Sunteți pe pagina 1din 22

APE MINERALE

Captare si transport

ARGUMENT

Dupa o indelungata perioasa de folosire empirica aapelor minerale,


incepand din secolul trecut stiinta a incercat si in mare parte a reusit sa
explice si sa dirijeze terapia prin folosirea lor in cura interna si externa,
bazandu-se in primul rand pe progresele inregistrate in fiziologie, histology,
biochimie, etc., adica in principal pe studierea si cunoasterea corpului
omenesc.
Mult mai lente au fost progresele realizate in cunoasterea apelor
minerale, in intelegerea si formularea concreta a mecanismului de formare si
de degradare a lor, in stabilirea completa a compozitiei si proprietatilor
fizice si chimice.
In functie de proprietatile lor apele minerale pot fi folosite fie in scop
alimentar, fie in scopuri curative.
Captarea si valorificarea apelor minerale reprezinta o actiune care
intereseaza numeroase ramuri de activitate, ca: geologia, balneologia,
industria alimentara, turismul si altele.
Lucrarea de fata este structurata in patru capitole. In fiecare capitol s-a
urmarit ca expunerea sa fie logica si convingatoare, pornind de la cateva date
introductive cu privire la defrinitia apelor minerale, formarea lor si o
clasificare a apelor in fuctie de felul in care acestea se gasesc in natura.
In capitolul doi si trei sunt prezentate modalitati de captare si transport
a apelor minerale din timpuri stravechi si pana in present, dar si materialele
recomandate pentru constructia instalatiilor de captare si transport. Ca o
concluzie a celor doua capitole, am studiat masurile de protectie a muncii
din acest domeniu.

Capitolul I. INTRODUCERE

1.1 Ape minerale

2
Apa minerală este, cea mai complexă substanţă pe care a creat-o
natura în laboratoarele ei subterane. Ea reprezintă totodată un produs
ecologic cu multiple efecte benefice pentru sănătate.
Conform Hotărârii nr. 1020/2005 din 01/09/2005 pentru aprobarea
Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 854 din 22/09/2005, prin apă
minerală naturală se înţelege o apă pură din punct de vedere microbiologic,
care îşi are originea într-un zăcământ/acvifer subteran şi este exploatată prin
una sau mai multe emergenţe naturale ori foraje.
Apa minerală naturală se deosebeşte în mod evident de apa de băut
obişnuită prin următoarele caracteristici:
a) natura sa, caracterizată printr-un conţinut specific de săruri
minerale dizolvate, oligoelemente sau alţi constituenţi şi, eventual,
prin unele efecte asupra sănătăţii;
b) puritatea sa originară, ambele caracteristici fiind menţinute intacte
datorită originii subterane a acestei ape care trebuie să fie protejată de
toate riscurile de poluare.
In trecut, denumirea de apa minerala se atribuia tuturor apelor
subterane sau superficiale care pot fi utilizate in scopuri terapeutice. In
ultimii ani, apele minerale destine scopurilor terapeutice li s-a dat denumirea
de ape curative.
In tara noastra exista numeroase izvoare de ape minerale in jurul carora
au fost amenajate importante statiuni. Apele minerale constituie factorii
naturali de baza in tratamentul bolilor indicate. Apele minerale sunt sarate-
iodurate-bromurate,sarate-sulfuroase si izvoare de cura interna cu apa slaba
mineralizata sulfuroasa, bicarbonate, sulfatata, calcinata sodica, magneziana.
Apele dorosodice iodurate bromurate cu degajari de gaze(hidrocarburi
usoare printre care predomina metalul)sunt ape de adancime cu concentratie
mare,exploatabile prin sonde.

1.2. Formarea apelor minerale


Formarea apelor minerale ca rezultat al interactiunii dintre apa si
factorii de mediu care produc mineralizarea, trebuie sa fie analizata pr de o
parte din punct de vedere al originii si modului de circulatie al apei in
scoarta terestra si pe de alta parte din punct de vedere al mecanismului de
mineralizare.

