Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISBN: 973–97530–8–6
© Editura AETHICUS, 2003
2
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Str. Intrarea Lung@, nr. 1
1900 – Timi}oara
Printed in Romania.
ION PACHIA
TATOMIRESCU
DIC[IONAR ESTETICO-
LITERAR, LINGVISTIC,
RELIGIOS, DE TEORIA
COMUNICA[IEI...
(CONCEPTE OPERA[IONALE DISCIPLINARE {I INTERDISCIPLINARE, LA CARE SE APELEAZ~ FRECVENT %N
PRODUCEREA {I %N „ANATOMIA“ TEXTULUI)
3
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
EDITURA AETHICUS
Timi}oara
2003
Absurdul
(lat. absurdus; cf. fr. absurde, „lipsit de sens“)
6
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Mai exist@ accent: oratoric (inflexiuni tari / slabe, rapide /
lente, pentru a sublinia anumite sentimente), muzical / melodic
(„pronun]are / intonare pe un ton mai ^nalt a unei silabe“, „o
not@ mai ridicat@“) etc.; accentul de intensitate (dinamic, silabic,
expirator) este un „accent specific limbilor moderne“,
„caracterizat prin for]a / energia mai mare“ de rostire a unei
silabe dintr-un cuv$nt (^n cuvintele polisilabice, se disting
accentul principal de intensitate }i accentul secundar de intensitate); ca
fonetico-lexico-gramatical accent mai este considerat a fi: ascu]it
(pentru c@ „noteaz@ timbrul ^nchis“ al unor vocale / silabe,
„ridicarea vocii / tonului“), grav (deoarece „noteaz@
pronun]area deschis@“ a vocalelor“, „cobor$rea de voce /
ton“), circumflex (^ntruc$t noteaz@ „^nchiderea vocalic@ de
centru, ca ^n dacorom$nescul î / $, ori „ridicarea-cobor$rea de
voce / ton“), ori purt@tor de sens / ^n]eles (àcele / acèle;
Pàrcele / parcèle) etc.; literatura / poezia este interesat@ de
metricul accent – creator „de metri / picioare metrice“: amfibrah (v
v), coriamb ( v v ), dactil ( v v), iamb (v ), troheu ( v) etc.
Acrostih
(cf. fr. acrostiche < gr. akrostihis < akros-, „extremitate“, + -stihos, „vers“)
Act
(lat. actus, „mi}care“; cf. fr. acte)
8
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Prin ac]iune sunt desemnate succesiunile de evenimente,
fapte, înt$mpl@ri / peripe]ii, aventuri, antrenate de rela]ia /
rela]iile eroului central (sau ale cuplului protagonist), dintr-o
oper@ literar@, cu ceilal]i eroi, cu beneficul / maleficul mediu
înconjur@tor.
De la Aristotel ^ncoace se vorbe}te despre necesitatea
unit@]ii de ac]iune („centrarea operei pe o singur@ ac]iune“), cu
expunere, conflict, deznod@m$nt etc., desigur, dinspre subiect,
eviden]iindu-se ac]iuni simple sau complexe; clasicismul impune
principiul celor trei unit@]i: de loc, de timp, de ac]iune; revolta]i,
romanticii p@streaz@ doar unitatea de ac]iune (^ndeoasebi, ^n
dram@); reprezentan]ii realismului accentueaz@, dinspre
verosimil, logica intern-ac]ional@, ^ndeosebi ^n romanul
psihologic; romancierii / dramaturgii secolului al XX-lea
rafineaz@ ac]iunea ^n mirifice registre existen]iale.
Teoreticienii / criticii literari relev@ mai multe soiuri de
ac]iune, pornind chiar de la epopeile antichit@]ii; ^n homerica
«Iliada», ac]iunea este continu@, respect$nd ordinea cronologic@
a evenimentelor; ^n «Odiseea», pentru c@ relatarea ^ntrerupe
firul cronologic, f@c$nd „^ntoarceri ^n timpi / spa]ii“, spre a
nuan]a, spre „a l@muri mai bine situa]ia“, ac]iunea este
discontinu@; dincoace de Marcel Proust / %n c@utarea timpului
pierdut, succesiunea epic@ angajeaz@ „discontinuitatea
memoriei involuntare“; ac]iunea tinde «s@ se dilate, s@
stagneze, uneori s@ dispar@ chiar, ca ^n noul roman francez
(...), except$nd romanul poli]ist, ^n care epicul r@m$ne
constitutiv, devenind un fel de „ac]iune pur@“»; sub
^nr$urirea cinematografiei, «ac]iunea a cunoscut un reviriment
^n literatur@, succesiunea epic@ d$nd semnifica]ii noi, prin ea
^ns@}i, implicate ^n chiar al@turarea fragmentelor, p@r]ilor
etc.»; «^mpreun@ cu natura temporal@, ac]iunea mai
comport@ }i una spa]ial@, put$nd fi linear@, c$nd nara]iunea
9
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
urm@re}te ^n principal un personaj, ca ^n romanul de tip
picaresc, }i în planuri paralele sau pe mai multe planuri, c$nd
evenimentele se desf@}oar@ ^n serii de ac]iuni de
importan]@ aproape egal@ (...); ^n dinamica ei narativ@,
ac]iunea este compus@ din c$teva microac]iuni tip, dup@ trei
moduri de existen]@: înl@n]uirea (prin juxtapunere }i
coordonare), inser]ia (prin includere }i subordonare) }i
alternan]a (prin dezvolt@ri paralele)» (DTL, 14).
Adonic
(cf. fr. adonique)
10
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
«Fulgii sunt visele Apei, vise transformate ^n realitate...» –
TAfor, 32).
Alegorie
(cf. fr. allégorie – „desf@}urare a ^nchipuirii“)
12
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
le-a rezervat r$sului. / A dat drumul clovnilor / S@ fac@ tumbe / {i i-a
l@sat pe regi, pe împ@ra]i / {i pe al]i neferici]i s@ se distreze. / %n ziua a
}asea a rezolvat unele probleme administrative: / A pus la cale o furtun@ /
{i l-a înv@]at pe regele Lear / Cum s@ poarte coroan@ de paie. / Mai
r@m@seser@ c$teva de}euri de la facerea lumii / {i l-a creat pe Richard
al III-lea. / %n ziua a }aptea s-a uitat dac@ mai are ceva de f@cut. /
Directorii de teatru }i umpluser@ p@m$ntul cu afi}e, / {i Shakespeare s-a
g$ndit c@ dup@ at$ta trud@ / Ar merita s@ vad@ }i el un spectacol, /
Dar mai înt$i, fiindc@ era peste m@sur@ de istovit, / S-a dus s@ moar@
pu]in.
Cea mai ampl@ alegorie din literatura rom$n@ de la
origini p$n@ azi, desf@}ur$ndu-se c$t un roman, dat$nd
dintre anii 1703 }i 1705, este Istoria ieroglific@ de Dimitrie
Cantemir. %n literatura universal@, celebre alegorii se
datoreaz@ lui Dante (Divina comedie), Rabelais (Gargantua }i
Pantagruel), Swift (C@l@toriile lui Gulliver), Albert Camus (Ciuma)
}. a.
Alitera]ie
(lat. alliteratio; cf. fr. allitération)
13
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
de pe cel@lalt mal, dar cu vreo cinci sute de metri mai ^n
amonte de Cozia, de la „posada“ de-aci, dintre cetate }i
Muntele Basarab etc., ca lucrare sisific@ a „m$ndrelor
genera]ii spumegate“, fie acestea ale valurilor r$ului, fie ale
valurilor de pelasgo-thraco-daci / valahi: «Ale turnurilor umbre
peste unde stau culcate, / C@tre ]@rmul dimpotriv@ se ^ntind,
se prelungesc / {-ale valurilor m$ndre genera]ii spumegate /
Zidul vechi al m$n@stirii ^n caden]@ ^l izbesc.» (Umbra lui
Mircea. La Cozia, de Grigore Alexandrescu – v. AOC, 52). Uneori
sugereaz@ v$j-vij-ul desf@}ur@rilor „stihial-r@zboince“ – «{i
ca nouri de aram@ }i ca ropotul de grindeni, / Orizonu-
ntunec$ndu-l, vin s@ge]i de pretutindeni, / V$j$ind ca vijelia }i
ca plesnetul de ploaie...» (Scrisoarea III de Mihai Eminescu) –,
dar }i majestuozitatea unor cavaleri, str@mo}i descinz$nd din
cei desemna]i de romani prin sintagma Daci Magni (referindu-
se la cei din Maramarisia / Maramure}, ori din Moldadava /
Moldova de Nord): «Voinicii cai spumau ^n salt; / {i-n creasta
coifului ^nalt / Prin vulturi v$ntul viu vuia, / Vrun prin] mai
t$n@r c$nd trecea / C-un bra] ^n }old }i pe pr@sea / Cu
cel@lalt.» (Nunta Zamfirei de G. Co}buc). „Rafin@rii stilistice“
ale alitera]iei mai sunt: lambdacismul, polisigmismul, totimo}ismul
etc. (infra).
Amfibrah
(lat. amphibrachus)
15
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
în pozi]ie ini]ial@, ori din pozi]ia ini]ial@ în pozi]ia final@ a
unui vers / r$nd, opun$ndu-se epiforei.
(Exemple: anaforizarea termenului insensibil: «...d@ltuiesc
}i moartea din oase, / insensibil, printre z$ne cu amfore
sm@l]uite ^n cre}tet, / insensibil, ^ntre norii semin]elor de mac
din culturile noi, / insensibil, sub me}ele aurind, fluturate de
pe}teri, / atent doar la acul hieroglifei – de grangur ciugulit@
–, / acul ^n care p@ianjenul pus-a fir, / ^mpl$nt$ndu-l ^n osia
ro]ii cere}ti, de safir...!» – Sculptor împotriva mor]ii... / TVerb, 52; sau
ca ^n simploca – infra – alc@tuit@ din anafora era lemnul
„combinat@“ cu epifora mu: «Era lemnul ochiului, mu; / era
lemnul sternului, era lemnul coloanei / vertebrale, era lemnul
nasului, mu; / era lemnul c@lc$iului, mu; / era lemnul gurii, era
lemnul frun]ii-obad@, / era lemnul coapsei, mu; / era lemnul limbii,
mu; / era lemnul glotei, vioara-mu; / era lemnul pe}terii / violate,
era lemnul bradului-mireas@, / era lemnul crucii-mu; / era lemnul
cerbului, mu; / era lemnul vulturului, era lemnul crapului / cu
solzii-securi, l$ng@ lemnul g$ndului, mu: / de ce l-a]i pierdut pe
Lemn, de ce l-a]i exilat / pe Mu, t@indu-v@ nunta, dragi
elemente / prim-conduc@tor-tetradice, / iubit@ Ap@, Aer-
psihi-mu, drag@ Focule, / ^ngenunatule P@m$nt ... ?!?» – Od@
lemnului, sau c$ntec pentru elementul mu, ^n TFulg, 94; «%n veci iubi-o-
vei, în veci / Va r@m$nea departe» – Dac@ iube}ti f@r@ s@ speri
de Mihai Eminescu).
Androgin
(gr. androginos)
21
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
ori ^n complementaritate dionisiacului, }i lans$nd-o prin
«Na}terea tragediei din spiritul muzicii», ^n anul 1872.
Aporie
(cf. gr. aporia, „dificultaate“)
22
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Argoul este un mod de exprimare nonliterar, specific
anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ }i cu „codul
manierelor elegante“ – grupuri alc@tuite din vagabonzi,
cer}etori, delincven]i, dar }i din elevi, studen]i, militari }. a. –,
care }i-au format un „vocabular special“, cuprinz$nd cuvinte
„cu sensuri deturnate“, din limba comun@, ori din sfera
regionalismelor, neologismelor etc., dup@ un „cod propriu-
încriptat“, cu „în]elesuri“ f@r@ vreo leg@tur@ cu sfera lor
propriu-zis@, înc$t s@ fie „de neb@nuit“ îndeosebi celor ce
reprezint@ autorit@]ile, ori celor ce au leg@turi cu
autorit@]ile.
Argoul are dou@ func]ii: de a ^ncifra con]inutul unui
mesaj }i de a diferen]ia „grupul social respectiv“ de majoritatea
celorlal]i vorbitori. Din pitorescul „vocabular“ argotic spicuim:
a ciordi, „a fura“, a mangli, „a fura“, a }uti, „a fura“, babac,
„p@rinte“, Bacu, „Examenul de Bacalaureat“, biciclet@,
„ochelari“, bil@, „cap“, bostan, ;cap“, bosu-mare, „directorul“,
bosu-mic, „directorul adjunct“, broasc@, „po}et@“, casma,
„m$n@“, ciripitor, „denun]@tor“, curcan, „poli]ist“, denghi,
„bani“, devl@, „cap“, dirig, „diriginte“, dirig@, „dirigint@“,
fasole, „din]i“, felicitare, „ordin de concentrare“, feti]@,
„mitralier@“, frunz@, „profesoar@ de botanic@ / biologie“,
g@in@, „p@l@rie“, gagiu, „individ“ / „iubit“, hard, „creier“ /
„cap“, icre, „bombe“, limb@, „informator al poli]iei“, lovele,
„bani“, m@lai, „salariu“ / „bani“, mardei, „bani“, mate,
“matematic@“, mi}to, „foarte bun / frumos“, mititica,
„pu}c@rie“, p$rnaie, „oal@ de p@m$nt“, parai, „bani“ (< de
la para, parale, monede din vremea Imperiului Otoman),
prof@, „profesoar@“, sticlete, „poli]ist“, }ase !, „aten]ie !“, }
ucar, „frumos“, tigv@, „cap“, universitate, „^nchisoare“ etc. (cf.
CDobMD, 38).
23
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Scritorii de mare talent, ^nc@ din cele mai vechi timpuri,
au }tiut s@ valorifice (pentru „coloritul mediului social“,
pentru „atmosfer@“ etc.) poten]ialul stilistic argotic: Petroniu
(«Satyriconul»), Fr. Villon («Balade»), T. Arghezi («Sici, bei“
– v. infra, text literar), Miron Radu Paraschivescu («C^ntice ]
ig@ne}ti» – v. infra, text literar), E. Barbu («Groapa»), N.
St@nescu («Argotice). „Lamenta]ia (de dor }i of)“ a unui
Gic@, la c$rciuma Calul B@lan, gra]ie „m@iestriei“ /
capacit@]ii st@nesciene de a rafina / sublima „ar-goticele“,
capacitate dat$ndu-se din orizontul zilei de «joi, 12 mai 1955»,
trece ^ntr-un admirabil „text liric-burlesc-baladesc“: Zicea c@ i-
am vr@jit nasol, / c@ fac mi}to la parastase / ... m@ tot miram ce-o
g$dilase / de-a dichisit-o-n ochi un trol. // {i mi-a suflat-o, m@... de-a gata,
/ c@lca-i-ar dricu' ar@tarea... / C$ntai, c$ntai, dar vezi, c$ntarea / mi-a
înc@lzit doar beregata. // M@ arde sub c@ma}@ coasta, / m@ seac@
dur, prea dur, abra}a, / sau b@... m-o fi dur$nd c@ma}a / }i eu nu }tiu
nimic de asta. // Sunt }mecher, eu ? Eu, m@ ? Ce zici... / C-a}a-mi turn@
la-nghesuial@... / Dar vezi, m-am prins: e pe gineal@, / c-o arde-n musc@
d-un carici. // M-a uns cu g@ina] de z$n@ / }i tocmai cine... O cartoaf@, /
o }toalf@ talciocar@, oaf@... / Ei }i ? De-o g$dil@... r@m$n@ ! //
Ochitul, vorbele îi put, / Dar d@-o-n suflet de gagic@ / ....... / Ai oasele la
tine, Gic@ ? / Te fac pe zece un barbut... (Nichita St@nescu, «La
Calul B@lan, c$rcium@ }i han» – SArg, 47).
Arhaism
(cf. fr. archaïsme)
24
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Scriitorii mai utilizeaz@ – „^n doze bune / suportabile“,
nu „sufocante“ – anumite arhaisme, ^ntr-ale lor romane, nuvele
}i povestiri istorice, spre a da impresia de „arhaic“, „de epoc@
veche“. Din sfera arhaismelor, semnal@m: ag@ („}ef de
poli]ie“), bradua (numele dacic al bradului, a}a cum se
pronun]a la 20 mai 168 d. H.), br$nc@ („m$n@“ – conservat
^n expresia „a sta pe br$nci“, ^n verbul a ^mbr$nci etc.),
broanc@ (numele arhaic, pelasgo-thraco-dacic al
contrabasului), flint@ („pu}c@“), a hi / hire („a fi“ / „fire“),
pegrin@ (numele dacic al b@grinului), pitar („}ef al
aprovizion@rii Cur]ii Domne}ti cu p$ine“), sp@tar („}ef al
armatei“) etc.
Arhetip
(lat. archetypum, „modelul dint$i“)
25
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
dace, egiptene }i asiro-babiloniene, civiliza]ia imperial-roman@
etc.
Art@ poetic@
(lat. ars poetica; fr. l’art poétique)
26
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ce-au scris o limb@ ca un fagure de miere», spre a releva, prin
antitez@, ^n partea a doua, epigonismul contemporanilor s@i,
«sim]iri reci, harfe zdrobite, / mici de zile, mari de patimi,
inimi b@tr$ne, ur$te, / m@}ti r$z$nde, puse bine pe-un
caracter inimic», f@r@ credin]@ ^n ceva, pentru care
Dumnezeu este o «umbr@», pentru care Patria este «o fraz@»
etc. %n scrisoarea ^nso]itoare a poemului-manifest, Epigonii,
c@tre Iacob Negruzzi (de la revista «Convorbiri literare»),
Eminescu ne ^ncredin]eaz@: «Ideea fundamental@ e
compara]iunea dintre lucrarea ^ncrezut@ }i naiv@ a
predecesorilor no}tri }i lucrarea noastr@ trezit@, dar rece...
Predecesorii no}tri credeau ^n ceea ce scriu, cum Shakespeare
credea ^n fantasmele sale... Compara]iunea din poezia mea
cade ^n defavorul genera]iei noi }i – cred – cu drept».
Tudor Arghezi este autorul a numeroase arte poetice:
Testament, Rug@ de sear@, Incertitudine, Epigraf, Flori de mucigai,
Cuv$nt, Poetului necunoscut, Hor@ de poe]i etc. %n „fruntea“
volumului de debut, Cuvinte potrivite, din anul 1927, Tudor
Arghezi }i-a pus cea mai interesant@ / valoroas@ dintre artele
sale poetice, Testament, un poem esen]ial pentru ^ntregul s@u
program estetico-literar realist. %n „deschiderea“ Testamentului
arghezian, cartea – ca bun testamentar transmis fiului – se
relev@ simbolic ^n treapt@ întru cunoa}tere veridic@, ^n prim-
hrisov «al robilor cu saricile pline de oseminte» „v@rsate“,
„transferate“ ^n fiin]a poetului. Tat@l-poet las@ mo}tenire
fiului nu orice fel de carte, ci cartea-tezaur ^ntru cunoa}tere a
neamului s@u din temelia piramidei sociale, carte oglindind
«seara r@zvr@tit@» a str@mo}ilor ce au urcat «pe br$nci»,
prin „r$pile“ / „gropile ad$nci“ ale istoriei. Rostul c@r]ii este
clar expus: Ca s@ schimb@m, acum, înt$ia oar@, / Sapa-n condei }i
brazda-n c@limar@. De aceea, B@tr$nii-au adunat, printre pl@vani, /
Sudoarea muncii sutelor de ani. %n astfel de carte arghezian@,
27
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
destinat@ celor din baza piramidei sociale, «urma}ilor
st@p$ni», nu robi ca p$n@ acum, r@sar «cuvinte potrivite }i
leag@ne...», desigur, «din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite».
Arta poetic@ arghezian@ const@ ^n valorificarea, rafinarea,
sublimarea tuturor elementelor ce intr@ ^n sfera realit@]ii
pure, ne^nfrumuse]ate romantic, s@m@n@torist etc.,
^ndeosebi, a elementelor ce apar]in apoeticului, ur$tului,
grotescului, infernalului / monstruosului etc.: F@cui din zdren]e
muguri }i coroane. / Veninul str$ns l-am preschimbat în miere, / L@s$nd
întreag@ dulcea lui putere. / Am luat ocara, }i torc$nd u}ure / Am pus-o
c$nd s@-mbie, c$nd s@-njure. (v. TTAdir, 75 sqq.).
La Octavian Goga ^nt$lnim o art@ poetic@ mesianic-
poporanist@ chiar ^n „deschiderea“ volumului de Poezii,
publicat ^n anul 1905; este vorba despre poezia Rug@ciune.
Lamura mesianismului se relev@ nu numai ^n Rug@ciune, ci }i
^n M@rturisiri literare, din anul 1932: «Eu, gra]ie structurii mele
suflete}ti, am crezut ^ntotdeauna c@ scriitorul trebuie s@ fie
un lupt@tor, un deschiz@tor de drumuri, un mare pedagog al
neamului din care face parte, un om care filtreaz@ durerile
poporului prin sufletul lui }i le transform@ ^ntr-o tr$mbi]@ de
alarm@. Am v@zut ^n scriitor un element dinamic, un
r@scolitor de mase, un revoltat... Am v@zut ^n scriitor un
sem@n@tor de credin]e }i un sem@n@tor de biruin]e.».
Volumul de debut ^n poezie al lui Lucian Blaga, Poemele
luminii (1919), se deschide cu o remarcabil@ „ars poetica“ a
expresionismului, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, ^n care se
oglinde}te }i faimoasa poten]are a misterului, exprimat@
totodat@ }i ^n registrul aforismului, din Pietre pentru templul meu
(din acela}i an): «C$teodat@, datoria noastr@ ^n fa]a unui
adev@rat mister nu e s@-l l@murim, ci s@-l ad$ncim a}a de
mult ^nc$t s@-l prefacem ^ntr-un mister }i mai mare». Rostul /
misia poeziei expresioniste, rod al luminii cunoa}terii
„luciferice“, ori „paradisiace“, este schimbarea a tot ce-i
28
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ne^n]eles ^n «ne-n]elesuri }i mai mari», prin iubire de «flori }i
ochi }i buze }i morminte»; enumerarea nu este ^nt$mpl@toare,
c@ci realul vizat prin sinecdoc@ are patru cardinale repere:
floarea – ca punct ini]ial, „epifanic“, „prim@var@“, sau
„var@“, ori „toamn@“, cu fragran]a vie]ii; ochiul – baz@ a
recept@rii ^ntru reflectare, ^ntru cunoa}tere de orizonturi;
buzele – „treapt@“ a senzorialului / carnalului, „garoaf@“ a
rostirii, a exprim@rii sinelui etc.; morm$ntul – punct terminus al
vie]ii, loc al ocult@rii, al trecerii din «[ara-cu-Dor» ^n «[ara-
f@r@-Dor», spa]iu al metamorfozelor ens-ului uman, al
„transcenderii“ etc. Catharsis-ul blagian este rezultatul tr@irii ^n
tot mai «largi fiori de sf$nt mister», condi]ie sine qua non a
poeziei expresioniste.
Poezia Din ceas, dedus..., «compus@ ^n toamna lui 1929,
utiliz$nd un material poetic din 1920», cu care se deschide
volumul Joc secund, publicat de Ion Barbu ^n 1930, }i poezia
secund@ a acestui volum, Timbru, mai ^nt$i «ap@rut@ cu titlul
Apropiat, ^n Sbur@torul, din noiembrie 1926» (BPoe, 154 sq.), se
constituie ^ntr-o barbian@ art@ poetic@ hermetic-
parnasian@, „^n dou@ p@r]i“: I («Din ceas, dedus...»): Din
ceas, dedus ad$ncul acestei calme creste, / Intrat@ prin oglind@ în
m$ntuit azur, / T@ind pe înecarea cirezilor agreste, / %n grupurile apei, un
joc secund, mai pur. // Nadir latent ! Poetul ridic@ însumarea / De harfe
resfirate ce-în sbor invers le pierzi / {i c$ntec istove}te: ascuns cum numai
marea, / Meduzele c$nd plimb@ sub clopotele verzi. (BPoe, 154); II
(«Timbru»): Cimpoiul ve}ted luncii, sau fluierul în drum, / Durerea
divizat@ o sun@-încet, mai tare... / Dar piatra-în rug@ciune, a humei
despuiare / {i unda logodit@ sub cer, vor spune – cum ? // Ar trebui un
c$ntec înc@p@tor, precum / Fo}nirea m@t@soas@ a m@rilor cu sare; /
Ori lauda gr@dinii de îngeri, c$nd r@sare / Din coasta b@rb@teasc@ al
Evei trunchi de fum. (BPoe, 155).
Cu privire la „prima parte“ de „ars poetica“, Din ceas,
dedus..., George C@linescu nota c@ «hermetismul lui Ion
29
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Barbu e adesea numai filologic», cele dou@ catrene din
„deschiderea“ Jocului secund fiind «o cugetare clar@, ^n limbaj
dificil, arta poetic@ a liricului: Poezia (ad$ncul acestei calme
creste) este o ie}ire (dedus) din contingent (din ceas) ^n pur@
gratuitate (m$ntuit azur), joc secund, ca imaginea cirezii
resfr$nt@ ^n ap@; e un nadir latent, o oglindire a zenitului ^n
ap@, o sublimare a vie]ii prin retorsiune» (CILR, 892). Desigur,
aceast@ prim@ parte a artei poetice barbiene gr@ie}te despre
faptul indiscutabil c@ Poetul }i Poezia apar]in sferei ceasului,
adic@ prezentului, la mijlocul axei spa]io-temporalit@]ii, ^n
vectorizare paradoxist-geometric-lirico-semantic@, ^ntre polul
plus („plus-infinit“), al realului / istoriei, al cosmosului nostru,
sugerat de calma creast@, zenitul, }i polul minus („minus-infinit“),
simetric, constituit de ad$ncul..., «nadirul latent», sau „creasta
invers@“, „ca o piramid@ cu v$rful ^n jos“. Este infinitul
cunoa}terii ^n plan diacronic, istoria ens-ului uman, devenirea
Fiin]ei, ^nsemn$nd evolu]ie ^ntre dou@ „repere“ de care
suntem con}tien]i ca grupuri ale apei (se }tia }i ^n perioada
interbelic@ faptul c@, la moarte, un corp uman de o sut@ de
kilograme, prin incinerare, se transform@ ^n dou@ kilograme
de cenu}@, restul evapor$ndu-se, „fiind ap@“ / „compu}i ai
apei“; astfel, se deduce u}or c@ fiin]ele umane sunt sublime
„grupuri ale apei“). Poezia pur@, jocul secund, re]ea de cristale ale
Logosului, c$nd se ^neac@ / dispare „animalitatea
planetar@“ / „spiritul de turm@ din jungl@“ («cirezile
agreste») prin „umanizare“, ^n «grupurile apei», are menirea
ca, din prezent / «din ceas», s@ oglindeasc@ m@re]ia lumii,
«calma creast@», zenitul, dar }i opusu-i, «nadirul latent», s@-i
deduc@ ^ntreaga istorie / via]@, spre a proiecta-o ^n sfera
^nalt@ a spiritului sacru, «^n m$ntuit azur», chiar „t@ind“
nodul gordian existen]ial ca Alexandru Macedon. Numai astfel
«Poetul ridic@ ^nsumarea de harfe resfirate», sum@ de
tr@iri }i „harfe“ (metonimie / sinecdoc@: Poet / Poezie) ce pot
30
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
fi pierdute ^n „sborul invers“, „zborul“ dinspre tinere]e spre
b@tr$ne]e, dinspre via]@ spre moarte, dinspre lumin@ spre
^ntuneric; numai ^n acest chip istovitor, tr@ind / cunosc$nd
profund marea vie]ii, se na}te veritabila poezie, pura poezie,
asemenea meduzelor.
