CURSURI CHIRURGIE PEDIATRICA 2011- DR.

BOGDAN SAVU

• ANOMALII CONGENITALE

• Etiologie şi consideraţii generale

• 2 % din copiii născuţi sunt afectaţi de o anomalie congenitală

• ½ din anomalii se diagnostichează la momentul naşterii

• Cauzele anomaliilor = multiple:

– Factori de mediu (mecanici, radiaţii etc.)

– Factori genetici (anomalii cromozomiale sau ale unei gene)

– Alţi agenţi vulneranţi:

• Sănătatea gravidei (infecţii în sarcină, anemii, avitaminoze)

• Droguri

• Accidente vasculare intrauterine

• Embriologie

• Perioada de embrion = primele 8 – 10 săptămâni de la concepţie

• La 2 săptămâni de la concepţie embrionul = DISC format din 3 straturi:

• Endoderm

• Mezoderm

• Ectoderm

• Din acestea vor deriva şi se vor dezvolta toate organele

• Perioada de embrion este CEA MAI VULNERABILĂ pentru producerea de anomalii

congenitale

• Diagnosticul prenatal

• ECOGRAFIA UTERULUI GRAVID = metodă eficientă de depistare a unor anomalii, cu 2 condiţii:

– Gravidă conştiincioasă care nu “sare” controalele

– Examinator competent şi meticulos

• Alte posibilităţi de investigare, mai invazive:

 – Dozarea alfa-fetoproteinei în serul matern

– Amniocenteza (prelevarea unei mostre din lichidul amniotic pt. analize)

– Fetoscopia (examinarea fătului în uter cu ajutorul unui endoscop)

• Avortul terapeutic = până în săptămâna a 20-a de sarcină

• DE CE ESTE DIFERITĂ CHIRURGIA NEONATALĂ DE CHIRURGIA ADULTULUI?

• NOU-NĂSCUTUL NU ESTE, ÎN NICI UN CAZ, UN ADULT ÎN MINIATURĂ!

• Patologia chirurgicală a nou-născutului diferă fundamental de cea a adultului, fiind

reprezentată aproape în totalitate de ANOMALII CONGENITALE

• Există diferenţe majore faţă de adult în:

• - funcţia respiratorie

• - funcţia cardio-vasculară

• - metabolism şi echilibrul hidro-electrolitic

• - răspunsul imunitar

• Diferenţe în funcţia respiratorie

• Diferenţe în funcţia cardio-vasculară

• Diferenţe în funcţia renală

• Alte diferenţe în procese metabolice

• Apa extracelulară este schimbată zilnic în proporţie de 50 % (la adult, proporţia e de 10 %)

• Termoreglarea nou-născutului este deficitară:

– Grăsimea subcutanată e slab reprezentată

– Lipseşte capacitatea de a tremura şi de a utiliza energia musculară

• Nou-născuţii pot face uşor crize de:

– Hipoglicemie:

• Apnee, cianoză, hipotonie, spasme, convulsii

• Vătămare cerebrală dacă nu se iau măsuri

– Hipocalcemie:

• Convulsii clonice

• Transportarea nou-născutului chirurgical

 • Evitarea vărsăturilor şi a aspirării în căile respiratorii a conţinutului acestora:

– Nou-născut poziţionat în decubit lateral

– Sondă nazo-gastrică Ch 6 – 8 pe care se aspiră frecvent cu o seringă

• Asigurarea confortului termic al nou-născutului:

– Incubator portabil = ideal!

– Împachetarea în folie termoizolantă de aluminiu sau plastic a nou-născutului înfăşat

– Sticle cu apă caldă

• Evitarea întârzierilor nejustificate

• Incubatorul

• Permite menţinerea nou-născutului dezbrăcat

– vizualizare bună a corpului în ansamblu şi a diverselor detalii (căi venoase, tuburi (nazo-gastric,
pleurostomie, gastrostomie), culoarea pielii, respiraţia, evacuarea de urină, fecale etc.)

