ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Capitolul 2

ASAMBLĂRI FILETATE
/1, 4, 6, 7, 11, 14, 19/

- 15 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

2.1. GENERALITĂŢI
a) Caracterizare
În figura 2.1 sunt schiţate trei variante de asamblări filetate care se utilizează
frecvent pentru prinderea (strângerea) unor piese.

Fig.2.1. Exemple de asamblări filetate pentru strângerea unor piese.

De obicei, astfel de asamblări trebuie să fie asigurate împotriva tendinţei de

autodesfacere. Cele mai uzuale modalităţi sunt “piuliţă-contrapiuliţă” (v.fig. 2.1.a)
sau utilizarea unei şaibe Grower (v.fig. 2.1.b, c, d)
Asamblările filetate se realizează prin intermediul unor suprafeţe filetate
“conjugate”, una exterioară (a şurubului sau prezonului) iar cealaltă, interioară (a
piuliţei sau găurii filetate).
O suprafaţă filetată este generată de un profil de o anumită formă
(triunghiular, pătrat, trapezoidal etc.) căruia i se imprimă o deplasare elicoidală cu pas
constant pe o suprafaţă cilindrică sau conică, exterioară sau interioară.
În continuare se va considera numai cazul filetelor cilindrice, pentru care
principalele elemente geometrice sunt (v.fig.2.2.a):
 pentru şurub (sau prezon):
- diametrul interior, d1;
- diametrul mediu, d2;
- diametrul exterior (nominal), d.

- 16 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Fig.2.2. Principalele elemente geometrice ale unei asamblări filetate.

 pentru piuliţă (sau găură filetată):
- diametrul interior, D1 (D1 > d1);
- diametrul mediu, D2 (D2 = d2);
- diametrul exterior D (D > d).
 pasul, p;
 unghiurile înfăşurării elicoidale:
- pe cilindrul de diametru interior, 1;
- pe cilindrul de diametru mediu, 2;
- pe cilindrul de diametru exterior, .
Conform fig. 2.2.b, unghiul de înfăşurare pe cilindrul de diametru mediu este:
 p 
 2  arctg  (2.1)
 d2 
Mişcarea relativă dintre şurub şi piuliţă este analoagă mişcării cu frecare a
unui corp pe un plan înclinat, şi anume înşurubarea corespunde urcării, iar
deşurubarea coborârii.

b) Avantaje şi dezavantaje
Principalele avantaje ale asamblărilor filetate sunt:
 realizează o mare amplificare de forţă;
 au un gabarit mic;
 se pot executa uşor.
Dezavantajele asamblărilor filetate sunt:
 filetul este un puternic concentrator de tensiuni;
 randamentul este mic;
 există pericolul autodesfacerii.

- 17 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

c) Clasificare
Asamblările filetate pot fi clasificate după mai multe criterii:
 după rolul funcţional:
- strângerea unor piese pentru fixare şi/sau tensionare;
- transformarea mişcării de rotaţie în translaţie (sau invers);
- amplificarea forţei cu care se face strângerea;
- reglarea poziţiei relative a două piese;
- măsurarea.
 după profilul filetului (v.fig. 2.3 şi tab.2.1):

Fig.2.3. Profile de filet.

Tab. 2.1. Clasificarea filetelor după profil.
Profilul Figura Denumirea Simbolul Standardizat Obs.
2.3.a metric M -
triunghiular whitworth W Da
2.3.b în ţoli
gaz G
pătrat 2.3.c pătrat Pt Nu
2.3.d trapezoidal Tr
trapezoidal
2.3.e ferăstrău S -
Da
rotund Rd
rotund 2.3.f
Edison E
 după fineţea pasului:
- cu pas normal;
- cu pas fin;
- cu pas mare.
 după sensul înfăşurării:
- cu filet dreapta;
- cu filet stânga.
 după numărul de începuturi:
- cu un început;
- cu mai multe începuturi.
 după tipul execuţiei:
- precise;
- semiprecise;
- grosolane.

- 18 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

 după forma constructivă:

- şuruburi cu cap hexagonal, cu cap cilindric şi hexagon interior etc.;
- piuliţe hexagonale, pătrate, crenelate etc.

d) Materiale
Şuruburile şi prezoanele se confecţionează dintr-o gamă largă de materiale:
 oţeluri carbon de uz general;
 oţeluri carbon de calitate;
 oţeluri aliate;
 metale neferoase (bronz, alamă, etc.);
 materiale plastice.
Şi piuliţele se confecţionează din diverse materiale (de obicei se urmăreşte
realizarea unui cuplu de materiale antifricţiune):
 fonte;
 metale neferoase;
 oţeluri;
 materiale plastice.

e) Elemente folosite pentru strângere

 şurubelniţe;
 tije hexagonale;
 chei fixe (simple, duble, tubulare);
 chei reglabile.

