Sunteți pe pagina 1din 22

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Capitolul 2

ASAMBLĂRI FILETATE /1, 4, 6, 7, 11, 14, 19/

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE Capitolul 2 ASAMBLĂRI FILETATE /1, 4, 6, 7,

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

2.1. GENERALITĂŢI a) Caracterizare

În figura 2.1 sunt schiţate trei variante de asamblări filetate care se utilizează frecvent pentru prinderea (strângerea) unor piese.

frecvent pentru prinderea (strângerea) unor piese. Fig.2.1. Exemple de asamblări filetate pentru strângerea

Fig.2.1. Exemple de asamblări filetate pentru strângerea unor piese.

De obicei, astfel de asamblări trebuie să fie asigurate împotriva tendinţei de

autodesfacere. Cele mai uzuale modalităţi sunt “piuliţă-contrapiuliţă” (v.fig. 2.1.a)

sau utilizarea unei şaibe Grower (v.fig. 2.1.b, c, d) Asamblările filetate se realizează prin intermediul unor suprafeţe filetate

“conjugate”, una exterioară (a şurubului sau prezonului) iar cealaltă, interioară (a piuliţei sau găurii filetate).

O suprafaţă filetată este generată de un profil de o anumită formă

(triunghiular, pătrat, trapezoidal etc.) căruia i se imprimă o deplasare elicoidală cu pas constant pe o suprafaţă cilindrică sau conică, exterioară sau interioară. În continuare se va considera numai cazul filetelor cilindrice, pentru care principalele elemente geometrice sunt (v.fig.2.2.a):

pentru şurub (sau prezon):

- diametrul interior, d 1 ;

- diametrul mediu, d 2 ;

- diametrul exterior (nominal), d.

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE Fig.2.2. Principalele elemente geometrice ale unei asamblări

Fig.2.2. Principalele elemente geometrice ale unei asamblări filetate.

pentru piuliţă (sau găură filetată):

- diametrul interior, D 1 (D 1 > d 1 );

- diametrul mediu, D 2 (D 2 = d 2 );

- diametrul exterior D (D > d).

pasul, p;

unghiurile înfăşurării elicoidale:

- pe cilindrul de diametru interior, 1 ;

- pe cilindrul de diametru mediu, 2 ;

- pe cilindrul de diametru exterior, .

Conform fig. 2.2.b, unghiul de înfăşurare pe cilindrul de diametru mediu este:

2

p

arctg

d

2

(2.1)

Mişcarea relativă dintre şurub şi piuliţă este analoagă mişcării cu frecare a unui corp pe un plan înclinat, şi anume înşurubarea corespunde urcării, iar deşurubarea coborârii.

b) Avantaje şi dezavantaje

Principalele avantaje ale asamblărilor filetate sunt:

realizează o mare amplificare de forţă;

au un gabarit mic;

se pot executa uşor.

Dezavantajele asamblărilor filetate sunt:

filetul este un puternic concentrator de tensiuni;

randamentul este mic;

există pericolul autodesfacerii.

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

c) Clasificare

Asamblările filetate pot fi clasificate după mai multe criterii:

după rolul funcţional:

- strângerea unor piese pentru fixare şi/sau tensionare;

- transformarea mişcării de rotaţie în translaţie (sau invers);

- amplificarea forţei cu care se face strângerea;

- reglarea poziţiei relative a două piese;

- măsurarea.

după profilul filetului (v.fig. 2.3 şi tab.2.1):

 după profilul filetului (v.fig. 2.3 şi tab.2.1): Fig.2.3. Profile de filet. Tab. 2.1. Clasificarea

Fig.2.3. Profile de filet.

Tab. 2.1. Clasificarea filetelor după profil.

Profilul

Figura

Denumirea

Simbolul

Standardizat

Obs.

 

2.3.a

metric

M

 

-

triunghiular

2.3.b

whitworth

W

Da

în ţoli

gaz

G

pătrat

2.3.c

pătrat

Pt

Nu

 

trapezoidal

2.3.d

trapezoidal

Tr

 

2.3.e

ferăstrău

S

Da

-

rotund

2.3.f

rotund

Rd

Edison

E

 

după fineţea pasului:

- cu pas normal;

- cu pas fin;

- cu pas mare.

după sensul înfăşurării:

- cu filet dreapta;

- cu filet stânga.

după numărul de începuturi:

- cu un început;

- cu mai multe începuturi.

după tipul execuţiei:

- precise;

- semiprecise;

- grosolane.

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

după forma constructivă:

- şuruburi cu cap hexagonal, cu cap cilindric şi hexagon interior etc.; - piuliţe hexagonale, pătrate, crenelate etc.

d) Materiale

Şuruburile şi prezoanele se confecţionează dintr-o gamă largă de materiale:

oţeluri carbon de uz general;

oţeluri carbon de calitate;

oţeluri aliate;

metale neferoase (bronz, alamă, etc.);

materiale plastice.

Şi piuliţele se confecţionează din diverse materiale (de obicei se urmăreşte realizarea unui cuplu de materiale antifricţiune):

fonte;

metale neferoase;

oţeluri;

materiale plastice.

e) Elemente folosite pentru strângere

şurubelniţe;

tije hexagonale;

chei fixe (simple, duble, tubulare);

chei reglabile.