3
Originea apelor care participa la formarea apelor minerale ca si, in
general, originea apelor subterane a fost controversata in trecut. Astazi este
unanim admis ca aceste ape pot fi din punct de vedereal provenieintei:
meteorice (vadoase), juvenile (endogene), fosile (de zacamant) sau mixte.
Apele minerale de origine meteorica sunt provenite din precipitatiile
meteorice, fie infiltrate in scoarta terestra imediat dupa cadere, fie colectate
pe un traseu mai lung sau mai scurt de cursurile de apa de suprafata care
constituie reteaua hidrografica si infiltrate apoi in zone in care aceasta retea
se dezvolta pe terenuri cu permeabiloitate ridicata.
Astfel, apa meteorica infiltrate direct este initial lipsita de saruri
mineraledizolvate, fiind in schimb incarcata cu dioxid de carbon, ayot, ozon,
etc., din atmosfera si deci dispune de o reactivitate foarte ridicata fata de
rocile cu care vine in contact. Mineralizarea se realizeaza exclusive pe
seama rocilor care formeaza sistemul geologic hidromineral propriu sursei
de apa minerala.
In schimb, apele meteorice colectate la suprafata, prin reteaua
hidrografica dupa caderea lor, au inj momentul infiltrarii in sistemul
hidromineral o calitate diferita, in principal prin lispa dioxidului de carbon si
prezenta unei mineralizari initiale. Reactivitatea lor data de rocile sistemului
hidromineral este mai redusa, in schimb ele aduc un aport de mineralizare
initiala, provenit din contactul cu rocile din zonele indepartate, care pot fi de
cu totul alta natura decat cele care alcatuiesc sistemul geologic hidromineral
propriu.
In final, apele minerale ies la suprafata in zone de eroziune, sub forma
de izvoare.
Apele minerale de origine juvenila pot fi de provenienta magmatica,
vulcanica sau pot provenii din reactii chimice care au loc in profunzimea
scoartei terestre. Provenienta magmatica este sustinuta de constatarea ca prin
cristalizare magmele pun in libertate constituenti volatili formati din
hydrogen, vapori de apa care contin flor, clor, sulf, carbon, fosfor, etc. deci
intruziunile magmatice din zonele profunde ale scoartei, care se racesc lent,
produc apa juvenila.
Provenienta vulcanica este de asemenea posibila, intrucat
manifestarile vulcanice degaja vapori de apa simultan cu gaze ca dioxid de
carbon, azot, hidrogen sulfurat, dioxid de sult si vapori de acid clorhidric.
Este, de asemenea, admisa si ipoteza ca o parte din apele juvenile se
formeaza ca urmare a reactiilor chimice ce au lor innscoarta terestra.
Toate aceste tipuri de ape mineralede origine juvenilacare iau nastere
in profunzimea scoartei terestre, se ridica prin fisuri si porozitaticatre

4
suprafata, fiind insotite se emanatii gazoase, in mod predominant de dioxid
de carbon.
Apele minerale fosile provin din apa de mareretinuta in difeirte roci,
inca din perioada formarii acestora prin sedimentare pe fundul marin. De
obicei sunt bogate in clorura de sodium, sulfat de magneziu, brom si iod.
Apele minerale fosile ajung la suprafata tot prin circulatie ascendenta, in
foare rare situatii in mod independent ca ape exclusiv fosilede obicei fiind
antrenate de apele juvenile si uneori chiar de cele de infiltratie de origine
metiorica, in acest fel formandu-se apele minerale de origine mixta.
Desigur ca si apele minerale de origine exclusive juvenile ajunse la
suprafata terenului sunt relative rare, intrucat de cele mai multe ori primesc
pe parcurs un aport de apa de indiltratie de origine meteorica, devenind
mixte.
De aceea se poate afirma ca cele mai multe ape minerale sunt de
origine meteorica, celelalte fiind mixte.

