Grupul scolar

Invatarea nu se produce numai in contexte individuale, ci si prin

transmitere sociala si interactiune cu ceilalti. De obicei, elevul lucreaza in
prezenta colegilor care formeaza grupul-clasa. Uneori, este angajat intr-o
competitie specifica, alteori coopereaza cu acestia pentru rezolvarea unei
sarcini iar aceasta interactiune ii marcheaza in mod decisiv performantele.
Reprezentantii Scolii de la Geneva arata ca intre interactiunea sociala si
dezvoltarea cognitiva individuala exista o legatura cauzala, individual
progreseaza numai prin interactiune cu altii ;
In cadrul grupului-clasa, copilul isi insuseste norme, valori si modele de
comportament, invata sa coopereze si sa isi asume responsabilitati, sa ia o
decizie, ii cunoaste pe ceilalti si isi formeaza o imagine de sine mai realista.

1. Notiunea de grup. Tipologia grupului

Definitiile date grupului sunt numeroase. Conceptul de grup a fost si este

folosit pentru a acoperi o realitate foarte vasta, desemnand, in mare parte, un
ansamblu de fiinte umane pe care le defineste o legatura oarecare.
Grupul se distinge prin cel putin 2 trasaturi majore :
- intr-un grup, membrii acestuia interactioneaza
- iar prin interactiune, ei se influenteaza unii pe altii

Donelson R.Forsyth ( 1983 ) : ‘ Grupul reprezinta doua sau mai multe

persoane care interactioneaza intre ele in asemenea maniera, incat fiecare
persoana influenteaza si este influentata de celelalte persoane. ‘

Pierre de Visscher a propus urmatoarea definitie pentru grupul restrans :

‘ Un ansamblu de persoane in numar mai mare sau egal cu cinci, adunate
efectiv in acelasi timp si in acelasi loc, avand posibilitatea sa se perceapa
unele pe altele, sa comunice, sa interactioneze la nivel interpersonal si
intragrupal, in mod direct si reciproc, impartasind o experienta suficient de
semnificativa si de durabila pentru a incepe, eventual, un proces de instruire
si pentru a ajunge la un caracter de entitate.’

Psihologii francezi D.Anzieu si J.-Y.Martin disting urmatoarele categorii de

grupuri umane:
- multimea : grad de organizare f scazut si un nr mare de participanti
- banda : grad de organizare scazut si un nr mic de participanti
- gruparea : grad de organizare mediu, relatiile umane sunt superficiale
 - grupul primar : grad de organizare ridicat, un nr mic de membri,scopuri
asumate de toti membrii si relatii afective f stranse.
- grupul secundar : grup social mare, institutionalizat, grad de organizare f
ridicat ;

Clasa de elevi, impreuna cu familia si grupul de prieteni intra in categoria

grupului primar, in cadrul careia exista relatii directe, fata in fata , o
comunicare directa si impartasirea ideilor.
Grupul de apartenenta este grupul primar caruia ii aprtine un individ( familia,
clasa de elevi, echipa de munca) si la viata caruia participa iar grupul de
referinta este grupul de unde isi imprumuta valorile si intruchipeaza
aspiratiile individului respectiv.
De asemena grupurile se mai diferentiaza in psihogrupuri si sociogrupuri.
Psihogrupul presupune asocierea persoanelor pentru placerea de a fi
impreuna, pentru satisfacerea nevoii de afectiune.
Sociogrupul exista pentru a indeplini o anumita sarcina sau pentru a atinge
un anumit scop.

Grupul nu este o entitate statica, el se dezvolta, ajunge la o anumita

maturitate iar in final se poate ajunge la dizolvarea grupului.

2. Particularitatile clasei de elevi ca grup social.

Unul dintre grupurile cele mai semnificative din viata copilului este clasa de
elevi.
Ea satisface cel mai bine cateva dintre motivele fundamentale ale conduitei
umane : nevoia de afiliere, nevoia de participare, nevoia de protectie si nevoia
de securitate.
Acest grup reprezinta ‘ creuzetul’ in care se contureaza personalitatea.
Clasa de elevi este un grup de munca specific, compus dintr-un nr de membri
egali intre ei si dintr-un animator;
Clasa de elevi este un grup mic prin numarul de membri iar prin natura
scopurilor este un grup educational. Clasa scolara este un grup de formare, de
modelare a unor capacitati si trasaturi de personalitate , de invatare a unor
comportamente, de insusire a unor cunostinte.