%n Timbru, se continu@ „ars poetica“ parnasiano-
hermetic@ barbian@; cimpoiul }i fluierul (metonimie /
sinecdoc@: Poet / Poezie) sunt instrumentele specifice
rapsozilor pelasgo-daco-thraci / valahi (dacorom$ni-arhaici),
neamului orfeicilor; misia Poetului / Poeziei este de a c$nta
«durerea divizat@», durerea lumii ^ntregi din fiecare ens / ins al
ei; dar nu numai omul este demn de c$ntare, ci }i «piatra ^n
rug@ciune» („statuile“), «a humei despuiare» („arta
ceramic@“), natura ^ntreag@, «unda logodit@ sub cer»,
adic@ toat@ crea]ia dumnezeiasc@. Poezia trebuie s@ fie
«c$ntec ^nc@p@tor», atoatecuprinz@tor, ca «fo}nirea
m@t@soas@ a m@rilor cu sare», ori ca imnul edenic al
^ngerilor din clipa ^n care Dumnezeu a f@urit pe Eva din
coasta b@rb@teasc@ a lui Adam. Poezia pur@ ^n
accep]iunea barbian@ se vrea holo-c$ntec, ori c$ntare a Genezei,
a ^ntregului cosmos.
Prima ars poetica a paradoxismului, Peristylium, angaj$nd
holopoemul („poemul perceperii ^ntregului cosmic din care
suntem parte“), a fost publicat@ ^n revista craiovean@,
«Ramuri», din 15 septembrie 1966, de un reprezentant al
disipativ-grupului: «La ]@rmii freneziei }i ^n solsti]iile sale,
tr@irile s-au condensat, echilibr$nd ^ndr@zneala cu
fort@rea]a chiar ^n momentul c$nd Praxiteles }i-a terminat
proiectul sub chenarele privirilor Frineii. ... Poezia este imensul
miraj al sevelor efervescente ce traverseaz@ sufletul de la
imperceptibil la grandiosul obiectiv, de la atom la sistemul
solar, de la s@m$n]@ la plant@, de la g$lg$itul izvorului de
31
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
munte la imensele scurgeri oceanice, de la substan]ele
^ntunericului la germenii luminii, de la c@utarea inert@ la
descoperirea sacadat@. ... C@ totu}i, c$nd pip@i s@ge]ile
graiului, vreau s@-mi proptesc m$na pe um@rul Par$ngului,
s@ strig, s@ m@ fac auzit de toat@ lumea, s@ dau drumul
c$ntecelor / ^nc$ntecelor mele – p@s@ri sincere de aur – s@
zboare-n largurile c$mpurilor, fertiliz$ndu-le; dar ^nc@ o
dat@: habent sua fata... ... Poezia este explozia sentimentului
extrem al poetului. / Nu vreau s@ fac nici ars poetic, nici
parad@. / Nu-mi st@-n fire asemenea lucru, ci, mai degrab@, /
permite]i-mi s@ scot baltagul / de crom }i fulgere, / potrivit
v$rstei mele, / s@ tai mun]ilor / pintenii ]an]o}i, / de l$ng@
periferia / sentimentelor, / de l$ng@ c@lc$iele / unde
zv$cne}te artezian / s$ngele inimii / modeste, nobile, / s@
tr@snesc / coifurile-mb$csite / de egoism...!» (TPer*, 14). %n
«Operele imperfecte» (1979), Nichita St@nescu a publicat }i
poezia Evocare, surprinz$nd un aspect fundamental al esteticii
st@nesciene, revolta sublim@ a semnificantului ^mpotriva
semnificatului, modul ^n care semnificantul „atrage“, „na}te“
semnificatul, ori – dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ ^n alt context (cf.
SSubl, 11) chiar poetul – chipul decurgerii materiei din Cuv$nt. %n
«Evocare», e vorba despre proasp@t-n@scuta Poezie,
identific$ndu-se ^n iubirea absolut@ a protagonistului liric: «Ea
era frumoas@ ca umbra unei idei – / a piele de copil mirosea
spinarea ei...». Dou@ dimensiuni lirico-semantice se
eviden]iaz@: cea concret@, descrierea Iubitei / Poeziei,
palpabil@, corporal@, }i cea abstract@, a ideii, a umbrei ideii.
Desigur, ca }i la nou-n@scut, fiin]area poeziei se certific@
prin strig@t, dintr-o „limb@ moart@“ ^n numele unei
dialectici a viului. %n catrenul al doilea suntem aten]iona]i
asupra reperelor / dimensiunilor imponderabile: „ea nu avea
greutate“, fiind ca aerul respirat; dar are gust ca sarea at$t de
„sl@vit@ la ospe]e de barbari“; e vorba de un „osp@] al
32
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
spiritului“, la care se consum@ Poezia, „sarea tuturor marilor
idei“. Se mai prezint@ cu dou@ fe]e, mai mult dec$t
„ianusbifrontice“, una „r$z$nd@“ }i cealalt@ „pl$ng$nd@“ cu
lacrimi mari. %n distihul „conclusiv“, Nichita St@nescu reia
aser]iunea-vers din „deschidere“, ^n care substituie ideea cu
g$ndul – «ea era frumoas@ ca umbra unui g$nd» –, idee / g$nd
proiectat(@) ca ^ntr-o cosmogenez@, ca ^ntr-o na}tere a
p@m$ntului „^ntre apele primordiale“: «%ntre ape, numai ea
era p@m$nt.» (v. TEv, 90 sqq.; cf. TSp, 107 / 155 sqq.).
Asonan]@
(lat. ad sonare, „a suna“; cf. fr. assonance)
33
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Prin autenticitate – în antitez@ cu academismul – este
desemntat@ de c@tre critica literar@ acea însu}ire a unei
opere literare de a fi necontraf@cut@, de a se identifica în
„datul de via]@ tr@it auctorial“, implic$nd ideea de
„confesiune neliteraturizat@“, de ecritur@ de tip gidean,
conceput@ ca «reflex al libert@]ii absolute de a fi sincer cu
tine însu]i» (DTL, 42).
Autocenzur@
(cf. fr. autocensure)
36
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Desigur, listele pot fi ^mbog@]ite cu
(cf. DAstr, 318; {MAD, 185 sqq.).
alte nenum@rate nume de autori, nu numai din sferele stilurilor
func]ionale beletristic }i }tiin]ifico-tehnic, ci }i din perimetrul
administrativ-juridic (Vasile Popa, Petru Petri}or, Dumitru Adrian
Cr@ciunescu, Drept administrativ }i
contenciosul administrativ,
Timi}oara, Editura Helicon, 1995), publicistic (Ion Iliescu:
Eminescu în Banat, 1964; Sond@ri în istoria presei rom$ne}ti, 1998
etc.), ori din perimetrul muzicii (Ciprian Porumbescu: Crai nou,
operet@; Balada – pentru vioar@ }i pian etc.), al picturii (Ion
[uculescu: Noaptea salc$milor, P@pu}ile, norul }i fluturii etc.), sculpturii
(Constantin Br$ncu}i: Pas@rea m@iastr@, Masa t@cerii, Poarta
s@rutului, Coloana credin]ei f@r@ sf$r}it etc.), arhitecturii (actuala
cl@dire a Teatrului din Timi}oara, inaugurat@ la 15 ianuarie
1928, cu ocazia prezent@rii piesei Trandafirii ro}ii de Z. B$rsan,
de c@tre o trup@ a teatrului craiovean, are ca autor pe
arhitectul D. Marcu; Catedrala Ortododox@ din Pia]a {tefan
Furtun@ din Timi}oara, ridicat@ ^ntre anii 1931 }i 1936, are
ca autor pe arhitectul Victor Vlad) etc.
Avangard@ / avangardism
(cf. fr. avant-garde > rom. avangard@ + suf. -ism > avangardism)
40
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
avangardist-suprarealist@ de dup@ al doilea r@zboi mondial
continu@ s@ fie reprezentat@, fire}te, prin / peste „obsedantul
deceniu“, de Sa}a Pan@ – poetul «}ocurilor intelectuale», al
«r@sturn@rii raportului dintre concret }i abstract», trat$nd
sentimentele ca pe fiin]e }i echival$nd «obiectele cu st@rile de
spirit», de {tefan Roll – autor de piruete urmuziene, de Virgil
Gheorghiu – creator de „golfuri onirice“ pentru „^mbl$nzit
volupt@]i intelectuale“ (cf. Poezia, I, 206), de Constantin Nisipeanu
– „convertitorul“ avangardismului estetic ^n „avangardism
social“, ^ndeosebi ^n «Cartea cu oglinzi» (1962), de Geo
Bogza – autor de «c$ntece de revolt@, de dragoste }i moarte»,
„c$ntece“ constituindu-se, ^n 1978, la cinci decenii de la debut,
^ntr-o admirabil@ constela]ie liric@, «Orion», de Virgil
Teodorescu – cel ce, ^n «Bl@nurile oceanelor }i alte poeme»
(1945 / 1969), „clasicizeaz@“ / „tradi]ionalizeaz@“
suprarealismul, de Gellu Naum – posesorul miraculosului
alambic (athanor) al alchimi}tilor, „eviden]iat“ }i de titlul
volumului publicat ^n anul 1968, Athanor, unde materia brut@,
unde cuv$ntul banal se metamorfozeaz@ ^n chintesen]@,
angaj$nd suprarealismul ^ntr-un «onirism paradoxal lucid»
(ibid., 220). Notabil este faptul c@ Emil Manu observ@ un „ultim
puseu suprarealist“ la genera]ia resurec]iei poetice dintre 1965
– 1970, dovad@ a „asimil@rii“ avangardei de c@tre aceast@
genera]ie, „puseu“ avangardist-suprarealist care este de fapt un
alt-modernism, modernismul resurec]ional, ^ntemeiat de genera]ia
Labi}-St@nescu-Sorescu: «Ca o compensare de ordin teoretic,
ultimul “puseu” suprarealist dintre 1960 – 1970, ^n experien]a
unor tineri ca Ion Gheorghe, ^n primul r$nd, e o reluare a unor
idei mai generale ale avangardismului interbelic, adaptate
sintetic la noua faz@ a poeziei rom$ne}ti» (ibid., 200). Asimilarea
avangardei, ^ndeosebi, a dadaismului, suprarealismului etc., de
c@tre genera]ia Labi}-St@nescu-Sorescu, ^nlesnit@ }i de prezen]a
41
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
„ultimilor corifei“ suprareali}ti: Virgil Teodorescu, Gellu
Naum }. a. (^n via]a scriitoriceasc@ }i ^n libr@rii, ^n revistele
literare etc.), are loc ^ntre anii 1960 }i 1964, ^ntr-o
irepresibil@ sete de modernitate }i, ^n acela}i timp, dintr-o
arz@toare dorin]@ de a riposta stihuitorilor proletculti}ti,
„ripost@“ cunoscut@ }i prin sintagma „explozia liric@“ din 1964
– 1965, „explozie“ ce reu}e}te s@ nelini}teasc@ / alarmeze
chiar }i unele spirite deschise recept@rii critice a valorilor
modernismului: Eugeniu Speran]ia, Vl. Streinu }. a.: «Printr-un
proces greu de analizat, poezia antira]ional@, f@r@ a mai fi
^ntr-adev@r fructul unei similarit@]i temperamentale, }i-a
c$}tigat ^n ultimul timp adeziunea unui mare num@r de tineri
autori, foarte fecunzi }i cu o masiv@ prezen]@ ^n cele mai
multe periodice literare. Vorbind despre impresia pe care o d@
acest lirism contemporan, unul dintre cei mai autoriza]i critici
rom$ni de ast@zi, Vladimir Streinu, isc@le}te, ^n revista
„Contemporanul“ de la 16 decembrie 1966, un foarte judicios
articol din care extragem r$ndurile de mai jos: „Aceast@
impresie vine de la cohorta de poe]i care-}i robesc l@udabila
voin]@ de noutate a tinere]ii unui ezoterism nivelant, acelei
industrii comune de imagini abstruze, idee neajuns@ la
exprimare, vr@jitorie f@r@ vraj@ }i incanta]ie f@r@ c$ntec.
Paradoxul conformismului ^n inconformism le submineaz@
fatal tinere]ea }i poezia. {i mirarea cea mai legitim@ este c@
mai toate revistele de literatur@, dup@ ce au cultivat proza
rimat@, ritmat@ sau doar u}or metaforizat@, cultiv@ de
c$]iva ani aceast@ poezie, ^n uniform@, de data asta
european@“. Dup@ c$teva edificatoare exemple, autorul ^}i
^ncheie articolul cu un verdict ce merit@ s@ fie memorat:
„Poesis nu este ^ns@ Pythia care delir@ ^n fumiga]ii toxice,
dup@ cum nu este nici clovnes@ modern@, oric$t de
n@stru}nic@“.» (SpPoe, 165).
42
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Balad@
(lat. ballare, pe filier@ provensal@, ballada – „dans“ / „c$ntec“; cf. fr.
ballade)
44
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
oale de lut, pun$ndu-}i ^n sunetul lor sufletul („Dacul“); pe
vremea n@v@lirilor barbare, a oftat ad$nc, privind pustiirea ]
@rii }i a scornit doina („Jupanul“); ^n chilia unei m@n@stiri,
a scris psalmi rom$ne}ti }i pentru asta a fost t$r$t prin
judec@]i }i zdrobit apoi pe roat@ („C@lug@rul“); la cur]ile
boierilor olteni, a c$ntat sub cerdacuri, dar, fiindc@ a f@cut
s@ pl$ng@ o doamn@, ascult$ndu-l, so]ul ei a pus s@ fie tras
^n ]eap@ („Guzlarul“). Radu Gyr are mereu la ^ndem$n@
metafora }i posed@ un talent de a versifica remarcabil.
(...) ...putem izola din Cerbul de lumin@ (1928), mai ales,
excelentele momente lirice, cum e urm@torul care sugereaz@
printr-o galopad@ nebun@ insinuarea ^n suflet a unui
sentiment nelini}titor: ... Se sf$}ia amurgul în pomii de m@rgean. /
Izbea în zare v$ntul de fier, ca un ciocan, / {i se zb@teau ar]arii aprin}i, ca
s@ se sting@... // Atunci, lu$ndu-mi pu}ca }i roibul f@r@ ching@, / pornii
spre Olt în goan@... De-aici, din stuf@ri}uri, / mi se p@rea c@ toamna
m@ cheam@ cu t@i}uri / de strig@te de li}i]i }i gemete de plopi... / ... Din
v@g@uni, din mla}tini, din b@l@rii, din gropi, / ie}ea, ad$nc@, seara,
vuind, ca o bulboan@...» (CrohL, II, 166 sq.). Un rafinat expresionism
„tradi]ionalizat dacorom$ne}te“, cu extraordinare metafore
plasticizant-revelatorii, se remarc@ }i ^n volumul Cununi uscate
(1938), determin$ndu-l pe criticul / istoricul literar Ov. S.
Crohm@lniceanu s@ mai noteze: «...metaforele „sublime“
sunt r@sp$ndite cu nemiluita: o c@r@ruie „unduie}te pe
l$ng@ vis“ }i „piere ^n filde}“; crinii sunt „ciobani de
borangic“; c$rcium@rese ro}ii ]in hanurile lor deschise pentru
g$ng@nii zvelte; cr@i]ele sfioase au „carne de madon@“;
„amfore cu z@ri“ se r@stoarn@ peste un „ostrov de lene}e
candori“; pomii, ^ntinz$nd „aripe albe“, par „vulturi de
cle}tar“; ^n seara „roz@“, luceferii, ca „p@unii“, ^i ciugulesc
poetului din m$ini. El e prin excelen]@ seniorul acestui
domeniu feeric: „Radu, cneazul g$ndacilor cere}ti“, „Gyr –
prin]ul trist }i lene}, domnind prin busuioc“, „v@taf peste
45
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
l@custe }i lalele }i logof@t pe crinii de ghea]@ }i topaz“. La
sentimentul chtonic ne conduc adev@rate orgii horticole.»
(CrohL, II, 163). O prim@ etap@ resurec]ional-baladesc@
dacorom$neasc@ din secolul al XX-lea, mai precis, dintre anii
1927 }i 1943, este cea „programatic-g$ndirist@“. Radu Gyr a
^ncununat programul de la «G$ndirea» privitor la revitalizarea
speciei, a baladescului, ^n anul 1943, c$nd a reu}it s@ publice,
^n ciuda vremurilor vitregitoare ale r@zboiului, un celebru
volum de Balade, structurat pentaciclic: Fuga Lupului, C$ntece,
[ar@, M$n@stiri }i F$nt$na cu pandur. Potrivit credin]elor r@mase
^n sfera Cre}tinismului Cosmic – specific Valahilor /
Dacorom$nilor, desigur, din Zalmoxianism –, sufletul eliberat /
desc@tu}at din „temni]a trupului p@m$ntesc“ se ^ndreapt@
(„c@l@uzit“ de f@pturile psihopmpe „specializate“ pe
formele de relief spiritual ale Dacorom$niei – Vidra L@tr@toare,
^n zona m@tcii dun@rene }i a c$mpiei, Lupul pentru zonele
deluros-muntoase etc.) din Matc@ ^n sacrul Munte / Cogaion, trece
prin Gura de Rai („andreonul“ salmo}ian / zalmoxian), unde-i
Creierul Muntelui, de-aici ^n@l]$ndu-se (gra]ie Bradului / Axis
Mundi, ori p@s@rilor psihopompe, M@iastrele – Privighetoarea,
Cioc$rlia, Pajura etc.) ^n Lun@ (= Sora Soarelui / Spuma Laptelui), pe
fa]a-i nev@zut@, put$ndu-se metamorfoza }i ^n V$rcolac (cf.
VMR, 303). %n poemul – ce d@ titlul primului ciclu din volumul
publicat de Radu Gyr ^n 1943 –, Fuga lupului, f@ptura mitic@
din steagul str@mo}ilor cu }tiin]a de a se face nemuritori,
Lupul, simbol al sufletului ^n traiectoria-i teluric-celest@, este
surprins de poet ^n superb-expresioniste tonalit@]i balade}ti:
Mu}c$nd paznicul, din cu}ca lui, spre munte, / lupul ca o flac@r@-a ]
$}nit... / Tremur@ p@durile pe frunte / cu inelul brumelor sfin]it. //
Lunec@ din bahnele ce]oase / miros v$n@t de s@lb@teciuni. / V$ntul sur,
pe labe somnoroase, / se t$r@}te ca o fiar@ prin solduni. // Lupul fuge.
Z@ri îi cad în blan@. / Crengile: arcane, }bil]uri, bice. / Brazii clatin@
albastra lor capcan@, / din puhoaie îl stropesc alice. // %nd@r@t, se
surp@ vremea cu lung vuiet / ca o st$nc@ pr@bu}it@. Jnepii fug. /
46
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Noaptea zorn@ie. Ad$ncurile suie. / R$pe-l beau. {i piscurile-l sug. // Dar
ajuns pe mu}chiul v$rfurilor aspre, / cerul viu îi curge pe spinare / }i
v@zduhul g$lg$ind de astre / îl cuprinde-ntr-o lichid@-mbr@]i}are. //
L$ng@ lup se gudur@ z@noage, / Feriga se bucur@ c@-l simte, / vizuini
fl@m$nde }i b$rloage / cu urechi ciulite-i sar 'nainte. // P@rul ca o cea]@
grea pe spate / se sb$rle}te de t@cere }i de veac. / St$ncile îi joac@-n ochi,
mirate, / botul linge umbrele, buimac... // St@ pe muchea gresiilor crunte, /
n@ucit de spa]iu }i de piatr@. // Ro}ie }i r@t@cind în munte, / luna vine
din pr@pastii, speriat@. // Lupul mu}c@, lacom, carnea lunii, / din]ii se
împl$nt@ }i sf$}ie, / }i, rup$nd ca dintr-o prad@ vie, / de pe bot îi curge
s$ngele genunii. (GyB, 13 sq.). %n ciclul secund, C$ntece, autorul trece
prin rafin@riile estetic-expresioniste motive din doine / balade
dacorom$ne}ti (1. «Cucuruz cu frunza-n sus», 2. «Pas@re
galben@-n cioc», 3. «C@r@ruie, c@r@ruie...», 4. «Inelu}-
^nv$rtecu}», 5. «Frunz@, frunz@ de cucut@», 6. «Bate v$ntul
vinerea», 7. «De trei ori potcovii calul», 8. «Doi voinici trec
peste Jii», 9. «Codrule», 10. «Sus, pe dealurile Cernii», 11.
«Ziurel de ziu@», 12. «La poarta lui {tefan-Vod@», 13.
«Printre cimbru }i susai» etc.), purt$nd receptorul ^n cele mai
ozonate sfere ale catharsis-ului: Inelu}-înv$rtecu}, / moarte, joc cu
lunecu}, / în ce inelar c@zu}i ? // Juvaerul t@u de fum / toate le
preschimb@-n scrum, / c@ podoaba-]i de n@luc@ / pic@-n deget }i-l
usuc@... // Inelu}-înv$rtecu}, / cu smaragdul juc@u}, / z$mbetele cu livezi /
cum le stingi }i le-nnoptezi ? / M$inile, de ce le-nchizi / sub un zarz@r cu
omizi ? («4» / GyB, 39); uneori, ^n reverber@ri „molcom-thanatic-
eroice“, cu Jiul aidoma funebrului vad / r$u styxial, dar
^mpl$ntat prin sacrele-i izvoare ^n baza Cogaionului: Jos în vad,
la r@g@lii, / doi voinici trec peste Jii. // Unul c$nt@ dor de duc@ / pe-un
c$rlan ca o n@luc@, / alb ca viscolele lunii, / alb ca-n Joia Mare
prunii... // Altul tace – }i pe fa]@, / îi st@ g$ndul ca o cea]@. / Tace }i-n
frunzar se stinge, / pe un murg ca de funinge. // Jos, în vad, la r@g@lii, /
doi voinici trec peste Jii. // C$nt@ unul. Lunc@ lin@, / miruie-mi-l cu
sulfin@. / Crengile, miresele, / peste doru-i ]ese-le. / Noaptea cu poenele, /
graurii cu penele, / s@-i sfin]easc@ genele. // Tace altul. {i cum tace, /
gem, în calea lui, r@stoace. / Unde-i calc@ murgul, pune / numai somn }i
usc@ciune. / Iarba sf$r$ie, întoars@, / frunza st@ cu pleoapa ars@. // Jos,
47
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
în vad, la r@g@lii, / doi voinici trec peste Jii. // Unul c$nt@... Ce z@pad@
/ i-nflore}te-n trup livad@ ? / Care stea în piept îi c$nt@ ? / Ce gr@dini îl
vor la nunt@ ? / Care-amieze p@dure]e / mi-l a}teapt@ s@-l r@sfe]e ? /
Haiduce}te,-mp@r@te}te, / via]a lui cu cerbi gone}te. // C$nt@. {i cu el în
zare / merg gr@dinile c@lare. // Altul tace. Merge, unde ? / C@tre ce
v$ltori rotunde ? / Care noaptea mi-l înghite / cu triste]ile-otr@vite ? /
Care joag@re ca fierea / vor s@-i ron]@ie t@cerea ?... // (...) / Unul tace,
altul c$nt@, / }i cum trec }i-n z@ri se-mpl$nt@, / luna prin z@voi se
pierde / ca o }ea de aur verde. («8» / GyB, 47 sq.). %n ciclul al treilea,
[ara, «vechi t@r$m cu doine leg@nate, / unde Corbea putrezea
^n ocne joase, / ^ntre vipere ca b$rnele de groase / }i-ntre
broa}tele c$t plo}tile umflate...», cu «iez@re cu funduri de
vioar@, / peste gresii, peste zale de bicaz», cu apele ^n «chiote
albastre de pandur», d$nd «buzna-n dimine]i / cu spin@ri
sb$rlite de mistre]i / }i lichide vulpi de aur pur», cu sui} de «rai
pe un picior de plai, / ca s@ vin@ heruvimi s@-}i moaie-n
rou@ / nuf@rul c@lc$iului b@lai», cu mun]ii arz$ndu-}i
«r@runchii ^n uzin@», cu «codri-ad$nci }i c$mpul cu tarlale»,
duc$ndu-se pe c@i ferate, la ora}e, «ca s@ ling@ cerul, cu
furnale, / p$ntec de cuptoare s@ ^ngroa}e», cu toamn@-
visterie a ]@nd@rilor «din viori de chihlimbar», l@s$ndu-te
s@ calci «peste br@]@ri }i-aur@rie», s@ mergi «prin
curcubeie }i prin jar», c@ci «meri de purpur@ se scutur@ de
stele / }i Brumar miroase-a ]uic@ }i-a podgorii», cu «umbra
zimbrului din fum de leaturi», ^n [ara, unde «horbote-au suflat
pe z@ri de miere / m$n@stiri de crin }i de topaz», ^ntr-un
profund patriotism, suntem ^nt$mpina]i de „icoane“ de Dac,
aprinz$ndu-}i nestemata „^n limpezimile zborului de s@ge]i“
(«Dacul» – GyB, 73), de Desc@lec@tor, „pornind la v$n@toare“
c$nd soarele i s-a p@rut «un cap de zimbru» (Desc@lec@torul –
GyB, 75), de Ctitor-de-M$n@stiri, de Tip@ritor-de-Bucoavne, de Zidar-
de-Arge}, de Cronicar, de Mo], ori de icoanele domnilor / „regilor“
fundamentali ai Dacorom$niei Nord-Dun@rene: Basarab, [epe},
^ntruchipare a ^naltului spirit justi]iar dacorom$nesc peste
48
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ultima jum@tate de mileniu (cf. [epe} – GyB, 81), {tefan cel Mare,
Ioan Vod@ }. a., de icoanele sfin]ilor-c@rturari dacorom$ni:
Popa Ion Rom$nu de S$mpetru, {incai, Mure}an }. a. (cf. GyB, 79 – 110). %n
ciclul al patrulea, cinci balade sunt dedicate urm@toarelor
m$n@stiri fundamentale dacorom$ne}ti din salba carpatin-
cogaionic@: Tismana, Cozia, Fr@sinei, Arnota }i M$n@stirea-dintr-
un-Lemn. Autohtonismul resurec]ional-baladesc-g$ndirist a
culminat ^n anul 1943, ^n cel de-al cincilea ciclu, F$nt$na cu
Pandur, unde, mai ^nt$i, protagonistul baladesc-liric ia
^ntruchiparea puterii unui Salmo}-Zalmas-Zalmoxis, al@ptat
de ursoaic@, a}a cum este surprins }i ^ntr-o celebr@ statuet@
cogaionic@ apar]in$nd culturii Turda}-Vincea (cf. TIrel, XXV, 719):
{ase ani am supt la maic@ / }i-un alt an la o ursoaic@. // Foaie verde a
cucutii, / al]i opt ani am supt din butii / vin cu s$nge de vultur, / s@-mi stea
fruntea în azur, / vin cu s$nge gros de lup, / s@-mi sb$rleasc@ p$nda-n
trup. // Fr$ng, pe dup@ g$t, un trunchi, / }i-mi d@ codrul în genunchi. /
%n frigare coc jivine, / chem r@stoacele cu mine. / Umbra 'nalt@ prin
sloduni / mi-o ling pe}teri }i furtuni. / Birui r$pele la tr$nt@, / mun]ii m@
poftesc la nunt@. / Beau din plosc@ zarea-ntreag@, / îndes luna în
d@sag@. / Cu ]urcana, ]urc@ vie, / Sv$rlu-n rai la S$n-Ilie. // C$ntul meu
în rotocoale / v$j$e }i d@ t$rcoale. / Suflu cer peste voroave, / din luceferi
fac potcoave, / c@ în grajdurile mele / roibii-s potcovi]i cu stele / }i ocale
mari de vise, / pentru drumurile-nchise. // Noaptea, dorm pe-un bra] de
joarde / l$ng@ sufletul ce arde. / {i prin somnul cu poiene / ies, din lacuri,
S$nziene. / Vin, uit$ndu-}i apele, / s@-mi s@rute pleoapele / }i s@-mi dea
comorile: / umerii cu zorile, / ochii cu livezile, / s$nii cu z@pezile, / gura cu
m@rgelele, / coapsele cu stelele... («Vlag@», GyB, 135 sq.; slodun =
gorun / stejar brum@riu – Quercus pedunculiflora). Sunt ^n acest
ciclu }i alte capodopere ale baladescului gyrian: Corbea, Balada
ghiocului cu moarte-n [arigrad, R@va} de la C@lug@reni, La
Dr@g@}ani, odat@, Balada trupului care s-a fr$nt pe roat@, F$nt$na cu
Pandur, Domnul de Rou@, Balada fetei de la Jiu, Balada fratelui care-a
murit de cium@ etc.