2.2. SISTEMUL DE FORŢE ŞI MOMENTE 2.2.1. Momentul de înşurubare (deşurubare)

a) Cazul filetului pătrat (

de înşurubare (deşurubare) a) Cazul filetului pătrat ( = 0 0 ) Înşurubarea în cazul filetului

= 0 0 )

Înşurubarea în cazul filetului pătrat, la care flancurile sunt paralele (= 0 0 ), este schiţată în figuria 2.4.a. Înşurubarea este analoagă urcării cu frecare a unui element de piuliţă pe planul înclinat cu unghiul 2 corespunzător înfăşurării elicoidale a spirei şurubului. Urcarea se face sub acţiunea unei forţe orizontale H, al cărei suport este tangent la cercul de diametru d 2 . Conform figurii 2.4.b, la urcarea elementului de piuliţă pe plan înclinat reacţiunea R din partea şurubului are două componente, respectiv reacţiunea normală N şi forţa de frecare F f = 1 N (1 este coeficientul de frecare de alunecare dintre spirele şurubului şi piuliţei, unghiul de frecare corespunzător fiind = arctg 1 ). Pe principiul acţiunii şi reacţiunii şi piuliţa încarcă şurubul cu forţa R care are componenta orizontală H şi componenta axială F 0 . Deci, la înşurubarea datorată forţei H, în asamblare apare o forţă axială F 0 , astfel încât momentul de înşurubare corespunzător este:

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Fig.2.4. Schiţă pentru determinarea momentului de înşurubare la filetul pătrat.

M t1

H

d

2

2

F 0

d

2

2

2

tg

2 

(2.2)

Analizând sistemul de forţe la coborârea elementului de piuliţă pe plan înclinat, se poate obţine expresia momentului de deşurubare:

(2.3)

d

2

2

M

F

0

tg

2



t1,d

b) Cazul celorlalte filete (

0 0 ) 0 )

Pentru determinarea momentului de înşurubare la filetele cu flancuri nepa- ralele ( 0 0 ), se admit câteva ipoteze simplificatoare prin care se consideră că:

spira este plană (2 0 o );

forţa axială F 0 încarcă uni- form cele z spire în contact, astfel încât unei spire îi revine forţa F 0 /z;

forţa F 0 /z produce pe supra- faţa de contact o presiune de contact uniform distribuită p c1 = ct (v.fig. 2.5). Pe aria elementară dA, reacţiunea normală infinitesimală dN = p c1 dA, are

normală infinitesimală dN ’ = p c 1 dA, are Fig.2.5. Schiţă pentru determinarea momentului de

Fig.2.5. Schiţă pentru determinarea momentului de înşurubare la alte filete decât cel pătrat.

- 20 -

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

două componente, una radială dF r şi una axială dF 0 . Integrând aceste forţe elementare pe întreaga arie de contact (corespunzătoare celor z spire) se obţine o rezultantă radială nulă (datorită simetriei) şi o rezultantă axială egală cu F 0 . Astfel, forţa de frecare dintre spire este:

(2.4)

F

0

1

F

f

N'

 

'

F

 

0

1

F

0

1

1

cos

/ 2 cos / 2

unde

'



1

1

cos

/ 2



1

(2.5)

se numeşte coeficient de frecare de alunecare aparent (redus). Unghiul de frecare aparent (redus) corespunzător este:



'

arctg

'



1

arctg  

1

cos / 2



(2.6)

Deci, la alte filete decât cel pătrat, momentele de înşurubare şi respectiv de deşurubare sunt:

(2.7)

d

2

M

t1

tg

 

2

'

F

0

2

(2.8)

2

Observaţii

Chiar dacă se neglijează frecarea de alunecare dintre spire ( 0 0 ), momentul de înşurubare nu este nul! Deci, acest moment nu este în întregime de frecare!

În relaţiile (2.4)-(2.6), dacă flancurile filetului sunt asimetrice, semiunghiul /2 se înlocuieşte cu valoarea unghiului de înclinare a flancului activ (de exemplu, la filetul ferăstrău cu 3 0 ).

M

F

0

2

tg

 

2

'

t1,d

2.2.2. Momentul de frecare cu suprafaţa de reazem

În figura 2.6.d este schiţat cazul în care strângerea piuliţei se face cu o cheie fixă. În această situaţie, între piuliţă şi suprafaţa de reazem apare un moment de frecare de pivotare M t2 . Suprafaţa de frecare este inelară (v.fig. 2.6.a), fiind mărginită de diametrele d g (la interior) şi respectiv S (care coincide cu “deschiderea cheii”, la exterior). Se consideră că presiunea de contact pe această suprafaţă este uniform distribuită:

(2.9)

F

0

p

c2

4

S

2

d

2

g

ct

Pentru determinarea expresiei momentului M t2 , se consideră la unghiul şi la raza r aria elementară dA, de deschidere unghiulară dşi respectiv radială dr. Momentul de frecare elementar este:

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

4F 0 dM  r  dF  r dN  r p dA 
4F
0
dM
r
dF

r
dN

r
p
dA

r
rdRd 
t 2
f
2
2
c2
2
2
2
 S  d
g

(2.10)

Fig.2.6. Schiţă pentru determinarea momentului de frecare cu suprafaţa de reazem.

unde:

Prin integrare se obţine:

M

t2

4

2

2

F

0

d

2

d

2

d

S/2

r

2

dr

F

 

0

 

0

d

g

/ 2

În final, se poate scrie:

 

M

t

2



2

F

0

D

m

2

 

2

S

3

d

3

 

D

 

g

 

m

 

3 S

2

d

2

 

g

2

1 S

3

d

3

g

3 S

2

d

2

g

(2.11)

(2.12)

(2.13)

Observaţii În cazul în care suprafaţa de frecare inelară este de lăţime mică se poate utiliza şi relaţia:

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

S

d

g

(2.14)

În cazul unei suprafeţe inelare de lăţime mare sau al unei suprafeţe circulare, utilizarea relaţiei 2.14 introduce erori mari (v.fig. 2.6.b):

d

(2.15)

D

m

2

1

2

2

3

d 0

D

m

0

Pentru micşorarea lui M t2 se poate înlocui frecarea de alunecare cu cea de rostogolire, de exemplu prin utilizarea unui rulment axial (v.fig.2.6.c). În acest caz:

 

(2.16)

D

m

2

M

t

2

F

0

r

unde D m este diametrul cercului pe care sunt montate echidistant corpurile de rulare (bilele), iar r 0,01.

2.2.3. Momentul total la cheie

Momentul total la cheie trebuie să “învingă” momentul de înşurubare, momentul de frecare cu suprafaţa de reazem şi eventual alte “frecări” din sistem:

(2.17)

Pe de altă parte, în cazul în care strângerea piuliţei se face cu o cheie fixă (v.fig. 2.6.d), momentul total la cheie este produsul dintre forţa de strângere şi braţul acesteia:

(2.18)

M

M

t1

M

t2

t,tot

M

t,tot

QL

Considerând că M t,tot depinde numai de M t1 şi M t2 , care la rândul lor sunt funcţii de F 0 , se poate arăta că pentru valori uzuale ale elementelor geometrice standardizate ale filetelor se obţine:

(2.19)

de unde se poate trage concluzia că un sistem bazat pe o cuplă şurub–piuliţă reprezintă un puternic amplificator de forţă. Observaţie - În general, forţa de strângere pe o poate asigura un lucrător care

N, ceea ce

F

0

50

100Q

utilizează "numai" o mână este Q = 10 înseamnă o forţă axială "utilă" F 0 = 5.000

15

kgf 100

15.000

150

N 500

1.500

kgf!

2.3. CONDIŢIA DE AUTOBLOCARE (AUTOFIXARE)

De cele mai multe ori, de exemplu în cazul asamblărilor cu filet metric utilizate pentru strângera unor piese, dar şi al unor sisteme cu filet trapezoidal sau ferăstrău folosite pentru amplificarea forţei de strângere (cricuri, prese, extractoare etc.), se doreşte ca după "strângerea" asamblării, aceasta să rămână "blocată" ("fixată"), adică piuliţa să nu-şi mai modifice poziţia relativă faţă de şurub.

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Conform analogiei dintre deşurubare şi coborârea cu frecare pe un plan înclinat, autoblocarea (autofixarea) necesită ca momentul de deşurubare să satisfacă inegalitatea:

(2.20)

Ţinând cont de expresia momentului de deşurubare, de valorile posibile ale mărimilor corespunzătoare şi de proprietăţile funcţiei tangentă, rezultă:

(2.21)

ceea ce reprezintă condiţia de autoblocare (autofixare) statică. Se numeşte "statică", pentru că în condiţiile reale de funcţionare îndelungată a oricărui sistem tehnic apar în mod inevitabil şocuri şi/sau vibraţii, iar solicitările pot fi variabile în timp. Astfel, în cazul unei asamblări filetate, se poate produce desfacerea, chiar dacă din punct de vedere matematic inegalitatea (2.21) este satisfăcută. Deobicei, tendinţa de "autodesfacere" a asamblărilor cu filet metric utilizate pentru strângera unor piese este prevenită "constructiv". Dintre numeroasele soluţii de "asigurare" cunoscute, cele mai uzuale modalităţi sunt “piuliţă-contrapiuliţă” (v.fig. 2.1.a) sau utilizarea unei şaibe Grower (v.fig. 2.1.b, c, d).

M

t1,d

0

  '

2

2.4. RANDAMENTUL ASAMBLĂRILOR FILETATE

2.4.1. Randamentul cuplei

În general, randamentul este raportul dintre lucrul mecanic util şi lucrul mecanic consumat. La o cuplă şurub-piuliţă, randamentul se poate calcula prin intermediul celor două lucruri mecanice corespunzătoare unei rotaţii complete (2radiani) a elementului rotitor, adică a unei deplasări relative egală cu pasul filetului.