1.3. Clasificare apelor

Tinand seama de numarul extreme de mare al izvoarelor naturale si al


puturilor care debiteaza ape minerale, ca si de complexitatea si marea
varietate a acestora, stabilirea unor reguli precise de clasificare este deosebit
de importanta.
In natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu mediul ea
contine gaze, substante minerale si organice dizolvate in suspensie.
Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curate apa naturala
(devenind astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite
impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2 ca urmare a contactului
prelungit cu aerul.
In regiunile tropicale,apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte
mare. Specialistii au calculat ca in peninsula Indochina,apa de ploaie ce cade
pe un hectar, pe parcursul unui an,contine 8 kg HNO3. In Brazilia, 50 de
grame apa la m3 de ceata contine 15-18 mg H2CO3 si 19 mg HNO3. Este o
apa acida ce ataca rocile.
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele
subterane. Ele contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse
la suprafata, aceste ape, formeaza izvore de ape minerale.
Se spune ca, atunci cand evreii insetati au traversat desertul Sinai,
Moise a lovit cu toigul sau o stanca si apa a tasnit. De la Moise la
radiestezisti a fost un drum extreme de lung.

5
Prin radiestezie,termini intens studiat in ultima perioada,se intelege
capacitatea unei personae de a percepe actiunea campului electric si
magnestic emis de o panza de ape subterane,de zacaminte-in special feroase.
Inainte chiar de invazia romana,galii cunosteau calitatea apelor
naturale;s-au gasit mici altare construite de acestia in preajma unorastfel de
izvoare.In statiunile termale din masivul central,Alpi sau Pirinei s-au gasit
urme ale vechilor captari galo-romane si piscine uriase.
Dupa compozitie,apele minerale pot fi:acide(continut ridicat de CO2),
alcaline (predomina sulfatii de magneziu si sodium), sulfuroase(contin
sulfuri alcaline), feruginoase(contin carbonate de fier di si trivalent).
Tara noatra are un potential ridicat de ape minerale .Sunt cunoscute
statiunile balneoclimaterice ca cele de la Buzias (ape carbocazoase si
feruginoase), Calimenesti,Govora,Caciulata (ape sulfuroase), Slanic Parhova
,Ocna Sibiului(saline).
Factorii determinanti ai efectului therapeutic precum: termalitatea,
prezenta gazelor dizolvate(O2,CO2,H2S,CH4,N2,gaze rare), prezenta unor
substante de natura minerala sau organica (hormoni,antibiotice)permit
utilizarea acestor ape in tratarea unei game foarte largi de afectiuni ale
aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos si
boli endocrine.
Apele din rauri au o compozitie variabila.Sunt in general slab
mineralizate. Contin Ca2+ si HCO-3 si mai rar SO42- si Cl-.
Apele marilor si oceanelor sunt puternic mineralizate. Marile
interioare au concentratii in saruri,fie mai mari(Marea Mediterana), fie mai
mici(Marea Neagra- in special NaCl) comparative cu apele oceanelor.In
cazul Marii Moarte concentratia de saruri este atat de mare incat vaiat nu
poate exista.
Sarurile apei de mare contin 89%cloruri, 10% sulfati, 0,2%carbonati.
Totalitatea apei pe pamant este de aproximativ cu 1,46 miliarde km3 din
care 97% in oceane si mari 2% in calote glaciare si 1% in rauri, lacuri, panze
subterane.
Apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale si vegetale sis a
satisfaca cerinte de calitate superioara privind indicatori fizico-
chimici,biologici si bacteriologici.
Alimentarea cu apa a centrelor urbane prezinta o mare importanta ,caci
apele trebuie sa fie tratate inainte de a fii puse la dispozitia populatiei.
Pentru epurarea apei se folsesc: ozon, clor, hipoclorit de calciu,
cloramina. In cazul clorurii se utilizeaza aproximativ 0,1 mg clor la litru.O
cantitate prea mare de clor da insa apei un gust dezagreabil si chiar un miros
urat.