Cercul Literar de la Sibiu }i «resurec]ia baladei» din mai 1945. %n
prim@vara anului 1943, c$]iva studen]i de la Universitatea
49
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Clujean-Sibian@, au format – ^nr@z@ri]i de prezen]a, de
spiritul lui Lucian Blaga – un cerc literar, unde s-au distins,
^ntre nenum@ra]i al]ii: Radu Stanca, Ion Negoi]escu, Cornel Regman,
I. D. S$rbu, {tefan Aug. Doina}, Eugen Todoran, Ovidiu Drimba, V. Iancu,
Leti]ia Papu, Eta Boeriu, Francisc P@curariu, Ioanichie Olteanu, Deliu
Petroiu }. a. Gruparea este cunoscut@ ^n istoriile literaturii sub
numele de Cercul Literar de la Sibiu. „Actul de na}tere“ al
grup@rii, manifestul Ardealul estetic – o scrisoare c@tre d. E.
Lovinescu a „Cercului literar de la Sibiu“, „un protest ^mpotriva
ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism /
lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul
bucure}tean Via]a (nr. 743). Marele critic literar interbelic a
r@spuns cu promptitudine; ^n num@rul (757) din 27 mai
1943, aceea}i gazet@ bucure}tean@ a publicat R@spunsul d-lui
E. Lovinescu la scrisoarea „Cercului Literar din Sibiu“. Din ianuarie
1945, gruparea literar@ de la Sibiu a avut }i un organ de
pres@, Revista Cercului Literar, ^n primul num@r fiind publicat }i
articolul-program, Perspectiv@, din care spicuim: «Manifestul
Cercului Literar, spre deosebire de cele care l-au precedat, ca
expresie a orient@rii genera]iilor noi rom$ne}ti, n-a tins la
ini]ierea unui curent nou, la revolu]ionarea tiparelor literare, la
formul@ri ^ndr@zne]e }i la inven]ii frontale»; a}adar,
«aparent nici o voin]@ de inovare, nici un experimentalism,
nici o veleitate avangardist@; dimpotriv@, o voin]@ de
ordine, de ^ncadrare ^n permanen]ele culturii; „este]ii“
Cercului de la Sibiu se situau, de la ^nceput, pe o mai larg@
platform@ axiologic@ dec$t aceea a estetismului de care
fuseser@ acuza]i la apari]ia Manifestului; estetism ambiguu,
dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul
esteticului ^n crea]ia }i judecata literar@, resping$nd ^n
acela}i timp facilit@]ile unui estetism cultivat pentru gra]iile
unice ale esteticului; c@ut$nd „fenomenul artistic, orient@ri
stilistice noi“, „cerchi}tii“ se puneau „^n slujba valorilor
50
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
nepieritoare“ (...); foarte moderni, f@r@ s@ ajung@ la
extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora
arta ^ntr-o sfer@ care dep@}e}te infinit artisticul }i, ^n acela}i
timp, dezancora arta l@s$nd-o s@ pluteasc@ ^n voie pe o
mare a libert@]ilor estetice, juc$ndu-se – prin ironie, parodie }
i cochet@rie dezinvolt@ – cu riscurile autoanihil@rii artei;
dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al
poe]ilor }i criticilor Cercului Literar din Sibiu o g@sim ^n
tezele „cerchi}tilor“ privind resurec]ia baladei.» (Nicolae Balot@
– Poezia, I, 388). %n eseul Resurec]ia baladei de Radu Stanca,
publicat ^n Revista Cercului Literar, nr. 5 / mai 1945, balada i se
^nf@]i}eaz@ ca «o poezie liric@ ^n care starea afectiv@
c$}tig@ un plus de semnifica]ie prin utilizarea unui material
artistic ^nvecinat (dramaticul)» (SAcv, 44), baladescul
reprezent$nd «^n fond, o stare liric@ dramatic@», «o stare
perpetu@ de conflict dramatic», elementul dramatic fiind «de
natur@ anecdotic@», av$nd «conflict cu semnifica]ii poetice }
i nu dramatice (ca ^n cazul poeziei pur dramatice)...» (ibid.).
Baladele lui Radu Stanca. %n realitate, dup@ cum
demonstreaz@ propria-i crea]ie poetic@, Radu Stanca (Sebe},
5 martie 1920 – 26 decembrie 1962, Bucure}ti) a relevat
capacitatea baladei – specie prin excelen]@ a genului epic – de
„a se deghiza“ ^n spa]iile lirico-dramatice, cultiv$nd trinomul
baladesc: 1. lamenta]ia (eroului cu fruntea pe-o limit@ tragic@:
Lamenta]ia Ioanei d’Arc pe rug, Lamenta]ia poetului pentru iubita sa,
Nocturn@, Pistolul, Triste]e înainte de lupt@, Un cneaz valah la por]ile
Sibiului etc.) – 2. alegoria-legendar@ (povestea ^nt$mpl@rii /
evenimentului la cea mai ^nalt@ tensiune: Balad@ studen]easc@,
Buffalo Bill, Dou@sprezece umbre, Fata cu vioara, Regele vis@tor,
Trandafirul }i c@l@ul, Trenul fantom@, Turn înecat, Vraja vr@jilor etc.)
– 3. dramaticul eroic (adic@ „tradi]ionalul baladesc
dacorom$nesc“: Balada celor }apte focuri, Balada lacrimei de aur,
Capul de fat@, Cea mai frumoas@ floare, Co}marul tiranului, Domni]a
51
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
blestemat@, Infidelul, Mic@ balad@ de dragoste, Pajul cu p@rul de aur,
R@zbunarea }arpelui, Sfatul ]@rii, Spada regelui etc.). N. Balot@
sublinia faptul c@ «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext
istoric sau nu devine – pe plan tematic – o nara]iune, ci un lied
scenic; poetul se ^nchipuie Un cneaz valah la por]ile Sibiului, at$t
de vr@jit de coralul fecioarelor cet@]ii, ^nc$t nu simte cum un
du}man ^l ^njunghie; ^n alt poem ascult@ un c$ntec misterios
de org@, transpus la 1707; ^ntr-o balad@ studen]easc@ ^}i
b@nuie}te sf$r}itul c$nt$nd moartea unui student inventator
de visuri }i practicant de alchimii erotice...» (Poezia, I, 392). Dar
balada care „l-a impus“, care a r@mas ^n memoria
„cerchi}tilor“ }i a contemporanilor s@i, ^ndeosebi, prin
presentimentul thanatic de dup@ „fantastica masc@“ a
eroului / autorului, este «Corydon»: Sunt cel mai frumos din ora}ul
acesta, / Pe str@zile pline c$nd ies n-am pereche, / At$t de gra]ios port
inelu-n ureche / {i-at$t de-nflorite cravata }i vesta, / Sunt cel mai frumos
din ora}ul acesta. // (...) // C-un tainic creion îmi sporesc frumuse]ea, / Fac
baie în cidru de trei ori pe noapte / {i-n loc de scuipat am ceva ca un
lapte, / Pantofi cu baret@ mi-ajut@ svelte]ea / {i-un drog scos din s$nge
de scroaf@ noble]ea. Marele c$}tig al poeziei rom$ne}ti datorat
resurec]iei Cercului Literar de la Sibiu, ^ndeosebi lui Radu
Stanca, {tefan Augustin Doina} }. a., const@ ^n extinderea
sferei baladescului de la o „scar@ na]ional@“ la o „scar@
planetar@ / cosmic@“. Ilustrativ@ ^n acest sens este }i balada
Turn înecat, turnul simboliz$nd axis mundi, av$nd ^n crucea-i
celest@ o cr@ias@ adormit@ „de dou@ mii de ani“, Runa, un
soi zeiesc de „s@m$n]@ a lumii“, sortit a rodi dup@
„cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea r@zboi mondial):
Turnul dormea-ntre ape lini}tit / {i numai c$teodat@ fe]e sumbre / Se
ab@teau sub zidul lui tihnit, / S@-l tulbure cu suli]e }i umbre. // Picior de
om cu toate-acestea nu-i / Calc@ spirala sc@rii, unde Runa, / S$mburul
viu }i pur, Regina lui, / De dou@ mii de ani dormea întruna. // (...) //
Furtun@ mare îns@ se l@s@ / Odat@-asupra lui, }i-atunci, s@lbatic, /
Intr$nd pe geamuri, valul o fur@ / {i-o duse-n dar oceanului molatic. // Tot
52
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
aplec$ndu-}i trupul ca un trunchi / S-o caute-n abise, de pe maluri, / Turnul
c@zu-ntr-o sear@ în genunchi / {i se-arunc@ de dorul ei în valuri...
Basm
Basmul este specia genului epic în care via]a se reflect@
în fabuloase moduri, oferind un „ideal de atins“, fantasticele
înt$mpl@ri / „f@ptuiri“ narate (de regul@, în planul
t@r$mului luminii, al „Albei Lumi“, al „[@rii-Tinere]ii-f@r@-
B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte“, adic@ al Edenului
Zalmoxian, }i în planul t@r$mului genunii / infernului, al
zmeilor, al „Lumii de Dincolo“, al „[@rii-f@r@-Dor“)
dator$ndu-se unor eroi din sfera binelui, ce ac]ioneaz@ în cel
mai înalt spirit justi]iar, at$t ca oameni c$t }i ca „fiin]e
himerice“, în marele r@zboi împotriva celor din sfera
maleficului, întotdeauna cu un deznod@m$nt fericit.
Din Estetica basmului, de George C@linescu, lucrare
publicat@ ^n 1965, se }tie c@ «basmul e un gen vast,
dep@}ind cu mult romanul, fiind mitologie, etic@, }tiin]@,
observa]ie moral@ etc.; caracteristica lui este c@ eroii nu sunt
numai oameni, ci }i anume fiin]e himerice, animale (...);
fiin]ele neomene}ti din basm au psihologia }i sociologia lor
misterioas@; ele cu omul comunic@, dar nu sunt oameni; c$nd
^ntr-o nara]iune ace}ti eroi himerici lipsesc, n-avem de-a face
cu un basm; o prim@ opera]ie ^n analiza basmului este deci de
a determina }i caracteriza protagoni}tii specifici.» (CEB, 9).
Basmul – ca specie epic-folcloric@, ori apar]in$nd
literaturii culte – are o „r@sp$ndire mondial@“, nar$nd
«^nt$mpl@ri fantastice ale unor personaje imaginare (fe]i-
frumo}i, z$ne, animale n@zdr@vane etc.), aflate ^n lupt@ cu
for]e nefaste ale naturii sau ale societ@]ii, simbolizate prin
balauri, zmei, vr@jitoare etc., pe care ajung a le birui ^n cele
din urm@»; ^n ceea ce prive}te basmele valahice, adic@
53
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
dacorom$ne}ti, cercet@torii remarc@: «o uimitoare bog@]ie }
i originalitate», inventariind «p$n@ acum 500 de tipuri, din
care cam jum@tate nu apar ^n clasific@rile
interna]ionale»(DTL, 49).
Altfel spus, 250 de tipuri de basme valahice, sau
dacorom$ne}ti, provin de la str@mo}ii daci cu }tiin]a de a se
face nemuritori, ]in de sfera Zalmoxianismului – perceput azi,
dup@ aproape dou@ milenii, drept Cre}tinism Cosmic (dup@
cum sublinia M. Eliade) –, au intrat ^n circuitul popular gra]ie
unei anume oralit@]i culte propagate dinspre Academia
Simpozionic@ din Cogaion / Sarmizegetusa. Majoritatea
cople}itoare a basmelor noastre inconfundabile conserv@
fundamentalul mit dacorom$nesc al perechii ideale F@t-Frumos –
Ileana Cos$nzeana (infra). Eroul „pozitiv“ din basmele pelasgo-
thraco-dacilor, adic@ ale valahilor / dacorom$nilor
Zalmoxianismului este F@t-Frumos; el „pl$nge“ ^n p$ntecul
mamei-^mp@r@tese, refuz$nd s@ se nasc@, dac@ tat@l-
^mp@rat nu-i promite [ara / %mp@r@]ia Tinere]ii f@r@ B@tr$ne]e
}i Vie]ii f@r@ Moarte, de fapt, raiul conferit zalmoxian
Cavalerilor Cogaionului / Dun@rii; aceasta ]ine de }tiin]a
dacilor de a se face nemuritori în calitate de r@zboinici lupt$nd p$n@
la ultima pic@tur@ de s$nge pentru ap@rarea p@m$nturilor
Patriei cu sanctuarele lui Samasua / Samo} (Soarele-Mo} /
Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei). Odat@
ajuns ^n pagul maturit@]ii, F@t-Frumos porne}te pe un traseu
misteric / ini]iatic, spre a pune ^n practic@ ^nv@]@turile
acumulate de la dasc@lii s@i }i din bibliotecile ^mp@r@te}ti,
privind }tiin]a de a se face nemuritor ; proced$nd astfel, se
re^nnoad@ firul menirii sale sacre ^n aceast@ existen]@ ^ntru
Lumin@, ^ntru Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul
Cogaionului / Sarmizegetusei), desigur, ^ntre nunta tat@lui-
^mp@rat (nunta ^nsemn$nd l@sarea la vatr@ a
r@zboinicului-^mp@rat, abandonarea carierei militare, a
54
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
calului n@zdr@van, a armelor etc., redescoperite de fiu la
majorat) }i propria-i nunt@, cu Ileana Cos$nzeana – Sora
Soarelui, Spuma Laptelui / Dochiana, eliberat@ din
„%mp@r@]ia Zmeilor“, din Genune / Yin, dup@ ce trece o
serie de „probe“ ale voiniciei: biruin]a asupra fiarelor – ur}i,
mistre]i, balauri etc., asupra zmeilor / zmeoaicelor etc., „scene“
/ „probe“ incizate }i ^n cele 25 de pl@cu]e de argint aurit,
descoperite ^ntr-un morm$nt de Cavaler Zalmoxian, din Dacia
Sud-Dun@rean@ (cf. CS, 236), „scene“ culmin$nd de fapt,
analogic secundei perechi din tetrada „monoteist@“ a
Zalmoxianismului, ^ntr-o „hierogamie“ din planul nostru
teluric.
%n decaedrul basmelor folcloric-dacorom$ne}ti,
eviden]iem: Tinere]e f@r@ b@tr$ne]e }i via]@ f@r@ de moarte,
Basmul cu Soarele }i Luna, Domni]a din Gr@dina de Aur (ce st@ –
^ntre altele – }i ^n temeiul poemului «Luceaf@rul» de Mihai
Eminescu – cf. CDR-18, 10 – 16), Greuceanu, Pr$slea cel Voinic }i merele
de aur, Ileana Cos$nzeana – din cosi]@ floarea-i c$nt@, nou@-mp@r@]ii
ascult@, F@t-Frumos }i Fata Criv@]ului, Cu Petrea F@t-Frumos, stebl@
de busuioc, n@scut la miezul nop]ii, Craivisin, fiul vacii }i Voinic-Verde-
Busuioc (cf. BasSL, 33 sqq.). %n temeiul basmului cult, se afl@ basmul
folcloric-dacorom$nesc; desigur, }i ^n decaedrul basmelor culte
dacorom$ne}ti sunt neasemuite ^nr@z@riri, de la scriitorii din
„epoca marilor clasici“: Mihai Eminescu – F@t-Frumos din
lacrim@, Ion Creang@ – Povestea lui Harap-Alb, Ioan Slavici –
Spaima zmeilor, Z$na-Zorilor, Flori]a-din-Codru etc., Barbu
{tef@nescu Delavrancea – Neghini]@, p$n@ la cei din „epoca
paradoxismului“ (1960 / 1965 – 1989 / 2000): Ilie M@du]a –
Voicu }i Craiul {erpilor, Palo}ul str@mo}esc; Ion Pachia Tatomirescu
– %mp@ratul din Mun]ii de Azur, F@t-Frumos – potcovar de cioc$rlii }.
a. / etc.
Bibliografie
55
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(cf. fr. bibliographie)
63
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Cabala este o doctrin@ evreiasc@ bazat@ pe o
simbolic@ a numerelor }i a literelor, spre a înf@]i}a natura ca
emana]ie a divinit@]ii, într-o formul@ teosofic-teurgic@, sau
extatic@, re]in$ndu-se în primul r$nd acea schem@
cosmologic@ din cele zece sefirrot-uri, „corespunz$nd
probabil celor 10 porunci“, }i din „cele 22 de c@i care le
unesc, corespunz$nd celor 22 de litere ale alfabetului ebraic“,
înc$t Crea]ia are în ecua]ie aceste 32 de elemente primordiale.
(cf. ECDrel, 218 sqq.)
Cacofonie
(cf. cacophonie < gr. kakos, „r@u“ + phone, „sunet“)
64
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
comunicare» – capitol ^nt$lnit ^n majoritatea manualelor de
«Limb@ }i literatur@ rom$n@» de dup@ „marea reform@
democratic-postdecembrist@“ a ^nv@]@m$ntului rom$nesc;
„La curb@ }inele trosnesc...“ etc.; (2)...c@ – c$nd...: „...fiindc@
c$nd turna filmul, tocmai luase foc o sond@...“; (3)...c@ – ce /
ca... (v@ – ca... / ...ca – cu... / ...cu r... / ...sul – ei...): „{i domni}oara
profesoar@, Maria Floric@, ce frumos v@ caracteriza
personajele }i v@ explica cuvintele necunoscute, }i, cu r$sul ei
cristalin, tare v@ mai ^nc$nta...“; (4)...ca – ca...: „Se
eviden]iaz@ Biserica Catolic@, de la Schisma cea Mare, din
anul 1054 d. H. ^ncoace...“; topica generoas@ a limbii valahe /
dacorom$ne poate rezolva }i aceast@ cacofonie care pare „a fi
prins@-n cuie“: „Se eviden]iaz@ Catolica Biseric@, de la...“;
p$n@ }i cacofonia din numele genialului dramaturg Ion Luca
Caragiale a fost anihilat@ prin scrierea / pronun]area ca ini]iale
a celor dou@ prenume cacofonice: I. L. Caragiale / „I-Le-
Caragiale“; (5)...ca – ce...: „se a}tepta ca ceva r@u s@ se-
nt$mple...“; (6)...ca – ci...: „nu cred ca cineva de-aici...“; (7)...ca –
cu...: „Doamna nu se ^mp@ ca cu situa]ia...“; (8) coa – ele: „Pe
c$nd veneau ^ncoa, ele l-au v@zut arunc$ndu-se de la
fereastr@...“; (9)...ca / c@ – ca / c@...: «Critica noastr@ – spunea
Mihail Kog@lniceanu – va fi nep@rtinitoare; vom critica
cartea, iar nu persoana»; fiind vorba de un comentariu al
programului romantic al revistei «Dacia Literar@» (1840),
dintr-un manual de «Limba }i literatura rom$n@» pentru liceu
– clasa a IX-a –, dup@ care au ^nv@]at c$teva zeci de
promo]ii de dinainte de anul 1989, nu a} fi acuzat de vreo
crim@ pe distinsul profesor rom$n, coautor de manual, dac@
„nu ar fi s@dit“ exemplul cu cacofonia ^n mintea sutelor de
mii de studio}i, oper$nd simplu, la topica frazei ^n discu]ie –
«Critica noastr@ va fi nep@rtinitoare; cartea vom critica, iar
nu persoana» –, evident, din respect pentru spiritul
65
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
revolu]ionar-pa}optist din acel anotimp al limbii rom$ne,
pentru Mihail Kog@lniceanu, dar }i pentru faptul c@
principiul este valabil }i ast@zi; ^n acest caz, cacofonia
„ac]ioneaz@ ca o bomb@“, „anul$nd“ circuitul nobilului
principiu deontologic-literar formulat de Kog@lniceanu; elevul
/ studentul se inhib@ ^n fa]a exemplului cu cacofonia, ca }i ^n
cazul ilustr@rii dactilului (^n acela}i manual) cu un exemplu
din «Mihnea }i Baba» de Dimitrie Bolintineanu: «Mihnea
^ncalec@, calul s@u tropot@.», de}i ^n literatura rom$n@
exist@ ale zeci de mii de exemple; iar dac@ vreun cenzor ]
inea neap@rat la acest exemplu, putea fi substituit elementul
secund, creator de cacofonie, cu sinonimul s@u, ob]in$ndu-se
ilustrativul: „Mihnea ^ncalec@, murgul s@u tropot@...“ – cu
men]iunea: „dup@ D. Bolintineanu“, ca s@ fim ^n spiritul
strict }tiin]ific al problemei... (v. infra – ritm); (10)...cu – ru...:
„Tot atunci, domni}oara mi-a dat un ceas cu rubine s@ vi-l
aduc...“; (11) ca – pre...: „Domni}oarele, ca premii, primesc }apte
aspiratoare...“; (12)...g@ – oaz@...: „Doamna neag@; oaz@ s-
arat@ }i-n st$nga...“; (13)Ia – po / p@...: „Ia poveste}te...“ / „Ia
p@trunde tu ^n labirintul lui Joyce“; (14)...l – indic: «Profesorul
(^nc$ntat de r@spunsul studentei mediciniste ce avusese pe
bilet, la examenul de Anatomie..., }i „Vaginul – structur@,
func]ii“): Domni}oar@ student@, ca s@-]i trec un zece curat
^n carnet, te rog s@ ne spui care este denumirea popular@
rom$neasc@ la clitoris...? / Studenta (^mbujor$ndu-se
inteligent): Termenul popular, domnule profesor, n-a} putea
s@ vi-l indic...» (Dialog consemnat, la Facultatea de Medicin@
– Universitatea din Craiova, ^n orizontul anului 1979); (15)...pi
– pi...: „Cu teoria sa despre , pisa studen]ii la cap tot
semenstrul.“; (16)...pis / piz- – da / d@... (la – ba...): „Domni}oara
Calapis d@ la Bac, la istorie...“; (17)...pul – a / @...: „%n tot timpul
acesta / @sta, domnul director s-a sc@rpinat...“; (18)...pul – e...:
„Timpul e pe sf$r}ite...“; (19)...sul – a / @ (e)...: „Pasul a r@sunat
66
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
pe alee...“ / „%n ceasul @sta de grea durere...“ („Concursul /
crosul e m$ine...“); (20)...va / v-a – c@...: „Domni}oara... }tie
cumva care-i titlul lec]iei noastre...?“ / „Domni}oar@, v-a c@zut
batista...“ etc.
Cacofonita / ligamentita – „sc@pat@ de sub control“ mai
des – afecteaz@ trei cuvinte: (1)...b@–}i–ni/ne...: „B@, a venit
asistentul de la Limb@ }i ni le-a adus...“; (2) ...ca–a–ac(e)...:
„M$n@ ca a acestuia nu s-a mai pomenit p$n@ acum ^n istoria
voleiului rom$nesc...“ / „Stanca a acceptat...“; (3)...c@–a–co...:
„Domnul patron }tie, c@ a contribuit...“; (4)...c@–ca–ca...: „S@
fac@ ca cadourile guvernului s@ ajung@ la destina]ie“;
(5)...pi(i)–}i–/-a/u...: „Capii }i acoli]ii lor...“ / „Popii }i-au scos
crucile de argint aurit...“; (6)...pul–le–e...: „Timpul le e pe
sf$r}ite...“ etc.
Am atras aten]ia (supra) asupra faptului c@ exist@ }i un
soi de „invers-ligamentit@ / cacofonit@“, datorat@ „induc]iei
semantice“ speculat@ de vorbitor, la „descompunerea
semnificantului“ – prin special@ rostire – în dou@ cuvinte,
„oper$nd“ în]elesuri, ori aluzii / „calificative“ nepl@cute
pentru referent, ^n fa]a unui „public“: Dac@ evit@ doamna, de
ce s@ o fac tocmai eu...; sau: „Observ c@ domni}orul /
domni}oara... evit@ la cacofonii ^ntotdeauna“; induc]ia
semantic-ligamentos-batjocoritoare se face prin m@rirea
pauzei ^ntre prima silab@ a predicatului }i a doua,
transform$nd verbalul ^n nominalul: ...e vit@...
Desigur, exist@ }i cacofonii l@sate inten]ionat pentru
efectul lor stilistic, ca ^n vitriolantele stihuri soresciene ]intind
critica}trii literari, „inutilul lor act post-demiurgic“ de
^ntre]inere a „sacrei g@l@gii literare“: «Atunci au sosit }i
ni}te indivizi care ^nt$rziaser@, / Creatorul i-a m$ng$iat pe
cap cu comp@timire, / {i le-a spus c@ nu le r@m$ne dec$t s@
se fac@ / Critici literari / {i s@-i conteste opera.» (Shakespeare de
67
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
M. Sorescu). Este cacofonia }i surs@ de comic de limbaj, cu
mult talent exploatat@ }i de inteligen]ii scriitori de la
«Academia Ca]avencu»: «S-or fi g$ndit c@, virgul@, calul pe
care au pus }tampila reprezint@ sigla unui partid legat de
p@surile ]@r@nimii»; ori: «...escu, te iubim / C@ ca tine nu
g@sim !» (apud RadSt, 49 / 53).
Vorbind despre «modalit@]i de evitare a cacofoniilor»,
universitarul de Cluj-Napoca, Ilie Rad, recomand@: «a)
introducerea unor cuvinte sau sintagme ^ntre cele dou@
cuvinte care ar putea intra ^n rela]ii de cacofonie: „Numai de
nu s-ar repeta senza]ia de ^n@bu}ire de adineauri, fri ca aceea
cumplit@ c@ nu mai poate respira.“ (Al. Philippide, Floarea din
pr@pastie, Editura Minerva, Bucure}ti, 1975, p. 238)» (RadSt, 50
sq.).; „modalitatea“ este bun@, numai c@ exemplul este r@u;
din dorin]a de a evita iute „text-maladia“, nici Philippide, nici
Rad nu au observat c@ „r$ia cacofonic@“ a r@mas bine
^nr@d@cinat@ ^n fraza afectat@: «...frica aceea...»; celelate
dou@ exemple pentru aceast@ situa]ie sunt bune: «Lupta
aceasta m@ sugrum@ mereu }i fric@ mi-e c@ nu se va
ispr@v@ niciodat@...» (Rebreanu, «P@durea Sp$nzura]ilor»);
«...cu toate c@, ^n lucrarea amintit@, C@linescu...» (RadSt, 50);
«b) recurgerea la sinonime» – aici aduce un exemplu bun: «mi-
e fric@ c@ vine» / «mi-e team@ c@ vine», dar cade ^n aceea}i
capcan@ ca }i ^n exemplul «Florii din pr@pastie» (supra):
«proza rom$neasc@ actual@ / contemporan@» (RadST, 50), de}i
sinonimia – pentru contemporan@ – recomandat@ studen]ilor ar
fi trebuit s@ fie nu actual@, ci de azi (proza rom$neasc@ de
azi); «c) flexionarea unor cuvinte: ^n mica camer@ = ^n spa]iul
micii camere»(ibid.), de}i tot a}a de binevenit era }i derivatul
c@m@ru]@.