 

c

L

u

F

0

p

L

c

M

t1

2

 

F

0



d

2

tg

2

 

F

0

d

2

2

tg

'

   

2

2

tg

2

tg

 

2

'

1

(2.22)

În figura 2.7 este reprezentată variaţia randamentului cuplei cu unghiul înfăşurării elicoidale 2 . Analizând cele trei grafice se pot face câteva observaţii. Astfel, pentru un acelaşi unghi 2 şi un acelaşi coeficient 1 de frecare de alunecare dintre spire, randamentul cuplei depinde de unghiul dintre flancurile filetului. Randamentul cel mai bun îl are filetul pătrat (= 0 0 ), dar care nu este standardizat. Din acest motiv, pentru "mişcare" se folosesc filetul ferăstrău (unghiul flancului activ este 3 0 ) şi respectiv trapezoidal (= 30 0 ), care au randamente ce pot fi considerate bune. Cel mai scăzut randament aparţine filetului metric (= 60 0 ), care se foloseşte pentru "fixare".

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

 c , % filet pătrat filet trapezoidal 100 filet metric 75 50 limită pentru
c ,
%
filet pătrat
filet trapezoidal
100
filet metric
75
50
limită pentru condiţia de
autoblocare statică
25
0
0
0
0
0
0
0
0
10
20
30
40
50

2

Fig.2.7. Variaţia randamentului cuplei cu unghiul 2 , pentru 1 = 0,1.

La toate filetele, randamentul cuplei are o valoare maximă c 65%

85%,

45 0 . Verificarea aceastei afirmaţii se poate

corespunzătoare unui unghi 2 40 0

face considerând c funcţie de 2 şi impunând condiţia:

Efectuând calculele se obţine unghiul a randamentului cuplei este:

d

c

2

2

0

d

  

/ 4

'/ 2

(2.23)

, pentru care valoarea maximă

c,max

tg

 

/ 4

/ 4





'/ 2

'/ 2

tg

tg

2

/4

 

'/ 2

1

(2.24)

În practică însă, unghiul 2 nu poate avea valori atât de mari atât din motive tehnologice, dar în special dacă se doreşte respectarea condiţiei de autoblocare

statică, conform căreia maxim al cuplei este:

, randamentul

2

'4,5

c,max

0

9,5

0

.

tg

'

1

tg

2

'

1

tg 2

'

2

2

Considerând

  '

2

(2.25)

deci sub 50%! Concret, randamentul cuplei este aproximativ 40% la filetele de

"mişcare" şi numai 20% la filetele de "fixare", la care 2 2 0

4 0 .

2.4.2. Randamentul sistemului

Randamentul unui sistem care are în compunere o cuplă şurub-piuliţă se determină în funcţie de momentul total dezvoltat la elementul de acţionare M t,tot . În plus, trebuie să se ia în calcul şi alte eventuale lucruri mecanice consumate în cuplele de frecare ale sistemului:

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE



s

L

u

F

o

p

L

c

M

t,tot

2

 



c

(2.26)

Evident, randamentul sistemului este mult mai mic decât cel al cuplei. Pentru creşterea sa, o soluţie posibilă este micşorarea momentului de frecare cu suprafaţa de reazem M t2 . Acest lucru se poate face, de exemplu, prin utilizarea unui rulment, ceea ce înseamnă înlocuirea frecării de alunecare cu frecarea de rostogolire.

2.5. CALCULUL TIJEI FILETATE SOLICITATĂ AXIAL DE FORŢA F

Calculele de rezistenţă ale unei tije filetate solicitată axial au la bază ipoteza conform căreia "elementele dimensionale" (aria şi modulul de rezistenţă) corespund unei secţiuni circulare având diametrul interior al filetului d 1 . Deci, se neglijează înfăşurarea elicoidală a profilului filetului, cuprinsă între diametrele d 1 şi d. Aşa cum a rezultat din paragraful 2.2, la strângerea asamblării cu momentul total la cheie M t,tot (care este de răsucire şi are componentele M t1 şi M t2 ), în tija filetată apare o forţă axială F 0 , care în unele cazuri este de întindere iar în altele de compresiune. Deci, la "montaj" tija este solicitată compus, la tracţiune sau compresiune şi la torsiune. Forţa axială F din "funcţionare" poate să fie diferită de F 0 dacă strângerea se face înainte de aplicarea sarcinii, sau poate să coincidă cu ea dacă strângerea se face sub sarcină. Astfel, calculele se pot face în două situaţii, care vor fi prezentate în continuare prin două aplicaţii tipice.

2.5.1. Cazul strângerii anterioare aplicării sarcinii (F >> F 0 )

În figura 2.8 este schiţat un cârlig de macara, la care filetul trebuie să fie de fixare, deci metric. Sarcina F din timpul "funcţionării" este mult mai mare decât forţa axială F 0 care apare la "montaj" prin strângerea piuliţei. Într-o astfel de situaţie, solicitarea compusă corespunzătoare forţei F 0 se neglijează în raport cu solicitarea simplă de întindere dată de forţa F. Deci, calculul se face pentru etapa funcţionării, relaţia de verificare fiind:

(2.27)

F

d

2

1

 

t



ta

4

Dacă se doreşte determinarea filetului metric necesar pentru tijă, se calculează mai întâi diametrul interior minim necesar:

d 1,nec

4F  ta
4F

ta

(2.28)

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Fig.2.8. Schiţa de principiu a unui cârlig de macara.

