se raspandeasca cu rapiditate.. Acest lucru a ramas aproape neschimbat pana in
a doua jumtate a Evului Mediu.
De-a lungul secolelor, consiliile orasenesti s-au straduit sa schimbe cate ceva. In
prima instanta, cetatenii au fost obligati, prin ordonante, sa isi curete singuri partea lor de
oras. Abia în secolul XIII, in metropola Paris, a fost creata o Administratie stradala, care
trebuia sa conduca, in calitate de reprezentant al municipalitatii, activitatile de
salubrizare. Cu toate acestea, succesul scontat nu a fost obţinut.
In secolul XIV, multe orase au inceput pavarea strazilor, insă igiena nu s-a
imbunatatit prea mult. Strazile erau acoperite de gunoaie si noroi, iar molimele se
propagau cu repeziciune. Deoarece mizeria luase o amploare considerabila, imparatul
Carol al VI-lea a infiintat in cele din urma in Paris, o intreprindere de salubrizare
permanenta. Au fost create, de catre un indrumator al administratiei orasenesti, si servicii
private de colectare a gunoiului. In secolul XV, se pare ca in anumite locuri au inceput sa

12
fie castigate batalii in razboiul contra mizeriei. De exemplu, in anul 1407, in Leiden a fost
creata o intreprindere speciala pentru ridicarea gunoiului. Se constata faptul ca, in Olanda
se facea mai mult pentru mentinerea curateniei oraselor, decat in orase din alte state. In
anul 1473, administratia oraseneasca din Amsterdam a impartit in tot orasul recipiente
pentru colectarea deseurilor, care erau golite de catre intreprinderi. Materialele organice
din gunoi isi gaseau o utilizare in agricultura. Totusi, in ciuda acestor initiative laudabile,
igiena din orasele in curs de expansiune, continua sa lase de dorit, astfel incat, in secolul
XVI, s-a ajuns la distrugatoare epidemie de ciuma. La începutul secolului XVII, au aparut
alte noi progrese. Multe orase au inceput sa se ocupe consecvent de curatarea strazilor si
de ridicarea gunoiului, acoperind costurile aferente prin mijloace de finantare publice.
Insa razboiul de 30 de ani a adus cu sine, in Germania, un regres semnificativ.
In secolul XVIII, in multe locuri din Europa, salubrizarea oraselor a capatat o
urma organizata. Remarcabila este prezentarea primei “auto-stropitoare”, in 1750, în
Franta.
De-abia in secolul XIX, in toate tarile, neregulile igienice evidente au fost
liminate în cea mai mare parte. O contributie incontestabilă a englezilor este considerata
aceea ca au descoperit legatura dintre igiena si rata mortalitatii. Descoperirea a fost
prilejuita de izbucnirea unei epidemii de holera, in anul 1831, cand a fost constatat faptul
ca mortalitatea, era mai accentuată la o densitate mare a locuitorilor, decat in cazul unor
asezari mai “aerisite”. Munca unei comisii speciale infiintate de catre Parlament a
condus, in 1871, la elaborarea prealabila de instructiuni de catre guvern si transmiterea
lor catre administratia orasului. Din 1875, .Public Health Act. a impus prin lege
salubrizarea oraselor.
Secolul XX a stat sub semnul unei dezvoltari consecvente a activitatii de
salubrizare a oraselor, dezvoltare legata de o accelerare a mecanizarii muncii. Masinile de
maturat strazile si-au făcut aparitia o data cu progresul realizat in constructia
autovehiculelor. In ceea ce priveste ridicarea gunoiului, orice incercare de introducere a
masinilor speciale a fost sortita esecului, pana la primul razboi mondial. In anii 30 ai
secolului XX s-a instituit in Europa o tehnica de salubrizare a oraselor, asemanatoare cu
cea pe care o cunoastem astazi.

Politica actuala de gestionare a deseurilor in Europa

Gestionarea deseurilor si protectia mediului

Actuala politica comunitara a mediului din statele membre UE isi gaseste punctul
de rezistenta in Directiva - cadru despre deseuri 91/156/UE. O data cu acesta directiva,
directiva anterioara - 75/442/UE - a fost modificata, respectiv actualizata. Experientele
obtinute prin aplicarea directivei 75/442/UE de catre statele-membre au constituit
fundamentul pentru schimbarea continutului. Conform normelor de baza, in procesul de
inlaturare a deseurilor, trebuie sa fie luat ca premise un nivel inalt de protectie a mediului.