Din p@cate, exist@ }i destui trep@du}i prin Sf$nta
Gr@din@ a Limbii Valahe / Dacorom$ne, ce nu v@d
p@durea de cacofonii (cacofonite / ligamentite), din cauza
68
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
copacilor cu p@s@ri frumos-c$nt@toare: pupeze (pricepu,
pun$nd...), cuci (cu cuno}tin]e... / cu cucoare-n ochi alba}tri
etc.), privighetori (Lili lini}tit@ apela la latura sensibil@...),
cioc$rlii (colilie Lie-i...) etc.; ace}ti trep@du}i le v$r@ ^n sfera
cacofoniilor }i amendeaz@ cu barbarie pe la examenele de
admitere la Filologie / Litere, Drept, Jurnalistic@ etc., }i
c$ntecul cucului din merii ^nflori]i de pe dealuri, }i trilurile
privighetorilor / cioc$rliilor din priveli}tile fiin]ei, ori chiar
g$nguritul pruncilor, primele cuvinte sacre: ma-ma, ta-ta, ba-ba
(„prima man}@...“ – Th. Hristea / RadSt, 51; „fata taie trandafirii...,
Elba bate recordul...; ba Banatu-i fruncea... etc.) – rostite
c$ndva }i de trep@du}i, mancurtiza]i acum –, elemente ce
intr@ ^n tezaurul eufonic al unei limbi... (cf. RadSt, 55 sqq.).
Caligram@
(din cali- < gr. kallos, „frumos“ + -gramma „inscrip]ie“)
70
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
n
s
a t
Canal
71
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(lat. canalis, „jghiab, }an], conduct@...“; cf. fr. canal / it. canale)
72
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
de a g$ndi, de a sim]i, de a ac]iona. Caracterologia ^n roman /
teatru, «implic@ un proces de tipizare ^n construirea
personajelor propuse, o viziune canonic@ de moralist,
concep$nd clasificarea faunei umane ^n sinteze portretistice
bine delimitate prin schematismul lor expresiv» (DTL, 67).
Caracterologia preocup@ antichitatea, ^ncep$nd cu Theophrast
– ^n ale c@rui «Caractere» sunt surprinse ironic / satiric
structuri morale: a avarului, a b@d@ranului, a cinicului, a
guralivului, a ipocritului, a vanitosului etc. – p$n@ dincoace de
realismul lui Balzac. Desigur, caracterologia a stat ^n baza
teatrului, din antichitate }i p$n@ dincoace de vremea
clasicismului; }i mai st@ chiar }i ^n prezent, }i ^n temeiul
romanului din sfera realismului; «personajele sunt create de
obicei pe premise caracterologice, de unde unitatea }i coeren]a
identit@]ii lor psihologice, u}or clasificabil@ tipologic;
dep@}it@ substan]ial ^nc@ de c@tre un vizionar al reac]iilor
abisale ca Dostoievski, psihologia caracterologic@ ajunge s@
cad@ oarecum ^n desuetudine» (ibid.), ^n secolul al XX-lea,
dup@ „reforma“ lui Proust. Dar la o analiz@ atent@, aceast@
„c@dere ^n desuetudine“ a caracterologiei este doar o
p@relnicie, secolul al XX-lea ^mbog@]ind corola tipologic@
a romanului, ca }i ^n literatura rom$n@, de pild@, cu
„morome]ianismul“, ori cu tipologia grobianului din
«Bunavestire» de N. Breban }. a. m. d.
Caracterizare de personaj
Prin caracterizare de personaj se în]elege, în general,
desprinderea tr@s@turilor fizice }i morale, identificarea
componentelor personalit@]ii eroului.
Eroii / personajele tuturor speciilor literaturii au o foarte
mare importan]@ estetic@ }i clasificarea lor se relev@ ^n
func]ie de tipologii }i de locul pe care ^l ocup@ ^n
73
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
structurarea operelor: (1) personaje principale / secundare; (2)
personaje complexe / lineare; (3) personaje pozitive / negative
etc. %n afar@ de relevarea procedeelor / modalit@]ilor de
realizare / individualizare a unui personaj (infra), c$nd (^i) este
„solicitat@“ o caracterizare, trebuie s@ se mai aib@ ^n
vedere: „raporturile tipologice“ personaj – oper@, personaj /
oper@ – curent literar / epoc@; „rela]ia“ personajului cu
„momentele subiectului“ ilustrat@ prin selectarea – din
„]es@tura epic@“ – a evenimentelor ce-l au ^n „panoul
central“ / „prim-plan“; documente / m@rturii ale autorului, ori
ale criticilor / istoricilor literari despre „na}terea“ eroului,
validarea acestora „de c@tre posteritate“; raportul dintre
personaj / erou }i mediul social ^n cadrul „familiei“ / tipologiei
na]ionale / universale etc.
Modalit@]i de individualizare / caracterizare a personajului. Dintre
multiplele / variatele procedee / modalit@]i artistice de
realizare / individualizare a unui personaj de c@tre un
scriitor, relev@m: (1) prezentarea (direct@ / indirect@) a
tr@s@turilor fizice („portret“, „privire“, „mimic@“, „voce“
„reac]ii generale“ etc.); (2) prezentarea (direct@ / indirect@)
a tr@s@turilor morale („mod de g$ndire“ ^n raport cu
personajele celelalte, cu valorile morale, materiale etc.);
pentru „^nr@z@rirea profilului fizico-moral“, exist@ }i
modalitatea „autocaracteriz@rii“ („autoanaliz@“,
„introspec]ie monologat@“, „m@rturisirea“ etc.); (3)
urm@rirea comportamentului exterior / interior la fiecare
personaj, a evolu]iei g$ndurilor / sentimentelor, a
metamorfozelor ^n ac]iune, ori pe segmentele ac]ionale
(metod@ impus@ de bildungsroman, }i, ^ndeosebi, de estetica
realismului); (4) conturarea / nuan]area personajului –
„prezent“, sau „absent“ – prin cele relevate de c@tre
celelalte personaje, ^ndeosebi prin personaje-reflector; (5)
surprinderea personajului ca „produs“ / „efect“ al mediului
74
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
natural }i social, al specificului epocii istorice (sau al
„spiritului veacului“); (6) onomastica eroilor s@ fie ^n
concordan]@ (^n general, dup@ estetica realismului,
simbolismului, expresionismului), ori ^n discrepan]@ (dup@
realismul satiric, ori dup@ literatura absurdului, a
paradoxismului), cu exemplarul tipologic (intr$nd ^n sfera
comicului de limbaj, prin nume); (7) concordan]a dintre
limbajul personajului }i tipologia acestuia, eviden]iindu-i
profesiunea, rangul cultural etc.; (8) monologul – modalitate
de exprimare necenzurat@ a g$ndurilor / sentimentelor, a
fr@m$nt@rilor eroului etc. %n comedia «O scrisoarre
pierdut@», de I. L. Caragiale, modalit@]ile de individualizare
/ caracterizare sunt cele specifice genului dramatic, ^n
principiu, ^nt$lnindu-se patru procedee fundamentale
indirecte: (1) eroii î}i relev@ dimensiunea interioar@ prin ac]iune
(„prin ceea ce fac }i prin modul cum fac un lucru“), (2) eroii î}i
dezv@luie, sau se dezv@luie (prin „autocaracterizare“), „apreciind“ /
„individualiz$nd“ pe al]ii (Trahanache ^i caracterizeaz@ pe
Tip@tescu, pe Pristanda, pe Ca]avencu }. a.), (3) prin „ecourile
memorabile“ ale limbajului (de mare rafinament caragialeean), (4)
prin apelarea la comicul de nume etc.
Catachrez@
(lat. / gr. catachresis, „folosire abuziv@“)
Categorii estetice
(cf. fr. catégorie < gr. kategorein, „a afirma“ + fr. esthétique)
76
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Catren
(cf. fr. quatrain)
77
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Altfel spus, sintagma c$mp semantic / lexical desemneaz@
^ntinderea („c$mpul“, „fondul“) ^n]elesurilor / sensurilor
(studiate de semantic@, „ramur@ a lingvisticii care studiaz@
sensurile cuvintelor }i evolu]ia acestor sensuri“, sau de
termenul „sinonim“, semasiologie – „ramur@ a lexicologiei care
cerceteaz@ sensurile cuvintelor }i cauzele modific@rilor lor“)
de la cuvintele referindu-se la acela}i domeniu; verbele
privitoare la sfera vorbirii – a afirma, a declama, a dezmin]i, a
gl@sui, a gr@i, a interoga, a interpela, a murmura, a nega, a rosti, a
spune, a (se) r@boli, a (se) r@sti, a }opti, a vorbi, a zbiera, a zice etc. –
alc@tuiesc un c$mp al verbelor ce desemneaz@ actele vorbirii / rostirii;
cele legate de activit@]ile senzoriale – a asculta, a auzi, a privi, a
remarca, a vedea etc. – alc@tuiesc un c$mp al verbelor ce desemneaz@
actele senzorialului; cele legate de activit@]ile g$ndirii – a cugeta,
a (se) g$ndi, a medita, a reflecta, a (se) r@zg$ndi etc. – alc@tuiesc un
c$mp al verbelor ce desemneaz@ actele g$ndirii; cele referitoare la
familia felidelor – ghepardul, lynxul / r$sul, pisica domestic@, pisica-
s@lbatic@, tigrul etc. – alc@tuiesc un c$mp semantic al numelor de
feline / felide etc.; ^n c$mpul semantic al denumirilor de locuin]e
omene}ti intr@: apartament, bloc, bojdeuc@, bordei, cas@, cort,
coverc@, dom@ (< domus; la Eminescu), iglu, iurt@, izb@,
mansard@, mezanin, palat, subsol, vil@ etc.
Cezur@
(lat. caesura, „t@iere“)
78
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
(cf. fr. chiasme / gr. chiasmos, „^ncruci}are“)
Cititor
(< a citi + suf. -tor)
81
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
profesiune de credin]@, R@zbunarea }oarecilor etc.), ^n epigrame (Un
os$ndit la moarte, Un preot cuvios, %n iad mai deun@zi etc.), ^n vreme
ce elementele romantismului sunt cov$r}itoare ^n medita]ii, ^n
elegii etc. (Anul 1840, Umbra lui Mircea. La Cozia, Mormintele. La
Dr@g@}ani, R@s@ritul lunei. La Tismana etc.).
Cod
(lat. codex, „colec]ie de legi“; cf. fr. code)
Comedie
(lat. comoedia, „pies@ de teatru care st$rne}te r$sul“; cf. fr. comédie)
Comentariul literar
(lat. commentarium, „not@, însemnare“, „memoriu“)
83
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Comentariul literar este o „specie critic-teoretic-istoric-
stilistic@“, situ$ndu-se permanent în perimetrul axiologiei
artei, av$nd în obiectiv realizarea unei „lec]ii de anatomie“ a
unui text, a unei opere, spre a-i semnala „z@c@mintele“ /
„tezaurele“ estetico-literare de pe majoritatea registrelor
(neap@rat, cel ideatic }i cel stilistic, iar la poezie,
bineîn]eles, }i cel prozodic etc.), spre „a familiariza receptorul“
cu elementele de structur@ / compozi]ie, cu g$ndirea artistic@
a autorului, cu tipologiile, ori cu particularit@]ile stilistice,
prozodice etc.
Oral sau scris, ca „studiu concret de text“, comentariul
literar explic@, interpreteaz@, eviden]iaz@, judec@ tot ceea
ce i se pune sub lup@, de la „stabilirea coordonatelor“ (^n
^ntregul operei, curentului, epocii), de la relevarea structurii, a
mesajului, a individualiz@rii, a tipologiei, a potretisticii
eroilor, la armonizarea modurilor de expunere, ori de
„reverberare ^ntru catharsis“, la identificarea procedeelor
artistice, la determinarea func]iei lor stilistice etc. Un bun
comentariu contribuie la ^n]elegerea specificit@]ii unui
scriitor, a unei opere, a unei epoci, a unui curent etc.,
impresion$nd (mai ales „adolescen]ii de pe marea poeziei“)
prin pertinentele interpret@ri, prin subtilitatea demersului
critic, prin limpiditate etc., „dup@ modelul mae}trilor-critici“,
de la Titu Maiorescu, E. Lovinescu, George C@linescu, Vl.
Streinu, {erban Cioculescu, la Al. Piru, Eugen Negrici, Mircea
Tomu}, Eugen Simion, Lauren]iu Ulici, Mircea Iorgulescu,
Ioan Buduca, Al. Ruja, Constantin M. Popa, Ion Dur }. a.
Comicul
(lat. comicus, „de r$s“; cf. fr. comique)
86
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
exprimarea unui întreg unitar, cu o anume semnifica]ie.» (DTL,
91).
Compozi]ia, din punctul de vedere al unei organiz@ri
succesive, poate fi linear@ }i dislocat@. %n compozi]ia
linear@, evenimentele se deruleaz@ ^n cronologica ordine, ca
^n Iliada; ^n compozi]ia dislocat@, nu se respect@ derularea
cronologic@ a evenimentelor }i avem de-a face cu interesante
«ac]iuni colaterale, secundare», «cu ^ntoarceri, reveniri etc.»
(ibid.), ca, de exemplu, ^n Odiseea. Fa]@ de compozi]ia
antichit@]ii homerice, modernitatea compozi]iei ^nseamn@,
^n afar@ de modalit@]i specifice de organizare a limbajului, }i
extensiune spa]io-temporal@ (p$n@ la ucronie / utopie),
ordine, ritm, motivare etc. Moderna compozi]ie a evoluat de la
rigiditatea regulii unit@]ii de loc, de timp }i de ac]iune, «de la
ordinea logic@ }i istoric@ a expunerii evenimentelor» etc., la
„libertatea absolut@“.
Din punctul de vedere al organiz@rii simultane a
compozi]iei, se eviden]iaz@ un paralelism al planurilor
temporale / ac]ionale, stratificarea simultan@ a nivelurilor
ideatice, fonetice / verbale, prezen]a / absen]a vocii auctoriale,
interac]iunile progresive / regresive angajate de raportul narator
– personaj / ac]iune, ori de raportul con}tiin]@ emi]@toare /
auctorial@ – con}tiin]@ receptoare etc. Prin modernismul
resurec]ional, adic@ prin paradoxism, textul s-a angajat s@
substituie existen]a, devenind text-existen]@ > texisten]@ (cf. SSra, IV,
474).
%n compozi]ia clasic@, subiectul unei epopei, al unei
povestiri, al unei nuvele, al unui basm, al unui roman etc. se
structureaz@ ^n: expozi]iune (cuprinz$nd „unitatea de loc“,
„unitatea de timp“, „^nf@]i}area protagonistului“ }i a
celorlal]i eroi importan]i ^n „prima instan]@“ a crea]iei
respective), conflict (ciocnirea, ^nfruntarea prim@ /
87
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
fundamental@ dintre voin]ele / interesele personajelor /
grupurilor, claselor etc.), desf@}urarea ac]iunii („curba
^ntreprinderilor conflictuale“ }i „rezultanta“ / „rezultantele“
acestora), intrig@ („ramificarea / ]es@tura conflictelor“), punct
culminant („apogeul“ / „culmea“ ac]iunilor conflictuale) }i
deznod@m$nt („dezlegarea“ nodului gordian, solu]ionarea
problemelor); de obicei, ^n romanele clasicismului, se mai
adaug@ un prolog }i un epilog.
Comunicare
(lat. communicare)
Conflict
(lat. conflictus – „}oc, ciocnire“)
88
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Conflictul este o component@ a subiectului unei opere
literare, în care este surprins@ ciocnirea intereselor / pasiunilor
protagoni}tilor, declan}$nd ac]iunea propriu-zis@ a unei
nuvele, a unui roman, a unei drame, tragedii etc.
Conflictul marcheaz@ declan}area intrigii (infra) }i
reflect@ «sensul tragic, comic etc. ^n ^nfruntarea cu destinul,
mediul, ^mprejur@rile, legile, divinitatea, celelalte per-sonaje
etc.» (DTL, 95). Camil Petrescu, abord$nd teatrul modern,
sublinia c@ un autentic conflict, ^n literatura european@
interbelic@, ^nseamn@ condi]ionarea ac]iunii «de acte de
cunoa}tere, iar evolu]ia dramatic@ este constituit@ prin
revela]ii succesive, ^n care conflictul, ^n esen]a lui, ^n loc s@
fie dirijat de un Fatum, sau prin determinismul biologic, ori, ca
de obicei, s@ fie personajele dramei, este ^n con}tiin]a eroului,
cu propriile lui reprezenta]ii» (apud DTL, 95). %n nuvela istoric@
romantic@, «Alexandru L@pu}neanul» de C. Negruzzi,
conflictul se constituie din „ciocnirea de interese / voin]e“ ale
lui L@pu}neanu }i ale lui Mo]oc, liderul „delega]iei de boieri“
(al@turi de Mo]oc, fiind Veveri]@, Spancioc }i Stroici);
Mo]oc („^n numele boierilor delega]i“, ^n „numele ]@rii“)
invit$ndu-l a face „cale ^ntoars@“, L@pu}neanu ^}i afirm@
categoric voin]a de a se reinstala ^n tronul domnesc / „regal“
pentru a doua oar@, prin celebra replic@: «Dac@ voi nu m@
vre]i, eu v@ vreu...» (replic@ devenit@ motto-ul primei
p@r]i).
Confucianism
(lat. Confucius < chinezul Kong Fu-zi, „maestrul Kong“ + suf. -an / -ism)
90
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Prin construc]ie – termen preferat de critica filosofic-
fenomenologic-modern@ a lui R. Ingarden, W. Kayser }. a. –,
concept sinonim celui de compozi]ie (supra) – se în]elege modul
de organizare l@untric@, armonizarea arhitectural-intern@, a
elementelor operei literare, întru exprimarea unui întreg unitar,
purt@tor de „nou@ semnifica]ie“.
Construc]ia subiectului
Prin construc]ia / compozi]ia subiectului se în]elege
modul de structurare a unei opere epice sau dramatice, fie
„într-o formul@ clasic@“, presupun$nd: expozi]iune, conflict,
dezvoltarea intrigii, punct culminant }i deznod@m$nt, fie
„într-o formul@ modern@“, cu „inova]ii“ de ordin „topic“, ori
„eliptic“, sau „paraboloidal“ etc. (v. infra – subiect).
Dup@ „gr@m@ticienii“ moderni ai «Decameronului»,
fiecare „moment“ / „element“ al subiectului con]ine
„germenii“ oric@rei construc]ii / structuri narative. %n
construc]ia clasic@ a subiectului, desigur, epozi]iunea relev@
premisele minimal-inteligibile ale „start@rii narative“ –
unitatea spa]ial@ / „de loc“ }i cea temporal@, „^nf@]i}@rile
eroice“ etc. – p$n@ la „tangentarea“ conflictului, dup@
„eclatul“ conflictului vine dezvoltarea ac]ional@ ^n
„]es@tura / re]eaua-Kirchoff“ a intrigii, sus]in$nd „dialectica“
punctului culminant (ca „moment de maxim@ ^ncordare
ac]ional@“, de „incandescen]@ unic@“ a rela]iilor dintre
personaje etc.) }i „normalul“ deznod@m$nt „pe m@sur@“, cu
„tren@“, cu „suspans“, ori f@r@...
Constructivism
(cf. fr. constructivisme)
91
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Constructivismul este un curent de avangard@, ajuns la
apogeu în orizontul anului 1920, cu deosebite rezultate în
domeniul arhitecturii, al construc]iilor industriale, unde
respingea orice decorativism nemotivat din punct de vedere
func]ional, dar }i cu c$teva „primeniri“ în domeniul literaturii,
pun$nd accentul pe geometrizarea limbajului, pe concentrarea
subiectului prin „selec]ia localizatoare“ a elementelor
compozi]ionale, pe interferen]a dintre genuri / specii 6njc$t s@
surprind@ „ritmurile vremii“, „trepida]ia anotimpurilor“ etc.
%n literatura rom$n@, constructivismul a fost promovat
mai ^nt$i de Ion Vinea }i de gruparea de la revista
«Contimporanul» (Bucure}ti, 1923 – 1926 }i 1929 – 1931),
apoi de alte reviste interbelice: «Punct – revist@ de art@
constructivist@ interna]ional@» (director: Scarlat Callimachi),
«Reporter», «Revista Funda]iilor Regale» etc.
Context
(lat. contextus, „ansamblu, ^nl@n]uire, ]es@tur@, ^mbinare“; cf. fr.
contexte)
92
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
context de diagnostic (eviden]iind o anumit@ clas@ lexico-
gramatical@) etc.
Con]inut }i form@
(cf. fr. contenu / lat. forma)
95
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Cre}tinismul
(din cre}tin – < Christ / Iisus Hristos + suf. -in – + suf. -ism)
96
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
bucuriei }i a f@g@duin]elor; astfel, poarta de intrare în morala
cre}tin@ este libertatea harului, nu constr$ngerea legii }i a
pedepsei; credin]a este un act de ascultare în libertate, nu
observarea legii din supunere.» (ibid); (III) înv@]@tura despre
«cele trei legi» – formulat@ de dacorom$nul Maxim
M@rturisitorul (580 – 13 august 662) – gr@ie}te despre legea
«cea natural@, care îndeamn@ la o via]@ „ra]ional@“ prin
afinitatea }i solidaritatea fireasc@ între oameni, (despre legea)
cea scris@, care promoveaz@ egalitatea }i dreptatea între
oameni prin for]a dreptului }i frica de pedepse (}i despre legea)
harului, care ne înva]@ s@ iubim pe al]ii „în chip
dumnezeiesc“, adic@ s@ aplic@m altora iconomia pe care
Dumnezeu ne-a aplicat-o nou@» (BDTO, 235 / CPatr, 280 sq.); (IV)
dogma de la Niceea, din 325, stabile}te c@ FIUL ESTE DE-O
FIIN[~ {I CO-ETERN CU TAT~L; (V) Simbolul Credin]ei –
crezul sinoadelor de la Niceea (325) }i de la Constantinusa /
Constantinopol (381) – a fost considerat de Sinodul Ecumenic
de la Calcedon, din anul 451, drept cea mai autentic@ expresie
a credin]ei Bisericii Universale: «1. Cred / Credem într-Unul
Dumnezeu, Tat@l Atot]iitorul, F@c@torul Cerului }i al
P@m$ntului, al tuturor v@zutelor }i nev@zutelor. 2. {i într-
Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul N@scut,
care din Tat@l S-a n@scut mai înainte de to]i vecii; lumin@
din lumin@, Dumnezeu adev@rat din Dumnezeu adev@rat,
n@scut, nu f@cut, Cel de o fiin]@ cu Tat@l, prin Care toate s-
au f@cut; 3. Care pentru noi, oamenii, }i pentru a noastr@
m$ntuire, S-a pogor$t din ceruri }i S-a întrupat de la Duhul
Sf$nt }i din Maria Fecioara }i S-a f@cut om; 4. {i s-a
r@stignit pentru noi în zilele lui Pon]iu Pilat, }i a p@timit, }i
S-a îngropat; 5. {i a înviat a treia zi, dup@ Scripturi; 6. {i S-a
în@l]at la ceruri }i }ade de-a dreapta Tat@lui; 7. {i iar@}i va
s@ vin@, cu slav@, s@ judece viii }i mor]ii; a Sa împ@r@]ie
97
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
nu va avea sf$r}it; 8. {i întru Duhul Sf$nt, Domnul de-via]@-
F@c@torul, Care din Tat@l purcede; Cel ce împreun@ cu
Tat@l }i cu Fiul este închinat }i sl@vit, care a gr@it prin
prooroci; 9. {i într-una sf$nt@, sobornic@ }i apostolic@
Biseric@; 10. M@rturisesc un Botez întru iertarea p@catelor;
11. A}tept învierea mor]ilor; 12. {i via]a lumii ce va s@ vin@.
Amin.» (BDTO, 113).
Sinodul I Ecumenic de la Niceea }i arianismul. La Sinodul I
Ecumenic de la Niceea, convocat / patronat de ^mp@ratul
dacorom$n Constantin cel Mare, ^n anul 325, ivitu-s-a primul
cristal al dogmei Cre}tinismului, Simbolul Credin]ei, ^n opozi]ie }
i condamn$nd arianismul, curent religios puternic, al c@rui
nume provine de la Arie / Arius (aprox. 250 – 336), un preot
din Alexandria-Egipt («excomunicat ^n 318 de Alexandru,
episcop de Alexandria, pentru c@ afirmase c@ Hristos este
ierarhic inferior lui Dumnezeu-Tat@l»), care sus]inea:
«Cuv$ntul este, dup@ natur@, radical diferit de Tat@l }i
subordonat Acestuia. Tat@l }i Fiul au dou@ naturi diferite }i
separate. Tat@l este ve}nic, nu are ^nceput }i este necreat, pe
c$nd Fiul are un ^nceput, fiind creat mai t$rziu, de la Tat@l,
din ceea ce nu exist@, din nefiin]@. Tat@l a existat ^nainte de
Fiul. (...) dac@ Fiul ar fi f@r@ ^nceput, atunci ar fi fratele
Tat@lui, nu Fiul Acestuia.» (BDTO, 130).
Aceste principii ale Cre}tinismului s-au cristalizat ^n
mai bine de trei secole; «Iisus Hristos, din Nazaretul Galileii,
n@scut la ^nceputul erei de fa]@ }i r@stignit, potrivit
tradi]iei, ^n prim@vara anului 33, st@ ^n centrul religiei
cre}tine; via]a }i scurta lui apari]ie de Mesia sunt descrise de
Evanghelii.» (ECDrel, 99).