Fig.2.9. Schiţa de principiu a unei prese cu piuliţă rotitoare.

Apoi, din standardul referitor la elementele geometrice ale filetelor metrice, se "alege" cel pentru care d 1 d 1,nec . Astfel devin cunoscute toate diametrele (d, d 2 , d 1 , D, D 2 , D 1 ) şi pasul (p).

2.5.2. Cazul strângerii sub sarcină (F = F 0 )

În figura 2.9 este schiţată o presă cu piuliţă rotitoare, la care filetul trebuie să fie de mişcare, de exemplu trapezoidal sau ferăstrău. Strângerea se face chiar sub sarcina F, astfel încât F 0 = F. Deci, în acest caz, o secţiune a tijei filetate este solicitată compus, la compresiune de către forţa F 0 şi la răsucire de către momentul de înşurubare M t1 . Pentru verificarea tensiunii echivalente, mai întâi se calculează cele două tensiuni simple:

(2.29)

 

F

0

d

2

1

;

4

F

0

d

2

2

tg

 

2

'

 

3

 

1

 

co

1 3 d

M t1

d



t

(2.30)

16 16

Apoi, se determină tensiunea echivalentă prin intermediul unei "teorii de rezistenţă". În general, la materialele metalice, se folosesc teoriile a III-a şi a IV-a. Pentru că este mai "acoperitoare", în această lucrare se va folosi, cu o singură excepţie (v. cap. 9), teoria a III-a:

(2.31)

Dimensionarea nu se poate face direct din cosiderente de solicitare compusă pentru că d 2 şi 2 sunt necunoscute. De aceea, diametrul d 1,nec se determină din solicitarea axială simplă, dar cu o forţă F 0 majorată cu un coeficient supraunitar :

ech

   4 

co

t

a

2

2

- 27 -

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

d 1,nec

4F  0  a
4F 
0

a

(2.32)

Observaţie - În general, se adoptă  1,3 considerându-se că ech 1,3 co , adică tensiunea de răsucire reprezintă circa 30% din tensiunea axială. După determinarea diametrului d 1,nec se stabilesc, ca în paragraful precedent, elementele geometrice standardizate ale filetului trapezoidal sau ferăstrău (în cazul presei considerate pentru pentru exemplificare). Însă, foarte important, în final trebuie să se facă obligatoriu verificarea la solicitare compusă cu relaţiile (2.29)-(2.31).

2.6. CALCULUL TIJEI FILETATE SOLICITATĂ TRANSVERSAL DE FORŢA F

Există situaţii în care pentru “strângerea” (“fixarea”) a două (sau mai multe) piese se folosesc n s şuruburi (sau prezoane), care în timpul funcţionării sunt solicitate de o forţă transversală F. Preluarea forţei F se poate face fie prin frecarea dintre piesele strânse, fie prin forma conjugată a tijelor şuruburilor (prezoanelor) cu găurile corespunzătoare din

piese. În ambele cazuri, mai întâi trebuie determinată forţa transversală F 1 care revine unui şurub (prezon). De obicei se consideră că forţa totală se distribuie uniform la toate elementele asamblării:

(2.33)

În continuare, vor fi prezentate cele două modalităţi de prindere a două table prin intermediul unor şuruburi cu cap hexagonal şi piuliţe hexagonale.

F

1

F/n

s

2.6.1. Şuruburi montate cu joc

În figura 2.10 este reprezentată secţiunea longitudinală corespunzătoare unuia dintre cele n s şuruburi montate “cu joc”, prin intermediul cărora s-a realizat asamblarea. Găurile de trecere practicate în cele două table au diametrul nominalal d g mai mare decât diametrul nominal d al filetului şurubului, astfel încât jocul diametral este j = d g -d. Preluarea solicitării transversale se face prin intermediul frecării dintre cele două table, caracterizată de coeficientul de frecare de alunecare şi asigurată de forţa axială F 01 care apare la strângerea piuliţei. Practic, “condiţia de funcţionare” a asamblării este:

(2.34)

F

f1

F F

01

1

Ţinând cont de incertitudinea valorii coeficientului de frecare de alunecare, se poate trece de la inegalitate la egalitate, majorând sarcina cu coeficientul supraunitar (v. paragraful 1.3):

(2.35)

F

f1

F

1

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Fig.2.10. Şurub montat cu joc.
Fig.2.10. Şurub montat cu joc.

Astfel, forţa axială F 01 care trebuie asigurată la strângerea unui şurub este:

(2.36)

F

1

F

01

Cu această forţă, şurubul se verifică la solicitare compusă (întindere şi răsucire) sau se dimensionează prin intermediul coeficientului ca în para- graful 2.5.2.

2.6.2. Şuruburi montate fără joc (păsuite)

În figura 2.11 este reprezentată secţiunea longitudinală corespunzătoare unuia dintre cele n s şuruburi montate “fără joc” (“păsuite”), prin intermediul cărora s-a realizat asamblarea. În acest caz, diametrul nominal d 0 al găurilor “alezate” practicate în table este acelaşi cu al “brâului de centrare” al şurubului (denumirea se datorează faptului că în absenţa jocului diametral, tronsonul de diametru d 0 asigură şi “centrarea” celor două table).