• Oferă:

– Căldură

– Mediu steril

– Umiditate crescută

– Atmosferă bogată în oxigen

• Probleme de evitat:

– Contaminări microbiene şi infecţii încrucişate (prin curăţire & sterilizare inadecvate,

mâini şi echipament infectat al personal instruit necorespunzător)

– Fibroplazie retrolentală (cauză de orbire) prin exces de oxigen

• Nursingul nou-născutului chirurgical

• Făcut de personal experimentat, cu obişnuinţa manipulării prematurilor

• Vărsătura cu aspiraţie în căile respiratorii = cauză frecventă de moarte la nou-născut –

prevenţie:

– Sondă nazo-gastrică

– Aspirarea căilor respiratorii în caz de aspiraţie

• Personal capabil să efectueze:

– Masaj cardiac închis

 – Manevre de intubaţie oro-traheală

– Monitorizare cu aparatura electronică dedicată

– Prevenirea infecţiilor încrucişate

• Purtarea de halate cu mâneci scurte şi a şoşonilor de unică folosinţă în unitatea de

neonatologie chirurgicală

• Hrănirea şi manipularea fiecărui pacient utilizând un şorţ de plastic alocat numai pentru acel
copil

• Spălare & dezinfectare corectă a mâinilor şi antebraţelor personalului după fiecare

manipulare

• Efectuarea corectă a manevrelor de rutină:

– Luarea temperaturii (intrarectal cu termometru, sau continuu, cu sondă)

– Schimbarea poziţiei pacientului şi a lenjeriei murdărite

– Îngrijirea şi curăţirea pielii şi a bontului ombilical

• Alimentaţia nou-născutului chirurgical

• Orală:

– Începerea cât mai precoce a alimentării orale scade riscul hipoglicemiei la prematuri

– Variante: alăptare la sân, biberon, sondă nazo-gastrică

• Intravenoasă: apă, electroliţi şi aport caloric în cazuri de intoleranţă pe calea orală

– Cateter periferic (venulă) la membre, pielea scalpului

– Cateter venos central – vena jugulară – atriul drept

– Pompe automate de perfuzie – asigură acurateţea debitelor mici necesare la această

grupă de vârstă (2 – 3 ml / oră)

• Gastrostomia la nou-născut

• Constă în fixarea capătului unei sonde Pezzer sau Malecot in stomac, celălalt capăt al sondei
fiind scos la exterior prin peretele abdominal, cu ancorare de siguranţă la piele

• Trebuie să permită hrănirea, dar şi evacuarea gazelor intragastrice

• Gastrostoma se maturează în ~ 4 săptămâni de la creare

• Scoaterea accidentală a sondei impune repunerea ei de către chirurg, eventual sub anestezie

• Clismele la nou-născut
 • Efectuate în scop diagnostic, sau terapeutic în:

– Megacolonul congenital

– Ileusul meconial

– Sindromul de dop meconial

• Se utilizează o sondă Ch 8 – 10, lubrifiată, introdusă 5 – 10 cm prin anus, în rect // înaintarea

sondei se opreşte dacă se simte rezistenţă!

• Se introduc cu seringa 10 ml ser izotonic, încet, mişcând sonda sus – jos. Se pot injecta
maximum 50 ml ser în porţii de 10 ml, la o clismă

• AFECŢIUNI CHIRURGICALE PEDIATRICE

Caracterizare individuală şi noţiuni de abordare

• Hidrocefalia

• [ gr. hydros = apă, kephalos = cap /”apă în cap”]

• = acumularea excesivă de lichid cefalorahidian (LCR) în ventriculii cerebrali şi/sau spaţiul

subarahnoidian, cu dislocarea şi afectarea funcţională grosolană a substanţei nervoase

• Cauze: malformaţii care produc blocaje în circulaţia sau absorbţia LCR

• Clinic: mărire considerabilă a capului, fontanela anterioară bombează, suturile oaselor

craniului deschise, privire “în apus de soare”

• Tratament: şunt ventriculoatrial sau ventriculoperitoneal, cu valve care drenează surplusul

de LCR

• Disrafismul cranian

• = hernierea conţinutului intracranian (LCR, meninge, substanţă cerebrală) prin defect perete
osos

• Denumiri: meningoencefalocel,

meningoencefalocistocel, etc.