6
Serviciile americane adauga apei potabile putina florura de sodiu ,pentru
a combate cariile dentare.

Capitolul II. CAPTAREA APELOR MINERALE

2.1 Surse de apa minerala. Factorii si situatiile care conditioneaza


solutiile de captare

Din punct de vedere al conditiilor globale in care pot fi captate,


sursele de ape minerale se impart in doua categorii, dupa cum apar la

7
suprafata terenului in mod natural, sub forma de izvoare, sau se gasesc in
profunzime sub forma de zacaminte. In primul caz se realizeaza asa numitele
captari directe, care reprezinta lucrari de implantare mai mult dau mai putin
profunde a organului de captare, la care se ataseaza instalatii hidraulicecare
variaza ca alcatuire in functie de conditiile apecifice. In al doilea caz trebuie
sa se creeze un in mod artificial un canal colector principal prin executarea
unui put forat de interceptare a zacamantului hidromineral, care constituie
totodata organul de captare.
Cu toate incercarile facute in trecut, astazi se poate afirma ca situatiilr
hidrogeologice si morfologice extreme de variate, ca urmare a modului in
care se formeaza si circula in subteran apele minerale, fac imposibila o
clasificare detaliata si o incadrare a tuturor conditiilor care pot fi intalnite, in
tipuri caracteristice de surse, in vederea recomandarii de la caz la caz, a
solutiilor optime de captare. De aceea, in cele ce urmeaza sunt prezentati în
mod distinct factorii care caracterizeaza sursele de apa minerala si situatiile
care conditioneaza soltiile de captare, fara sa se incerce prin asocierea in
diferite moduri a acestora sa se faca o definire si o nominalizare a tipurilor
de surse.
In ordinea ponderii pe care o au în alcatuirea schemei tehnologice si
constructive a unei captari, trebuie sa fie luati in considerare factorii
geologici, hidraulici, morfologici si fizico-chimici, dupa cum se arata în
continuare.
Conformatia cailor de circulatie a apei în partea finala a sistemului geologic
hidromineral ca si caracteristicile rocilor care alcatuiesc zacamintul, in
cazul surselor profunde, determina în mod esential solutiile de captare.
Astfel, apa minerala poate ajunge la suprafata iesind din roca antecuaternara
printr-unul sau mai multe canale bine individualizate, uneori cu diferite
grade de colmatare, sau prin zone cu porozitate mare si zone de sfaramare,
care determina o circulatie difuza haotica. Aceste elemente conditioneaza
atat tipul şi forma organului de captare cat si solutia ce se adopta pentru
izolarea rocii de baza.
In oarecare masur solutiile sunt determinate si de duritatea rocii
antecuaternare in care se instaleaza organul de captare, care poate fi dura sau
moale, de tipul marnelor sau argilelor, situatie in care ,se impun masuri
suplimentare.
Un factor esential il reprezinta gradul in care apa minerala se gaseste
sub influenta unor factori naturali de mediu, cum sunt apele dulci si aerul
atmosferic. Este greu de presupus ca un sistem geologic hidromineral ar
putea fi, pe parcursul sau, complet izolat de contactul cu aerul atmosferic si,
in special, cu apele subterane dulci. Asemenea contacte pot fi insa reduse si

8
foarte indepartate de sectiunea in care se realizeaza captarea, deci, avand o
actiune nesemnificativa, nu este necesar sa fie luate în considerare la
stabilirea solutiilor, sau pot fi importante si în apropierea sectiunii de
captare, situatie in care se spune ca sursa de apa minerala este dependenta de
acesti factori naturali, solutia de captare trebuind să fie astfel conceputa
incat sa reduca la minimum posibil influenta lor.
In sfarsit, alcatuirea captarii, in special schema instalatiilor auxiliare,
depinde de pozitiile relative pe verticala ale : terenului la captare, nivelului
piezometric de exploatare si nivelului la care este situat consumatorul prin-
cipal sau rezervorul de compensare. Astfel exista posibilitatea ca nivelul
piezometric de exploatare sa se gaseasca deasupra sau sub nivelul terenului
la captare si deasupra sau sub cota consumatorului principal, iar nivelul
terenului la captare ss fie deasupra sau sub cota consumatorului principal. In
funcţie de aceste conditii apa curge cu nivel liber sau se impune pomparea.
Din caracteristicile fizico-chimice ale apei minerale, termalitatea şi
prezenţa gazelor dizolvate condiţionează soluţiile de captare întrucît trebuie
evitată răcirea şi degazarea, care ar putea cauza pierderea echilibrului
chimic, formarea de depuneri şi deci degradarea calitativă a apei.