Forţa transversală F 1 este preluată prin “forma conjugată” a brâului de centrare şi a găurilor practicate în table. Tronsonul corespunzător brâului de centrare este supus solicitării de contact cu cele două table, pe lungimile s 1 şi respectiv s 2 , iar în planul de

separaţie al celor două table este forfecat. În ceea ce priveşte solicitarea de contact se consideră că forţa transversală F 1 generează tensiunile s1 şi s2 , uniform distribuite pe 180 0 . Astfel, considerând în secţiunea A-A a figurii 2.11, aria elementară dA plasată faţă de direcţia forţei F 1 la unghiul , se poate scrie:

direcţia forţei F 1 la unghiul  , se poate scrie: Fig.2.11. Şurub montat fără joc

Fig.2.11. Şurub montat fără joc (păsuit).

Deci:

F

1

dNcos

2

 

2

s1

d

0

s

1

2

cos



d

s1

d s

0

1

2

2

2

cos



d

s1

d

0

s

1

(2.37)

şi analog:

 

s1

F

1

d

0

s

1

(2.38)

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

 

s2

F

1

d

0

s

2

(2.39)

Observaţie - Rezultă că tensiunea de contact este raportul dintre forţă şi aria obţinută prin proiectarea suprafeţei nominale de contact pe un plan perpendicular pe direcţia forţei. Această "regulă" va fi aplicată în continuare pe parcursul acestei lucrări fără demonstraţie! Este evident că verificarea tensiunii de contact trebuie să se facă pentru tronsonul de lungime mai mică, adică:

(2.40)

F min

1

2

;

sa2

 

s

d

0

min s ,s

1

sa1

În ceea ce priveşte forfecarea, relaţia de verificare este:

 

f

F

1

d

2

0

4



fa

(2.41)

În cazul şuruburilor păsuite, dimensionarea se face de regulă la forfecare, determinându-se diametrul d 0 minim necesar:

d

0

4F 1  fa
4F
1

fa

(2.42)

după care, pe baza solicitării de contact se stabileşte lungimea de contact minimă necesară, deci s 1 şi s 2 . Observaţie - Şuruburile păsuite sunt mult mai portante decât cele montate cu joc (la aceiaşi solicitare transversală, gabaritul diametral este aproape la jumătate!), dar sunt mult mai scumpe (necesită “finisarea” brâului de centrare şi alezarea găurilor din table).

2.7. CALCULUL SPIRELOR FILETULUI

Solicitarea de bază a spirelor filetului exterior (şurub, prezon), respectiv interior (piuliţă, gaură filetată) este cea de contact şi este folosită pentru determinarea numărului necesar de spire z, adică pentru dimensionarea axială a asamblării. Se fac trei ipoteze simplificatoare:

Fig.2.12. Schiţă pentru calculul spirelor.
Fig.2.12. Schiţă pentru calculul spirelor.

spirele sunt plane (2 0 0 );

forţa axială F 0 este uniform repartizată pe cele z spire în contact, ceea ce în realitate nu este adevărat (v.fig. 2.8);

forţa F 0 /z care revine unei spire crează presiunea p c1 , constantă pe suprafaţa

tronconică portantă delimitată de diametrele D 1 la interior şi respectiv d la exterior (v.fig. 2.12).

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

În aceste condiţii, ţinând cont de observaţia din paragraful anterior, presiunea de contact este:

(2.43)

F

0

/ z

min p

ca,p

p

c1

4

d

2

D

2

1

;p

p

ca,p

ca,s

Observaţie - Întotdeauna materialul piuliţei are proprietăţi mecanice mai reduse decât ale materialului şurubului, deci de aceea p ca,p < p ca,s .

Rezultă:

z

min

4F

2

D

2

1

ca,p

d

p

(2.44)

Se adoptă o valoare întreagă z z min , dar astfel încât z 5 (pentru a asigura o

bună “centrare” a asamblării) şi z 10 (pentru că sarcina este în realitate neuniform distribuită pe spire, la preluarea ei participând practic cel mult 10 spire). La configuraţia cea mai simplă (v.fig. 2.13),

înălţimea m a piuliţei se obţine adunând la porţiunea “activă” (zp) cele două teşituri pentru care se adoptă

(z  p) cele două teşituri pentru care se adoptă p/2: m   z 

p/2:

m z 1p

(2.45)

Fig.2.13. Schiţă pentru înălţimea piuliţei.

Observaţie - Piuliţele normale cu filet metric (standar- dizate) au m = 0,8d şi nu mai este necesară determinarea lui z prin calcul.

Atât spira filetului exteriror cât şi cea a filetului interior, sunt solicitate compus la încovoiere şi forfecare, tensiunile echivalente fiind maxime în secţiunile de încastrare a spirelor în corpurile cilindrice corespunzătoare (v.fig. 2.12). Calculele aferente sunt relativ simple dacă se consideră, de exemplu, că spirele sunt bare încastrate. Dar, de obicei, dacă z = 5…10, elementele geometrice ale filetelor standardizate asigură verificarea tensiunilor echivalente. De aceea, mai important este de reţinut principiul conform căruia în cazul în care încovoierea şi forfecarea se suprapun, de obicei:

la jocuri mari predomină încovoierea, iar forfecarea este neglijabilă;

la jocuri mici predomină forfecarea, încovoierea fiind neglijabiă.

