COMBINAŢII COMPLEXE

Compuşi de coordinaţie sau compuşi coordinativi

formula generală [MLn]Xm unde:
[MLn]m± = ionul complex(sfera de coordinare)
X±= sfera de ionizare, sfera exterioară
M = atom sau ion central care are volum mic şi prezintă orbitali vacanţi disponibili pentru
formare de legături coordinative
L = liganzi, care pot fi:
 neutri - molecule care au atomi cu electroni neparticipanţi (H2Ö:, NH3, CO)
 ioni negativi ( F-, Cl-, Br-, I-, HO-, CN- )
n = număr de coordinaţie, N.C.; indică numărul de liganzi monodentaţi şi ia valori cuprinse între
2 şi 12, mai frecvent 4 şi 6 pentru majoritatea complecşilor ionilor metalelor tranziţionale. X± =
ioni din sfera exterioară
In functie de suma sarcinilor ionului central si a liganzilor, combinaţia complexã poate fi un
cation, un anion sau o specie neutrã
Sfera de Sfera de ionizare Combinaţia Exemplu
Coordinare complexă

[MLn]m- anion X+ cation Xm[MLn] K3[Cr(OH)6]

m+ X- anion [MLn]Xm [Ni(NH3)6]Cl2

[MLn] cation

0 [MLn] [Co(NO2)3(NH3)3]
[MLn] neutru
Unii liganzi se pot coordina de ionul central printr-o legătură (liganzi monodentaţi) sau prin două
sau mai multe legături coordinative (liganzi di- sau polidentaţi)
• În combinaţiile complexe unii atomi au pe lângă valenţele principale (normale) şi valenţe
secundare (reziduale) dirijate în spaţiu. Astfel, mulţi compuşi pe care îi considerăm
“simpli” formează în soluţie apoasă ioni hidrataţi (deci complecşi), iar în stare solidă au
numere de coordinaţie mai mari decât cele care corespund “valenţelor” normale ale
elementului respectiv.
• În combinaţiile complexe unii atomi au pe lângă valenţele principale (normale) şi valenţe
secundare (reziduale) dirijate în spaţiu. Astfel, mulţi compuşi pe care îi considerăm
“simpli” formează în soluţie apoasă ioni hidrataţi (deci complecşi), iar în stare solidă au
numere de coordinaţie mai mari decât cele care corespund “valenţelor” normale ale
elementului respectiv.
Exemplu: AlCl3
• În stare solidă are o reţea stratificată în care Al(III) are înconjurare octaedrică, deci
numărul de coordinaţie 6
• În stare lichidă şi gazoasă dimeri, Al2Cl6, deci Al(III) are numărul de coordinaţie 4
• În soluţie apoasă un aquacomplex [Al(H2O)6]Cl3, deci Al(III) are numărul de coordinaţie 6

NOMENCLATURA COMBINAŢIILOR COMPLEXE

1
 • Se ţine cont de : denumirea ligandului, numele ionului metalic central, numele ionului
care neutralizează sarcina ionului metalic central şi numărul acestor ioni
• Se denumesc ionul cu sarcină negativă şi apoi cel cu sarcină pozitivă, legaţi de
prepoziţia “de”
K3[Fe(CN)6] hexacianoferat (III) de potasiu sau hexaciano ferat (3-)de potasiu
K[AuCl4] tetracloroaurat (III)de potasiu sau tertacloroaurat(1-) de potasiu
[Co(NH3)6]Cl3 clorura de hexaaminocobalt (III)

[Co(H2O)6]Cl2 diclorură de hexaaquacobalt (II)

[Co(NO2)3(NH3)3] triaminotrinitrocobalt (III)

[Fe(CN)2(Cl)2(NH3)2]- ionul diaminodicianodicloroferat (III)

[FeI2(CO)4]+ ionul tetracarbonildiiodofer (III)

Legături chimice în combinaţii complexe

• La complexare liganzii donează câte o pereche de electroni generatorului de complex

(ionul metalic central) formând cu acesta legaturi covalente de doi electroni numite
legaturi covalente coordinative

• Suma electronilor donaţi de liganzi şi a electronilor proprii ai ionului central este adesea
egală cu numărul electronilor gazului rar următor atomului central în sistemul periodic

LUCRARE DE LABORATOR: Obţinerea combinaţiilor complexe

2
 1. Obţinerea reactivului Tollens şi a oglinzii de argint
Substanţe necesare:
 Soluţie de AgNO3; soluţie de NaOH; soluţie de NH3;
Mod de lucru:
Introduceţi într-o eprubetă soluţie de AgNO3 peste care adăugaţi 2 mL soluţie de NaOH.
Peste precipitatul format adăugaţi soluţie de NH3 (2-3 mL). După dizolvarea precipitatului
în soluţie de amoniac, adăugaţi o soluţie de glucoză şi încălziţi în flacăra becului de gaz.
Notaţi:
Observaţii experimentale……………………………………………………………………..
Ecuaţiile care au avut loc………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
Denumirea combinaţiei complexe formate………………………………………………….

2. Obţinerea de combinaţii complexe ale Cu(II)

Substanţe necesare:
 Soluţie de CuSO4, soluţie de K4[Fe(CN)6], soluţie de NaOH, soluţie de NH3
Mod de lucru:
In două eprubete introduceţi câte 5 mL soluţie de CuSO4. În prima eprubetă adăugaţi
soluţie de K4[Fe(CN)6], iar în a doua eprubetă adăugaţi soluţie de NaOH şi apoi soluţie
de NH3, până la dizolvarea precipitatului.
Notaţi:
Observaţii experimentale……………………………………………………………………
Ecuaţiile reacţiilor care au avut loc
……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………….
Denumirea combinaţiilor complexe formate………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..

3. Obţinerea de combinaţii complexe ale Co(II)

Substanţe necesare:
 CoCl6*6 H2O, apă distilată, soluţie de HCl 37%, cristale de NaF, soluţie saturată
de NH4SCN sau KSCN, acetonă
Mod de lucru:
Dizolvaţi 1 g de CoCl2 *6 H2O în 6 mL apă distilată. Adăugaţi 3 mL soluţie HCl 37% în
prima eprubetă. Adăugaţi apoi apă distilată peste soluţia rezultată. În cea de-a doua eprubetă
adăugaţi 1-2 cristale de NaF şi 1 mL de soluţie saturată de NH4SCN sau KSCN în acetonă.
Notaţi:
Observaţii experimentale……………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………….
Ecuaţiile reacţiilor care au avut loc
……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………….
Denumirea combinaţiilor complexe formate………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..