2.2. SISTEMUL DE FORŢE ŞI MOMENTE

2.2.1. Momentul de înşurubare (deşurubare)

a) Cazul filetului pătrat ( = 00)
Înşurubarea în cazul filetului pătrat, la care flancurile sunt paralele ( = 00),
este schiţată în figuria 2.4.a. Înşurubarea este analoagă urcării cu frecare a unui
element de piuliţă pe planul înclinat cu unghiul 2 corespunzător înfăşurării elicoidale
a spirei şurubului. Urcarea se face sub acţiunea unei forţe orizontale H, al cărei suport
este tangent la cercul de diametru d2.
Conform figurii 2.4.b, la urcarea elementului de piuliţă pe plan înclinat
reacţiunea R din partea şurubului are două componente, respectiv reacţiunea normală
N şi forţa de frecare Ff = 1N (1 este coeficientul de frecare de alunecare dintre
spirele şurubului şi piuliţei, unghiul de frecare corespunzător fiind  = arctg 1).
Pe principiul acţiunii şi reacţiunii şi piuliţa încarcă şurubul cu forţa R care are
componenta orizontală H şi componenta axială F0.
Deci, la înşurubarea datorată forţei H, în asamblare apare o forţă axială F0,
astfel încât momentul de înşurubare corespunzător este:

- 19 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Fig.2.4. Schiţă pentru determinarea momentului de înşurubare la filetul pătrat.

d2 d
M t1  H   F0  2  tg 2   (2.2)
2 2
Analizând sistemul de forţe la coborârea elementului de piuliţă pe plan
înclinat, se poate obţine expresia momentului de deşurubare:
d
M t 1,d  F0  2 tg 2   (2.3)
2

b) Cazul celorlalte filete ( 00)

Pentru determinarea momentului
de înşurubare la filetele cu flancuri nepa-
ralele (  00), se admit câteva ipoteze
simplificatoare prin care se consideră că:
 spira este plană (2  0o);
 forţa axială F0 încarcă uni-
form cele z spire în contact,
astfel încât unei spire îi
revine forţa F0/z;
 forţa F0/z produce pe supra-
faţa de contact o presiune de
contact uniform distribuită
pc1 = ct (v.fig. 2.5). Fig.2.5. Schiţă pentru determinarea
Pe aria elementară dA, reacţiunea momentului de înşurubare la alte filete
normală infinitesimală dN’ = pc1dA, are decât cel pătrat.

- 20 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

două componente, una radială dFr şi una axială dF0. Integrând aceste forţe elementare
pe întreaga arie de contact (corespunzătoare celor z spire) se obţine o rezultantă
radială nulă (datorită simetriei) şi o rezultantă axială egală cu F0. Astfel, forţa de
frecare dintre spire este:
F0 1
Ff  1  N'  1    F0  1'  F0 (2.4)
cos / 2  cos / 2 
unde
1
1'   1 (2.5)
cos / 2 
se numeşte coeficient de frecare de alunecare aparent (redus). Unghiul de frecare
aparent (redus) corespunzător este:
 1 
'  arctg1'  arctg  (2.6)
 cos / 2  
Deci, la alte filete decât cel pătrat, momentele de înşurubare şi respectiv de
deşurubare sunt:
d
M t 1  F0  2  tg 2  ' (2.7)
2
2
M t 1,d  F0  tg 2  ' (2.8)
2
Observaţii
 Chiar dacă se neglijează frecarea de alunecare dintre spire (’  00), momentul de
înşurubare nu este nul! Deci, acest moment nu este în întregime de frecare!
 În relaţiile (2.4)-(2.6), dacă flancurile filetului sunt asimetrice, semiunghiul /2 se
înlocuieşte cu valoarea unghiului de înclinare a flancului activ (de exemplu, la
filetul ferăstrău cu 30).

2.2.2. Momentul de frecare cu suprafaţa de reazem

În figura 2.6.d este schiţat cazul în care strângerea piuliţei se face cu o cheie
fixă. În această situaţie, între piuliţă şi suprafaţa de reazem apare un moment de
frecare de pivotare Mt2. Suprafaţa de frecare este inelară (v.fig. 2.6.a), fiind mărginită
de diametrele dg (la interior) şi respectiv S (care coincide cu “deschiderea cheii”, la
exterior). Se consideră că presiunea de contact pe această suprafaţă este uniform
distribuită:
F0
pc2   ct (2.9)
 2
4
S  d g 
2

Pentru determinarea expresiei momentului Mt2, se consideră la unghiul  şi la

raza r aria elementară dA, de deschidere unghiulară d şi respectiv radială dr.
Momentul de frecare elementar este:

- 21 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

4F0
dM t 2  r  dFf  r 2 dN  r 2 p c 2 dA  r 2 rdRd (2.10)
S2  d g2 

Fig.2.6. Schiţă pentru determinarea momentului de frecare cu suprafaţa de reazem.