2.8. CALCULUL ASAMBLĂRILOR FILETATE CU PRESTRÂNGERE IMPUSĂ

Sunt aplicaţii (recipiente sub presiune, carcase de turbine, compresoare, pompe, motoare cu ardere internă etc.) la care forţa F 0 de la "montaj" trebuie să asigure fixarea pieselor şi/sau etanşarea unor incinte, iar forţa F din "exploatare" (eventual variabilă în timp) tinde să slăbească fixarea şi/sau sau să strice etanşarea. În astfel de situaţii, forţa de prestrângere F 0 trebuie să fie bine determinată, practic "controlată".

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Studiul unor astfel de asamblări se face considerând că sub acţiunea forţelor F 0 şi F, elementele componente ale asamblării se deformează elastic, fiind valabilă legea lui Hooke, conform căreia tensiunea de întindere (sau de compresiune) este direct proporţională cu alungirea (sau comprimarea) relativă corespunzătoare:

(2.46)

Observaţie - Factorul de proporţionalitate este modulul de elasticitate longitudinal E al materialului. Pentru un tronson de piesă (confecţionată dintr-un material caracterizat de E), care pe lungimea l are aria secţiunii (normale pe direcţia forţei) A şi care sub acţiunea forţei axiale F a (de întindere sau de compresiune) se deformează (alungeşte sau comprimă) cu l, se poate scrie:

E

t

co

E 

F a

A

AE

l

l

l

 

(2.47)

l

(2.48)

Rezultă că:

F a

l

 

c

ceea ce înseamnă o directă proporţionalitate între forţa axială şi deformaţia corespunzătoare. Factorul de proporţionalitate c se numeşte rigiditate. Observaţie - Se poate stabili foarte uşor modul de calcul al rigidităţii echivalente c al unui “ansamblu” de mai multe elemente având rigidităţi diferite c k . Astfel, dacă elementele sunt solicitate “în paralel”:

(2.49)

c

k

c

k

iar dacă sunt solicitate “în serie”:

1

1

c

k

c

k

(2.50)

Pentru exemplificarea mersului de calcul se va analiza cazul unui recipient sub presiune (v.fig. 2.14), la care se folosesc n s asamblări filetate atât pentru fixarea capacului faţă de corp, cât şi pentru tensionarea garniturii dintre capac şi corp în vederea asigurării unei etanşări corespunzătoare a incintei. Dacă rigiditatea fiecărui şurub este c s1 , atunci rigiditatea tuturor şuruburilor care sunt solicitate “în paralel” este:

(2.51)

Dacă flanşele capacului şi respectiv corpului au rigidităţile c f1 şi c f2 , iar garnitura are rigiditatea c g , atunci rigiditatea pachetului flanşe-garnitură, solicitat “în serie”, se determină cu relaţia:

(2.52)

c

s

n c

s

s1

1

1

1

1

c

fg

c

f1

c

g

c

f 2

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE Fig.2.14. Recipient sub presiune cu prestrângere impusă. Conform

Fig.2.14. Recipient sub presiune cu prestrângere impusă.

Conform figurii 2.14, în studiul recipientului sub presiune pot fi puse în evidenţă trei etape. Etapa I – corespunde “stării iniţiale”. Piuliţele se înşurubează în vederea anulării jocurilor axiale dintre capetele şuruburilor, flanşe, garnitură şi piuliţe. În această fază F 0 = F = 0, şuruburile au lungimea l s iar pachetul flanşe-garnitură are cota l fg . Etapa II – corespunde “montajului”. Fiecare piuliţă se strânge cu forţa F 01 , astfel încât prestrângerea totală este F 0 =n s F 01 . În continuare F = 0. Sub acţiunea forţei F 0 şuruburile se alungesc cu l s 0, iar pachetul flanşe- garnitură se comprimă cu l fg 0 (v.fig. 2.15.a). Etapa III – corespunde “funcţionării”. Fluidul de lucru acţionează pe pereţii recipientului cu o presiune p. Dacă din punct de vedere radial, efectul presiunii este nul (datorită simetriei), axial apare forţa din exploatare

care are ca efect alungirea suplimentară a şuruburilor cu

s , dar şi alungirea pachetului flanşe-garnitură cu aceiaşi valoare

F

p

 

l

'

 

0

D

r

2

/ 4

' '

l l

fg

s

.

Practic, studiul recipientului sub presiune din punctul de vedere al forţelor şi deformaţiilor corespunzătoare acestora, se poate face pe diagrama din figura 2.15 b. Astfel, se observă că forţa din exploatare F are două componente:

F z , care încarcă suplimentar şuruburile;

"

, care decomprimă pachetul flanşe-garnitură. Deci, în funcţionare, forţa totală din cele n s şuruburi este F s = F 0 + F z , iar

F

0

rezerva de prestrângere a pachetului flanşe-garnitură este

'

F

0

"

0

F F

0

.