13
 Evitarea producerii de deseuri/valorificarea deseurilor
Obligatia de a evita formarea deseurilor este formulata in Legea 426/2001, privind
aprobarea si modificare Ordonantei de Guvern 78/2000 privind regimul deseurilor. Nu
trebuie sa ne ocupam numai de o valorificare responsabila si o inlaturare a deseurilor, ci
trebuie sa luam si masurile necesare pentru a limita formarea deseurilor. Acest obiectiv
poate fi atins prin incurajarea tehnologiilor curate si a produselor revalorificabile si
reutilizabile. Asigurarea posibilitatilor de vindere a deseurilor valorificabile trebuie luata
in considerare, ca o alta cerinta a politicii deseurilor. Reintroducerea in circuit si
reutilizarea deseurilor ca materii prime este un domeniu care trebuie stimulat, fapt pentru
care trebuie elaborate prescriptii speciale.

Dezvoltarea si organizarea tehnicii de gestionare a deseurilor

Principii de organizare si responsabilitati in industrie privind gestionarea

deseurilor
In deceniile trecute, indepartarea deseurilor era, in multe tari din Europa, conform
traditiei, o sarcina a autoritatii publice. Monopolul instituit astfel a pricinuit temerea ca,
in spatele lipsei concurentei, s-ar putea naste abuzuri. Se putea imagina faptul ca taxe
exagerat de mari ar putea conduce la excedente, care ar putea fi folosite de catre
administratii la acoperirea altor costuri. In practica, astfel de cazuri s-au descoperit rar sau
au fost dezmintite.
Motivul taxelor mari era constituit de grija administratiei, de a nu putea acoperi la
timp costurile posibile generate de managementul deseurilor. Ca organ de control,
reprezentantii administratiei aveau responsabilitati privind aprobarea unor plafoane
corespunzatore pentru taxe. Administrarea bugetului pentru activitatea de management a
deseurilor nu a fost întotdeauna usoara si a impiedicat adeseori decizii rapide de trecere la
actiune. Prin urmare, intreprinderile locale au fost obligate sa lupte si impotriva acestor
probleme. Au fost deschise cai pentru o munca mai eficienta, chiar daca cu anumite
restrictii. De exemplu, in Germania, departamentele de salubrizare a orasului au fost
transformate in intreprinderi de sine statatoare. Acestea inca lucreaza cu monopolul
constrangerii impuse producatorului de reziduuri de a fi in legatura si de a face apel la
aceste intreprinderi. Acest lucru nu are insa numai dezavantaje, ci, de exemplu, si
avantajul taxelor unitare, independent de locul producatorului de deseuri intr-o
comunitate.
Paralel, de exemplu in domeniul deseurilor industriale, au inceput sa activeze si
antreprenori de transporturi si comercianti de lucruri vechi. Avantajos era pentru acei
comercianti de lucruri vechi care descopereau posibilitati de utilizare pentru unele lucruri,
care altfel ar fi fost inlaturate ca deseuri. Asa au luat nastere punctele de colectare
stradale pentru hartie sau pentru materiale textile. Numarul punctelor de indepartare a
deseurilor a crescut, intrucat, pentru un anumit segment al pietei, deseurile puteau fi