Prin integrare se obţine:

2 S/ 2 3 3
4 2 F0 1 S  dg
 
2
Mt2  d r dr F0  2 (2.11)

 S2  d d2 0 d /2g
3 S2  d g2

În final, se poate scrie:

Dm
M t 2   2 F0 (2.12)
2
unde:
2 S  dg
3 3

Dm  (2.13)
3 S2  d g2
Observaţii
 În cazul în care suprafaţa de frecare inelară este de lăţime mică se poate utiliza şi
relaţia:

- 22 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

S  dg
Dm  (2.14)
2
 În cazul unei suprafeţe inelare de lăţime mare sau al unei suprafeţe circulare,
utilizarea relaţiei 2.14 introduce erori mari (v.fig. 2.6.b):
1 2
Dm  d0  d0 (2.15)
2 3
 Pentru micşorarea lui Mt2 se poate înlocui frecarea de alunecare cu cea de
rostogolire, de exemplu prin utilizarea unui rulment axial (v.fig.2.6.c). În acest
caz:
D
M t 2  F0   r  m (2.16)
2
unde Dm este diametrul cercului pe care sunt montate echidistant corpurile de rulare
(bilele), iar r  0,01.

2.2.3. Momentul total la cheie

Momentul total la cheie trebuie să “învingă” momentul de înşurubare,
momentul de frecare cu suprafaţa de reazem şi eventual alte “frecări” din sistem:
M t ,tot  M t1  M t 2   (2.17)
Pe de altă parte, în cazul în care strângerea piuliţei se face cu o cheie fixă
(v.fig. 2.6.d), momentul total la cheie este produsul dintre forţa de strângere şi braţul
acesteia:
M t ,tot  QL (2.18)
Considerând că Mt,tot depinde numai de Mt1 şi Mt2 , care la rândul lor sunt
funcţii de F0, se poate arăta că pentru valori uzuale ale elementelor geometrice
standardizate ale filetelor se obţine:
F0  50...100 Q (2.19)
de unde se poate trage concluzia că un sistem bazat pe o cuplă şurub–piuliţă
reprezintă un puternic amplificator de forţă.
Observaţie - În general, forţa de strângere pe o poate asigura un lucrător care
utilizează "numai" o mână este Q = 10...15 kgf  100...150 N, ceea ce
înseamnă o forţă axială "utilă" F0 = 5.000...15.000 N  500...1.500 kgf!

2.3. CONDIŢIA DE AUTOBLOCARE (AUTOFIXARE)

De cele mai multe ori, de exemplu în cazul asamblărilor cu filet metric
utilizate pentru strângera unor piese, dar şi al unor sisteme cu filet trapezoidal sau
ferăstrău folosite pentru amplificarea forţei de strângere (cricuri, prese, extractoare
etc.), se doreşte ca după "strângerea" asamblării, aceasta să rămână "blocată"
("fixată"), adică piuliţa să nu-şi mai modifice poziţia relativă faţă de şurub.

- 23 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Conform analogiei dintre deşurubare şi coborârea cu frecare pe un plan

înclinat, autoblocarea (autofixarea) necesită ca momentul de deşurubare să satisfacă
inegalitatea:
M t1,d  0 (2.20)
Ţinând cont de expresia momentului de deşurubare, de valorile posibile ale mărimilor
corespunzătoare şi de proprietăţile funcţiei tangentă, rezultă:
 2  ' (2.21)
ceea ce reprezintă condiţia de autoblocare (autofixare) statică. Se numeşte "statică",
pentru că în condiţiile reale de funcţionare îndelungată a oricărui sistem tehnic apar în
mod inevitabil şocuri şi/sau vibraţii, iar solicitările pot fi variabile în timp. Astfel, în
cazul unei asamblări filetate, se poate produce desfacerea, chiar dacă din punct de
vedere matematic inegalitatea (2.21) este satisfăcută.
Deobicei, tendinţa de "autodesfacere" a asamblărilor cu filet metric utilizate
pentru strângera unor piese este prevenită "constructiv". Dintre numeroasele soluţii
de "asigurare" cunoscute, cele mai uzuale modalităţi sunt “piuliţă-contrapiuliţă”
(v.fig. 2.1.a) sau utilizarea unei şaibe Grower (v.fig. 2.1.b, c, d).

2.4. RANDAMENTUL ASAMBLĂRILOR FILETATE

2.4.1. Randamentul cuplei

În general, randamentul este raportul dintre lucrul mecanic util şi lucrul
mecanic consumat.
La o cuplă şurub-piuliţă, randamentul se poate calcula prin intermediul celor
două lucruri mecanice corespunzătoare unei rotaţii complete (2 radiani) a
elementului rotitor, adică a unei deplasări relative egală cu pasul filetului.
L F p F0  d 2 tg 2 tg 2
c  u  0   1 (2.22)
L c M t1  2  d2 tg 2  '
F0  tg  2  '  2
2
În figura 2.7 este reprezentată variaţia randamentului cuplei cu unghiul
înfăşurării elicoidale 2. Analizând cele trei grafice se pot face câteva observaţii.
Astfel, pentru un acelaşi unghi 2 şi un acelaşi coeficient 1 de frecare de
alunecare dintre spire, randamentul cuplei depinde de unghiul  dintre flancurile
filetului.
Randamentul cel mai bun îl are filetul pătrat ( = 00), dar care nu este
standardizat. Din acest motiv, pentru "mişcare" se folosesc filetul ferăstrău (unghiul
flancului activ este 30) şi respectiv trapezoidal ( = 300), care au randamente ce pot fi
considerate bune.
Cel mai scăzut randament aparţine filetului metric ( = 600), care se foloseşte
pentru "fixare".