• Tratament: îndepărtarea ţesuturilor exteriorizate (substanţă nervoasă nefuncţională) şi

acoperirea defectului parietal

• Spina bifida (mielomeningocelul) - 1

• Defect dezvoltare embrionar cauzează rămânerea unei porţiuni a măduvei spinării

netubulizată şi descoperită + apofizele spinoase ale vertebrelor neunite = mielomeningocel
cu arie medulară nudă // Forma c. m. gravă de spina bifida

• Forme mai uşoare:

 – Meningocel (substanţa medulară intactă, doar meninge şi LCR acoperite de piele)

– Spina bifida occulta (doar defect osos, fără simptome clinice de afectare funcţională)

• Spina bifida (mielomeningocelul) - 2

• Criterii de gravitate:

– Hidrocefalie

– Dublă incontinenţă (urinară & fecale)

– Deformaţii ortopedice fixe (picior strâmb, luxaţie de şold, cifoză)

– Alterarea structurală a măduvei spinării (mielodisplazie) şi infecţia supraadăugată

• Tratament – există dispute asupra selecţiei cazurilor

– Închiderea defectului dorsal

– Nursing în poziţie adecvată

– Numeroase intervenţii ulterioare de resort neurochirurgical, ortopedic, urologic etc.)

• Confortul vieţii e afectat în toate cazurile

• Despicături labio – velo - palatine - 1

• “Buza de iepure”, “Gura de lup”

• Afectează pielea, mucoasa, stratul muscular şi piesele osoase (maxilarul superior şi palatul)

• Există grade diferite de afectare, uni- sau bilaterală

• Probleme deosebite:

– Funcţionale:

• Alimentaţie dificilă

• Infecţii ORL frecvente

• Vorbire defectuoasă

– Cosmetice

– Psihologice (familia şi pacientul)

• Despicături labio – velo - palatine - 2

• Tratamentul = în echipă multidisciplinară:

– Chirurg pediatru (la 6 luni refacerea buzei, la 2 ani refacerea palatului)

 – Specialist ORL

– Specialist ortodontist (stomatolog pediatru)

– Logoped

– Psiholog

– Chirurg plastician

• Fistule şi chisturi cervicale

• Sunt rămăşiţe ale unor structuri din perioada embrionară, care, normal, trebuie să fi dispăru
la naştere

• Cel mai des întâlnite:

– Fistulele de arcuri branhiale II şi I (laterocervical)

– Chistul de canal tireoglos (median, pe faţa anterioară a gâtului)

• Toate necesită extirparea chirurgicală, pentru că pot da complicaţii prin suprainfectare

• Atrezia esofagiană - 1

• Implică o discontinuitate a esofagului, cu sau fără comunicare cu traheea pe unul sau ambele
segmente de esofag

• Suspectată antenatal dacă uterul gravid prezintă polihidramnios

• Diagnosticată la naştere:

– Nu se poate alimenta

– Falsă hipersalivaţie

– Aspiraţie fluide în căile respiratorii

– Testarea cu sondă introdusă spre stomac, radiografii

• Atrezia esofagiană – 2:
tipuri

• Tratamentul atreziei esofagiene cu fistulă eso-traheală

• În tipul III se poate de obicei face în neonatal anastomoza primară a capetelor

• În orice caz e obligatorie suprimarea fistulei eso - traheale!

• Dacă distanţa dintre capete e mare, se face gastrostomie, cervicostomie esofagiană, iar după
vârsta de 1 an, esofagoplastie (înlocuirea esofagului)

• Hernia diafragmatică posterolaterală prin foramen Hiss - Bochdalek

• Constă în hernierea viscerelor abdominale în torace, în timpul vieţii fetale, printr-un orificiu
diafragmatic rămas neobturat

• Consecinţă imediată = împiedică dezvoltarea plămânului

• La naştere: se poate reduce hernia şi sutura orificiul, chirurgical, dar prognosticul vital e dat
de gradul de dezvoltare al plămânului şi capacitatea acestuia de a îndeplini funcţia
respiratorie

• Ocluzii intestinale neonatale

• Orice nou-născut care nu evacuează meconiu în 24 h de la naştere e suspect de ocluzie

intestinală

• Cauze de ocluzie = multiple, intrinseci şi/sau extrinseci (atrezii, stenoze, megacolon,

malformaţii)

• După localizare, 3 categorii: înalte, medii, joase

• Clinic:

– vărsături, apar cu atât mai târziu cu cât ocluzia e mai joasă

– Meteorism abdominal, direct proporţional cu localizarea

– Ocluzii intestinale neonatale

Aspect radiologic

• Atrezii şi stenoze intestinale

• Pot surveni în orice segment al tubului digestiv, de la esofag la anus

• Cele mai frecvente sunt cele de la nivelul duodenului

• Cauzate, cel mai probabil de accidente vasculare din viaţa intrauterină

• Provoacă ocluzii şi constituie urgenţe chirurgicale neonatale

• Tratament: restabilirea unei continuităţi intestinale care să permită un tranzit corect