14
folosite si ca materii prime. Tensiuni erau anticipate si prin aceea ca intreprinderea
publica avea obligatia de indepartare, in timp ce comerciantul de lucruri vechi colecta,
hartie de exemplu, in punctele stradale, numai în functie de oferta pietei. Acest lucru
presupunea ca intreprinderea publica trebuia sa isi pastreze capacitatea de indepartare a
hartiei in cazul unei situatii defavorabile a pietei. S-a ajuns foarte aproape de situatia in
care, o parte a intreprinderile publice au avut ideea de a isi pune la lucru capacitatile de
colectare (pe care oricum trebuiau sa le mentina), si pentru colectarea lucrurilor vechi.
Conflictul era anticipat acolo unde in intreprinderile publice exista o gandire orientata
catre actiune. Antreprenori particulari se straduiau cu succes, mai ales in comunitatile mai
mici, sa preia, din mana autoritatii publice, salubrizarea deseurilor. S-a pastrat insa, in
majoritatea cazurilor, constrangerea impusa producătorilor de deseuri, de a fi în legatura
si de apela numai la aceste intreprinderi.
Aceasta ingradire a fost redusa drastic, printr-o modalitate eleganta: Directiva a
UE privind ambalajele (94/62/UE), care transforma aproximativ o jumatate din
cantitatea de gunoi menajer in material valorificabil si injumatatea astfel domeniul de
activitate a majoritatii intreprinderilor publice. Pentru colectarea si valorificarea acestor
asa-numite materiale valorificabile din gunoiul menajer, a luat nastere, in Germania de
exemplu, un nou monopol, de aceasta data privat: Sistemul Dual. Acesta era necesar si
prin aceea ca, de multe ori, pentru aceste materiale valorificabile nu exista o piata care sa
le poată prelua. Mecanismele pietei pot fi aplicate la o scara foarte restransă, cand bunul
de comercializat este generat complet independent de piată şi de nevoie. Sistemul Dual
era capabil sa sustină costuri neacoperite, prin incasarile de la Grüner Punkt (Punctul
Verde) si printr-un adaos la pretul produsului pentru salubrizare. Astfel, in ultimii ani, in
domeniul deseurilor a avut loc fortat, o privatizare mascata. In momentul de fata, in multe
locuri, intreprinderile publice reactioneaza, modificandu-si forma de functionare, astfel
incat sa fie capabile, in domeniile managementului deseurilor si al reciclarii, sa intre in
concurenta cu intreprinderile private. In acest fel, antreprenorii de salubrizare privati isi
castiga o noua concurenta. In general, acest lucru inseamna ca la ora actuala, în
managementul deseurilor, concurenta este cea care anima afacerea si are grija ca preturile
sa ramana la un nivel acceptabil. Există insa, si aspecte care, in conditiile unei competitii
acerbe si a unei presiuni asupra preturilor, pot fi usor trecute cu vederea. Pe drept cuvant,
populatia din Europa asteapta un nivel ridicat de salubrizare, o igiena avansata si o
necesara protectie a mediului inconjurator si a resurselor. Acestea trebuie in continuare sa
fie asigurate in cadrul unui management al deseurilor cu costuri reduse. Pentru
indeplinirea celor mai importante sarcini ale managementului deseurilor, respectiv
organizarea colectarii si indepartarii deseurilor menajere, intreprinderea locala este
considerata ca fiind specializata. In cazul acesteia se poate presupune existenta, pe langa
interesul economic, a unui sentiment puternic al responsabilitatii fata de zonele de locuit
vizate, rezultat numai din responsabilitatea politica.
Un alt aspect economic important, in cazul observarii formelor de organizare a
managementului deseurilor din Europa, este faptul ca vorbim despre o prestare de

15
servicii. Acest sector este astfel predestinat, prin specificul serviciului, sa creeze, pe
termen lung, locuri de muncă.

CAP III

16
 Legislatie

HOTĂRÂRE nr.856 din 16 august 2002

privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând
deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Agenţii economici care generează deşeuri au obligaţia să ţină o evidenţă a
gestiunii acestora, pentru fiecare tip de deşeu.

(2) Datele centralizate anual privind evidenţa gestiunii deşeurilor se transmit autorităţilor
publice teritoriale pentru protecţia mediului, la cererea acestora.

Art. 2. - (1) Agenţii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare, transport,

depozitare temporară, valorificare şi eliminare a deşeurilor sunt obligaţi să ţină evidenţa
gestiunii deşeurilor conform art. 1 alin. (1) numai pentru deşeurile generate în cadrul
activităţilor proprii.

(2) Evidenţa gestiunii deşeurilor colectate, transportate, depozitate temporar, valorificate

şi eliminate se raportează de către agenţii economici autorizaţi, menţionaţi la alin. (1), la
solicitarea autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului sau a altor autorităţi
ale administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi răspunderi în domeniul
regimului deşeurilor, conform prevederilor legale.

Art. 3. - (1) Pentru evidenţa la nivel naţional a gestiunii deşeurilor autoritatea publică
centrală de protecţie a mediului organizează, împreună cu autorităţile publice teritoriale
de protecţie a mediului şi cu alte instituţii aflate în coordonare, raportarea statistică anuală
în acest domeniu.