2.2.Soluţii de captare

3.2.1. Evoluţia în timp a soluţiilor de captare

O captare este formata din totalitatea constructiilor, instalatiilor si


echipamentelor folosite pentru preluarea apei din mediul natural incon-
jurator.
Privita in mod general, preluarea din mediul inconjurator a unei
resurse naturale este o operatiune care trebuie sa se realizeze cu respectarea
legilor mecanicii. Pentru aproape toate resursele naturale, ritmul de preluare
depinde exclusiv de conjunctura socio-tehnico-economica, adica de raportul
intre importanţa resursei si mijloacele tehnice si economice care pot fi
afectate exploatarii ei.
Spre deosebire de celelalte resurse, care prin exploatare se epuizeaza,
apa este o resursă regenerabilă în mod natural. Această importantă carac-
teristica proprie numai apei, impune o condiţie restrictiva fata de celelalte
resurse naturale şi anume : ritmul de preluare, deci debitul, nu poate depăsi
capacitatea de regenerare.

9
In mod particular în cazul apelor minerale, care se caracterizează prin
aşa-numita fragilitate, adica mare labilitate de ordin calitativ, se impun
condiţii restrictive suplimentare pentru asigurarea conservarii calitatii in
cursul procesului de preluare din mediul natural si transport pana la
consumator.
Pe de altă parte apele minerale sunt deosebit de agresive, iar unele
modificari ale calitatii conduc la dezechilibru chimic cu formare de
precipitate, conditii care favorizeaza frecvente si rapide degradari ale
instalatiilor si constructiilor de captare.
Aceste trei caracteristici specifice apelor minerale şi anume : capaci-
tatea limitata de regenerare a surselor, alterabilitatea calitătii apei si
degradabilitatea accentuată a lucrarilor, au conditionat în mod neindoios
evolutia solutiilor de captare, modificarile de la o etapa la alta aparind pe
masura ce s-au sesizat efectele lor, au fost înţelese cauzele si s-au gasit
rezolvările tehnice corespunzătoare. Astfel, stiut ca apele minerale sunt
folosite din timpuri preistorice, evolutia solutiilor de captare poate fi
impartita in cinci etape, distincte prin preocuparile si obiectivele diferite pe
care oamenii le-au avut in conceperea, realizarea si folosirea lucrarilor.
In prima etapa care a durat cîteva zeci de milenii, utilizarea surselor
de apa minerala se facea in starea naturală. In punctul de aparitie la suprafata
terenului a izvorului natural, se făcea o mica excavatie locala (fig. 1) sau se
implanta un trunchi de copac gaurit (fig. 2) care asigurau o oarecare
acumulare, de unde apa ăputea fi luata pentru a fi bauta.
La izvoarele folosite pentru cură externa se sapau bazine de
dimensiuni reduse, pentru acumularea apei, chiar deasupra sau in imediata
vecinatate a izvorului, care serveau pentru imbaiere, avînd fundul si peretii
necaptusiti (fig. 3).

10
Fig. 1. Izvor captat rudimentar prin excavatie locala:
1 — material permeabil de acoperire; 2 — roca de baza; 3 — canal colector
principal; 4 — excavatie locala pentru colectarea apei minerale; 5 — traseul
apei minerale; 6 — traseul apei freatice.

Fig. 2. Izvor captat rudimentar in trunchi de copac:


1 — material permeabil de acoperire ; 2 — roca de baza; 3 — canal
colector principal; 4 — trunchi de copac gaurit; 5 — traseul apei
minerale; 6 — traseul apei freatice.