- 24 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

c,
% filet pătrat
filet trapezoidal
100 filet metric

75

50 limită pentru condiţia de

autoblocare statică
25

0 2
0 0 0 0 0 0
0 10 20 30 40 50
Fig.2.7. Variaţia randamentului cuplei cu unghiul 2, pentru 1 = 0,1.

La toate filetele, randamentul cuplei are o valoare maximă c  65% ... 85%,
corespunzătoare unui unghi 2  400 ... 450. Verificarea aceastei afirmaţii se poate
face considerând c funcţie de 2 şi impunând condiţia:
dc
0 (2.23)
d 2
Efectuând calculele se obţine unghiul  2   / 4  ' / 2 , pentru care valoarea maximă
a randamentului cuplei este:
tg  / 4  ' / 2 
c,max   tg 2  / 4  ' / 2   1 (2.24)
tg / 4  ' / 2 
În practică însă, unghiul 2 nu poate avea valori atât de mari atât din motive
tehnologice, dar în special dacă se doreşte respectarea condiţiei de autoblocare
statică, conform căreia  2  ' 4,50 ... 9,50 . Considerând  2  ' , randamentul
maxim al cuplei este:
tg' 1  tg 2 ' 1
c, max    (2.25)
tg2' 2 2
deci sub 50%! Concret, randamentul cuplei este aproximativ 40% la filetele de
"mişcare" şi numai 20% la filetele de "fixare", la care 2  20 ... 40.

2.4.2. Randamentul sistemului

Randamentul unui sistem care are în compunere o cuplă şurub-piuliţă se
determină în funcţie de momentul total dezvoltat la elementul de acţionare Mt,tot. În
plus, trebuie să se ia în calcul şi alte eventuale lucruri mecanice consumate în cuplele
de frecare ale sistemului:

- 25 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Lu Fo  p
s    c (2.26)
L c M t ,tot  2  ...
Evident, randamentul sistemului este mult mai mic decât cel al cuplei. Pentru
creşterea sa, o soluţie posibilă este micşorarea momentului de frecare cu suprafaţa de
reazem Mt2. Acest lucru se poate face, de exemplu, prin utilizarea unui rulment, ceea
ce înseamnă înlocuirea frecării de alunecare cu frecarea de rostogolire.

2.5. CALCULUL TIJEI FILETATE SOLICITATĂ AXIAL

DE FORŢA F

Calculele de rezistenţă ale unei tije filetate solicitată axial au la bază ipoteza
conform căreia "elementele dimensionale" (aria şi modulul de rezistenţă) corespund
unei secţiuni circulare având diametrul interior al filetului d1. Deci, se neglijează
înfăşurarea elicoidală a profilului filetului, cuprinsă între diametrele d1 şi d.
Aşa cum a rezultat din paragraful 2.2, la strângerea asamblării cu momentul
total la cheie Mt,tot (care este de răsucire şi are componentele Mt1 şi Mt2), în tija
filetată apare o forţă axială F0, care în unele cazuri este de întindere iar în altele de
compresiune. Deci, la "montaj" tija este solicitată compus, la tracţiune sau
compresiune şi la torsiune.
Forţa axială F din "funcţionare" poate să fie diferită de F0 dacă strângerea se
face înainte de aplicarea sarcinii, sau poate să coincidă cu ea dacă strângerea se face
sub sarcină. Astfel, calculele se pot face în două situaţii, care vor fi prezentate în
continuare prin două aplicaţii tipice.

2.5.1. Cazul strângerii anterioare aplicării sarcinii (F >> F0)

În figura 2.8 este schiţat un cârlig de macara, la care filetul trebuie să fie de
fixare, deci metric. Sarcina F din timpul "funcţionării" este mult mai mare decât forţa
axială F0 care apare la "montaj" prin strângerea piuliţei.
Într-o astfel de situaţie, solicitarea compusă corespunzătoare forţei F0 se
neglijează în raport cu solicitarea simplă de întindere dată de forţa F. Deci, calculul
se face pentru etapa funcţionării, relaţia de verificare fiind:
F
 t  2   ta (2.27)
d1
4
Dacă se doreşte determinarea filetului metric necesar pentru tijă, se calculează
mai întâi diametrul interior minim necesar:
4F
d1,nec  (2.28)
 ta

- 26 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Fig.2.8. Schiţa de principiu a unui Fig.2.9. Schiţa de principiu a unei

cârlig de macara. prese cu piuliţă rotitoare.