Cre}tinismul pelasgo-thraco-dacic / valahic, sau dacorom$nesc,
Biserica Ortodoxismului în Pelasgo-Thraco-Dacia / Dacorom$nia. Dup@
cum s-a mai relevat, marele popor al Pelasgilor, cel mai mare
din Europa, al doilea ca m@rime, din Eurasia – dup@ cum
98
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
confirm@ cercetarea istoriilor de la Herodot ^ncoace, nu a
disp@rut ^n neant; urma}ii de azi ai Pelasgilor – dup@ cum s-a
demonstrat }i prin lucrarea legilor lingvistice asupra
etnonimului – Pelasgi > Belaghi > Blachi > Vlahi (cf. TIR, I, 122 sq.) –
sunt Valahii / Vlahii (adic@ Dacorom$nii / Rom$nii – a}a cum au decis
imperiile, la 24 ianuarie 1859, s@ ne numim: nu Principatele / Statele
Unite ale Valahilor, ci Rom$nia, spre a nu se trezi con}tiin]a na]ional@
valahic@ }i setea de re-Unire }i de libertate, o astfel de putere valahic@ /
dacorom$neasc@ put$nd s@ pulverizeze imperiile de atunci }i de oric$nd
ale Europei). Revenind la Pelasgii acelei Old European
Civilization (M Gimbutas – Universitatea din California),
preciz@m c@, din punct de vedere religios, ei s-au divizat ^n
Dax / Daci („oameni sfin]i“), monotei}tii Zalmoxianismului, }i Thrax
(„^nchin@tori la idolii vechi ai Cogaionului, la draci“); de
altfel, aveau c$teva sute de nume, dup@ provinciile, sau
„]@rile de r$uri / mun]i“ ^n care erau a}eza]i – de la Alpi
c@tre Marea Baltic@, p$n@ pe Vistula }i Pripet, p@n@ la
Don / Volga, p$n@ la Marea Masage]iei }i Caucaz, p$n@ la
Marea Neagr@, ori la Marea de Marmara, la Marea
Thracic@ / Egee, la Marea Adriatic@ etc. –, numindu-se cam
tot a}a cum se numesc }i azi locuitorii Rom$niei: b@n@]eni
(„din [ara Banatului“), olteni (din [ara Alutuaniei / Olteniei),
munteni (din [ara Munteniei / Vl@siei), dobrogeni (din [ara
Dynogaetiei / Dobrogei, fosta provincie imperial-roman@
Sci]ia Mic@), moldoveni (din [ara Moldadava / Moldova),
bucovineni (din [ara Bucovinei), maramure}eni (din [ara
Maramure}ului), ardeleni (din Terra Aruteliensis / [ara
Ardealului), cri}eni (din Crissiana / [ara Cri}urilor), vlahi-de-
Istria (savan]ii le-au zis: istrorom$ni), vlahi / cu]ovlahi, sau
macedorom$ni / arm$ni, de Albania, Macedonia, Serbia,
Muntenegru, Bulgaria, Greci, Vlahi de Meglen-Grecia
(meglenorom$ni) etc. Str@inii au }tiut s@-i dezbine }i s@-i
^nrobeasc@, ^ncep$nd cu Imperiul Roman, continu$nd cu
99
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
imperiile Evului Mediu – Otoman / Turc, Austro-Ungar, Rus /
[arist, ori cu Imperiul Rusiei Comunist-sovietice din secolul al
XX-lea; nu este cazul vreunei ^mp@un@ri prin istorii cu
faptul c@ niciodat@, de la Imperiul Roman p$n@ la Imperiul
Sovietic din secolul al XX-lea, ^ntregul Valahimii /
Dacorom$nimii nu a putut fi st@p$nit numai de un imperiu, ci
numai prin unirea for]elor imperiilor; dureros este adev@rul
c@ la ora actual@ marele popor al Pelasgilor–Belaghilor /
Blachilor–Vlahilor a fost profund sf$rtecat de ro]ile din]ate ale
imperiilor ce s-au ^mbinat la Dun@re / Carpa]i, cum s-a mai
spus, a fost iremediabil zdren]uit / „forfecat“. Din orizontul
anului 1600 ^. H., de la monoteist-tetradic@ a
Zalmoxianismului, Pelasgo-Dacii, din ordinele Cavalerilor
Cogaionului / Zalmoxianismului, sau, cum le zic istoricii de
azi, Cavalerii Dun@reni / Danubieni, au impus ^n ^ntregul
bazin al Dun@rii, ^n ^ntreaga Peninsul@ Balcanic@ }i ^n
provincii / „]@ri“ din Anatolia – Bithinia, Frigia, Capadochia
(„capul“ / „cap@tul“ Daciei) etc. – noua religie. %n secolul I
al erei noastre, c$nd a ap@rut monoteismul triadic al
Cre}tinismului, Pelasgo-Dacii, av$nd peste un mileniu }i
jum@tate de credin]@ ^ntr-un singur Dumnezeu, ^naintea
tuturor celorlalte popoare, Pelasgo-Dacii, }tiind deja care era
fa]a nev@zut@ a scenariului misteric / ini]iatic al trimiterii ^n
cer a Solului prin aruncarea ^n trei suli]e („c@zut ^n
neverosimil“) au ^mbr@]i}at ^n mas@ noua religie
propov@duit@ la Dun@re de Sf$ntul Apostol Andrei – ce a
avut un succes extraordinar, f@c$ndu-l invidiat de ceilal]i
apostoli. Biserica Ortodoxismului din Pelasgo-Dacia / Valahia
– gra]ie Sf$ntului Andrei – are ob$r}ii apostolice, put$ndu-se
afirma – pe baza datelor istoric-arheologice – c@ Poporul
Pelasgo-Dacilor / Valahilor (dacorom$nilor) este primul popor
din lume trecut ^n mas@ (peste 75 / 80 la sut@) la Cre}tinism,
^nc@ din mileniul I d. H. Primele temelii ale Cre}tinismului
100
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
^n Dacia / Dacorom$nia au fost puse ^ntre-adev@r prin
Sf$ntul Apostol Andrei, ^ntre anii 34 }i 47 d. H. (aprox.) }i
prin Sf$ntul Apostol Pavel, ^n anii 53 – 54 d. H. }i 57 – 58 d.
H. Sf$ntul Apostol Andrei a propov@duit Cre}tinismul,
%nv@]@turile / Evanghelia lui Iisus Hristos, ^n limba pelasgo-
thraco-dac@ / valah@ (dacorom$n@), limba vorbit@ de cel
mai mare popor al Europei de atunci, limb@ pe care }i-a
^nsu}it-o probabil ^n Pont, ^n Bithinia – provincii unde, ^n
acel secol, vorbitori de pelasgo-thraco-dac@ erau peste 50 la
sut@ –, ori ^n localitatea din Thracia, Byzantion, unde a stat
ceva mai mult@ vreme, poate ^ntregul an 34 d. H., studiind
psihologia zalmoxienilor }i stabilindu-}i strategia misionar@.
Dintre apostoli, a avut cel mai mare / rapid succes, din mai
multe motive: a) propov@duia monoteismul Cre}tinismului unui
popor ce cunoscuse mai bine de un mileniu }i jum@tate
monoteism al Zalmoxianismului; b) Mesagerul Celest / Solul –
aruncat „tot ^n al cincilea an ^n trei suli]e / ]@pi“ dup@ un
complex, misteric / ini]iatic scenariu – era mai simplu de
substituit cu Iisus Hristos, r@stignitul / pironitul pe cruce,
dec$t droaia de zeit@]i de la celelalte popoare (cum, de pild@,
micul popor al Elinilor / Grecilor, ce rezistase sute de ani }i ^n
fa]a Zalmoxianismului); c) Zalmoxianismului este
asem@n@toare cu a Cre}tinismului; d) ^ntr-un timp relativ
scurt, Sf$ntul Apostol Andrei – fa]@ de ceea ce f@cuser@ to]i
ceilal]i apostoli la un loc (}i de aici, o anume „t@cere“ /
„invidie“ ^n jurul operei sale misionare) – a reu}it s@
converteasc@ de la Zalmoxianism la Cre}tinism sute de mii de
Pelasgo-Daci / Valahi (Dacorom$ni-arhaici), ^ndeosebi, din
localit@]ile situate ^n Valea Dun@rii de Jos / Mijloc (cf. CDCD,
64 sqq.), fapt privit cu deosebit interes de Roma, c@ci ducea la
sl@birea autorit@]ii Cogaionului / Sarmizegetusei ^n
respectiva arie a Daciei, f@c$nd-o mai u}or de cucerit de
101
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
c@tre Imperiul Roman; ^n aceast@ perioad@, grupurile de
cre}tini din Ierusalim }i din Galileea nu dep@}eau – la un loc
– c$teva mii; de la Dun@rea de Mijloc, traseul misionar al
Sf$ntului Apostol Andrei a luat-o spre sud, pe v@ile
Moravei }i Vardarului, p$n@ la Tesalonic-Macedonia;
autorit@]ile imperial-romane au permis r@sp$ndirea
Cre}tinismului de c@tre Sf$ntul Apostol Andrei chiar }i
printre Pelasgo-Thraco-Dacii / Valahii (majoritari atunci) din
Macedonia, Tesalia }i Epir, provincii deja cucerite / integrate
^n Imperiul Roman; interesul Romei era de a diminua astfel
spiritul r@zboinic al autohtonilor zalmoxieni; ^n orizontul
anului 47 d. H., c$nd Sf$ntul Apostol Andrei a trecut de pe
p@m$ntul Pelasgo-Daco-Thracilor, peste Golful Corint, pe
p@m$ntul Grecilor, Roma (la cererea Atenei) a reac]ionat
prompt }i a permis arestarea propov@duitorului
Cre}tinismului ^n localitatea Patras (Patrai-Grecia), fiind
r@stignit pe o cruce ^n form@ de X (care-i poart@ }i ast@zi
numele – Crucea Sf$ntului Andrei – ^n „^n limbajul universal-
rutier“).
Pe acest traseu al propag@rii Cre}tinismului de c@tre
Sf$ntul Apostol Andrei ^n Pelasgo-Daco-Thracia, sau, mai
bine-zis, Valahia / Dacorom$nia: a) poporul Pelasgo-Daco-
Thrac / Valah (Dacorom$n) a dat cei mai mul]i martiri ai
Cre}tinismului (raport$nd la istoriile tuturor celorlalte popoare
cre}tine); b) Valahia / Dacorom$nia a ridicat ^n istoria
Cre}tinismului – de la ^mp@ratul Constantin cel Mare
^ncep$nd – salba de episcopii (pe ]@rmul M@rii Getice /
Negre din provinciile Thracia, Moesia, Moldadava): Bizan]
(Byzantion / Constantinusa-Constantinopol – azi, Istambul-
Turcia), Marcianopolis (Devnya-Bulgaria), Odessus (Varna-
Bulgaria), Callatiani / Callatis (Mangalia-Rom$nia), Tomis
(Constan]a-Rom$nia), Histria (Istria-Rom$nia), Ibida
(Rom$nia), Salmiria / Halmyris (Rom$nia), Tyras (la Golful
102
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Nistrului, Moldova), Olbia (la Golful Bugului, Ucraina); de pe
valea Dun@rii }i de pe v@ile afluen]ilor danubieni:
Noviodunum (Isaccea-Rom$nia), Niculi]el (Rom$nia),
Dynogaetia / Dinoge]ia (Garv@n-Rom$nia), Barbo}i
(Rom$nia), C$nde}ti-Museua / Buz@u (Rom$nia), Troesmia
(Igli]a-Rom$nia), Luciu (Rom$nia), Ulmetum (Pantelimon-
Rom$nia), Axiopa (Rom$nia), Basarabi (Rom$nia), Tropaeum
Traiani (Adamclisi-Rom$nia), Durostorum (Silistra-Bulgaria),
Appiaria (Riahovo-Bulgaria), Sexanta Prista (Russe-Bulgaria),
Olteni (Rom$nia), Novae (Svi}tov-Bulgaria), Sucidava (Celei-
Rom$nia), Romula (Re}ca-Rom$nia), Ratiaria (Arcer-
Bulgaria), Bononia (Vidin-Bulgaria), Aquae (Negotin-Serbia),
Remesiana (azi, Bela Palanka, ^n Serbia), Drobeta (Drobeta-
Turnu Severin, Rom$nia), Ad Mediam (Mehadia-Rom$nia),
Arcidava (V@r@dia-Rom$nia), Viminacium (Costola]-
Serbia), Margum (Dobrovi]a-Serbia), Morisena (Cenad-
Rom$nia), Singidunum (Belgrad-Serbia), Naissus (Ni}-Serbia)
etc.
Sf$ntul Apostol Pavel, ^n anii 53 }i 54 d. H., a f@cut o
c@l@torie misionar@ ^n Thracia (^n insula Samothrace) }i ^n
Macedonia (la Neapol, Filipi, Amfipoli, Apolonia, Tesalonic,
Bereea); o nou@ c@l@torie misionar@ a ^ntreprins ^n anii 57
}i 58 d. H., ^n Macedonia }i ^n Sigynia / Illyria.
Cre}tinism Cosmic
Prin Cre}tinism Cosmic este desemnat@ o dimensiune
pelasgo-thraco-dacic@ / valahic@ (dacorom$neasc@) a
existen]ei, rezultat@ din „difrac]ia“ Zalmoxianismului prin
„prisma“ Cre}tinismului, în cele dou@ milenii de c$nd
pelasgo-dacii / valahii (dacorom$nii / rom$nii) au trecut la
noua religie – încep$nd cu propov@duirea Apostolului Andrei
la Marea Getic@ / Neagr@ (pe ]@rmul balcanic }i
103
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
dun@reano-nistrean), continu$nd pe Valea Dun@rii de Jos }i
la pelasgo-balcanicii dinspre Marea Adriatic@, p$n@ în
Tessalia –, substituind Mesagerul Celest (Solul la Dumnezeul
de Cogaion / Sarmizegetusa), „lansat din cele trei suli]e“, cu
Iisus Hristos r@stignit pe cruce.
De}i Mircea Eliade e ^ncercat de „misiunea de a
deturna“ cercetarea Zalmoxianismului cu aser]iunea – din
lucrarea De la Zalmoxis la Genghis-Han (publicat@ la Paris, ^n
1970) – potrivit c@reia «ar fi zadarnic s@ c@ut@m
eventualele urme ale lui Zalmoxis ^n folclorul rom$nesc,
pentru c@ al s@u cult nu era de structur@ specific rural@, }i
mai ales pentru c@ se preta, mai mult dec$t oricare alte
divinit@]i p@g$ne, la o cre}tinare aproape total@» (EDZG, 81),
refuz$nd s@ releve metamorfoza Zalmoxianismului ^n
Cre}tinism Cosmic, peste c$teva zeci de pagini, abord$nd
balada «Miori]a» / «Pe-o Gur@ de Rai», unde este „furat“ de
perceperea zalmoxian@ a unui univers transfigurat –
Dumnezeul Cogaionului / Daciei fiind sacrul ^ntreg cosmic din
care suntem parte –, uit@ }i se contrazice: «%n Miori]a
^ntregul univers este transfigurat. Suntem introdu}i ^ntr-un
cosmos liturgic, ^n care se s@v$r}esc Mistere (^n sensul
religios al acestui termen). Lumea se reveleaz@ „sacr@“, cu
toate c@ sacralitatea aceasta nu pare, la prima vedere, de
structur@ cre}tin@. Dup@ cum au ar@tat analizele
precedente, concepte specific cre}tine nu sunt atestate ^n
Miori]a. Nu exist@ dec$t episodul b@tr$nei mame
c@ut$ndu-}i fiul, care aminte}te de alte piese folclorice
vorbind despre peregrin@rile Fecioarei ^n c@utarea lui Iisus.
Dar chiar ^n folclorul religios rom$nesc Cre}tinismul nu este
cel al bisericii. Una din caracteristicile Cre}tinismului ]
@r@nesc al rom$nilor }i al Europei orientale este prezen]a a
numeroase elemente religioase „p@g$ne“, arhaice, c$teodat@
abia cre}tinizate. Este vorba de o nou@ crea]ie religioas@,
104
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
proprie sud-estului european, pe care noi am numi-o
„Cre}tinism Cosmic“, pentru c@, pe de o parte, ea
proiecteaz@ misterul cristologic asupra naturii ^ntregi, iar pe
de alt@ parte, neglijeaz@ elementele istorice ale
Cre}tinismului, insist$nd, dimpotriv@, asupra dimensiunii
liturgice a existen]ei omului ^n lume.» (EDZG, 246). Este
„unicitatea“ unei st@ri de lucruri datorat@ religiei monoteiste
a Zalmoxianismului, datorat@ tocmai propag@rii dogmei
acesteia ^n foarte ad$ncul suflet al maselor populare, ^n foarte
ad$ncul con}tiin]elor individuale, prin acele }coli zlmoxiene
ale „oralit@]ii culte“ – care l-au impresionat (de la dacii-
agat$r}i) chiar }i pe Aristotel (cf. «Problemata», XIX); tocmai acest
Cre}tinism Cosmic derivat din Zalmoxianism proiecteaz@ –
dinspre misterul Solului trimis la Dumnezeul Cogaionului /
Sarmizegetusei – }i „misterul cristologic asupra naturii
^ntregi“, totul relev$ndu-se ^ntr-o inconfundabil@ dimensiune
litugic-zalmoxian@ a existen]ei pelasgo-dacului / valahului
(dacorom$nului / rom$nului) ^n lume.
Critic@ de text
Prin critic@ de text este desemnat@ o disciplin@
filologic@, bine articulat@ dincoace de orizonturile
Rena}terii, av$nd în obiectiv examinarea aprofundat@ a
manuscriselor, spre a se restabili „forma originar@“ a unei
lucr@ri, spre a se tip@ri / retip@ri f@r@ erorile datorate
„}colilor de copi}ti“, ori cenzur@rilor, din vremuri evmezice
etc., sau, dup@ inventarea tiparului, datorate }i unor editori
gr@bi]i de vitregiile istoriilor.
Critic@ literar@
(cf. fr. critique < lat. criticus < gr. kritikos, „^n stare de a judeca / decide“)
105
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Critica literar@ este o disciplin@ care are în obiectiv
lucrarea beletristic@, pe care „o analizeaz@, o comenteaz@, o
caracterizeaz@ }i o valorific@“ din unghiul / unghiurile
esteticii, evident, în str$ns@ rela]ie cu teoria }i cu istoria
literar@, în func]ie de coordonatele locului ivirii sale într-un
sistem de rela]ii cu alte opere ale aceluia}i autor, ale altor
autori interni / externi, ale unui curent, ale unei epoci, ori ale
unor curente }i epoci, inten]ionalitatea actului av$nd o
fundamentare axiologic@ }i antropologic@ totodat@.
Cronic@
(lat. chronica)
106
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
«construc]ia, adic@ riscul }i e}ecul, nelini}tea }i aventura»,
prin poten]area / sporirea misterului, în vreme ce al doilea
concept (cunoa}terea paradisiac@) – dup@ cum suntem
încredin]a]i de filosof tot în «Trilogia cunoa}terii» – înseamn@
tipul de logic@ prin care «se statornicesc pozi]iile lini}titoare,
momentele de stabilitate, permanen]a vegetativ@ }i
orizonturile, care nu îndeamn@ dincolo de ele înse}i, ale
spiritului cunosc@tor».
Curent literar
(cf. fr. courant littéraire)
109
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
pe linia Zürich–Paris / Fran]a – un curent ce ^}i arat@ ca o
medalie cea de-a doua fa]@, numit@ suprarealism.
%nt$iul dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti – G$rceni. „Prima
atitudine“ avangardist-dadaist@ de lirism programatic-
desolemnizat într-un limbaj sfid$nd normele sintactico-topice
se ive}te în Rom$nia, între anii 1912 }i 1915, fiind rodul
colabor@rii tinerilor poe]i, Ion Vinea (1895 – 1964) }i Tristan
Tzara (n. Moine}ti-Rom$nia, 1896 – m. 1963, Paris).
%ntr-o „faz@ de recunoa}tere“, din anul 1912, spiritul
avangardist al foarte tinerilor poe]i din Bucure}ti, Ion Vinea (Ion
Iovanachi) }i Tristan Tzara (Samyro / Samuel Rosenstock), se
^ncearc@ ^n elaborarea / redactarea }i tip@rirea revistei
Simbolul; sunt ^ncuraja]i / sprijini]i }i de prietenul lor, pictorul /
graficianul Marcel Iancu (descoperitorul „pictopoeziei“ ce
asigur@ „partea grafic@“ }i – ca „bancher al revistei“ –,
«fondurile necesare tip@ririi», deoarece «avea p@rin]i boga]i»
– CrohL, II, 366). Cei trei fac impresie foarte bun@ elitei poeziei
parnasiano-simboliste din Rom$nia acelui anotimp, de vreme
ce la Simbolul colaboreaz@ mai toat@ „floarea cea vestit@“ a
poeziei noi: Macedonski, Ion Minulescu, Iuliu Cezar S@vescu,
Adrian Maniu, Al. T. Stamatiad, Emil Isac, N. Davidescu,
Eugen {tef@nescu-Est }. a.; nu este exclus@, ^n aceast@
perioad@ de c@utare a deosebi]ilor colaboratori pentru
Simbolul, cunoa}terea lui Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-
Buz@u: 1883 – 1923), „precursorul avangardismului /
absurdului“, judec@tor / grefier la %nalta Curte de Casa]ie,
chiar din 1912 (cf. CPes, 39). La Simbolul, dup@ cum certific@ }i
Ov. S. Crohm@lniceanu, pe t$n@rul poet Tristan Tzara
(Samyro – numele real al poetului este Samuel Rosenstock) ^l
afl@m «d$nd iama prin toat@ recuzita simbolismului» (CrohL, II,
366). Poemele publicate ^n revista Simbolul (1912) de Tristan
Tzara (alias Samuel Rosenstock), sub pseudonimul Samyro,
stau sub pecetea c@ut@rilor unui drum propriu; dup@ cum
110
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
observ@ criticul literar Eugen Simion, «adolescentul din 1912
reintroduce simbolurile curente (sicriul ca mesager al mor]ii,
marea ^ndep@rtat@, c@l@torul care ^nainteaz@ pe r$ul vie]ii
^n c@utarea marilor enigme }i a elanurilor albe, eternul }i
durerosul mai departe) ^ntr-o schem@ simbolist@ }i ea
previzibil@ (Pe r$ul vie]ii); se remarc@, aici, f@r@ dificultate,
ecouri din poemele lui Baudelaire insuficient asimilate; C$ntec
(publicat ^n Simbolul, ca }i Poveste }i Dans de fee) aduce imaginea
Timpului care pl$nge ^n caden]@ la fereastra iubitei }i a amorului
alb care moare; nu este uitat simbolul cifrei trei care vine de la
Minulescu...» (SPT, 7 sq.). Cu poeme pu]in mai ^ndr@zne]e dec$t
ale „colegului de redac]ie“ se ^nf@]i}eaz@ – ^n revista
Simbolul – Ion Vinea (ce le semneaz@ cu numele real: I.
Iovanachi). %ntr-un Sonet – publicat ^n Simbolul, nr. 2 / 15
noiembrie 1912, p. 10 (cf. VOp, I, 494): Suprem@ floare-a toamnii-
nt$rziate, / R@sare-n nesf$r}iri p@litul soare, / {i tainic, ca-n chilii de
închisoare, / P@trunde-ncet prin neguri sf$}iate. // S-a}terne-n larguri
palida-i ninsoare / {i-n calmul blond de raze-mpr@}tiate / Miresme de
corole re-nviate / Plutesc, }i iar@ vin s@ ne-mpresoare. // Ca un sur$s pe
buzele de moart@ / Senin@t@]i de zile ce dispar, / Apuse veri, azuru-n
unda-i poart@. // {i ochii tri}ti ne urm@resc himera / Privesc spre cer, la
norii cari par / Galere roze-n drum c@tre Cythera . (VOp, I, 127) –, criticul
literar {erban Cioculescu constat@ o «melancolie u}or
conven]ional@, fluen]@ melodioas@, st@p$nirea precoce a
me}te}ugului ce caracterizeaz@ aceste versuri de ^ncep@tor
abil» (CAlc, 25). %n aceea}i manier@ „aproape clasic@“ sunt:
sonetul Lewdness (engl. „desfr$u“ / „destr@b@lare“,
„prostitu]ie“), publicat ^n Simbolul, nr. 3 / 1 decembrie 1912, p.
49, cu titlul schimbat ^n Lowness („abjec]ie“) – potrivit textului
dactilografiat din volumul de versuri preg@tit ^n 1956 pentru
tipar –, sonet ^n al c@rui vers final parc@ reverbereaz@
avangardist Un sfinx lasciv îmbr@]i}$nd Pustia... (VOp, I, 495), poezia
Mare (despre care {erban Cioculescu ne spune c@ are versuri
111
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
«saturate de vocabularul roman]elor minulesciene» – ibid.–,
^ns@, ^n cazul lui Vinea, ^nr$urirea minulescian@ nu devine
ca la Tristan Tzara «^nr$urire-obsesie») etc. Analiza poeziilor
publicate de Ion Vinea }i Tristan Tzara ^n prima lor revist@,
Simbolul, din 1912, dovede}te la ambii aleasa ^nsu}ire a marii
lec]ii de poezie (parnasiano-simbolist@) din acel anotimp liric.
Desigur, „munca redac]ional@“ de la Simbolul ^i „obose}te“ pe
tinerii poe]i / pictopoe]i, determin$ndu-i s@ renun]e la
asemenea eforturi pentru o vreme „de ^ntremare“.
Dar Ion Vinea }i Tristan Tzara, cei doi tineri redactori-
poe]i bucure}teni de la Simbolul, din 1912, ^n febrilele vacan]e
„de ^ntremare liric@“ pretrecute la mo}ia din G$rceni-Vaslui,
^ntre anii 1913 }i 1915, ^}i elaboreaz@ strategia avangardist-
dadaist@, concretiz$nd-o ^ntr-o serie de poeme; tot la G$rceni,
Ion Vinea ^i g@se}te prietenului-poet de la Simbolul, Samyro,
alias Samuel Rosenstock, noul pseudonim: Tzara; prenumele
Tristan }i-l pune singur; Ion Vinea m@rturise}te ^n acest sens:
«Pseudonimul de Tzara i l-am g@sit eu, ^n 1915, ^ntr-o var@
petrecut@ la G$rceni (Vaslui). La numele de Tristan a ]inut
mor]i}, ceea ce i-a atras infamul calambur Triste-#ne» (VOp, I,
501). C$t lucraser@ ^n 1912, ^n redac]ia de la Simbolul, tinerii
Tristan Tzara }i Ion Vinea, „obosi]i“ de exigen]ele
colaboratorilor de elit@ (supra), dar }i de elaborarea propriilor
poezii (la Vinea, }i ^n forma fix@ a sonetului), simt imperios
„absoluta libertate a poeziei / artei“, care s@ nu respecte vreun
„canon“, „vreo norm@ / regul@“; ^n c@ut@rile lor ^n acest
sens, mai ales cele din vacan]ele din 1913 – 1915, petrecute la
G$rceni-Vaslui, Ion Vinea }i Tristan Tzara inventeaz@ }i
„jocul de-a poezia“ – ca ^n „manifestul“ de peste c$]iva ani:
Lua]i un ziar. / Lua]i ni}te foarfeci. / Alege]i în ziar un articol care s@
aib@ lungimea pe / care dori]i s-o da]i poeziei dumneavoastr@. /
Decupa]i articolul. Decupa]i de asemenea, cu grij@, fiecare cuv$nt ce
intr@ în / alc@tuirea articolului }i pune]i toate cuvintele într-o / pung@. /
Agita]i înceti}or. / Scoate]i cuvintele, unul dup@ altul, dispun$ndu-le / în
112
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ordinea în care le ve]i extrage. / Copia]i-le con}tiincios. / Poezia v@ va
sem@na. / Iat@-v@ un scriitor deosebit de original }i înzestrat cu o /
înc$nt@toare sensibilitate... –, „joc“ prin care cuvintele pot intra
^ntr-o nuntire f@r@ frontiere. „Descoperirea“ pe care o fac
ambii poe]i la G$rceni-Vaslui, noua lor poietic@ / poetic@
avangardist-dadaist@, se concretizeaz@ ^n produc]iile lor
lirice dat$nd dintre anii 1913 }i 1915; la Tristan Tzara, este vorba
despre poemele: Chemare (datat: «P@durea G$rceni, 1913» –
TzPrim, 43), %nsereaz@ (datat: «1913, Mangalia» – TzPrim, 28), La
marginea ora}ului (datat: «1913» – TzPrim, 30), Glas (datat:
«Bucure}ti, 1914» – TzPrim, 23), *** Povestesc gr@dinii... (datat:
«1914» – TzPrim, 26), Furtuna }i c$ntecul dezertorului, I, II (poem datat:
«1914» – TzPrim, 12; prima parte a poemului este publicat@ ^n
Chemarea, nr. 2 / 11 octombrie 1915; partea a II-a, ^n Azi, anul
III, 4 octombrie 1934), %ndoieli (datat: «1914 – 1915» – TzPrim,
38), Vino cu mine la ]ar@ (poem datat: «G$rceni, 1915» – TzPrim, 15),
C$ntec de r@zboi (datat: «1915» – TzPrim, 18), Veri}oar@, fat@ de
pension (publicat ^n Noua revist@ rom$n@, vol. XVIII, 11 / 21 –
28 iunie 1915), Vacan]@ în provincie (publicat ^n Chemarea, nr. 1 /
4 octombrie 1915) }i Duminec@ (datat: «1915» – TzPrim, 33); la Ion
Vinea, avem ^n obiectivul cercet@rii noastre poeziile: Eternitate
(«publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» –
VOp, I, 497), Fantezie («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1597 / 30
iunie 1914, p. 1» – VOp, I, 498), C$ntec de noapte («publicat@ ^n
Seara, anul IV, nr. 1639 / 11 august 1914, p. 3» – VOp, I, 499),
Capitol («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1639 / 11 august
1914, p. 1» – VOp, I, 500), Un c@scat în amurg («publicat@ ^n
Cronica, anul I, nr. 27 / 16 august 1915, p. 531» – VOp, I, 501),
Soliloc («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 29 / 30 august 1915, p.