11
1

Fig. 3. Izvor captat în bazin necăptuşit:


1 — material permeabil de acoperire; 2 — rocă de bază; 3 — canal
colector principal; 4 — bazin necăptuşit; 5 — traseul apei minerale ;
6 — traseul apei freatice

Aceste amenajari de suprafata nu modificau deloc circulata apei in


subteran, caile secundare de infiltrare ale apei nu erau intrerupte.
Calitatea apei minerale captate era desigur intamplatoare, datorita
amestecului cu apele freatice dulci care depindea de conditiile locale.
In etapa a doua, s-au introdus perfectionari de ordin constructiv in
lucrarile de captare a apelor minerale. Captarile se executau la adancime
ceva mai mare, intrucat se dispunea de tehnicitatea necesara realizarii lor,
puturile se captuseau cu lemn sau cu piatrs (fig. 4), uneori excavaiile
realizate se acopereau cu cîte o lespede de piatra găurita (fig. 5), iar peretii
bazinelor pentru îmbaiat erau ziditi (fig, 6), constructiile fiind adesea
impodobite cu diferite decoraţiuni.

12
Fig. 4. Izvor captat in puţt sapat avind peretii captusiti:
1 — material permeabil de acoperire ; 2 — roca de baza; 3 — canal colector
principal; 4 — put sapat avand peretii captusiti cu lemn sau piatra;
5 — traseul apei minerale; 6 — traseul apei freatice.

Fig. 5. Izvor captat in excavatie amenajata :


1 — material permeabil de acoperire ; 2 — roca de baza; 3 — canal colector
principal; 4— excavatie cu peretii captusiti cu blocuri de piatra, acoperita
cu o lespede gaurita; 5— traseul apei minerale; 6 — traseul apei freatice.

13
Fig. 6. Izvor captat în bazin cu pereţii captusiti:
1 — material permeabil de acoperire; 2 — roca de baza; 3 — canal colector
principal; 4— bazin cu peretii captusiti ci zidarie de piatra; 5 — traseul apei
minerale ; 6 — traseul apei freatice.

Mai tarziu apar captarile cu tub de ridicare, fie ca o varianta a


solutiilor mai vechi cu bloc de piatra gaurit dar asezat la adancime mai mare
(fig. 7), fie cu palnie intoarsa (fig. 8), ceea ce a constituit o imbunatatire
esentiala

Fig. 7. Izvor captat în excavaţle cu tub de ridicare :


1 — material permeabil de acoperire ; 2 — roca de baza; 3 — canal colector
principal; 4 — tub de ridicare 5 — lespede gaurită; 6 — izolatie de argila
batuta; 7 — traseul apei minerale ; 8 — traseul apei freatice.

14
Fig. 8. Izvor captat cu palnie intoarsa si tub de ridicare:
1 — material permeabil de acoperire; 2 — roca de baza; 3 — canal
colector pricipal; 4 — palnie de captare ; 5 — tub de ridicare ; 6 — zid
de protectie ; 7 — izolatie de argila batuta ; 8 — umplutura ;9 — traseul
apei minerale; 10 — traseul apei freatice.

In prezent captarea apelor minerale se realizeaze cu instalatii si


constructii usor de intretinut, la care defectiunile aparute sa fie usor
remediate. Astfel, au aparut captari complet accesibile, apa fiind vehiculata
la presiune ridicata ( fig. 9 si fig.10).

15
Fig. 9. Captare de izvor cu pîlnie întoarsă demontabila, in camera
vizitabila : 1 — material permeabil de acoperire; 2 — roca de baza ; 3 —
canal colector principal; 4 — palnie de captare demontabila; 5 — tub de
ridicare; 6 — recipient cu nivel liber ; 7 — preluarea apei minerale sub
presiune cat mai mare; 8 — preaplin; 9 — preluarea gazelor; 10 — punct de
distribuţie pentru cura interna; 7 — izolatie hidrofuga pe roca de baza; 12 —
coloana de lichid care asigura preluarea apei minerale sub presiune; 13 —
construcţie de protectie ; 14 — cameta de captare vizitabila.

Fig. 10. Captare în zacamant hidro-mineral prin put forat si preluarea apei
minerale sub presiune: 1- material permeabil de acoperire; 2- formatiuni
geologice impermeabile; 3- zacamant hidromineral sub presiune; 4- coloana
de foraj etansa; 5- gaura netubata sau filtru; 6 — tub de ridicare a apei; 7 -
recipient cu nivel liber; 8- preluarea apei minerale sub presiune; 9 -
preluarea gazelor; 10 - preaplin; 11 - coloană de lichid care asigura preluarea
apei mirnerale sub presiune ; 12 — camera vizitabila pentru instalaţiile
hidraulice ; 13 — construcţie de protecţie.