Apoi, din standardul referitor la elementele geometrice ale filetelor metrice, se

"alege" cel pentru care d1  d1,nec. Astfel devin cunoscute toate diametrele (d, d2, d1,
D, D2, D1) şi pasul (p).

2.5.2. Cazul strângerii sub sarcină (F = F0)

În figura 2.9 este schiţată o presă cu piuliţă rotitoare, la care filetul trebuie să
fie de mişcare, de exemplu trapezoidal sau ferăstrău. Strângerea se face chiar sub
sarcina F, astfel încât F0 = F. Deci, în acest caz, o secţiune a tijei filetate este
solicitată compus, la compresiune de către forţa F0 şi la răsucire de către momentul de
înşurubare Mt1.
Pentru verificarea tensiunii echivalente, mai întâi se calculează cele două
tensiuni simple:
F
 co  02 ; (2.29)
d1
4
d2
F0 tg 2  '
M t1 2
t  3  (2.30)
d1 d13
16 16
Apoi, se determină tensiunea echivalentă prin intermediul unei "teorii de
rezistenţă". În general, la materialele metalice, se folosesc teoriile a III-a şi a IV-a.
Pentru că este mai "acoperitoare", în această lucrare se va folosi, cu o singură
excepţie (v. cap. 9), teoria a III-a:
2
 ech   co  4 2t   a (2.31)
Dimensionarea nu se poate face direct din cosiderente de solicitare compusă
pentru că d2 şi 2 sunt necunoscute. De aceea, diametrul d1,nec se determină din
solicitarea axială simplă, dar cu o forţă F0 majorată cu un coeficient supraunitar :

- 27 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

4F0 
d1,nec  (2.32)
 a
Observaţie - În general, se adoptă   1,3 considerându-se că ech  1,3co, adică
tensiunea de răsucire reprezintă circa 30% din tensiunea axială.
După determinarea diametrului d1,nec se stabilesc, ca în paragraful precedent,
elementele geometrice standardizate ale filetului trapezoidal sau ferăstrău (în cazul
presei considerate pentru pentru exemplificare). Însă, foarte important, în final trebuie
să se facă obligatoriu verificarea la solicitare compusă cu relaţiile (2.29)-(2.31).

2.6. CALCULUL TIJEI FILETATE SOLICITATĂ

TRANSVERSAL DE FORŢA F

Există situaţii în care pentru “strângerea” (“fixarea”) a două (sau mai multe)
piese se folosesc ns şuruburi (sau prezoane), care în timpul funcţionării sunt solicitate
de o forţă transversală F.
Preluarea forţei F se poate face fie prin frecarea dintre piesele strânse, fie prin
forma conjugată a tijelor şuruburilor (prezoanelor) cu găurile corespunzătoare din
piese.
În ambele cazuri, mai întâi trebuie determinată forţa transversală F1 care
revine unui şurub (prezon). De obicei se consideră că forţa totală se distribuie
uniform la toate elementele asamblării:
F1  F / n s (2.33)
În continuare, vor fi prezentate cele două modalităţi de prindere a două table
prin intermediul unor şuruburi cu cap hexagonal şi piuliţe hexagonale.

2.6.1. Şuruburi montate cu joc

În figura 2.10 este reprezentată secţiunea longitudinală corespunzătoare unuia

dintre cele ns şuruburi montate “cu joc”, prin intermediul cărora s-a realizat
asamblarea. Găurile de trecere practicate în cele două table au diametrul nominalal dg
mai mare decât diametrul nominal d al filetului şurubului, astfel încât jocul diametral
este j = dg-d.
Preluarea solicitării transversale se face prin intermediul frecării dintre cele
două table, caracterizată de coeficientul de frecare de alunecare  şi asigurată de forţa
axială F01 care apare la strângerea piuliţei. Practic, “condiţia de funcţionare” a
asamblării este:
Ff 1  F01  F1 (2.34)
Ţinând cont de incertitudinea valorii coeficientului de frecare de alunecare, se
poate trece de la inegalitate la egalitate, majorând sarcina cu coeficientul supraunitar
 (v. paragraful 1.3):
Ff 1  F1 (2.35)

- 28 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Astfel, forţa axială F01 care trebuie

asigurată la strângerea unui şurub este:
F
F01  1 (2.36)

Cu această forţă, şurubul se
verifică la solicitare compusă (întindere şi
răsucire) sau se dimensionează prin
intermediul coeficientului  ca în para-
Fig.2.10. Şurub montat cu joc. graful 2.5.2.