• Ileusul meconial

• Defect genetic cauzează mucoviscidoza, cu una din manifestările clinice = ileusul meconial

• Meconiul = îngroşat, aderent la peretele intestinal, greu de evacuat, provoacă ocluzie

neonatală

• Tratament:

– Clisme cu substanţe hiperosmolare (gastrografin)

– Administrare de enzime pancreatice

 – Chirurgical (enterotomii, stomii intestinale)

• Anomalii de rotaţie intestinală (malrotaţii)

• Până în a 10-a săptămână de sarcină, o mare parte a intestinului este în afara embrionului, în
mod fiziologic

• Ea reintră în abdomen şi suferă un proces de rotaţie, ajungând în poziţia normală

• Orice oprire a rotaţiei normale într-un stadiu intermediar = malrotaţie

• Poate cauza:

– Răsucirea intestinelor (volvulus)

– Ocluzii intestinale prin mecanism extrinsec

• Tratament: chirurgical

• Megacolonul congenital (boala Hirschsprung)

• Cauzat de lipsa plexurilor nervoase ganglionare din peretele intestinului, pe o porţiune de

lungime variabilă, pornind totdeauna în sus de la nivelul rectului

• Consecinţe:

– Dilatarea segmentului intestinal deasupra celui nefuncţional

– Staza materiilor fecale

– Perforaţii intestinale

– Constipaţie şi / sau diaree

– Ocluzie intestinală joasă

• Megacolonul congenital (boala Hirschsprung)

• Tratamentul:

– Conservator, de aşteptare = clisme evacuatorii

– Chirurgical:

• Colostomie deasupra porţiunii afectate

• Radical = coborârea unui segment intestinal sănătos la anus

• Malformaţii anorectale

• Pot afecta anusul, rectul şi tractul uro-genital la ambele sexe

• Includ anomalii de la cele mai simple, până la malformaţii foarte complexe

• Regulă orientativă: cu cât malformaţia e mai sus situată, cu atât e mai dificil de rezolvat

• Tratament: funcţie de tip, fie intervenţie în neonatal, fie colostomie şi operaţie laborioasă
după vârsta de 1 an

• Malformaţii anorectale

• Omfalocelul

• = Defect de închidere a inelului ombilical, cu hernierea unei părţi a viscerelor abdominale,

care sunt întotdeauna acoperite de un sac

• Poate avea dimensiuni variabile

• Tratament:

– Conservator (se lasă membrana de înveliş să epitelizeze) – durează!

– Chirurgical

• Închiderea peretelui într-un timp (dacă omfalocelul e mic)

• Introducere treptată a organelor (dacă omfalocelul e mare)

• Laparoschizisul (gastroschizisul)

• = Defect de perete abdominal lateral de ombilic, cu hernierea anselor intestinale printr-un

orificiu, fără a fi niciodată acoperite de un înveliş

• Tratament chirurgical, similar cu al omfalocelului

• Duplicaţii digestive

• Orice parte a tubului digestiv, de la gură până la anus, poate fi duplicată

• Duplicaţia apare ca:

– Un chist

– O structură tubulară legată intim de un segment de tub digestiv

– Un organ complet dublat

• Pot fi asimptomatice sau pot da ocluzii, perforaţii şi alte complicaţii

• Tratament: extirpare chirurgicală

• Diverticulul Meckel

• = rămăşiţă a canalului omfaloenteric, ataşat de intestinul subţire

• Conţine mucoasă de tip gastric

• Dă multiple complicaţii:
 – Meckelită (similară cu apendicita)

– Ulcer peptic diverticular

– Invaginaţie

– Volvulus

• Tratament: extirpare chirurgicală

• Apendicita la copil

• Copilul mic, sub 7 ani vârstă are o simptomatologie mai puţin tipică, e mai greu de
diagnosticat

• Apendicita acută poate surveni la orice vârstă, inclusiv la nou născut

• Tratamentul: apendicectomia

• Complicaţii:

– Plastron apendicular

– Peritonită apendiculară

• Stenoza hipertrofică de pilor

• De obicei la primul născut băiat, pe la vârsta de 3 – 8 săptămâni

• = îngroşare a muşchiului piloric (oliva pilorică) cu perturbarea tranzitului (stază gastrică,

vărsături), falimentul creşterii, alcaloză metabolică

• Tratament: piloromiotomie

• Stenoza hipertrofică de pilor

• Invaginaţia intestinală la sugar

• = telescoparea unei anse intestinale în cea învecinată, printr-un reflex peristaltic anormal

• În 80 % din cazuri se palpează ansele telescopate (tumoarea de invaginaţie)

• Clinic: sugar trezit noaptea de colică care se repetă la intervale din ce în ce mai mici

• Poate elimina glere sanguinolente pe anus

• Diverse localizări

• Tratament: dezinvaginare conservatoare (sub control imagistic) sau chirurgicală, cu eventuală

rezecţie şi anastomoză

• Invaginaţia intestinală la sugar

• Patologia canalului peritoneo-vaginal (hernie inghinoscrotală, hidrocel, chist de cordon
spermatic

• Hernia inghino-scrotală ştrangulată

• Cea mai redutabilă complicaţie a herniei inghinoscrotale

• Copil cu hernie deja cunoscută, sau nediagnosticată anterior

• Clinic: agitaţie, plâns, tumefiere locală cu roşeaţă, conţinutul sacului herniar nu poate fi redus
în abdomen

• Urgenţă medico-chirurgicală:

– Reducere manuală

– Abordare chirurgicală

• Hidronefroza

• Cauzată de o obstrucţie de diverse etiologii a evacuării normale a urinei, la nivelul pelvisului

renal sau ureterului

• Clasificată în 4 grade de gravitate

– Gr. I – II se monitorizează şi tratează conservator

– Gr. III = chirurgie conservatoare

– Gr. IV – necesită extirparea rinichiului compromis, nefuncţional

• Megaureterul primar obstructiv

• Prin mecanism de obstrucţie la nivelul porţiunii distale a ureterului

• Dilataţie ureterală consecutivă, cu stază urinară, infecţie, formare de calculi

• Tratament: modelare şi reimplantare uretere în vezică

• Duplicaţii bazinetale şi ureterale

• Există duplicarea în diverse variante la arborele pielo-caliceal al unui rinichi

• Provoacă tulburări de urodinamică (stază, reflux, infecţie etc.)

• Tratament: rezecţia structurilor nefuncţionale, reimplantări ureterovezicale

• Extrofia de vezică

• Anomalie congenitală complexă:

– Lipsă perete abdominal anterior şi cea mai mare parte din vezică

– Prezent la exterior trigonul vezical (placa vezicală) cu orificii ureterale

 – Penis epispad sau clitoris bifid

– Incontinenţă urinară

– Oasele pubiene sunt desfăcute

• Tratament: chirurgical, complex, vizează realizarea unei vezici, continenţă urinară, funcţie
sexuală în limite acceptabile

• Epispadiasul

• Afectează ambele sexe / mai frecvent băieţii

• Poate fi componentă a extrofiei vezicale

• Uretra este deschisă pe faţa dorsală “ca o carte”

• Cu cât deschiderea e mai proximală, riscul de incontinenţă urinară asociată creşte

• Tratament: uretroplastie pt. micţiuni şi ejaculări normale & măsuri de tratament al

incontinenţei

• Hipospadiasul

• = Deschiderea proximală a uretrei masculine undeva pe faţa ventrală a penisului

• Regulă: cu cât e mai departe meatul de locul normal, cu atât este mai greu de tratat

• Formele proximale trebuie cercetate totdeauna pt. eventuale stări de intersexualitate

• Preferabil ca tratamentul chirurgical să fie terminat la vârsta şcolară

• Testiculul necoborît congenital

• A. Testiculul necoborît congenital = oprit undeva pe traseul lui normal de coborîre // se

operează practic întotdeauna, se aduce în scrot şi se fixează

• B. Testiculul retractil sau cel flotant = urcă şi coboară în scrot periodic / se stabilizează la
pubertate // aproape niciodată nu necesită operaţie

• C. Testiculul ectopic = se află în afara căii normale de coborîre în scrot / totdeauna operat //
fie extirpat, fie reimplantat în scrot cu metode microchirurgicale

• Sindromul de hemiscrot acut

• Urgenţă chirurgicală majoră la orice vârstă

• Cauze:

– Torsiunea hidatidei Morgagni

– Inflamaţia testiculului şi epididimului de cauză virală sau bacteriană (orhiepididimită)

 – Torsiunea de testicul

• Tratament: în orice caz se face explorarea chirurgicală a hemiscrotului

– Testiculul necompromis se detorsionează şi se fixează la scrot

– Testiculul necrotic şi hidatida se extirpă

• Fimoza şi circumcizia

• Fimoza congenitală reală este foarte rară

• C. m. frecvent este vorba despre sinechii (aderenţe) între mucoasa prepuţului şi gland, care
se desfac spontan sau ajutate de chirurg, în primii ani de viaţă

• Fimoza adevărată, congenitală sau dobândită, se operează totdeauna

• Există o “modă” a circumciziei, cu exagerări

• Circumcizia rituală se practică la cererea familiei de către chirurg

• Stări de intersexualitate - 1

• Afectări multiple (genetice, cromozomiale, enzimatice, hormonale) pot perturba procesul de

diferenţiere sexuală al fătului

• Aspectul organelor genitale externe ambiguu e cel ce induce suspiciunea de stare de

intersexualitate

• Diferitele etiologii pot da un tablou clinic similar

• Stabilirea sexului juridic şi a protocolului terapeutic se fac după investigarea aprofundată şi

stabilirea tipului de stare de intersexualitate

• Stări de intersexualitate - 2

• Stări de intersexualitate - 3

• Obiectivele tratamentului chirurgical:

– Genitoplastie feminizantă:

• Clitoris de dimensiuni normale

• Vagin cât mai normal, apt pt. copulaţie

• Aspect cosmetizat al vulvei

– Genitoplastie masculinizantă:

• Corectarea penisului hipospad

• Aducerea testiculilor în scrot, sau plasare de proteze

• Tratament medical şi psihologic necesare pe termen lung!

• Primul ajutor la copilul cu asfixie prin corp străin înghiţit - 1

• Copil plasat pe genunchi, capul în jos;

• Se aplică lovituri uşoare între omoplaţi;

• Dacă nu e eficient gestul, se trece la manevra Heimlich // preferabil de evitat la nou-născut şi

sugarul mic

• Dacă nu se reuşeşte nici aşa, manevre de resuscitare

• Primul ajutor la copilul cu asfixie prin corp străin înghiţit - 2

• Se aplică o presiune bruscă cu degetele îndreptate spre în sus, în epigastru // manevra se

poate repeta

• Primul ajutor la copilul cu asfixie prin corp străin înghiţit - 3

• Nu se lasă copiii să alerge şi să se joace cât mănâncă

• Dacă s-a înecat, nu poate de obicei să mai strige şi poate leşina foarte rapid

• Un copil leşinat fără alte leziuni e, cel mai probabil, în asfixie prin ingestie de corp străin

• Arsurile la copil - 1

• Gravitate deosebită, funcţie de gradul arsurii, localizare, mărimea suprafeţei arse, vârsta
copilului etc.

• Calculul suprafeţei arse se face pe alţi parametri la copil

• Tratamentul în urgenţă vizează:

– Toaleta primară a leziunilor

– Asigurarea reechlibrării hidroelectrolitice

– Asigurarea normotermiei şi analgeziei

• Arsurile la copil - 2

• Arsurile la copil - 3

• Tratamentul secundar vizează acoperirea cu grefe de piele a suprafeţelor de arsură profundă,

care nu se vindecă altfel

• Tratamentul terţiar vizează prevenirea şi cura cicatricelor retractile şi inestetice

• Arsurile la copil - 4

• Sindromul de copil bătut

• Implică abuzarea repetată în timp a unui copil, de obicei de vârstă mică şi din mediu familial
dezorganizat

• Abuzarea poate fi:

– Fizică

– Sexuală

– Psihică

• Semnul cel mai util: prezenţa la acelaşi copil de leziuni multiple în stadii diverse de vindecare

• Fracturile la copil

• Se vindecă mai repede şi mai bine decât la adult, de obicei

• Fracturile cele mai periculoase la copil snt cele care afectează cartilajele de creştere