Totodata se extind cercetarile pentru stabilirea materialelor


corespunzatoare diferitilor categorii de ape minerale si se manifesta
preocupari cu privire la protectia si gospodarirea rationala a apelor minerale.
Aceste solutii, pe langa o apa minerala foarte buna, realizeaza si o fiabilitate
maxima, theoretic captarile urmand sa functioneze nelimitat in timp.

16
Capitolul III. TRANSPORTUL APELOR MINERALE

Transportul prin conducte a apelor minerale a aparut ca necesar si s-a


folosit în mod efectiv din cele mai vechi timpuri, pentru a se asigura
legatura dintre amplasamentul captarii, adeseori greu accesibil, si punctul in
care apa putea fi folosita. Fiind realizat in mod empiric, in cele mai multe
cazuri, rezultatele obtinute nu erau satisfacatoare, calitatea apei transportate
suferind transformari, mai mult sau mai putin evidente, in functie de tipul
acesteia.
Datorita unor asemenea lucrari nereusite, treptat s-a generalizat con-
vingerea ca apa minerala nu poate fi eficient folosită decit la punctul de
izvorare, convingere care a influentat tehnica respectivă de-a lungul
timpului şi în parte mai persistă şi astăzi, deşi multe din lucrarile recente
funcţionează în conditii foarte bune.
Aceasta situatie a impus efectuarea unor cercetari aprofundate pentru
stabilirea cauzelor degradarii calitative a apei minerale in timpul transportu-
lui prin conducte si a conditiilor in care ele pot fi evitate, cercetari care au
condus la solutii optimizate. Evident ca asemenea cercetari care s-au
efectuat în laborator şi la scara naturala au pornit de la cunoasterea si
analizarea rezultatelor unor lucrari anterioare ca si de la studiul teoretic al
cauzelor posibile si a implicatiilor privind eliminarea lor.
Clasificarea sistemelor de transport prin conducte a apelor minerale se
poate face in funcţie de conditiile in care are loc curgerea: gravitational sau
prin pompare, in sens ascendent (in rampă) sau in sens descendent (in pantă)
si in functie de calitatea apei minerale: cu continut ridicat sau
nesemnificativ de gaze dizolvate si in amestec, sau de vapori de apa. Aceste
situatii impun masuri specifice in solutionarea tehnica a problemelor ce
apar pentru realizarea sistemelor de transport.
Stabilirea solutiilor constructive si alegerea materialelor pentru
aductiunile de ape minerale trebuie sa se faca tinînd seama de conditiile de
amplasare, functionare, exploatare si de calitatea apei, astfel incat sa se
asigure: pastrarea gazelor dizolvate in solutie si controlul deplasarii celor
degaja detectarea si remedierea neetanseitatilor care pot sa apara, prevenirea
si inlaturarea depunerilor si incrustatiilor si pe ansamblu o fiabilitate cat mai
mare.
Alegerea materialului din care urmeaza sa se execute aductiunile de
apa minerala reprezinta problema esentiala a proiectarii. In prezent se

17
dispune de o larga gamăa de materiale. Din acestea se recomandă cu
precadere conductele din policlorura de vinil si polietilena pentru apele
minerale atermale. Pentru apele hipotermale şi izotermale folosirea
acestor materiale se poate face dar cu limitarea, in functie de temperatura, a
presiunii de regim, conform normativului pentru proiectarea şi executarea
a instalatiilor. Pentru apele minerale cu agresivitate redusa se pot folosi,
dupa caz, conducte din fonta de presiune si chiar din otel.
Conductele din otel inoxidabil de calitate corespunzătoare apei mine-
rale se pot utiliza numai in cazul instalatiilor de importanta social-econo-
mica deosebita, datorita costului ridicat.
Folosirea celorlalte materiale cum sunt sticla, ceramica, bronzul, alu-
miniul sau a protectiei conductelor din otel pe bază de cauciuc, elastomeri
sau lacuri epoxidice trebuie considerata ca solutie particulara pentru situatii
de exceptie.