(2) Metodologia şi sistemul de raportare care stau la baza cercetărilor statistice vor fi
actualizate periodic de autoritatea publică centrală de protecţie a mediului, în
conformitate cu cerinţele legale în vigoare.

(3) Datele centralizate anual, referitoare la gestionarea deşeurilor, se păstrează de către

autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului într-un registru de evidenţă o
perioadă de minimum 3 ani.

17
Art. 4. - (1) Pentru evidenţa gestiunii deşeurilor se stabileşte, în baza prevederilor
anexelor nr. IA şi IB la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000 privind regimul
deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, lista cuprinzând
deşeurile

(2) Lista cuprinzând deşeurile,include şi deşeurile periculoase, stabilite în baza

prevederilor art. 181 alin. (1) şi ale anexelor nr. IC, ID şi IE la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.

Art. 5. - (1) Tipurile de deşeuri sunt definite în mod individual printr-un cod complet
format din 6 cifre.

(2) Titlurile şi subtitlurile categoriilor de deşeuri sunt definite printr-un cod format din
două, respectiv din 4 cifre.

Art. 6. - Pentru încadrarea unui deşeu în mod individual, agenţii economici au obligaţia
codificării acestora cu 6 cifre, după următoarea procedură:

a) se identifică activitatea generatoare de deşeuri din cap. 01-12 sau 17-20;

b) se identifică subcapitolul în care se încadrează deşeul;
c) se identifică, în cadrul subcapitolului, deşeul în mod individual, conform
codului corespunzător, format din 6 cifre, excluzându-se codurile terminate cu 99;
d) dacă deşeul nu este identificat la cap. 01-12 sau 17-20, se examinează pentru
identificarea deşeului cap. 13, 14 şi 15;
e) dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 13, 14 şi 15, se examinează cap. 16;
f) dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 16, atunci se examinează pentru
identificare codurile cu terminaţia 99 - alte deşuri, corespunzătoare activităţii din
care provine deşeul.

Art. 7. - Deşeurile rezultate din colectarea ambalajelor, inclusiv amestecurile de ambalaje

din materiale diferite, se încadrează la codul 15 01, şi nu la codul 20 01.

Art. 8. - (1) Deşeurile clasificate ca periculoase - prezintă una sau mai multe dintre
proprietăţile periculoase din anexa nr. IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.

(2) Deşeurile care au proprietăţile prevăzute la H3 H8, H10 şi H11 din anexa nr. IE la
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 426/2001, sunt periculoase dacă au una sau mai multe dintre următoarele
caracteristici:

a) temperatură de inflamabilitate ˛ 55Ľ C;

18
 b) una sau mai multe substanţe clasificate ca foarte toxice, în concentraţie totală ł
0,1%;
c) una sau mai multe substanţe clasificate ca toxice, în concentraţie totală ł 3%;
d) una sau mai multe substanţe clasificate ca dăunătoare, în concentraţie totală ł
25%;
e) una sau mai multe substanţe corosive clasificate ca R35, în concentraţie totală ł
1%;
f) una sau mai multe substanţe corosive clasificate ca R34, în concentraţie totală ł
5%;
g) una sau mai multe substanţe iritante clasificate ca R41, în concentraţie totală ł
10%;
h) una sau mai multe substanţe iritante clasificate ca R36, R37 şi R38, în
concentraţie totală ł 20%;
i) o substanţă cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 1 sau 2, în concentraţie
ł 0,1%;
j) o substanţă cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 3, în concentraţie ł 1%;
k) o substanţă toxică pentru reproducere din categoria 1 sau 2, clasificată ca R60
şi R61, în concentraţie ł 0,5%;
l) o substanţă toxică pentru reproducere din categoria 3, clasificată ca R62 şi R63,
în concentraţie ł 5%;
m) o substanţă mutagenă din categoria 1 sau 2, clasificată ca R46, în concentraţie
ł 0,1%;
n) o substanţă mutagenă din categoria 3, clasificată ca R40, în concentraţie ł 1%.