• Fracturile deschise necesită de obicei reducere sângerândă

• Cele mai multe fracturi se imobilizează în ghips

• Luxaţii traumatice şi entorse la copil

• Trebuie reduse cât mai rapid după producere

• Necesită imobilizare ulterioară a articulaţiilor pentru 2-3 săptămâni

• Piciorul strâmb congenital

• Necesită tratament de la naştere

• După primele săptămâni de gimnastică se imobilizează în ghips sa orteze special concepute

• După vârsta de 6 luni, cazurile rebele necesită corectare chirurgicală

• Cazuri neglijate se operează pe piesele osoase, după 10 ani vârstă

• Displazia luxantă de şold - 1

• Depistabilă în maternitate prin testele Ortolani şi Barlow

• În primele 3 luni tratamentul e prin menţinerea şoldurilor în abducţie

• Ecografia de şold este testul screening standard // nu încă la noi!

• Displazia luxantă de şold - 2

• După primele luni apar semne de inegalitate ale membrelor

• Dacă începe să meargă, mersul e şchiopătat

• Tratamentul implică tracţiune la pat şi repoziţionarea şoldului (de obicei chirurgical), cu
imobilizare ulterioară

• Osteoartrita neonatală

• Infecţia osoasă la nou-născut este întotdeauna cu interesarea articulaţiei, datorită

particularităţilor de comunicare anatomică

• Tratamentul trebuie să fie agresiv:

– Antibioterapie

– Puncţie şi artrotomie de evacuare a puroiului

– Imobilizare ghipsată

• Sechelele sut tardive, prin distrucţia cartilajului de creştere

• Osteomielita acută la copilul mare

• Clinic: durere în punct fix, de obicei aproape de metafiza unui os lung, febră

• Infectarea osului la copilul mare este pe cale hematogenă

• Tratamentul este similar cu al osteoartritei nou-născutului

• La pacienţii cu apărare slăbită, osteomielita se poate croniciza

• Osteocondrite

• Sunt “boli de creştere” reprezentate de necroze aseptice ale unor fragmente de oase din
diverse localizări

• De obicei se remit spontan în decurs de câteva luni

• Tratamentul: de cruţare, repaus pe perioada bolii

• Singura care poate da sechele invalidante este osteocondrita capului femural (boala Perthes)

• Epifizioliza femurală proximală

• De obicei la vârsta de 10 – 15 ani, la “ grăsuţi”

• Se produce o clivare la zona de unire a epifizei şi diafizei femurale

• Procesul poate fi lent, sau brusc, la un traumatism acut

• Clinic: durere, şchiopătare

• Tratament: reducere, de obicei prin broşaj chirurgical

• Scoliozele copilului

• Pot avea cauze multiple şi evoluţii imptreizibile

• Necesită o evaluare şi o monitorizare periodică strictă

• Mijloacele de tratament includ:

– Fizioterapie

– Purtare de corsete ortopedice

– Rahisinteză (corectare sângerândă)

– Tratamentul afecţiunilor asociate

• Sechelele encefalopatiilor infantile

• Sunt consecinţa unor vătămări cerebrale în perioada perinatală

• De obicei se manifestă cu afectarea funcţiei motorii, cu hipertonii musculare şi paralizii

• Uneori este afectată şi funcţia cognitivă

• Tratament: pe baze realiste, de la caz la caz, fizioterapic şi eventual chirurgical

• Tumori benigne şi maligne ale copilului - 1

• Orice copil, la orice vârstă poate face o tumoare malignă

• Tumorile benigne pot fi foarte agresive prin compresiune de vecinătate

• Tumorile maligne necesită un tratament multimodal (chimioterapie, chirurgie, radioterapie

etc)

• Tumori benigne şi maligne ale copilului - 2

• Tumori benigne şi maligne ale copilului - 3

• Gemeni uniţi

• “siamezi”

• Pot fi

– Simetrici

– Asimetrici (gemeni paraziţi)

• Separarea lor se evaluează de la caz la caz

• Sunt cazuri inseparabile şi la ora actuală

• Chirurgie complexă, operaţii lungi şi laborioase, riscuri mari pre- intra- şi postoperator

• Gemeni uniţi - 2

• Ce trebuie ştiut când ai de a face cu elicopterul în situaţii de resort medical

• Privitori la 50 m

• Animale şi copii mici sub control

• Ţigări stinse 50 m în jurul locului de aterizare

• Îndepărtaţi din zonă orice obiect ce ar putea zbura

. Nu vă apropiaţi până nu vă spune pilotul