2.6.2. Şuruburi montate fără joc (păsuite)

În figura 2.11 este reprezentată

secţiunea longitudinală corespunzătoare
unuia dintre cele ns şuruburi montate “fără
joc” (“păsuite”), prin intermediul cărora s-a
realizat asamblarea. În acest caz, diametrul
nominal d0 al găurilor “alezate” practicate în
table este acelaşi cu al “brâului de centrare”
al şurubului (denumirea se datorează faptului
că în absenţa jocului diametral, tronsonul de
diametru d0 asigură şi “centrarea” celor două
table).
Forţa transversală F1 este preluată
prin “forma conjugată” a brâului de centrare
şi a găurilor practicate în table. Tronsonul
corespunzător brâului de centrare este supus
Fig.2.11. Şurub montat fără joc solicitării de contact cu cele două table, pe
(păsuit). lungimile s1 şi respectiv s2, iar în planul de
separaţie al celor două table este forfecat.
În ceea ce priveşte solicitarea de contact se consideră că forţa transversală F1
generează tensiunile s1 şi s2, uniform distribuite pe 1800. Astfel, considerând în
secţiunea A-A a figurii 2.11, aria elementară dA plasată faţă de direcţia forţei F1 la
unghiul , se poate scrie:
 
 
2 2
d 0 s1  d s
 
F1  dN cos    s1

2
cos  d  s1 0 1
2  cos  d  

s1d 0 s1 (2.37)
 
2 2

Deci:
F1
 s1  (2.38)
d 0  s1
şi analog:

- 29 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

F1
s2  (2.39)
d0  s2
Observaţie - Rezultă că tensiunea de contact este raportul dintre forţă şi aria obţinută
prin proiectarea suprafeţei nominale de contact pe un plan
perpendicular pe direcţia forţei. Această "regulă" va fi aplicată în
continuare pe parcursul acestei lucrări fără demonstraţie!
Este evident că verificarea tensiunii de contact trebuie să se facă pentru
tronsonul de lungime mai mică, adică:
F1
s   min  sa1 ;  sa 2  (2.40)
d 0  min s1 , s 2 
În ceea ce priveşte forfecarea, relaţia de verificare este:
F
 f  12   fa (2.41)
d 0
4
În cazul şuruburilor păsuite, dimensionarea se face de regulă la forfecare,
determinându-se diametrul d0 minim necesar:
4F1
d0  (2.42)
 fa
după care, pe baza solicitării de contact se stabileşte lungimea de contact minimă
necesară, deci s1 şi s2.
Observaţie - Şuruburile păsuite sunt mult mai portante decât cele montate cu joc (la
aceiaşi solicitare transversală, gabaritul diametral este aproape la
jumătate!), dar sunt mult mai scumpe (necesită “finisarea” brâului de
centrare şi alezarea găurilor din table).

2.7. CALCULUL SPIRELOR FILETULUI

Solicitarea de bază a spirelor filetului exterior (şurub, prezon), respectiv
interior (piuliţă, gaură filetată) este cea de contact şi este folosită pentru determinarea
numărului necesar de spire z, adică pentru dimensionarea axială a asamblării.
Se fac trei ipoteze simplificatoare:
 spirele sunt plane (2  00);
 forţa axială F0 este uniform repartizată
pe cele z spire în contact, ceea ce în
realitate nu este adevărat (v.fig. 2.8);
 forţa F0/z care revine unei spire crează
presiunea pc1, constantă pe suprafaţa
tronconică portantă delimitată de
diametrele D1 la interior şi respectiv d
Fig.2.12. Schiţă pentru calculul spirelor. la exterior (v.fig. 2.12).

- 30 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

În aceste condiţii, ţinând cont de observaţia din paragraful anterior, presiunea

de contact este:

 min p ca ,s ; p ca ,p   p ca ,p
F0 / z
p c1  (2.43)

4

 2
d  D1 2

Observaţie - Întotdeauna materialul piuliţei are proprietăţi mecanice mai reduse decât
ale materialului şurubului, deci de aceea pca,p < pca,s.

Rezultă:
4F
z min  (2.44)
 
 d  D12 p ca ,p
2

Se adoptă o valoare întreagă z  zmin, dar astfel încât z  5 (pentru a asigura o

bună “centrare” a asamblării) şi z  10 (pentru că sarcina este în realitate neuniform
distribuită pe spire, la preluarea ei participând practic cel mult 10 spire).
La configuraţia cea mai simplă (v.fig. 2.13),
înălţimea m a piuliţei se obţine adunând la porţiunea
“activă” (zp) cele două teşituri pentru care se adoptă
p/2:
m  z  1p (2.45)
Observaţie - Piuliţele normale cu filet metric (standar-
Fig.2.13. Schiţă pentru dizate) au m = 0,8d şi nu mai este
înălţimea piuliţei. necesară determinarea lui z prin calcul.
Atât spira filetului exteriror cât şi cea a filetului interior, sunt solicitate
compus la încovoiere şi forfecare, tensiunile echivalente fiind maxime în secţiunile
de încastrare a spirelor în corpurile cilindrice corespunzătoare (v.fig. 2.12). Calculele
aferente sunt relativ simple dacă se consideră, de exemplu, că spirele sunt bare
încastrate. Dar, de obicei, dacă z = 5…10, elementele geometrice ale filetelor
standardizate asigură verificarea tensiunilor echivalente. De aceea, mai important este
de reţinut principiul conform căruia în cazul în care încovoierea şi forfecarea se
suprapun, de obicei:
 la jocuri mari predomină încovoierea, iar forfecarea este neglijabilă;
 la jocuri mici predomină forfecarea, încovoierea fiind neglijabiă.