18
Capitolul IV. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII

Prezenta gazelor care insotesc apele minerale creeaza pericole specifice


pe parcursul executiei si exploatarii lucrarilor de captare si valorificare a
apei minerale.
Pentru a putea preveni producerea de accidente este necesar sa se
cunoasca in detaliu caracteristicile gazelor respective, conditiile in care
acestea pot deveni nocive prin depasirea limitelor de toleranta ale orga-
nismului uman si alte situatii periculoase.
Astfel, in cazul captarii sau folosirii apelor sulfuroase, in incintele de
lucru sau spaţiile de exploatare se poate acumula hidrogen sulfurat, care este
un gaz incolor, cu miros neplăcut caracteristic, foarte toxic, cu greutate
specifica de 1,19 ori mai mare decat a aerului, inflamabil si avand o
solubilitate in apa ridicata.
Poate fi tolerat de organismul uman in aer pana la o concentraţie
maximă, in volume, de 1/105. Concentraţii mari pot provoca moartea subit,
proprietate care a fost cauza multor accidente, in situatii in care in timpul
lucrului s-au deschis spatii in care se acumulează gaze si lucratorii nu
fusesera instruiti asupra pericolului inhalarii hidrogenului sulfurat.
Datorita faptului ca prezenta hidrogenului sulfurat este uşor detectabila
prin mirosul caracteristic, principala masura de precautie consta in instruirea
personalului asupra pericolelor respective. De asemenea, trebuie ca incintele
de lucru să fie intens ventilate.
In cazul captarii sau folosirii apelor carbogazoase, în spatiile de lucru
apar degajari de dioxid de carbon, care este un gaz incolor, inodor, insipid,
cu greutate specifica de 1,53 ori mai mare decît a aerului si relativ solubil în
apa. Concentraţia de dioxid de carbon maxima admisa in spatiile de lucru
este de 9 g/m3 aer.
Fiind mai greu decat aerul, dioxidul de carbon se acumuleaza în părţile
adanci ale incintelor de lucru sau ale spatiilor de exploatare, ceea ce
reprezintă un pericol deosebit de- mare, intrucat prezenţa sa este greu
sesizabilă si patrunderea lucratorilor in atmosfera de dioxid de carbon se
poate solda cu accidente mortale.
Masurile de protecţie constau in instruirea personalului, asigurarea unei
bune ventilări, verificarea prezenţei dioxidului de carbon la începerea

19
lucrului si periodic în timpul programului. Această verificare se poate face
cu aparate speciale.
Pentru prevenirea acumularii dioxidului de carbon, este obligatorie
realizarea ventilarii artificiale a tuturor spatiilor inchise sau adanci care nu se
pot ventila natural.

20
CONCLUZII

√ Apele minerale sunt ape naturale subterane sau de suprafata, cu un


continut variabil saruri, gaze si substante radioactive.

√ Cea mai mare parte din substantele dizolvate in apa provin din
dizolvarea rocilor solubile si diferitele transformari ce au loc prin
reactii chimice.

√ Continutul de gaze constituie o caracteristica esentiala atat in


legatura cu modul de folosire cat si in legatura cu problemele
tehnice ce apar la captare si transport.

√ Operatiile de captare si transport efectuate in conditii optime


asigura o calitete superioara a apelor minerale.

√ Prezenta gazelor in instalatiile de captare si transport a apelor


minerale necesita o atentie sporita pentru evitarea eventualelor
accidente si explozii.

21
Bibliografie

1. Dicitonarul encyclopedic - Editura Enciclopedica-Bucuresti, 1993

2. Artemiu Pricajan,Stefan Airinei - “Ape minerale de consum din


Romanaia”, Editura Stiintifica si Enciclopedica-Bucuresti,1797

3. Vernescu M., - “Ape minerale”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1988

4. Internet-http://www.apeminerale.ro

22