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

F a F 0  = arct g c fg  = arctg c s
F
a
F
0
 = arct
g c fg
 = arctg c s
l (-)
l fg
l s
l (+)

a)

F z F " F 0 F s F 0 ' F 0  
F
z
F
"
F
0
F
s
F 0
'
F 0
l s ' = l
l s
'
fg
l fg

b)

Fig.2.15. Sistemul de forţe pentru un recipient sub presiune.

Pentru calculul acestor forţe în funcţie de forţa de prestrângere F 0 şi de forţa

" dintr-un sistem de două

din exploatare F, trebuie determinate F z şi respectiv ecuaţii cu două necunoscute.

l F /c

s

F

0

şi

Din figura 2.15.b, se observă că

'

s

l F /c

fg

0

'

"

fg

. Deoarece

z

l l

s fg

'

'

rezultă:

Pe de altă parte:

Se obţine:

adică:

F

s

'

0

F

F

0

F

0

F z

c s

F z c s

F

z

"

F

0

c fg

''

0

F

F

F

z

"

0

F

F

1 c

fg

F

/c

s

1 c

s

/c

fg

F

z

"

0

F

F

0

F

0

F

1 c

fg

F

/c

s

1 c

s

/c

fg

(2.53)

(2.54)

(2.55)

(2.56)

Pe baza relaţiilor (2.56) se pot face trage câteva concluzii. Asamblările filetate cu prestrângere impusă au avantajul că forţa totală din şuruburi este F s = F 0 + F z F 0 + F, deci nu toată forţa din exploatare solicită suplimentar şuruburile.

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

'

Alt avantaj este că rezerva de prestrângere este F 0

F

0

"

0

F

F

0

F , deci nu toată

forţa din exploatare participlă la decomprimarea pachetului flanşe-garnitură.

Pentru o bună funcţionare (fixare şi/sau etanşare), rezerva de prestrângere nu trebuie să coboare sub o valoare minimă necesară:

(2.57)

În cazul în care forţa din expoatare F este variabilă în timp, atunci şi forţa totală

sunt variabile, dar după cicluri

'

F 0

'

F

0,nec

0,5

0,8F

'

F

0

din şuruburi F s şi rezerva de prestrângere

diferite! Astfel, de exemplu, dacă F este pulsatoare, adică:

F 0

min

F

max

F

(2.58)

F s şi

F

'

o variază după cicluri oscilante:

F


s,min

F

s,max

F

0

F

0

F

z

(2.59)

  F

  F

' "

0,min

'

0,max

F

0

F

0

F

0

(2.60)

Pentru ca încărcarea totală a şuruburilor F s să fie cât mai mică, trebuie ca forţa suplimentară F z să fie cât mai mică, ceea ce presupune utilizarea unor şuruburi “elastice” (c s ) şi a unui pachet flanşe-garnitură“rigid” (c fg ).

pentru ca rezerve de prestrângere

să fie cât mai mică, ceea ce presupune şuruburi rigide (c s )şi

pachet flanşe-garnitură elastic (c fg ). Observaţie - Deoarece ultimele două cerinţe sunt contradictorii, în practică se utilizează şuruburi “elasticizate” (v.fig. 2.16) şi pachet flanşe-garnitură

o să fie cât mai mare, trebuie ca forţa de

F '

decomprimare

"

F

0

trebuie ca forţa de F ' decomprimare " F 0 Fig.2.16. Şuruburi elasticizate. rigid,  c

Fig.2.16. Şuruburi elasticizate.

rigid,



c f1(2) ), care stabileşte de fapt rigiditatea pachetului:

1

(2.61)

dar

1

cu

garnitură

1

elastică

1

1

(c g

c

fg

c

f1

c

g

c

f 2

c

g

În ceea ce priveşte calculul şuruburilor unei astfel de asamblări filetate cu prestrângere se pot face următoarele precizări:

la “montaj”, fiecare şurub este solicitat compus la întindere şi răsucire, astfel încât se pot utililza relaţiile din paragraful 2.5.2 pentru forţa axială

F 01 =F 0 /n s ; pentru “funcţionare”, dacă solicitarea este statică în timp, se consideră numai tracţiunea dată de F s1 =F s /n s , astfel încât se pot utililza relaţiile din paragraful 2.5.1;

ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

pentru “funcţionare”, dacă forţa din exploatare este variabilă în timp, se determină mai întâi amplitudinea şi respectiv tensiunea medie de întindere:

F

s1,max

F

 d

4

2

1

s1,min

/

 

tv

tm

F

s1,max

2

F

s1,min

2

/

 d

2

1

4

iar apoi se verifică valoarea coeficientului de siguranţă:

c

1

k

tv

tm

c

a

 

1

c

(2.62)

(2.63)

Observaţie - În relaţia (2.63), k este factorul concentratorului de tensiuni (care este filetul), este factorul dimensional, este factorul de calitate a suprafeţei, -1 este tensiunea limită la oboseală pentru ciclu atlernant simetric, iar c este limita de curgere a materialului şurubului.