2.8. CALCULUL ASAMBLĂRILOR FILETATE

CU PRESTRÂNGERE IMPUSĂ
Sunt aplicaţii (recipiente sub presiune, carcase de turbine, compresoare,
pompe, motoare cu ardere internă etc.) la care forţa F0 de la "montaj" trebuie să
asigure fixarea pieselor şi/sau etanşarea unor incinte, iar forţa F din "exploatare"
(eventual variabilă în timp) tinde să slăbească fixarea şi/sau sau să strice etanşarea. În
astfel de situaţii, forţa de prestrângere F0 trebuie să fie bine determinată, practic
"controlată".

- 31 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Studiul unor astfel de asamblări se face considerând că sub acţiunea forţelor

F0 şi F, elementele componente ale asamblării se deformează elastic, fiind valabilă
legea lui Hooke, conform căreia tensiunea de întindere (sau de compresiune) este
direct proporţională cu alungirea (sau comprimarea) relativă corespunzătoare:
 t co   E   (2.46)
Observaţie - Factorul de proporţionalitate este modulul de elasticitate longitudinal E
al materialului.
Pentru un tronson de piesă (confecţionată dintr-un material caracterizat de E),
care pe lungimea l are aria secţiunii (normale pe direcţia forţei) A şi care sub acţiunea
forţei axiale Fa (de întindere sau de compresiune) se deformează (alungeşte sau
comprimă) cu l, se poate scrie:
Fa l
E (2.47)
A l
Rezultă că:
AE
Fa  l  c  l (2.48)
l
ceea ce înseamnă o directă proporţionalitate între forţa axială şi deformaţia
corespunzătoare. Factorul de proporţionalitate c se numeşte rigiditate.
Observaţie - Se poate stabili foarte uşor modul de calcul al rigidităţii echivalente c al
unui “ansamblu” de mai multe elemente având rigidităţi diferite ck.
Astfel, dacă elementele sunt solicitate “în paralel”:
c c
k
k (2.49)

iar dacă sunt solicitate “în serie”:

1 1
c
 c
k k
(2.50)

Pentru exemplificarea mersului de calcul se va analiza cazul unui recipient

sub presiune (v.fig. 2.14), la care se folosesc ns asamblări filetate atât pentru fixarea
capacului faţă de corp, cât şi pentru tensionarea garniturii dintre capac şi corp în
vederea asigurării unei etanşări corespunzătoare a incintei.
Dacă rigiditatea fiecărui şurub este cs1, atunci rigiditatea tuturor şuruburilor
care sunt solicitate “în paralel” este:
c s  n s  c s1 (2.51)
Dacă flanşele capacului şi respectiv corpului au rigidităţile cf1 şi cf2, iar
garnitura are rigiditatea cg, atunci rigiditatea pachetului flanşe-garnitură, solicitat “în
serie”, se determină cu relaţia:
1 1 1 1
   (2.52)
c fg c f 1 c g c f 2

- 32 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Fig.2.14. Recipient sub presiune cu prestrângere impusă.

Conform figurii 2.14, în studiul recipientului sub presiune pot fi puse în

evidenţă trei etape.
 Etapa I – corespunde “stării iniţiale”. Piuliţele se înşurubează în vederea anulării
jocurilor axiale dintre capetele şuruburilor, flanşe, garnitură şi piuliţe.
În această fază F0 = F = 0, şuruburile au lungimea ls iar pachetul
flanşe-garnitură are cota lfg.
 Etapa II – corespunde “montajului”. Fiecare piuliţă se strânge cu forţa F01, astfel
încât prestrângerea totală este F0=nsF01. În continuare F = 0. Sub
acţiunea forţei F0 şuruburile se alungesc cu ls  0, iar pachetul flanşe-
garnitură se comprimă cu lfg  0 (v.fig. 2.15.a).
 Etapa III – corespunde “funcţionării”. Fluidul de lucru acţionează pe pereţii
recipientului cu o presiune p. Dacă din punct de vedere radial, efectul
presiunii este nul (datorită simetriei), axial apare forţa din exploatare
F  p  D 2r / 4 care are ca efect alungirea suplimentară a şuruburilor cu
l s'  0 , dar şi alungirea pachetului flanşe-garnitură cu aceiaşi valoare
l 'fg  l 's .
Practic, studiul recipientului sub presiune din punctul de vedere al forţelor şi
deformaţiilor corespunzătoare acestora, se poate face pe diagrama din figura 2.15 b.
Astfel, se observă că forţa din exploatare F are două componente:
 Fz, care încarcă suplimentar şuruburile;
 F0" , care decomprimă pachetul flanşe-garnitură.
Deci, în funcţionare, forţa totală din cele ns şuruburi este Fs = F0 + Fz, iar
rezerva de prestrângere a pachetului flanşe-garnitură este F0'  F0  F0" .