(3) Pentru proprietăţile periculoase prevăzute la alin. (2) se fac următoarele precizări:

a) se utilizează pentru proprietatea periculoasă H10 denumirea toxic pentru

reproducere, definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.200/2000 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, aprobată şi modificată prin Legea nr. 451/2001, pentru a se evidenţia
mai clar această proprietate periculoasă;
b) substanţele sunt clasificate ca periculoase în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr.490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.200/2000 privind clasificarea,
etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
c) metal greu înseamnă orice compus al arsenului, cadmiului, cromului (VI),
cuprului, plumbului, mercurului, nichelului, seleniului, staniului, stibiului, taliului
şi telurului, precum şi acestea în formă metalică, în măsura în care sunt clasificate
ca substanţe periculoase.

19
Art. 9. - Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 30 milioane lei vechi
la 75 milioane lei vechi următoarele fapte:

a) absenţa evidenţei gestiunii deşeurilor;

b) înscrierea de date incorecte în evidenţa gestiunii deşeurilor;
c) neutilizarea codurilor deşeurilor prevăzute în anexa nr. 2 pentru evidenţa
gestiunii deşeurilor;
d) netransmiterea evidenţei gestiunii deşeurilor autorităţilor publice centrale şi
autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului.

Art. 10. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 9 se fac de

către personalul împuternicit din cadrul autorităţii publice centrale de protecţie a mediului
şi din cadrul autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului.

Art. 11. - Contravenţiilor prevăzute la art. 9 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei

Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002.

CAPITOLUL IV
Concluzii

20
 In Dreptul Mediului, instituirea raspunderii juridice presupune definirea notiunii
de prejudiciu adus mediului. Definitia acceptata in sens larg pentru prejudicial ecologic
este: “acea vatamare care adduce atingere ansamblului elementelor unui system si care,
datorita caracterului sau indirect si difuz nu permite constituirea unui drept la reparative”.
Pentru un numar mare de proiecte de tratare a deseurilor este necesara, conform
actelor normative, o analiza de impact asupra mediului, in special in cazul depozitelor sau
instalatiilor de indepartarea deseurilor riscante sau in cazul anumitor tipuri de instalatii de
tratare a deseurilor, asa cum sunt depozitele autorizate.
O abordare calitativa a impactului asupra mediului poate fi utilizata intotdeauna in
scopul de a categorisi tipurile potentiale de impact asupra mediului cu tipul de dauna pe
care aceasta o produce sau cu periculozitatea sa. Exemplu: impactul major al unui deposit
poate fi de genul contaminarea solului si a apei in timp ce pentru incinerare, impactul
asupra calitatii aerului este mult mai semnificativ.

CAPITOLUL V
Statistici

Aproape toate reglementarile adoptate pentru gestiunea deseurilor prevad

obligatia detinatorilor de desuri – personae fizice sau juridice, a colectorilor si

21
valorificatorilor, de a tine evident gestiunii deseurilor. Aceasta evident trebuie condusa
atat pentru necesitatile proprii ale persoanei juridice, cat si pentru furnizarea de date catre
organele stabilite prin legislatia adoptata.
Avand in vedere raspunderile pe care le au in ceea ce priveste respectarea
obligatiilor catre aceste organe desemnate prin legislatie si pentru asigurarea sistemului
informational necesar adaptarii in continuare a legislatiei de protectia mediului in
concordant cu realitatile vietii economic-sociale, este necesara cunoasterea de catre
persoanele fizice si juridice a datelor centralizate cu privire la cantitatile de deseuri
generate anual. In tabelele ce urmeaza am studiat datele centralizate pe anul 2007 privind
gestionarea deseurilor:

Cantitati de deseuri generate pe principalele categorii, in anul 2007:

22
Cantitatile de deseuri municipale colectate, pe principalele categorii, in anul 2007

23
Cantitati de deseuri municpale colectate, pe regiuni de dezvoltare, in 2007

Compozitia deseurilor menajere si asimilaile colectate, in anul 2007

24
Cantitati de Deseuri municipale colectate, valorificate si eliminate , pe categorii de
deseuri, in anul 2007

25
 CAPITOLUL VI
Bibliografie

1. HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr.856 din 16 august 2002

2. “REVISTA NATURA” – publicatie de ecologie, turism si cultura
3. GESTIUNEA DESURILOR / IONEL RADU, ADINA TOPOLEANU –
Brasov, Ecran Magazin, 2005
4. http://www.anpm.ro
5. http://www.eed.usv.ro/eco-usv
6. http://www.euractiv.ro

26