569» – VOp, I, 501), Septembrie («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr.
34 / 4 octombrie 1915, p. 540» – VOp, I, 502), Parada plec@rii
(«publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 35 / 11 octombrie 1915, p.
113
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
684» – VOp, I, 504) }i Stelele («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 39 /
8 noiembrie 1915, p. 762» – VOp, I, 506).
A}adar, ^n vara anului 1915, cei doi tineri poe]i
avangardi}ti-dadai}ti, Samuel Rosenstock – „botezat“ de Ion
Vinea, cu numele de Tristan Tzara – }i „na}ul“ revin de la
G$rceni-Vaslui, ^n Bucure}ti, hot@r$]i s@ intre ^n „panoul
central al Poeziei“. Ion Vinea }i Tristan Tzara se
^ncr$nceneaz@ ^n credin]a c@ „jocul cuvintelor“ descoperit
de ei poate fi decretat drept principiu poetic / estetic; cei doi se
^ncordeaz@ din nou }i scot ^n Bucure}ti, la 4 octombrie 1915,
primul num@r al unei noi «reviste literare }i politice»,
s@pt@m$nalul Chemarea, prin care s@-}i lanseze propriile
teorii estetice }i produc]iile lor lirice, „antiparnasiene“ /
„antisimboliste“. Primul num@r al revistei Chemarea «se
deschide cu un Avertisment incendiar semnat de Ion Vinea, în care
se proclam@ „abandonarea tuturor dogmelor }i anchilozelor“ }i legiferarea
r@zvr@tirii „împotriva presei, b$lci de surle }i trompete, }i a cititorilor,
mas@ amorf@ }i brut@ de victime oneste }i incon}tiente“.» (HDic, 76).
Este de fapt primul manifest avangardist-dadaist. Al@turi de
Avertismentul incendiar al lui Ion Vinea este publicat@ }i poezia
Vacan]@ în provincie de Tristan Tzara: Pe cer p@s@rile nemi}cate /
Ca urmele ce las@ mu}tele / Stau de vorb@ servitori în pragul grajdului /
{i-au înflorit pe c@rare r@m@}i]ele dobitoacelor. // Trece pe strad@
domnul în negru cu feti]a / Bucuria cer}etorilor la înserare / Dar am
acas@ un Polichinelle cu clopo]ei / S@-mi distreze întristarea c$nd m@
în}eli // Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru / Amintire cu
miros de farmacie curat@ / Spune-mi, servitoare b@tr$n@, ce era odat@
ca niciodat@, / {i tu veri}oar@ cheam@-mi aten]ia c$nd o s@-mi c$nte
cucul // S@ ne cobor$m în r$pa / Care-i Dumnezeu c$nd casc@ / S@ ne
oglindim în lacul / Cu m@t@suri verzi de broasc@ // S@ fim s@raci la
întoarcere / {i s@ batem la u}a str@inului / Cu ciocul p@s@rilor în coaj@
de prim@veri / Sau s@ nu mai mergem nic@ieri / Doliu alb la fecioara
vecinului. (TzPrim, 7 sq. / cf. HDic, 76). Dup@ cum bine observa criticul
Eugen Simion, t$n@rul poet de Bucure}ti, din orizontul anului
1915, Tristan Tzara, «umile}te subiectele reputat lirice,
114
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
solemne, misterioase prin compara]ii de o banalitate studiat@;
o r$p@ este ceva ce seam@n@ cu Dumnezeu c$nd casc@; sufletul
este un zidar care se întoarce de la lucru (...), amintirea are miros de
farmacie curat@...» (SPT, 9); mai sunt evidente: „bruiajele“ sintaxei
/ topicii, „bifurcarea“ complementului circumstan]ial de loc
(s@ batem: 1. „la u}a str@inului“; 2. „^n coaj@ de
prim@veri“) ^ntru „glisarea“ eroului liric aidoma lui F@t-
Frumos „la r@scruce“; „dinamitarea morfologiei basmului
rom$nesc, dispersarea mitemelor ^n „toate“ punctele cardinale
ale textului (B@tr$na din basm ce d@ sfatul ^ntru biruin]@ lui
F@t-Frumos devine „servitoare b@tr$n@“ interogat@ asupra
„existen]ei timpului mitic“; Omul Negru din desc$ntecele
rom$ne}ti este substituit cu domnul negru cu feti]a, „spurcarea
cerului“, p@s@rile cu plisc de fier... etc.) pentru a da verosimilitate
„}antierului“ din care se ^ntoarce „sufletul-zidar“ ^n numele
amintirii „cu miros de farmacie“ (aluzie la „hot@r$rea-i
demiurgic@“ de a face „curat ca la farmacie“ ^n spa]iul
poeziei), „}ocarea receptorului“ prin „profanare“ / „spurcare“
(cerul cu p@s@ri fixe ca excremetele mu}telor; “^nflorirea
baligilor pe c@rare“; lac – broasc@ etc.), „puterea /
capacitatea de dic]ionar“ ^ntru „sem@narea“ cuvintelor ^n aria
textului – rezultat al metodei „decup@rii vocabulelor“ cu
foarfecele dintr-un articol de ziar („forfecarea cotidianului“)
etc. %n al doilea num@r al revistei Chemarea, Tristan Tzara
^ncredin]eaz@ luminii tiparului }i poemul Furtuna }i c$ntecul
dezertorului; din volumul Primele poeme ale lui Tristan Tzara }i
Insurec]ia de la Zürich..., ^ngrijit de Sa}a Pan@, afl@m c@
poemul dateaz@ din anul 1914: A plesnit lumina din obuze / {i a
cr@pat fulger în m$na noastr@... // (...) // Gerul: oasele f@r$m@, carnea
m@n$nc@ / Noi l@s@m inima s@ pl$ng@. // De ce alunec@m de-a
lungul muntelui spintecat ? / Zbier$nd }i-a desc@tu}at furtuna, leii... //
(...) // E at$t întuneric, c@ numai vorbele-s lumin@. // (...) // Rup granate
vinete buc@]i de cer încle}tate în scuturi, / Mu}c@ ghea]a norilor }i se
115
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
pr@v@lesc table de o]el în brum@ / Pomii se ml@die cum corabia de
funii / Smulg lilieci petale albe de pe romani]a lunii. / V$ntul îi azv$rle }i
sf$}ie. / Numai mie noaptea nu-i frumoas@, / Numai mie. // C$ntecul oprit
g$nd: gerul oasele f@r$m@ carnea m@n$nc@ / Las@ inima s@ pl$ng@.
(TzPrim, 9 sqq.). Penultimul stih, C$ntecul oprit g$nd: oasele f@r$m@
carnea m$n@nc@, pune ^n eviden]@ metoda dadaist@ a
confec]ion@rii versului prin „forfecarea“ articolului de ziar,
urmat@ de decuparea cuvintelor, de v$r$rea lor ^n pung@ (nu
^n p@l@rie, spre a evita ispita citirii lor }i „select@rii“
^nainte de a le „extrage), apoi de u}oara agitare a pungii, de
scoaterea cuvintelor din pung@ }i de dispunerea lor ^n ordinea
extragerii. Poetul nu se mai deranjeaz@ cu pusul conjunc]iilor
coordonatoare / subordonatoare ^n fraz@ („...f@r$m@ }i
carnea m@n$nc@“), ori cu verbul auxiliar, cu timpul perfect
compus („c$ntecul a oprit g$ndul“), l@s$nd cuvintele „^n
topica“, ^n „forma“ extragerii din pung@: C$ntecul oprit g$nd:
gerul oasele f@r$m@ carnea m$n@nc@... Aceea}i re]et@
avangardist-dadaist@, descoperit@ de ambii poe]i la G$rceni-
Vaslui, o g@sim }i ^n poemul lui Ion Vinea, Un c@scat în amurg,
scris ^n vara anului 1913, dar publicat ^n Cronica, din 16
august 1915 (supra); ^n acest poem, Ion Vinea elogiaz@
misteriosul relief de G$rceni-Vaslui, cu un d$mb pe care
«Dumnezeu a jucat table / }i a sc@pat G$rcenii, zaruri cu
geamul rotund», ori misterioasa p@dure de G$rceni,
«nervoas@ ca o herghelie», p@dure ^n care }i Tristan Tzara
scrie poemul Chemare (TzPrim, 41 – 43); dar Ion Vinea, cu un „plus
de rafinament“ – pe care i-l d@ faptul c@ este mai mare cu un
an }i o zi dec$t prietenul s@u, Tristan Tzara –, valorific@ mai
bine resursele sinestezice (ale cuvintelor din articolele de ziar /
dic]ionar „trase cu penseta din pung@“), p@str$nd, unde este
absolut necesar, }i conjunc]iile, surprinz$nd nu un Dumnezeu
care casc@ gura-r$p@ (cf. Vacan]@ în provincie de Tristan Tzara),
ci un Dumnezeu ce joac@ table (inspira]ia av$nd aceea}i surs@
din care sa ivit }i la Tristan Tzara, ^n poemul Vino cu mine la ]
116
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ar@, compara]ia «o s@ juc@m }ah ca doi farmaci}ti
b@tr$ni»), un Dumnezeu neatent la aruncatul zarurilor etc.: A
t@cut p@durea nervoas@ ca o herghelie; p$ntecul ei, / valea mat@ }i
rotund@, în bruma dealurilor: femeie goal@ între perne moi. / Clo}c@
supranatural@, seara închide aripi de nori pe ou@le / s@te}ti – }i pe un
d$mb din fund Dumnezeu a jucat table / }i a sc@pat G$rcenii, zaruri cu
geamul rotund. / ...De o s@pt@m$n@ nici un factor po}tal n-a mai sunat
din corn, c@lare / în schimb, iat@ un pop@-negru c@l@re}te cu
picioarele în }osea / iat@ dep@rtarea muge }i s-a}terne pe o ciread@ /
iat@ v$ntul se înham@ cu t@l@ngi mo}tenite din tat@ în fiu / iat@... / nu
mai }tiu, pesemne e t$rziu, / c@ci luce}te s@r@cia-n lumini]e la ferestre
mici ca ni}te iconi]e / c@ci gospod@riile cerului s-au închis / sfin]ii }i-au
lep@dat pe nori nestinse pipele }i s-au culcat cu nevestele / c@ci turme
biblice }i plictisite urc@, urc@, urc@, urc@ pe / c@rare }i pocnesc bice,
h@is-ceà }i vorbe murdare. (VOp, I, 134). Ion Vinea a p@strat ^n taina
laboratorului s@u din Bucure}ti „comoara poeziei avangardist-
dadaiste“ descoperit@ cu prietenul s@u la G$rceni-Vaslui;
Tristan Tzara „a v$ndut-o“ la Zürih-Elve]ia, ^n schimbul
celebrit@]ii numelui s@u.
Al doilea dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti – Zürich / Paris.
Dup@ cum se }tie, ^n 1916, Rom$nia intr@ ^n primul r@zboi
mondial. Neexpun$ndu-se pericolului bombardamentelor,
Tristan Tzara, prin ianuarie 1916, p@r@se}te Bucure}tiul }i se
^ndreapt@ spre Elve]ia, ]ara „ocolit@“ de taifunurile primei
conflagra]ii mondiale, stabilindu-se la Zürich pentru o vreme
^n care numele ^i este sortit rapidei celebrit@]i europene /
universale. Fire}te, t$n@rul Tristan Tzara duce cu el din
Bucure}ti-Rom$nia, la Zürich-Elve]ia, }i „noua estetic@
avangardist-dadaist@“ elaborat@ (la G$rceni-Vaslui }i
Bucure}ti) cu prietenul s@u, Ion Vinea, c$t }i „tezaurul s@u“
de nou@ poezie, lans$ndu-le pe „pia]a artelor“ din noua-i
re}edin]@, estetic@ }i poezie ce }ocheaz@, ce devin mod@ /
curent, ce cap@t@ de-acum numele de mi}care dadaist@, de
dadaism. Estetica / mi}carea avangardist-dadaist@ porne}te din
117
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Bucure}ti-Rom$nia (de la Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel
Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca }. a.), ajunge la Zürich-
Elve]ia (prin Tristan Tzara ce, la 8 februarie 1916, ^n Cabaretul
Voltaire, „boteaz@“ curentul, ^n prezen]a „principalilor
aderen]i“, cu numele de dadaism – la „ceremonie“ particip$nd
Hugo Ball, Hans Arp, Richard Heuelsenbeck }. a.: Tristan
Tzara «v$r@ la ^nt$mplare cu]itul de t@iat h$rtie ^ntr-un
Larousse }i d@ de cuv$ntul Dada care e ^n capul coloanei din
dreapta }i ^nseamn@ „Cheval, dans le langage des
enfants...“; / ... / curentul fu deci numit Dada; grupul public@
^nt$iul Le Cabaret Voltaire – iunie 1916 –, apoi buletinul Dada –
cinci numere din iulie 1917 ^n mai 1919 – }i ^n sf$r}it
Cannibale – 1920» – CPes, 23 sq.), iar de aici, la Paris, de unde „ia
circuitul universalit@]ii“, ar@t$ndu-}i „a doua fa]@ a
monedei“ ca suprarealism. Mai departe, istoria avangardist-
dadaist@ este cunoscut@ (cf. CPes, 23 sqq. / TzPrim, 107 sqq.).
Daoism (Taoism)
(din chinezescul Dao / Tao, „cale“ + suf. -ism)
122
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Ca „pictur@ ^n cuvinte“, descrierea se eviden]iaz@
drept mod-mimesis «de a se reprezenta ^n scris ^nt$mpl@ri,
oameni, locuri, lucruri» (DTL, 117); se relev@ }i ca stil narativ-
plastic de configurare a unui tablou – peisaj, portret, scen@ etc.
Descrierea dateaz@ din zorii istoriei literaturii universale; ^n
Iliada de Homer, celebr@ este }i descrierea scutului eroului
pelasgo-daco-thrac, originar de la gurile Dun@rii, Achile.
Istoria literaturii rom$ne ^nregistreaz@ ^nc@ de la
^nceputuri o serie de descrieri de mare originalitate: «C$nd ei
n-au g@sit pe corpul s@u nici o urm@ a maltrat@rilor lor, au
luat o osie de car, au pus-o pe umerii lui Sava }i i-au ^ntins
m$inile p$n@ la extremit@]ile osiei. Tot a}a i-au legat }i
picioarele, ^ntinz$ndu-i-le pe alt@ osie; }i cum era astfel legat,
^n b@t@tur@ l-au pus cu fa]a la p@m$nt }i n-au ^ncetat a-l
chinui aproape toat@ noaptea. Dar c$nd geala]ii au adormit...»
(Sansalea de Museua, Gutic@ de Dynogaetia }i Betranion de
Tomis, P@timirea Sf$ntului Dacorom$n Sava la r$ul Buz@u, 372 d. H.
– CDCD, 148); «(...) Ne ap@reau – ca-n fa]a ochilor – tablouri cu
parcelele averii, str@mo}easc@ mo}tenire, }i cu frumuse]ile
din plaiurile-ntinse, cu singur@t@]i }i cu p@duri ce pot s@-
nc$nte pe monah, ce pot s@-i d@ruiasc@ bunul vie]ii.»
(Sf$ntul Ioan Cassian, A dou@zeci }i patra convorbire
duhovniceasc@, 429 d. H. – CDCD, 7 / 126); «Cel mai ^nalt munte
este Ceahl@ul; (...) El se afl@ ^n ]inutul Neam]ului, nu
departe de izvoarele Tazl@ului; coastele ^i sunt ^nghe]ate de
z@pezi care nu se topesc de la an la an; v$rful ^ns@ nu-i
acoperit nicic$nd de nea, fiindc@ se pare c@ se ^nal]@ mai
sus dec$t norii care aduc z@pad@. Din v$rful lui, care se
ridic@ foarte mult ^n ^n@l]ime ca un turn, porne}te la vale un
p$r$u cu o ap@ foarte limpede }i, rostogolindu-se cu mare
huiet printre st$nci, se arunc@ ^n r$ul Tazl@u. Drept la
mijlocul lui se vede o statuie str@veche, ^nalt@ de cinci co]i,
123
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
^nchipuind o bab@ ^nconjurat@, dac@ nu m@ ^n}el, de
dou@zeci de oi, din sexul c@reia curge un izvor nesecat. Este
desigur greu de spus dac@ natura }i-a ar@tat ^n acest
monument fantezia ei, sau dac@ m$na iscusit@ a unui artist a
pl@smuit-o a}a. Statuia nu e a}ezat@ pe nici o temelie, dar, pe
c$nd ^n rest face una cu st$nca, p$ntecele }i dosul le are libere;
chiar dac@ ai vrea s@ admi]i c@ printr-un anume me}te}ug
cr@p@turile au fost astupate cu var – nu neg c@ multe
asemenea inven]ii ale celor vechi s-au pierdut ^ntre timp prin
urgia vremilor – totu}i cu greu se poate ^nchipui cum a fost
dus un canal prin picior p$n@ ^n partea cu pricina, deoarece
primprejur nu e nic@ieri nici urm@ de vreun izvor sau albia
vreunei ape...» (Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae /
Descrierea Moldovei, 1716 d. H.) etc.
%n genul epic, descrierea este subsumat@ artei
nara]iunii. %n genul liric, a persistat p$n@ la simboli}ti;
parnasienii „au propulsat“ descrierea la apogeu; ^ns@ estetica
simbolismului, pun$nd accentul pe wagnerianism /
instrumentalism, pe inefabil, pe coresponden]e / sinestezii etc.,
a eliminat din poezie descriptivismul.
%n poezia rom$n@ din ultimele dou@ secole, descrierea
/ descriptivismul cunoa}te o culmina]ie ^n pastelurile lui
Vasile Alecsandri, George Co}buc, Ion Pillat, Adrian Maniu }.
a.; ^n proz@, descrieri monumentale ^nt$lnim la Calistrat
Hoga}, M. Sadoveanu, Mateiu Caragiale, George C@linescu,
Marin Preda, Eugen Barbu, Geo Bogza, F@nu} Neagu }. a.
Deznod@m$nt
(dup@ fr. dénouement < dénouer – „a deznoda“)
124
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Deznod@m$ntul poate fi – din punct de vedere estetico-
literar – firesc (atunci c$nd se ive}te ca «rezultat ^n mod logic
din desf@}urarea ac]iunii, a interac]iunii caracterelor,
pasiunilor etc.» – DTL, 118), sau artificial (c$nd survine «^n mod
nea}teptat, printr-o interven]ie din afara ac]iunii», deus ex
machina, ca la antici, ori „accident modern“); mai poate fi:
absurd, am$nat (suspense), a}teptat, brusc, fericit, logic,
neprev@zut, previzibil etc. (v. supra, compozi]ie).
Dialect, subdialect, grai
(lat dialectus < gr. dialektos < dia-, „cu / prin“ + -legein, „a vorbi“)
126
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Dialectologie
(cf. fr. dialectologie)
Dramaturgie
(cf. fr. dramaturgie)
129
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
de gen dramatic, incluz$nd }i spectacolul dramatic, }i istoriile
„tezauriz@rii“ celor dou@ compartimente.
Dram@
(cf. fr. drame < gr. drama – „ac]iune“)
130
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Horia Lovinescu, Arca bunei speran]e de I. D. S$rbu }i Iona de
Marin Sorescu.
Elegie
(lat. elegia – „c$ntec de doliu“ / fr. élégie)
132
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Elipsa este o figur@ de stil ce desemneaz@
„subîn]elegerea“ într-un context a dou@ sau mai multe
cuvinte, din nevoia de „concentrare“.
Dac@ este sub^n]eles un verb, construc]ia devine
„nominal@“: «Pa}ii lor sunt muzici, imnurile – rug@.» (Ion
Barbu, «Poart@»).
Emi]@tor
(lat. emittere, „a trimite afar@, a l@sa s@ ias@“, > a emite + suf. -/@/tor)
Endecasilab
(lat. hendecasyllabus, „unsprezece“)
133
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Modernii folosesc ingambamentul pentru „fluidizarea
versului“: «%n limpezi dep@rt@ri aud din pieptul unui turn /
cum bate ca o inim@ un clopot / }i-n zvonuri dulci / ^mi pare /
c@ stropi de lini}te ^mi curg prin vine, nu de s$nge.» ( Gorunul
de L. Blaga).
Enumera]ie
(lat. enumeratio – „^n}irare“ / fr. énumération)
135
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(Exemplu: «Copacii albi, copacii negri / Stau goi ^n parcul
solitar: / Decor de doliu, funerar... / Copacii albi, copacii negri.» –
«Decor» de G. Bacovia).
Epanod@
Epanoda ca figur@ de stil este o repeti]ie gramatical@
const$nd în reluarea „detaliat@, explicit@“, a fiec@ruia dintre
membrii unei p@r]i multiple de propozi]ie la începutul unor
unit@]i sintactice.
(Exemplu: «Anicu]a neichii, drag@, / Toat@ lumea m@
^ntreab@ / De ce e}ti neagr@ }i slab@ ? / Neagr@ sunt de felul
meu / {i slab@ de dorul t@u...» – Folclor dacorom$nesc).
Epifor@
(lat. / gr. epiphora, „}ir de lacrimi“)
Epigonism
(lat. epigonus / gr. epigonos, „urma} nedemn“, „st$rpitur@“)
137
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
din el h$rtie, / Scrie... («Evolu]ie» – TSm, 44); De ce neîngropat el
zace ? / Mi-au spus-o ru}ii, cre}tine}te – / L-ar îngropa, c@ au mijloace, /
Dar glia rus@ nu-l prime}te... («Lenin ^n mausoleu» – TSm, 47); [ara
mea, romano-daca, / Ar@ ]arina cu vaca; / Are boi, dar permanent / Sunt
ale}i în parlament. («Paradox» – TSm, 21) etc. Din „r@d@cina
pivotant@“ a epigramei se desprind }i „dou@ r@g@lii /
r@g@liene“ importante: epitaful }i (dup@ modelul
autoportetelor) autoepigrama; pentru ilustrarea acestor subspecii
epigramatice, apel@m la volumul „inedit“, «Academia
Aricilandian@», de Ion Pachia Tatomirescu: Pe-al meu morm$nt
zac multe oale sparte – / c@ doar de viespi în via]@-avusei parte ...!
(«Epitaful epigramistului Ioan Viespan»); Demult, mi s-a
încredin]at o ram@: / am at$rnat-o între stele,-acolo, sus, / crez$nd c@...,
printr-o bun@ epigram@, / în ram@ am s-ajung..., dar v@d c@ nu-s /
(c@-n ea e altul, cel mai pre-supus...) ! («Autoepigram@»).
Epilog
(lat. epilogus – „concluzie“ / fr. épilogue)
140
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
%n epica folcloristic@, episodul desemneaz@ un
moment / }ablon din serie, put$nd avea chiar circuit ^n mai
multe balade, basme, pove}ti etc.
%ntre episoadele memorabile din capodopera
romanesc@ a realismului rom$nesc, Ion, de Liviu Rebreanu,
men]ion@m pe cel al ^mbr@]i}@rii p@m$ntului de c@tre
protagonist (^n capitolul «S@rutarea»), pe cel referitor la
cearta dintre ^nv@]@torul Herdelea }i preotul Belciug (episod
extins – ^ncep$nd cu «Copilul» – pe mai multe capitole) etc.
Epitet
(lat. / gr. epitheton – „ceea ce este ata}at“; cf. fr. épithète)
143
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Epizeuxis ca figur@ de stil este o repeti]ie gramatical@
const$nd în reluarea unui cuv$nt f@r@ a ]ine seama de vre-o
„topic@ specific@“.
(De exemplu, repeti]ia simbolului-element-fundamental-
al-lumii, „p@m$nt“: «P@m$ntul suie-n temple,-n piramid@, /
^n galaxii de ancore cu lun@, / c-o lume ^nroindu-se nebun@,-
n / buimac@-naintare de omid@... // Celesta mare ro}ie-}i
adun@ / un gordian de specii pentru crid@, / un gordian }i
pentru zona-i vid@ – / spa]iu }i timp n@sc$ndu-se-
mpreun@... // Oric$t s-arat@ de integru cerul / }i-oric$t ar face
lumea noastr@ unde, / p@m$ntul ne ^nal]@, ori ne-ascunde... //
El ni-e st@p$n ori^ncotro }i-oriunde – / p@m$ntul, împ@ratul
negru, lerul / topindu-}i, nun]ii cosmice, tot fierul...» – Sonetul
Negrului %mp@rat sau psalmul elementului P@m$nt de Ion Pachia
Tatomirescu / TUph, 47).
Epoc@ / perioad@ literar@
(cf. fr. époque / période littéraire)
151
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Practica magic-ritualic@ / mitic@ a ^nmorm$nt@rii
„regelui de arme“ din Dacia orizontului anului 3400 ^. H.,
av$nd la cap toporul (baltagul) / securea ]inut(@) cu m$na
dreapt@, o g@sim reflectat@ veridic ^n testamentul
protagonistului din oralotextul mioritic Corinda P@curarului pe-à
Gur@ de Rai, ce este ^n circuitul sacru }i ^n zilele noastre, la
V@r@dia de Mure} (Rom$nia), nu departe de necropolele de
la Decea Mure}ului }i de la Tiszavalk, colind@ de unde
afl@m }i „motiva]ia“ – t@ierea ploilor (probabil, din Cerul-
de-Fier) cu toporul: Oi-Lerund@-Leroi-Ler...! / Oi-Lerund@-Leroi-
Ler...! / Pe plai pe la noiu, / pe-a Gur@ de Raiu, / oi-Lerund@-leroi-
Ler...! / Pe plai pe la noiu, / oi-Lerund@-leroi, / torcu-mi-se-ntorcu – / oi-
Lerund@-Leroi, / trei ciopoi de oiu, / oi-Lerund@-Leroi, / cu trei
p@curoniu – / oi-Lerund@-Leroi...! / Doi îs veri-primariu, / oi-Lerund@-
Leroi, / unu-i striinelu – / oi-Lerund@-Leroi, / cei doi veri-primariu – / oi-
Lerund@-Leroi, / ei se vorovau, / oi-Lerund@-Leroi, / ca s@ mi-l omoare
– oi-Lerund@-Leroi, / pe cel striinelu – / oi-Lerund@-Leroi, / cu a lor
topoare, / oi-Lerund@-Leroi...! / Mic@, / mioric@, / oi-Lerund@-Leroi, /
ea-i în]elegeare, / oi-Lerund@-Leroi, / iarb@ nu p@}teare, / oi-Lerund@-
Leroi, / nici ap@ nu beare – / oi-Lerund@-Leroi; / el, c$nd mi-o vedeare, /
oi-Lerund@-Leroi, / frumos întrebare – / oi-Lerund@-Leroi: / «– Ce
r$ndu-i p@ tine, / oi-Lerund@-Leroi, / de iarb@ nu pa}tiu, / oi-Lerund@-
Leroi, / nici ap@ nu beiu – / oi-Lerund@-Leroi...?!?» / «– Cum eu ap@-oi
beare, / oi-Lerund@-Leroi, / }i iarb’-oi p@}teare, / oi-Lerund@-Leroi, /
c$nd s-or l@udat – / oi-Lerund@-Leroi, / cei doi veri-primariu – / oi-
Lerund@-Leroi, / ca s@ mi te-omoare, / oi-Lerund@-Leroi, / cu a lor
topoare – / oi-Lerund@-Leroi; / unde s@ te-ngroape – / oi-Lerund@-
Leroi...?!?» / «– ‘N strunga oiloru, / oi-Lerund@-Leroi, / sau a mieiloru, /
oi-Lerund@-Leroi...!» / «– Topora}ul t@u – / oi-Lerund@-Leroi, / unde
s@ ]i-l pun@ – / oi-Lerund@-Leroi...?!?» / «– %n m$na direapta – / oi-
Lerund@-Leroi: / ploaia c$nd ploiare, / oi-Lerund@-Leroi, / topora} t@iare
– / oi-Lerund@-Leroi, / v$ntul c$nd b@teare, / oi-Lerund@-Leroi, /
fluiera} c$ntare – / oi-Lerund@-Leroi, / neaua c$nd o ninge, / oi-Lerund@-
Leroi, / oile s-or str$nge, / oi-Lerund@-Leroi, / pa mine m-or pl$nge – / oi-
Lerund@-Leroi, / cu lacr@mi de s$nge – / oi-Lerund@-Leroi...!» (MRst, 15
Exist@ }i alte variante ajunse la noi din acela}i orizont
– 18).
cogaionic: «Ce pe mine m@-ngropa] / %naintea strungilor, /
152
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
%n locu g@le]$lor, / Fluieru dup@ cura, / B@lt@ga}u-n
m$na me / Cu tr$nghi]’-al@ture…» (ADFR, I, 151); «Topora}u
mn’eu cel drag / Mi l-e] pune la cap, / Luncea me ce lucie / Mi
i-] pune de cruce !» (ADFR, I, 152); «{i toporu mn’eu cel drag /
Mie mi-l pune] la cap...» (ADFR, I, 153); Topora}ul meu cel dulce /
Mi-l pune]i ^n loc de cruce… (FMtcg, 561) etc. {i Corinda
P@curarului pe-à Gur@ de Rai, ajuns@ la noi din orizontul anului
3400 ^. H., este una dintre primele capodopere ale umanit@]ii,
dovedind c@ oralitatea fundamentat@ de }colile tradi]ionale
ale Zalmoxianismului este ^nc@ vie ^n adev@ra]ii Pelasgo-
Thraco-Daci / Valahi (Dacorom$ni) ce, ^n antichitatea lui
Aristotel, erau vesti]i }i pentru performan]a de a-}i fi versificat
/ c$ntat legile (cf. Problemata, XIX), c@ oralitatea de acest tip
apar]ine }tiin]ei de a te face nemuritor, c@ %mp@r@]ia-
Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte este ^n
noi. (cf. TIR, I, 204 sqq.)