- 33 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Fa
Fz
F
F0"

F0 Fs
F0
 = arctg cfg  F0'
 = arctg cs 
l (-) lfg ls l (+) ls' = lfg'
ls lfg
a) b)

Fig.2.15. Sistemul de forţe pentru un recipient sub presiune.

Pentru calculul acestor forţe în funcţie de forţa de prestrângere F0 şi de forţa

din exploatare F, trebuie determinate Fz şi respectiv F0" dintr-un sistem de două
ecuaţii cu două necunoscute.
Din figura 2.15.b, se observă că l s'  Fz / c s şi l 'fg  F0" / c fg . Deoarece
l s'  l 'fg rezultă:
Fz F0"
 (2.53)
c s c fg
Pe de altă parte:
Fz  F0''  F (2.54)
Se obţine:
 F
 Fz 
 1  c fg / c s
 (2.55)
 F"  F
0
 1  c s / c fg
adică:
 F
Fs  F0  Fz  F0  1  c / c
 fg s
 (2.56)
F  F  F  F 
' " F
 0 0 0 0
1  c s / c fg
Pe baza relaţiilor (2.56) se pot face trage câteva concluzii.
 Asamblările filetate cu prestrângere impusă au avantajul că forţa totală din
şuruburi este Fs = F0 + Fz  F0 + F, deci nu toată forţa din exploatare solicită
suplimentar şuruburile.

- 34 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

 Alt avantaj este că rezerva de prestrângere este F0'  F0  F0"  F0  F , deci nu toată
forţa din exploatare participlă la decomprimarea pachetului flanşe-garnitură.
 Pentru o bună funcţionare (fixare şi/sau etanşare), rezerva de prestrângere nu
trebuie să coboare sub o valoare minimă necesară:
F0'  F0' ,nec  0,5 0,8F (2.57)
 În cazul în care forţa din expoatare F este variabilă în timp, atunci şi forţa totală
din şuruburi Fs şi rezerva de prestrângere F0' sunt variabile, dar după cicluri
diferite! Astfel, de exemplu, dacă F este pulsatoare, adică:
Fmin  0
 (2.58)
F
 max  F
Fs şi Fo' variază după cicluri oscilante:
Fs ,min  F0
 (2.59)
Fs ,max  F0  Fz
F0' ,min  F0  F0"
 ' (2.60)
F0,max  F0
 Pentru ca încărcarea totală a şuruburilor Fs să fie cât mai mică, trebuie ca forţa
suplimentară Fz să fie cât mai mică, ceea ce presupune utilizarea unor şuruburi
“elastice” (cs ) şi a unui pachet flanşe-garnitură“rigid” (cfg ).
 pentru ca rezerve de prestrângere Fo' să fie cât mai mare, trebuie ca forţa de
decomprimare F0" să fie cât mai mică, ceea ce presupune şuruburi rigide (cs )şi
pachet flanşe-garnitură elastic (cfg ).
Observaţie - Deoarece ultimele două cerinţe sunt contradictorii, în practică se
utilizează şuruburi “elasticizate” (v.fig. 2.16) şi pachet flanşe-garnitură
rigid, dar cu garnitură elastică (cg 
cf1(2)), care stabileşte de fapt rigiditatea
pachetului:
1 1 1 1 1
    (2.61)
Fig.2.16. Şuruburi elasticizate. c fg c f 1 c g c f 2 c g

În ceea ce priveşte calculul şuruburilor unei astfel de asamblări filetate cu

prestrângere se pot face următoarele precizări:
 la “montaj”, fiecare şurub este solicitat compus la întindere şi răsucire, astfel
încât se pot utililza relaţiile din paragraful 2.5.2 pentru forţa axială
F01=F0/ns;
 pentru “funcţionare”, dacă solicitarea este statică în timp, se consideră
numai tracţiunea dată de Fs1=Fs/ns, astfel încât se pot utililza relaţiile din
paragraful 2.5.1;

- 35 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

 pentru “funcţionare”, dacă forţa din exploatare este variabilă în timp, se

determină mai întâi amplitudinea şi respectiv tensiunea medie de întindere:
 Fs1,max  Fs1,min  d12 
 tv  /  

 2  4 
 (2.62)
 Fs1,max  Fs1,min  d12 
 tm  /  

 2  4 
iar apoi se verifică valoarea coeficientului de siguranţă:
1
c  ca (2.63)
 k  tv  tm
 
  1  c
Observaţie - În relaţia (2.63), k este factorul concentratorului de tensiuni (care este
filetul),  este factorul dimensional,  este factorul de calitate a
suprafeţei, -1 este tensiunea limită la oboseală pentru ciclu atlernant
simetric, iar c este limita de curgere a materialului şurubului.

- 36 -