Caracteristicile generale ale clasei de elevi sunt :

1. Interactiunea directa, nemijlocita, fata in fata a membrilor : in cadrul

clasei, interactiunile se realizeaza la niveluri diferite( profesor-elev, elev-
elev, elev-grup,grup-grup) si se diferentiaza intre ele prin gradul diferit de
determinare ,felul interactiunii dintre membri si mijloacele de realizare.
2. Prezenta scopurilor si a motivelor : prezenta scopurilor este conditia
existentei si progresului grupului. Fiind un grup formal, scopurile clasei
scolare sunt prescrise de persoane exterioare grupului si vizeaza procesul
de instructie si educatie. Scopurile individuale, impreuna cu cele
formative trebuie imbinate, armonizate si dezvoltate,pentru a evita
diferitele disfunctionalitati. Aici conteaza foarte mult metodele
pedagogice utilizate, stilul de conducere a clasei, climatul socioafectiv din
clasa de elevi ;

3. Structura grupului : reteaua de statusuri si roluri ale indivizilor in grup.

Statusul defineste locul pe care il ocupa un individ intr-un sistem la un
moment dat, pozitia sa sociala intr-o ierarhie data.
Rolul este aspectul dinamic al statusului , totalitatea conduitelor adoptate
din perspectiva detinerii unui status.
Fiind un grup formal, clasa de elevi are o structura organizata si impusa,
care se concretizeaza in investirea membrilor grupului cu diferite functii si
responsabilitati. In urma acestei investiri vor aparea in mod firesc liderii
formali, care au un rol important in stabilirea relatiilor profesor-elev.
Liderul clasei de elevi trebuie sa aiba o anumita autoritate si sa fie capabil
sa ii stimuleze pe ceilalti. Profesorul, ca lider oficial adult, trebuie sa
respecte cerintele grupului, sa cunoasca tensiunile existente in grup,
precum si cazurile de deviere de la normele grupului.
Alaturi de structura formala, in clasa de elevi se dezvolta si o structura
informala(neoficiala, liber consimtita). Aceasta este o structura cu un
caracter predominant afectiv, bazata pe legaturi de simpatie,antipatie si
indiferenta; apar si liderii informali(persoane preferate). Din punct de
vedere pedagogic, trebuie sa cunoastem natura calitatilor personale prin
care se impun liderii informali;

4. Existenta unui sistem de norme: normele servesc drept criterii de evaluare

a comportamentelor individuale si de grup. Comportamentele dezirabile
sunt promovate in timp ce comportamentele indezirabile sunt respinse si
sanctionate. Normele au rol de reglator al grupului, determinand unitatea
si coeziunea acestuia.
Exista 2 categorii de norme:
- norme explicite: reglementeaza activitatatea de invatare a
elevilor,decurgand din specificul institutiilor scolare ca institutii de
instruire si educatie.
- Norme implicite: iau nastere din interactiunea membrilor,un fel de
rezumat al experientelor colective ale elevilor si sunt destul de flexibile.
 5. Gradul de coeziune : Leon Festinger a definit coeziunea drep rezultatul
tuturor fortelor care ii detrmina pe indivizi sa ramana in grup. Sursele
coeziunii grupului sunt : atractia interpersonala, masura in care membrii
se simpatizeaza unii pe altii, climatul de incredere mutuala, consensul
cognitiv si afectiv al membrilor, succesul in activitatea comuna si
satisfactiile generate de viata in grup, prestigiul grupului de apartenenta,
masura in care grupul satisface aspiratiile membrilor, cooperarea in cadrul
activitatilor grupului.
Profesorul ar trebui sa actioneze astfel pentru a mentine coeziunea
grupului :
- sa ofere elevilor cat mai multe ocazii de cunoastere reciproca;
- sa practice un stil de conducere democratic;
- sa stimuleze initiativele elevilor, sa ii incurajeze in a-si organiza singuri
activitatile;
- sa organizeze activitati de invatare bazate pe cooperare, care favorizeaza
relatiile si schimburile intense intre colegi, stimuleaza acceptarea si
intelegerea reciproca;
- sa realizeze evaluari nu numai ale prestatiilor individuale, ci si ale
grupului in ansamblu.

3. Cooperare si competitie in clasa scolara

Angajarea elevilor in rezolvarea sarcinilor de invatare se poate face in contextul

unei interactiuni bazate fie pe relatii de competitie, fie pe relatii de cooperare.
Fiecare dintre cele doua tipuri de interactiune-cooperare si competitie-se
soldeaza cu efecte diferite in planul atitudinilor reciproce ale elevilor, in planul
motivatiilor, al gradului de participare la indeplinirea sarcinilor si al
performantelor individuale.