%ntre 2300 ^. H. }i 2100 ^. H., spa]iul Pelasgo-Daciei /
Pelasgo-Thraciei a cunoscut alte valuri euroasiatice
migratoare: luvite, nesite, hittite, aheene etc. %n orizontul
anului 1600 ^. H. se ^nregistreaz@ / dateaz@ complexul
cultural Coslogeni-Sabatinovka. %}i face apari]ia }i
evolueaz@ ^n trei faze: «^n primele dou@, aria sa de
r@sp$ndire s-a limitat la Dobrogea }i la sudul Munteniei
(p$n@ ^n preajma Bucure}tilor), arie extins@ ^ns@ ^n ultima
faz@ p$n@ la Olt, ^nglob$nd ^n jurul Dun@rii fosta arie a
culturii Zimnicea-Plovdiv (...); ^n aria sa de r@sp$ndire s-au
descoperit }i depozite de bronzuri, cum cel de la Oinac (l$ng@
Giurgiu), ^n care majoritatea topoarelor, de tip transilv@nean,
apar]in unei variante r@s@ritene»; «ceramica specific@ fazei
III a culturii Coslogeni }i de tip Zimnicea, descoperit@ ^n
stratul al VII-lea de la Troia, este dovada p@trunderii unei
popula]ii danubiano-balcanice ^n nord-vestul Anatoliei,
153
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
^ncep$nd din secolul al XIII-lea }i p$n@ ^n secolul al XI-lea
^. e. n.» (DVDac, 73); varianta r@s@ritean@ a topoarelor dacic-
transilv@nene }i extinderea culturii Coslogeni, de la
Sabatinovka la Pulpudava (> Pulpudeva) / Plovdiv, ^n faza a
III-a, se explic@ printr-un nou val de popula]ii migratoare din
stepele dintre Nipru }i Volga / Urali; a fost un val puternic }i
mi}carea lui spre sud s-a ]inut de ]@rmul M@rii Negre, dup@
cum eviden]iaz@ flux-refluxul cultural, ^ntre Sabatinovka }i
Pulpudava / Plovdiv; este culoarul cultural / civilizatoriu ^n
care valul de noi-veni]i din stepele nord-pontice cap@t@
^ncr$ncenatul chip de Aheean – c@ci despre valul migra]iei
aheene este vorba la mijlocul mileniului al II-lea anterior lui
Hristos; Aheenii se revars@ ^n spa]iul pontic al Daciei, de
unde sunt alunga]i de r@zboinicii daci ^n sudul balcanic; de
aici, r@zboinicii pelasgo-daco-thraci i-au ^mpins ^n
Arhipelagul Egeean }i ^n Anatolia; Aheenii au gr@bit sf$r}itul
civiliza]iilor pelasgo-daco-thraco-micenian@, pelasgo-daco-
thraco-minoic@, pelasgo-daco-thraco-troian@ }i hittit@; din
Anatolia, Aheenii au organizat «coali]ia popoarelor m@rii»
^mpotriva Egiptului.
(2) Epoca „oralit@]ii culte“ a Zalmoxianismului (1600 î. H. – 313 d.
H.) }i a fundamentelor Cre}tinismului Cosmic Dacorom$n. %n aceast@
perioad@ se ad$nce}te }i mai mult deosebirea religioas@ din
s$nul celui mai mare popor al Europei, poporul Pelasgilor
(av$nd }i nume diferite dup@ regiunile locuite); prin Reforma
Zalmoxianismului se trece radical de la henoteism la
monoteism („tetradic“, nu „triadic“, cum monoteismul
Cre}tinismului de azi); spore}te enorm num@rul de Pelasgi-
Dax / Daci, adep]ii noii religii, ai Zalmoxianismului, ajung$nd
p$n@ ^n Capadochia („capul Daciei“); dar }i num@rul de
Pelasgi-Thrac, adic@ de ^nchin@tori la vechii zeii ai
Cogaionului, este imens. Cavalerii Zalmoxianismului (Daci /
Thraci, „Cabiri“, „Dun@reni“ / „Danubieni“ etc.) ^}i fac
154
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
apari]ia }i din necesitatea „protec]iei“ negustorilor autohtoni pe
drumurile bronzului }i aurului, ale comer]ului cu arme, cu
obiecte sacre, cu gr$ne, vite etc., at$t pe uscat c$t }i pe fluvii /
m@ri, drumuri ce duceau din Dacia spre celelalte vetre de
civiliza]ie din Eurasia, Africa }i, pare-se, chiar din America; }i
confreriile r@zboinic-religioase au r@spuns solicit@rilor –
mai ales dup@ invaziile luvito-nesito-hittite }i aheene – printr-
un „ordin“ cavaleresc / eroic-religios, promov$nd ^naltul spirit
justi]iar, potrivit cutumelor Daciei, potrivit celebrelor legi
pelasgice / pelagine (bellagine / valahice), mai ales ^n acele
vremuri de cumplit@ t$lh@rie / piraterie. Dacia f@cuse fa]@
noilor }i considerabilelor valuri de migratori euroasiatici de la
sf$r}itul mileniului al II-lea ^. H., ori din orizontul anului 1600
^. H., fiindc@ ^n centrele metalurgice ale principalelor „]@ri
de r$uri / mun]i“, subordonate Cogaionului / Sarmizegetusei,
fusese descoperit fierul, ap@ruser@ armele de fier cu care erau
^nzestra]i Cavalerii Zalmoxianismului, arme superioare celor
de bronz, din „dotarea“ inamicilor; echidistant, pe re]eaua de
drumuri, erau h@l]i („oracole“ / „temple“) zalmoxiene. %ntre
anii 1630 ^. H. }i 1555 ^. H., aproximativ, tr@ie}te Salmosua I
(Salmas / Salmo}, „Zalmas-Zalmoxis“, „Salmo} I
Nemuritorul“), autorul Reformei Zalmoxianismului,
^ntemeietorul Dinastiei Zalmoxienilor (1600 ^. H. / 6575 E. V.
– 82 ^. H.); regelui-zeu-medic al Daciei / Daco-Thraciei,
Salmosua I / Salmo} I Nemuritorul – cu domnie aproximat@
^ntre orizonturile culturale / civilizatorii dacice ale anilor 1600
^. H. }i 1555 ^. H. –, i se datoreaz@ „corpul de ^nv@]@turi“,
dogma Zalmoxianismului, sau }tiin]a Dacilor de a se face
nemuritori. Literatura pelasgo-thraco-dac@ st@ sub pecetea
„oralit@]ii culte“ a Zalmoxianismului; ^n toat@ Pelasgo-
Thraco-Dacia ne afl@m ^ntr-o subperioad@ homeric@ (1600 – 600
î. H.); ^n Pelasgo-Dacia, prin }colile oralit@]ii
155
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Zalmoxianismului, ^nflore}te o literatur@ de tip epopeic
turnat@ ^n ritmuri salmice, ori zalmic-genuniene – ca
variantele baladelor cu versuri ^n m@sura 5 / 6 („stihuri
perechi de c$te 5 silabe“ / decasilab-salmic, altern$nd cu
„stihuri-perechi de c$te 6 silabe“ / dodecasilab zalmic-
genunian): «Pe-o Gur@ de Rai» / «Miori]a», «Me}terul
Manole» / «Monastirea Arge}ului», «Toma Salymo}» / «Toma
Alimo}“ etc.; ^n Pelasgo-Thracia, ^n Pelasgo-Frigia, ^n
Pelasgo-Bithinia etc., domin@ spiritualitatea / poezia
pelasgic@ (belagic@ / valahic@) Linos, Thamyris }. a.,
p@stra]i de legend@, apoi Homer }i epopeile lui, «Iliada» }i
«Odiseea». %n subperioada orfeic@ (600 – 20 d. H.), ^nc$nt@
«Imnurile» lui Orfeu-Thracul, poemele lui Musaiu, ale lui
Olen }. a., dar }i aforismele lui Oan@ Carsia (grecizat:
Anacharsis); regele-poet din Dacia, Cotison al II-lea, este
elogia de Publius Ovidius Nasso, exilatul de la Roma la
Tomis / Constan]a-Rom$nia (unde a murit ^n anul 18 d. H.).
%n subperioada marmurei (20 d. H. }i 313 d. H.) impresioneaz@
poezia inscrip]iilor daco-romane.
(3) Epoca Rena}terii Valahe din „primul Cre}tinism“ (313 – 1054).
Mai ^nt$i, se remarc@ o subperioad@ cosmografic-zalmoxian@, cre}tin-
imnologic@ }i dogmatic-ortodox@ (313 – 610), sub pecetea
Cosmografiei lui Aethicus Dun@reanu / d'Ister, a imnului
^ntregii Cre}tin@t@]i, Te, Deum, laudamus..., compus de Niceta
Remesianu ^n orizontul anului 370, ori a Convorbirilor
duhovnice}ti de Sf$ntul Ioan Cassian (360 – 435); perioada de
Rena}tere Valah@ se stinge o dat@ cu moartea lui Focea (cu
numele grecizat ^n „Focas“), la Constantinopol, acesta fiind
ultimul din seria celor 42 de ^mp@ra]i dacorom$ni din fruntea
Imperiului Roman (^ncep$nd de la Aurelian); de la bre}a
avaro-slav@ }i p$n@ dincoace de migra]ia ungurilor ^n
Pannonia, ^ncepe o cumplit@ subperioad@ a rezisten]ei valahice
156
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
E o „slab@ literatur@ a
antibarbarizatoare (610 – 1054).
inscrip]iilor“, f@r@ poezia „marmurei de dinainte de 313“.
(4) Epoca post-Schismei Mari }i literatura valah@ în „sacrele limbi
evmezice“ (1054 – 1600), sau epoca Rena}terii Valahe a Dinastiei
As@ne}tilor. Se dezvolt@ o notabil@ literatur@ valah@
religioas@ ^n proasp@t-inventata slavon@ a Ortodoxismului,
^n replic@ latinei Catolicismului. O capodoper@ a literaturii
valahe / rom$ne ^n slavon@, scris@ de domnitorul [@rii
Rom$ne}ti ^n orizontul anului 1518, a cunoscut un mare
circuit sub titlul «%nv@]@turile lui Neagoe Basarab c@tre
fiul s@u Teodosie»; ^ntre orizonturile anilor 1500 }i 1600,
marii c@rturari-mitropoli]i ai Principatelor Valahe nord-
dun@rene, pe fondul luptei pentru r@sp$ndirea luminii
tiparului, deschid }i o fertil@ subperioad@ a luptei pentru
reintroducerea limbii valahe / rom$ne în Biseric@ / Stat.
(5) Epoca umanismului re-Unirii Valahe de sub Mihai Viteazul }i a
biruin]elor «Bibliei de Bucure}ti» (1600 – 1711). Se remarc@ o
subperioad@ a biruin]ei scrisului }i tiparului în limba valah@ / rom$n@
(„punct culminant“: «Biblia de Bucure}ti», 1688) }i o
subperioad@ a umanismului cronic@resc }i a enciclopedismul
cantemiresc.
(6) Epoca }colilor iluminismului valah (1711 – 1821). Gra]ie
intelectualit@]ii Valahimii / Dacorom$nimii din Peninsula
Balcanic@, spiritul iluminist ^nflore}te mai ^nt$i ^ntr-o
subperioad@ a {colii Iluminist-Valahe Antiotomane Moscopolene, fire}te,
ca reac]ie ^mpotriva Imperiului Otoman, apoi, gra]ie
intelectualit@]ii Valahimii / Dacorom$nimii din Transilvania,
se ^nregistreaz@ }i o subperioad@ a {colii Iluminist-Valahe
Antihabsburgice Ardelene, dar ca reac]ie ^mpotriva Imperiului
Habsburgic (Dacorom$nitatea / Valahimea afl$ndu-se ^ntre
ro]ile din]ate ale imperiilor evmezice care s-au ^mbinat la
Carpa]i / Dun@re).
Desigur, mai bine cunoscute sunt epocile ce stau sub
157
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
pece]ile curentelor literare, de la clasicism la paradoxism: (7)
epoca simbiozei clasicism-romantismului pa}optist-unionist valah }i a
deschiderilor spre realism (1821 – 1877, cu subperioada
R@dulescu–Asachi, cu subperioada «Daciei Literare» }i cu
subperioada Junimii: Maiorescu–Eminescu–Creang@–
Caragiale), (8) epoca simbiozei parnasian-simboliste a regalit@]ii
valahe (1877 – 1918, cu subperioada «Literatorului», sau a {colii
Macedonskiene, cu subperioada s@m@n@torist-poporanist@
}i cu subperioada «Vie]ii Noi», sau a {colii Densu}iene) , (9)
epoca realismului }i expresionismului modernist-sbur@toresc al Rom$niei
regale (1918 – 1945), (10) Epoca „dec@derii regalit@]ii“ }i a „terorii
republicane proletcultiste“ din Rom$nia „lag@rului socialist“ (1945 –
1958 / 1960) }i (11) Epoca av$ntului republican al modernismului
resurec]ional }i al revolu]iei paradoxismului (1960 / 1964 – 1989).
Revenind la (10) epoca „dec@derii regalit@]ii“ }i a „terorii
republicane proletcultiste“ din Rom$nia „lag@rului socialist“ (1945 –
1958 / 1960), se cuvine s@ reamintim c@ perioada
proletcultist@ este delimitat@ de anul 1945, an al sf$r}itului
celui de-al II-lea r@zboi mondial, ori, mai exact, de anul 1948,
de c$nd ^ncepe s@ se exercite „plenar“ dictatura
proletariatului ^n Rom$nia, angaj$nd }i «un front destul de
puternic al poeziei lupt@toare» (Mihai Beniuc / PLN, 9), }i de anul
1958, c$nd din Rom$nia – gra]ie unei ^n]elepte politici a
Bucure}tiului din acel anotimp –, Moscova este convins@ a-}i
retrage trupele de ocupa]ie ale Armatei Ro}ii.
(11) Epoca av$ntului republican al modernismului resurec]ional }i
al revolu]iei paradoxismului (1960 / 1964 – 1989). Chiar dac@ din
anul 1958, Rom$nia este singurul stat din „lag@rul socialist“
cu un „statut aparte“, adic@ „f@r@ trupe sovietice de
ocupa]ie“, ie}irea „treptat@“ din „conul de negur@“ al
stalinismului cultural, al „obsedantului deceniu“, se face ^ntre
1960 }i 1964, o dat@ cu marea re^nviere a modernismului
literar rom$nesc interbelic; resurec]ia se datoreaz@ „genera]iei
'60“, adic@ genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu; „culmina]ia“
158
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
resurec]ional-modernist@ este cunoscut@ drept „marea
explozie liric@“ din anii 1964 }i 1965. „Explozia liric@“
declan}eaz@ }i revolu]ia poetic@ a paradoxismului dintre
1965 }i 1970 / 1975, propun$ndu-}i ^n primul r$nd conjugarea
la moduri lirice autentice a paradoxurilor existen]iale din
Rom$nia totalitarismului.
(12) Perioada literaturii rom$ne contemporane, sau „perioada celui
de-al doilea paradoxism“ (1989 – 2002 / 2020). Acest ultim segment
temporal, de la Revolu]ia Rom$n@ Anticomunist@ din
Decembrie 1989 }i p$n@ ^n prezent / viitor – probabil, 2020 –,
ori, „mai bine spus“, p$n@ la viitorul puternic „seism“ social,
se constituie, se va constitui ^n „perioada“ literaturii rom$ne
contemporane, ce ar putea fi – ^n func]ie de roadele reformei
din ^nv@]@m$ntul rom$nesc declan}ate din 1997 ^ncoace – }
i „perioada unui paradoxism secund“.
Epopee
(cf. fr. épopée)
160
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Adrian Marino remarca faptul c@ eseul se num@r@
printre no]iunile literare actuale «de foarte larg@ circula]ie»,
fiind un «concept proteic, cu o mie }i una de fe]e, pe c$t de
nebulos }i ambiguu ^n numeroase spirite, pe at$t de cultivat }i
elogiat cu ostenta]ie ^n cele mai nea}teptate direc]ii; (...)
monografia, biografia, studiul critic, articolul, cronica, prefa]a,
romanul, nuvela etc., toate pretind a fi „eseuri“, toate vor s@
treac@ – prin snobism }i exces de distinc]ie – drept „eseuri“.»;
«de fapt, mai toate sensurile de baz@ sunt ^ntrev@zute sau
folosite ^nc@ de Montaigne, care prin ale sale Essais (1580)
introduce no]iunea ^n europeana cultur@; ^ntr-un prim
^n]eles, „eseu“ vrea s@ spun@: examen, prob@, prob@ de examen,
prin extensiune: verificare; c$nd Montaigne vorbe}te de „l’essay
de mes facultés naturelles“, el folose}te ideea de „eseu“ ^n
acest sens, foarte apropiat de altfel de etimologia cuv$ntului
(lat. exagium = „c$nt@rire“, la figurat: „examen precis, exact“);
nuan]a reapare ori de c$te ori eseistul modern m@rturise}te
preocup@ri analitice, critice, de control / verificare, pe teme
introspective sau obiective.» (MDil, 604 sq.). Tot din secolul al
XVI-lea, eseul a intrat ^n sinonimie cu ideea de experien]@,
c@ci sintagma „les essais de ma vie“ se t@lm@ce}te ^n
„experien]ele“ vie]ii mele, «at$t pe latur@ de „^ncercare“, de
„punere la ^ncercare“ („s’éprouver“, „s’exercer“), c$t }i de
„c$}tigare de experien]@“ („enquierir“, „apprentissage“);
f@c$nd „eseuri“, m@ dezvolt, cresc, asimilez noi adev@ruri,
^mi sporesc capacitatea mo-ral@ }i intelectual@» (ibid.); }i mai
adaug@ Adrian Marino: «ambele sensuri prevestesc }i
preg@tesc no]iunea modern@ de „experien]@“ interioar@ sau
intelectual@, apoi de tr@ire a unei „aventuri“ spirituale.» (MDil,
605). Ar mai fi de re]inut: (1) „nuan]a epicuree“, no]iunea de
eseu implic$nd }i ideea de degustare, ^n sensul c@ eseistul
„gust@“ subiectul, ^l supune „^ncerc@rii“, consider$ndu-l un
161
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
soi de „aperitiv“ al spiritului; (2) ^n efortul de a descoperi
adev@rul, ^n „discutarea“ unei teme, eseul se relev@ drept
tratare analitic@, ^ntre „^ncercare“ }i „studiu“; (3) din secolul
al XVIII-lea, eseul cap@t@ tot mai mult un sens
predominant }tiin]ific, «de „examen“ obiectiv, sistematic,
metodic», devenind Versuch, „experiment“, }i chiar
«investiga]ie }tiin]ific@» (MDil, 606); «ideea de baz@, autentic
eseistic@, r@m$ne mereu relativist@: eseistul numai
„^ncearc@“ s@ dea o solu]ie: n-o impune, nici n-o
dogmatizeaz@; doar o propune; el ridic@ o problem@,
pun$ndu-se pe sine }i pe al]ii la „^ncercare“; ispite}te, incit@
adev@rul; nu-l define}te integral, obligator }i cu at$t mai pu]in
definitiv pentru nimeni.» (ibid.). A}adar, obiectul / obiectivul
cunoa}terii eseistice r@m$ne „adev@rul“, dar un adev@r sui
generis, «personalizat, particularizat, g$ndit }i exprimat ^n
singularitatea sa sensibil@, nu ^n generalitatea sa abstract@;
un adev@r concret, experimental, posibil, eventual, nu unul
conceptual, discursiv, tradi]ional» (MDil, 609).
La evolu]ia aproape semimilenar@ a speciei, de la
primele Eseuri de Michel de Montaigne (1533 – 1592), din anul
1580 ^ncoace, p$n@ la „apogeul“ atins ^n secolul al XX-lea,
au contribuit nenum@rate personalit@]i ale Europei: Fr. Bacon
(1561 – 1626), John Locke (1632 – 1704), G. W. Leibnitz
(1646 – 1716), D. Cantemir (1673 – 1723), Lessing (1729 –
1781), J. W. Goethe (1749 – 1832), Fr. Schiller (1759 – 1805),
A. Schopenhauer (1788 – 1860), Thomas Carlyle (1795 –
1881), R. W. Emerson (1803 – 1882), John Ruskin (1819 –
1900), Al. Odobescu (1834 – 1895), G. E. Fr. Nietzsche (1844
– 1900), M. Unamuno (1864 – 1936), Marcel Proust (1871 –
1922), Nicolae Iorga (1871 – 1940), Paul Valéry (1871 –
1945), A. Thibaudet (1874 – 1936), Thomas Mann (1875 –
1955), E. Lovinescu (1881 – 1943), V. P$rvan (1882 – 1927),
Th. S. Eliot (1888 – 1965), Camil Petrescu (1894 – 1957), A.
162
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
L. Huxley (1894 – 1963), Lucian Blaga (1895 – 1961), Mihai
Ralea (1896 – 1964), T. Vianu (1897 – 1964), Pompiliu
Constantinescu (1901 – 1946), Vl. Streinu (1902 – 1970), {.
Cioculescu (1902 – 1988), Petre Pandrea (1904 – 1968),
Mircea Eliade (1907 – 1986), Constantin Noica (1909 – 1987),
Emil Cioran (1911 – 1995), Albert Camus (1913 – 1960) }. a.
%n „decaedrul de aur“ al eseului rom$nesc se
^nr@z@resc: Divanul sau G$lceava în]eleptului cu lumea sau Giude]ul
sufletului cu trupul de Dimitrie Cantemir (dat$nd din intervalul:
decembrie 1697 – iunie 1698), Pseudokynegetikos de Al.
Odobescu (din 1874), Idei }i forme istorice de Vasile P$rvan (din
1920), Filosofia stilului de Lucian Blaga (din 1924), Teze }i antiteze
de Camil Petrescu (din 1936), Amurgul g$ndurilor de Emil Cioran
(din 1940), Eseuri critice de Pompiliu Constantinescu (din 1947),
Aspecte ale mitului de Mircea Eliade (din 1963), Eseuri de Petre
Pandrea (din 1971) }i Crea]ie }i frumos în rostirea rom$neasc@ de
Constantin Noica (din 1973).
Estetic@
(cf. fr. esthétique)
163
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Eul liric (poetic)
Eul liric / poetic desemneaz@ individualitatea creatoare
a „contingentelor eterne“ întru catharsis, din perimetrul artei
cuv$ntului, „receptorul din Logos“ }i, totodat@, emi]@torul
„f@r@ frontiere“, spre umanitate, „permanent“, sau
„intermitent“, de produc]ii specifice „genului direct“, la
persoana I, în calitatea de „cet@]ean cosmic“ }i de „voce
divin@“, nu în calitate de individ uman, cu carte de identitate,
ori cu pa}aport, individ uman pe care-l „locuie}te“ vremelnic
drept ens de talent / geniu , dar cu care nu poate fi confundat,
de vreme ce declar@ con}tient c@ în actul crea]iei (recept@rii
din Logos) / emisiei: „eu sunt altul“, adic@ – pe segmentul
emisiei versului tr@it – este eon / ens etern, participant la o
teluric-celest@ ordine sacr@.
Toat@ lumea vorbe}te despre eul liric / poetic, dar se
declar@ neputincioas@ c$nd este vorba de a-i da o defini]ie;
de la E. A. Poe (1809 – 1849) }i Arthur Rimbaud (1854 –
1891), autorul aser]iunii: „eu e altul“, }i p$n@ la Paul Claudel
(1868 – 1955), Paul Valéry (1871 – 1945), Ezra Pound (1885 –
1972), Thomas Stearns Eliot (1888 – 1965), Nichita St@nescu
(1933 – 1983) }. a., se face distinc]ie ^ntre eul liric / poetic }i eul
empiric / psihologic (acesta fiind considerat „izvorul celui dint$i“,
dar „inferior“ – pentru c@ nu poate exprima tr@iri / idei,
„neincluse ^n existen]a concret@ }i nici ^n subiectivitatea
primar@ a insului“). Exist@ }i un eu cosmic ^n lirica modern@
– izvor$tor din consubstan]ialitatea ens-ului uman cu universul
(v. infra – Zalmoxianismul), ca ^n crea]ia lui Lucian Blaga, „cea
atent@“ la „revolta fondului nostru autohton“, ori un eu anonim
(expresie a afund@rii eului ^n muzica sferelor mitului, ori a
cristalelor-miteme), un eu dilematic / problematic (expresie a
^nstr@in@rii de lume datorat@ cunoa}terii ra]ionale a
macrocosmului / microcosmului) etc.