Competitia : reprezinta rivalitatea mutuala sau o lupta intre 2 sau mai multe
persoane pentru atingerea unui scop. Intr-o competitie, individual rivalizeaza cu
ceilalti pentru dobandirea unei situatii sociale sau a superioritatii.
Cooperarea : este o activitate orientata social, in cadrul careia individual
colaboreaza cu ceilalti pentru atingerea unui tel comun.
Mediul scolar cunoaste in general o organizare competitiva si ca elevii lucreaza
in conditii de cooperare numai 4,6% din timpul pe care il petrec in clasa. Nu
poate fi neglijat nici faptul ca activitatea in conditii de cooperare necesita o
pregatire speciala si o modificare de rol, atat in ceea ce il priveste pe professor,
cat sip e elevi. Profesorul trebuie sa renunte la rolul traditional de transmitator
de cunostinte si de diriguitor al activitatii din clasa, pentru a si-l asuma pe acela
de colaborator, consultant si facilitator al activitatii de invatare. In ceea ce ii
priveste pe elevi, ei trebuie sa invete sa-si asume responsabilitati, sa participle la
luarea deciziilor, sa ofere si sa primeasca sugestii.
Psihologul American Morton Deutsch face referire la ‘interdependenta
potrivnica’, ceea ce inseamna ca, atunci cand o situatie presupune competitie,
succesul oricarui membru al grupului inseamna esecul altuia. Exista si
‘interdependenta motrice’ sau altfel spun, atunci cand succesul oricaruia dintre
membrii grupului mareste sansele de success ale celorlalti.
Deutsch a organizat un experiment in care 2 grupuri de elevi au fost evaluate in
mod diferit. In grupul de competitie, li s-a spus elevilor ca acela care va avea cea
mai buna prestatie va primi cel mai mare calificativ iar ceilalti vor fi notati in
ordine descrescatoare, in functie de calitatea activitatii realizate.
In grupul cooperative, li s-a spus ca performanta grupului va determina
calificativul individual.
Rezultatul acestui experiment a aratat ca aceste 2 moduri de structurare a
activitatii-cooperarea si competitia-au efecte diferite asupra comportamentului
din clasa. Astfel, competitia are efecte in plan motivational. Subiectii depun
eforturi mai mari, lucreaza cu mai multa tragere de inima, isi fixeaza aspiratii
mai inalte, sunt invatati sa lupte, elevii isi dezvolta spiritual critic si autocritic.

Competitia are insa si efecte negative : cresterea numarului de comportamente

agresive, ostile, a conflictelor si a atitudinilor de opzitie si suspiciune, frustrare,
anxietate, sentimente de nesiguranta si de neputinta la copii mai putin dotati.Este
recomandata competitia intre copii cu niveluri cognitive relativ apropiate.

Cooperarea inseamna castig in planul interactiunii dintre elevi, al comunicarii, al

atitudinilor reciproce si al coeziunii grupului. Procesul de cooperare se carac.
prin comunicare onesta si deschisa intre parteneri, simpatie, prietenie, incredere
in celalalt. Ceea ce s-a reprosat insa structurii cooperatiste a grupurilor este
posibilitatea pierderii motivatiei individuale si a reducerii efortului in conditiile
indeplinirii de catre grup a unei sarcini colective.

Un alt aspect important intr-un grup este si stilul interpersonal al membrilor ce

interactioneaza. Exista :
- cooperanti : flexibili, atenti in relatiile interpersonale si preocupati ca toti
cei din grup sa obtina beneficii;
- competitorii: isi doresc sa se afirme, sa isi impuna ideile in fata celorlalti
si sunt putin interesati de mentinerea unor relatii interpersonale agreabile.

K.M.Evans ( 1966 ) enumera o serie de conditii care trebuie respectate atunci

cand este structurata o activitate de grup :

- luarea in consideratie a perioadei necesare dezvoltarii unui spirit de grup

 - impartirea sarcinilor intre membrii grupului dup ace grupul s-a constituit
- marimea grupului trebuie adaptata volumului sarcinii
- caracterul sarcinii trebuie sa se preteze la indeplinirea ei prin cooperare sis
a fie adaptata varstei subiectilor
- este necesara prezenta in grup a unor membri care sa-si poata asuma rolul
de conducator.

Efectele divergente ale cooperarii si competitiei

Caracteristica Clasa cooperativa Clasa competitiva

Interactiune Ridicata Scazuta
Comunicare Eficace Minima,amagitoare sau sub
forma de amenintari
Sustinerea si influenta Ajutor,sprijin si orientare Lipsa ajutorului,lipsa
semenilor sustinerii si orientarea spre
competitie
Managementul conflictului Integrativ,egalitarist Ineficace,orientat catre a
castiga/a pierde
Rezultatele invatamantului De ordin inalt,conceptuale Efective,necreative
Atmosfera Prietenoasa Ostila
Angajamentul de a invata Ridicat Scazut
Utilizarea resurselor Eficienta,impartita Ineficienta,individualista
Frica de esec Redusa Crescuta