164
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
„Repromovarea“ eului poetic de c@tre genera]ia resurec]iei poetice
din 1960 – 1965. %n „obsedantul deceniu“ – ca ^n orice epoc@
totalitarist-comunist@ –, de}i se }tie c@ eul desemneaz@
reflectarea con}tient@, de c@tre ens-ul uman, a propriei
existen]e, exprim$nd „unicitatea persoanei“ ^n raport cu
ceilal]i, se ^ncearc@ „atrofierea“ / „anihilarea“ eului, ^n
general (apel$ndu-se la „diabolice metode“), }i, ^n special, a
eului poetic / artistic, prezen]a acestuia ^n „poezie – arm@ a
poporului ^n lupta pentru ap@rarea p@cii }i construirea
socialismului“ – fiind „amendat@ sever“, „taxat@“ ca
„intimism“, „decadentism“ etc. Din perspectiv@ filosofic@, se
l@mure}te / reflect@ ^n con}tiin]a de sine a individului uman,
at$t „existen]a propriului corp“, ^ntr-un eu corporal, c$t }i
„existen]a propriei vie]i interioare“, ^ntr-un eu psihic; potrivit
tratatelor / dic]ionarelor de filosofie, eul „nu este un fenomen
pur subiectiv, opus ^n mod absolut realit@]ii obiective }i
f@r@ leg@tur@ cu aceasta“, c@ci „unicitatea persoanei
umane este rezultatul interioriz@rii unui ansamblu de rela]ii
sociale, iar reflectarea propriei existen]e ^n con}tiin]a
individual@ a omului se produce pe baza reflect@rii lumii
obiective, a existen]ei }i activit@]ii sociale a celorlal]i oameni,
ca }i a confrunt@rii individului cu ele“. Kant relev@ un eu ca
subiect psihologic (con}tiin]@ empiric@) }i eul ca subiect
logic al apercep]iei. Al]i filosofi / psihologi (psihanali}ti)
consider@ eul drept «principiul dint$i, absolut necondi]ionat»
(Fichte), ori disting un «eu numenal» de un «eu fenomenal»
(Maine de Biran), sau un eu psihologic, de neseparat dintre
„dimensiunile sociale ale experien]ei sale“, dar }i un eu / ego –
„parte con}tient@ / organizat@ a personalit@]ii noastre,
adapt$ndu-se la condi]iile externe }i av$nd raporturi cu sinele
incon}tient }i cu supra-eul, con}tiin]@ normativ@“ etc.
Dup@ Hegel, «...dat fiind faptul c@ poezia este ^n stare s@
165
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
epuizeze ^n chipul cel mai profund ^ntreaga bog@]ie a
cuprinsului spiritual, se poate pretinde }i poetului s@ doteze
materialul pe care ^l ^nf@]i}eaz@ cu cea mai ad$nc@ }i
bogat@ ^n con]inut via]@ interioar@. (...) Poetul trebuie s@
cunoasc@ existen]a omeneasc@ sub aspectul ei }i interior }i
exterior }i, ^ncorpor$nd ^n interiorul s@u fenomenele }i
vastitatea lumii, sim]indu-le aici }i p@trunz$ndu-le, s@ le
posede ad$ncite }i transfigurate.» (HAr, II, 171). Dogmaticienii
proletcultismului din Rom$nia, ^n frunte cu Mihai Beniuc,
ignor@ observa]iile lui Hegel potrivit c@rora «... poetul lirc
autentic nu are voie s@ plece de la evenimente exterioare pe
care s@ le povesteasc@ ^n bog@]ie de sentimente sau de la
alte ^mprejur@ri }i ocazii reale care s@ devin@ impulsul
efuziunilor sale, ci el este, pentru sine, o lume subiectiv
^ncheiat@, ^nc$t el poate g@si impulsul, ca }i con]inutul ^n
sine ^nsu}i }i din aceast@ cauz@ se poate opri la situa]iile,
st@rile, evenimentele interioare }i la pasiunile propriei sale
inimi }i ale propriului s@u spirit. Aici, ^n interioritatea sa
subiectiv@, omul ^}i devine lui ^nsu}i oper@ de art@, ^n
timp ce poetului epic ^i servesc drept con]inut eroul str@in }i
faptele lui }i cele ce i se ^nt$mpl@. (...) De aceea, ^n aceast@
privin]@, lirica poate c@dea u}or ^n gre}eala de a pretinde
c@ subiectivul }i particularul ar prezenta interes deja ^n sine }i
pentru sine.» (HAr, II, 253 sq.). Dogmaticienii din „obsedantul
deceniu“ uit@ c@ «...trebuie s@ consider@m interiorul
subiectiv ca pe adev@ratul punct de unitate al poemului liric.
Dar interioritatea ca atare este, ^n parte, unitatea cu totul
formal@ a subiectului cu sine ^nsu}i, ^n parte ea se
f@r$mi]eaz@ }i se disperseaz@, particulariz$ndu-se }i
devenind infinit@ diversitate de reprezent@ri, sentimente,
impresii, intui]ii etc., a c@ror leg@tur@ nu const@ dec$t ^n
faptul c@ unul }i acela}i eu le poart@ ^n sine oarecum ca un
simplu receptacul. De aceea, pentru a putea oferi punctul
166
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
central care confer@ coeziune operei de art@ lirice, subiectul,
pe de o parte, trebuie s@ fi ^naintat p$n@ la o stare concret
determinat@ a dispozi]iei suflete}ti sau a situa]iei, pe de alt@
parte, el trebuie cu aceast@ particularizare a sa s@ se
contopeasc@ a}a cum s-ar contopi cu sine ^nsu}i, ^nc$t s@ se
simt@ }i s@ se reprezinte pe sine ^nsu}i ^n ea. Numai astfel
devine subiectul o totalitate subiectiv@ delimitat@ ^n sine }i
exprim@ numai ceea ce decurge }i are leg@tur@ cu acest mod
determinat.» (HAr, II, 256). Dogmaticienii proletculti}i
promoveaz@ ^n stihuirile „obsedantului deceniu“ interjec]iile
(«Alei, neam de chiaburoi, / noi suntem @i tari, nu voi !» –
Dan De}liu), mahalagismele etc., ca „arm@ ^n lupta de
clas@“, f@r@ a mai ]ine seama de aser]iunile hegeliene: «...cu
simple ah ! }i oh ! sau cu blestemele m$niei, cu tunete }i
tr@snete nu poate fi rezolvat@ chestiunea (patosului ^n
poezie, n. n.). For]a unor simple interjec]ii e o for]@ rea }i
constituie modul de exprimare al unui suflet ^nc@ primitiv.
Spiritul individual ^n care se ^nf@]i}eaz@ patosul trebuie s@
fie un spirit plin de con]inut, ^n stare s@ se desf@}oare }i s@
se exprime.» (HAr, II, 184). Genera]ia resurec]iei poetice din 1960
– 1965 „desc@tu}eaz@“ eul liric – }i, o dat@ cu acesta, eul
general –, red$ndu-i „libertatea cosmic@“. Adrian P@unescu,
^nc@ de la debutul cu Ultrasentimente (1965), umple «cu eul
s@u omniprezent spa]iile Universului» (MarP, 245). %ntr-o prim@
etap@, „aventurile“, „avatarurile“ eului corporal, ale eului
hormonal (cf. MavP., 94) etc. „se re^nnoad@“ – de la Constant
Tonegaru, Eugen Jebeleanu }. a. – ^n lirica lui Nichita
St@nescu, Anghel Dumbr@veanu, Cezar Baltag, Gabriela
Melinescu, Ana Blandiana }. a. %n lirica modern@, ^ncep$nd
cu E. A. Poe, A. Rimbaud, St. Mallarmé }. a., se eviden]iaz@
alteritatea, „existen]a / fiin]a privit@ din punct de vedere
diferit de ea ^ns@}i“, av$ndu-se „^n obiectiv“ celebra
167
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
aser]iune rimbaldian@ / mallarméan@: „eu e altul“ («Je est
une autre» / «Je ne suis plus Stéphane...»). Genera]ia
resurec]iei poetice din 1960 – 1965 repromoveaz@ eul
„personal“ («eul biografic al lui Sainte-Beuve» – MavP, 88) ca
suport al eului „impersonal“ din oper@ («Opera, ca produs al
unui eu „impersonal“, nu ar putea exista f@r@ suportul unui
eu „personal“, pe care, totu}i, nu-l „exprim@“.» – ibid.),
^n]elege / asimileaz@ }i aplic@ teoriile lui Ion Barbu despre
experien]a impersonalit@]ii crea]iei poetice, teorii potrivit
c@rora exist@ un lirism absolut (poezia modern@), sub
pecetea „intelectualit@]ii“, „g$ndirii“, „studiului concentrat“, }
i un lirism lene} („poezia lene}@“ / „tradi]ionalist@“), ce st@
sub pecetea „sincerit@]ii“, a banalului „corcit cu
sensibilitatea“, ^n acompaniamentul unei tehnici „rudimentare“
(cf. MavP, 94 sqq.); „lirismul absolut“ antreneaz@ diseminarea ca
mod al impersonaliz@rii (pornind de la Mallarmé, Jacques
Derrida distinge ^ntre eul poetic «f@r@ identitate, „diseminat“
^n lucruri», }i textul operei «ca „diseminare“», elabor$nd
conceptul de diseminare – cf. DDiss, 293 sq. – prin care ^n]elege
marca unui eu creator „f@r@ indentitate“ persistent@ ^n text –
cf. MavP, 105 sq.); eul mitic se postuleaz@ drept eul creator «ca
agent al unui text-oper@ ce se poate „re-enun]a la infinit»,
«omolog cu vegetalul, ce re^nvie la nesf$r}it»; c$nd acela}i eu
creator «ca agent al unui text-oper@ ce, re-enun]$ndu-se la
infinit, o face de fiecare dat@ cu o specificare istoric@
ipoastaziat@ ca variabila unui invariant, este un eu ce se
^nscrie ^ntr-un mod specific ^n istorie, realiz$ndu-se doar ^n
ea }i ^n func]ie de ea.» (MavP, 124).
Dar pentru ^ntreaga genera]ie resurec]ional-modernist@
din 1960 – 1965, cele mai interesante aspecte ale
redescoperirii eului liric se ^nt$lnesc ^n poietica / poetica lui
Nichita St@nescu (^n acest sens, Irina Mavrodin consider@
c@ «o prim@ aproximare a rela]iei poietic@ / poetic@ ar fi
168
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
cea dintre nivelul lui „a face“ – ^n greaca veche: poiein –, nivel
extralingvistic, }i nivelul lui „a spune despre a face“, nivel
lingvistic; / ... / ^n abordarea noastr@, ea trebuie transcris@
astfel: „a face }i / sau a spune despre a face“, clivajul dintre
cele dou@ nivele fiind propus doar provizoriu, din motive de
ordin metodologic, sau vr$nd s@ marcheze aici nu o
alternativ@, ci o coinciden]@ de planuri» – MavP, 15). La Nichita
St@nescu, mai devreme dec$t la ceilal]i reprezentan]i ai
genera]iei lui, schimbarea atitudinii fa]@ de redescoperirea
eului liric se petrece ^ntre anul debutului, 1960 (Sensul iubirii) }i
1964, anul apari]iei celui de-al doilea volum (O viziune a
sentimentelor), fapt remarcat ^n 1978 de teoreticianul literar
Eugen Negrici: «Primul lucru la care te po]i g$ndi r@sfoind
cea de-a doua carte a lui Nichita St@nescu, O viziune a
sentimentelor, este c@, ^n r@stimpul de dup@ debut, ceva
anume, un imbold, un factor deriv$nd din specificul unei
ambian]e literare, dar afl$ndu-se, fire}te, ^n deplin acord cu o
dominant@ a spiritului s@u, a ac]ionat ori a fost luat ^n sprijin
de poet, astfel ^nc$t s@ ne apar@ acum pe deplin desp@r]it de
momentul poetic (care preconiza directitatea senzitiv@) }i mai
ales de acele exigen]e, satisf@cute, ^n primul volum, ^n
afara }i chiar ^mpotriva temperamentului s@u artistic, ^ntr-o
prea mic@ m@sur@ afectiv. Este sigur c@ numai unei
inteligen]e agere ^i st@tea ^n puteri s@ p@}easc@, o clip@
^naintea tuturor, cu degajare, ca ^n urma unei ^ndelungate
experien]e, pe o cale spre care cei mai mul]i b$jb$ie o via]@;
s@ p@trund@ at$t de rapid – }i asta chiar ^n vremea confuz@
a restabilirii leg@turilor ^ntrerupte cu tradi]ia – p$n@ ^n zona
de secrete a crea]iei, s@ disting@ dintr-o dat@, }i ^n chip at$t
de firesc, tocmai pedala ^n stare s@ st$rneasc@ starea poetic@
}i care, prin func]ionarea ei lesnicioas@, s@-i revele c$t de
paradoxal de pu]in exigent@ e, ^n realitate, poezia, sub
169
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
aparen]a ei cople}itoare.» (NegF, 55). Nichita St@nescu ia pulsul
veritabil al marii poezii rom$ne interbelice, propun$ndu-}i ca
„orizont de start“ chiar „izobara“ celor mai ^nalte „piscuri
lirice“ din acel anotimp: Arghezi – Bacovia – Barbu. {i unul dintre
marile secrete ale zonei crea]iei poetice la care ajunge Nichita
St@nescu, nep@}ind «cuminte, al@turi de at$]ia al]ii, pe calea
modest@ prin care tradi]ia era asimilat@ treptat, ^ntr-un mar}
cu etape tipice, n@zuind la deplina sincronizare» (NegF, 56),
const@ ^n rafinamentul m@}tilor eului, ^n diseminarea eului liric. Iar
„calea direct@“ spre marea, ultramoderna poezie, este bine
preg@tit@ de Nichita St@nescu, ^ncep$nd din martie 1956,
din clipa ^n care, ^n Amfiteatrul Odobescu, de la Universitatea
din Bucure}ti, ^l ascult@ pe Nicolae Labi} recit$ndu-}i
celebra balad@, Moartea c@prioarei (cf. SOrd, I, 59); este momentul
^n care ia hot@r$rea „de a-l dep@}i“ pe mai t$n@rul lider al
genera]iei resurec]ionale; pe Labi} ^l cunoscuse, de altfel, de
prin 1955: «Cred c@ primul sentiment, cel de admira]ie, a
coincis }i cu unul de invidie, de – s@ zicem – nobil@ invidie
colegial@. (...) un amic mi l-a prezentat pe Labi} ^n holul
Universit@]ii. Eram nespus de curios s@-l cunosc }i
m@rturisesc c@ toat@ discu]ia noastr@ a fost, de fapt, un
monolog al lui Labi}, eu provoc$ndu-l tot timpul }i ^ncerc$nd
cu ^nc@p@]$nare s@-i smulg secretul. Voiam s@-mi dau
seama de ce are talent... (...) %n acea perioad@, eu nu
publicasem nimic. Scrisesem doar c$teva zeci de poezii
argotice...» (SFiz, 280); dup@ cum certific@ logodnica lui din
acel anotimp, Doina Ciurea (de care fusese ^ndr@gostit mai
^nainte }i Nicolae Labi}), poemele „argotice“ (C$ntece la drumul
mare), av$nd drept „jalon“ volumul «C^ntice ]ig@ne}ti» de
Miron Radu Paraschivescu, au fost scrise ^ntre 3 ianuarie }i 28
decembrie 1955 (cf. SArg, 6). La primul lor „dialog“, Nicolae
Labi} l-a impresionat pe Nichita St@nescu prin „siguran]a de
sine“, prin „ciudata-i cultur@“, prin „ciudata for]@ de a se
170
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
apropia de lirica francez@“: «Un r@stimp lung – ca }i cum n-
a} fi fost un singur om, ci mai mul]i – mi-a f@cut un }ir lung
de disocieri excelente, vorbindu-mi despre Villon.» (SFiz, 280). De
la ^nt$lnirea din Amfiteatrul Odobescu, Nichita St@nescu ^}i
aminte}te: «Nu s-a urcat l$ng@ catedr@ }i a r@mas ^n fa]@
chiar l$ng@ primul }ir de b@nci, }i ^ntr-o t@cere ^n care nici
memoria nu mai func]iona, brusc, a anun]at titlul poeziei,
Moartea c@prioarei, }tiut@, adorat@, negat@ }i ur$t@ sufletului
meu. Cred c@ nu numai pentru mine a existat ^n acea
secund@ senza]ia ghe]ii pe }ira spin@rii. Calm }i degajat,
bonom }i profund distant totodat@, cu un soi de firesc al
nefirescului, cu un glas al c@rui timbru s-a scurs prin urechile
noastre, moale }i dur totodat@, vers de vers, a ^nceput s@-}i
retr@iasc@ poemul (era prea t$n@r ca s@ }i-l poat@ recita).
(...) ...}i p@strez numai sentimentul de atunci, sentimentul
dezn@d@jduitor c@ el era de neatins. Mi-a produs o impresie
sublim@ }i deprimant@. Atunci nu puteam s@ cred c@ se
poate scrie o poezie mai minunat@ dec$t Moartea c@prioarei. A}
fi dat orice pe lume s@ fiu eu autorul acelei poezii. (...) At$ta
vreme c$t el a tr@it, eu nu am publicat nici un vers. El a murit
^n decembrie, eu am publicat ^n martie.» (SFiz, 282). Cu privire la
rolul lui Nicolae Labi} de „pionier al resurec]iei poetice“,
criticul literar Ion Pop, ^n 1973, noteaz@: «Ca orice existen]@
devenit@ mit, Labi} comport@ }i suport@ admira]ia
subordonatoare aliat@ cu opusul s@u, respingerea }i nega]ia
orgolioas@, ^n numele afirm@rii personalit@]ii proprii.
Patetica formul@ lansat@ de el permite dezvolt@rile cele mai
diverse }i mai neprev@zute. Ea a contribuit enorm la
restaurarea ^n con}tiin]e a ideii de necesitate a dialecticii
literare, presupun$nd o permanent@ atitudine activ@, ^n
punctul de interferen]@ dintre valorile poetice ratificate de
tradi]ie }i c@ut@rile novatoare. Eminescu, Blaga, Barbu,
171
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Bacovia, Arghezi, prezen]i ^n experin]a poetic@ a lui Nicolae
Labi}, vor fi redescoperi]i, pe urmele sale, drept puncte de
reper majore ale noii sensibilit@]i.» (PPg, 23). Se pare c@ „la
prima lor discu]ie“, Nicolae Labi} i-a vorbit lui Nichita
St@nescu nu numai despre Villon, ci }i despre Rimbaud,
Valéry, Verlaine }. a. (cf. PPg, 21). %n poemul B$nd într-un bistrou,
Nichita St@nescu ^}i ^nchipuie o „ceart@“ ^ntre Rimbaud }i
Verlaine (^n numele unor principii lirice, mai mult ca sigur):
B$nd într-un bistrou }i privind strada, / hemoragia de ma}ini în vitez@, /
tinerii s@rut$ndu-se, fustele acelea scurte, / dezvelind o colonad@ de
pulpe, / l-am z@rit pe Rimbaud, spurcatul la gur@, / cert$ndu-se aprig cu
Verlaine, / dar l-am pierdut imediat din vedere. (SFiz, 121 sq.). Nichita
St@nescu ajunge la cunoa}terea „m@}tilor eului“, la un eu
diseminat, dup@ asimilarea profund@ a poeziei ^nainta}ilor.
Referindu-se la «cele trei-patru volume» publicate de Nichita
St@nescu dup@ 1964, teoreticianul literar Eugen Negrici
eviden]iaz@ c@ «de la primele analize critice a fost
remarcat@ înmul]irea ipostazelor eului s@u liric, care nu era, de
fapt, dec$t rezultatul ini]iativei de sporire programat@,
metodic@, a punctelor de vedere. (...) Poetul b@gase de
seam@ c@, ^n absen]a izvoarelor lirismului, simpla preluare a
unui unghi privilegiat }i a unei anumite posturi duce la poezie,
dac@ ^]i st@ ^n puteri s@ tr@ie}ti tu ^nsu]i, cu imagina]ia –
^ntr-un act de vibra]ie extatic@, dar cu sentimentul unei
experien]e ^nsumate – consecin]ele situa]iei alese: Eram at$t de
atent, / înc$t se stingea-n cupole amiaza, / iar sunetele înghe]au în jurul
meu, / pref@c$ndu-se-n st$lpi r@suci]i. («Sf$r}it de anotimp»).
Metoda conduce negre}it la o specie de lirism declan}at lucid,
ca efect al specula]iei, nu ca }oc emotiv; }i, chiar atunci c$nd
poetul, excit$ndu-}i facultatea imaginativ@, se simte tentat s@
intre ^n ipostaze erotice, consecin]ele viziunii vor fi parcurse
f@r@ c@ldur@, ca at$tea alte aventuri contemplative: M$inile
mele sunt îndr@gostite, / ... / («V$rsta de aur a dragostei»); Leoaic@
t$n@r@, iubirea / mi-a s@rit în fa]@. / ... / («Leoaic@ t$n@r@
172
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
iubirea»). %n textele citate mai sus se observ@ existen]a unor
uverturi: era reprodus@ ^mprejurarea care declan}a starea
liric-contemplativ@.» (NegF, 58 sq.). Teoreticianul mai remarc@
faptul c@, ^n urm@toarea etap@, Nichita St@nescu elimin@
acest tip de „introducere orientativ@“, poemele
nemaifractur$ndu-se «stereotip, dup@ un rezumat situativ,
pentru a se abandona imagina]iei consecutive a poetului; acesta
alunec@, parc@ mai firesc, ^n pielea eroilor-idei, a
evenimentelor-idei }i, ^n genere, a tot ce se arat@ capabil s@
st$rneasc@ o percep]ie sensibil@.»; cu alte cuvinte, poetul
refuz@ „primul vers primit ^n dar de la zei“, cum ar spune
Valéry, ^ncerc$nd aici «aproape o asimilare ^ntre
„inspira]ie“ }i „hazard“» (MavP, 149), renun]@ la generatorul
textual; de-acum, Nichita St@nescu ^}i las@ receptorul s@
deduc@, «^n limitele posibilului, factorul declan}ator, mai
pu]in interesat de tot ceea ce indica, alt@dat@, clar, ra]iunea
^nl@n]uirii» (NegF, 59); valorific@ «implica]iile concrete }i
sentimentale ale ideilor pe care le va tr@i hipertrofic,
ipostaziindu-se divers, pe o ^ntreag@ gam@ de nuan]e
temperamentale»; «denun]$nd neajungerea sim]urilor, gata de
a le substitui cu altele, misterioase }i infinit mai sensibile, el
pare a r$vni la o simultaneitate a tr@irii lumii, prin acumulare
lacom@ de ipostaze.» (NegF, 59). Teoreticienii literari au analizat
lirica emblematicilor genera]iei resurec]ionale din 1960 – 1965
at$t din perspectiva modului de producere, «a felului cum se
alc@tuiesc poemele ca o consecin]@ a punerii ^n func]ie a
procedeului» (NegF, 64), c$t }i din perspectiva func]ion@rii
g$ndirii produc@toare a poetului ^n faza de radicalizare a
poeziei (cf. NegF, 64 sqq.); pornind de la analizele lui Eugen Negrici,
Irina Mavrodin identific@ ^n poietica / poetica, ^n poezia lui
Nichita St@nescu un spa]iu paragramatic; Eugen Negrici
vede ^n poezia lui Nichita St@nescu – dup@ cum ne
173
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
^ncredin]eaz@ Irina Mavrodin – «un suprem gest de
„nep@sare suveran@“ ce „ne ajut@ s@ ^n]elegem c@ ^n
poezie nimic nu este, totul devine, c@ limbajul poate da
na}tere, oric$nd, unei realit@]i poetice“ (NegF, 89), ^n actul unei
lecturi, ca rela]ie dinamic@ ^ntre text }i cititor definit@ prin
mijlocirea conceptului de „expresivitate involuntar@“ (cf. NegEx).
%n interpretarea lui Eugen Negrici, acest gest este considerat
^n latura lui dezalienant@ (autorul ^ncearc@ a-}i „elimina, pe
durata redact@rii, ^ns@}i ideea ^ndatoritoare }i alienant@ de
interlocutor“ – NegF, 88). Totodat@, „o anumit@ tensiune,
tensiunea proprie unei alien@ri ^n obiect (ceea ce noi am
numit „identificarea“, „contopirea“ cu non-eul ^n procesul de
„impersonalizare“ a eului creator, urm$nd o terminologie
propus@ de creatorii ^n}i}i – n. ns.), se resimte ^n fiecare
moment al alc@tuirii operei. (...) Pentru scriitor, alienarea –
acest tip de alienare norocoas@ – constituie ca }i for]a de
gravita]ie pentru copii, o condi]ie obiectiv@“ (NegF, 21 sq.). Dup@
noi, ea este o alienare / dezalienare ce func]ioneaz@, ^ntr-un
ciclu mereu ref@cut, ^n planul existen]ial al creatorului ca
individ ce se „m$ntuie}te“ prin oper@ („prob@ invers@, ^n
felul ^n care o face matematica, a visului meu, care, dup@ ce
m@ va fi distrus, m@ va reconstrui“ – Mallarmé), ^n planul
operei ca principiu de construire a ei implic$nd o sum@ de
opera]ii de de-construire, ^n planul social, cel al unui ctitor pe
care-l modific@, de-construindu-l spre a-l re-construi ^n noua
ei lumin@.» (MavP, 157 sq.). Un aspect al „impersonaliz@rii“
este }i dedublarea eului liric prin autocitat, prin falsele citate
etc.; Ioana Em. Petrescu analizeaz@ astfel de dedubl@ri ale
eului liric ^n poezia lui Nichita St@nescu: «autocitatul – care
nu e nici autopasti}@, nici semn al sec@tuirii fibrei poetice, ci
e rezultatul dedubl@rii eului liric, o form@ a dialogului
„sinelui cu sinele“», exemplific$nd cu versurile «cu valoare de
laitmotiv», din «Metamorfozele» («Epica magna»): Nu exist@
174
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
dec$t o singur@ via]@ mare / la care noi, c@l@torule, particip@m.,
reluate ^n poemul «Dialog cu puricele verde de plant@»
(«Operele imperfecte»): Puricele verde de plant@ strig@ la mine: /
Nu exist@ dec$t o singur@ via]@ mare, / Noi nu lu@m din ea }i nu-i
ad@ug@m ei nimic.; «atribuindu-le acum unei con}tiin]e str@ine,
acestui alt – umil – „punct de vedere“ asupra existen]ei,
versurile reluate (autocitatul) relativizeaz@ ironic perspectiva
metafizic@...» (PCon, 230). Falsele citate, procedeu la care
apeleaz@ destul de des Nichita St@nescu, ]ine de lirica
m@}tilor: «...Ptolemeu, Euclid, Cantor – sau, anonim }i
omniprezent, „^ngerul“, ori „El“ – sunt tot at$tea m@}ti lirice,
adesea m@}ti purtate de una din fe]ele eului dedublat, c@rora
li se atribuie „false citate“, c@rora li se ^mprumut@, din
interior, o ipotetic@ voce ca suport ^ntr-un perpetuu, murmurat
dialog l@untric.» (PCon, 230 sq.).
Gra]ie reprezentan]ilor genera]iei poetice din 1960 –
1965, corola ipostazelor eului liric atinge propor]ii }i
str@luciri „cosmice“, f@r@ precedent.
Exclama]ie retoric@
Exclama]ia retoric@ este o figur@ stilistic@, rod al
aceleia}i „înv@]@turi pentru t$lcuirea frumoasei cuv$nt@ri“
ca }i invoca]ia, interoga]ia etc., prin care autorul (personajul /
actorul) î}i exprim@ / exteriorizeaz@ – ori mimeaz@ – o stare
afectiv@ – admira]ie, bucurie, surprindere, sarcasm, sc$rb@
etc. –, de la simpla interjec]ie, p$n@ la strig@t.
Admira]ie cosmic-romantic-selenar@ eminescian@
înt$lnim }i în «Scrisoarea I»: Mii pustiuri sc$nteiaz@ sub lumina ta
fecioar@ / {i c$]i codri-ascund în umbr@ str@lucire de izvoar@ ! O
exclama]ie retoric-sarcastic@ ne ^nt$mpin@ }i ^n partea a
doua, ^n ampla fresc@ satiric@ a «Scrisorii III»: Ne fac legi }i ne
pun biruri, ne vorbesc filosofie. / Patrio]ii ! Virtuo}ii, ctitori de
175
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
a}ez@minte, / Unde spumeg@ desfr$ul în mi}c@ri }i în cuvinte, / Cu
evlavie de vulpe, ca în strane, }ed pe locuri / {i aplaud@ frenetic schime,
c$ntece }i jocuri...
Existen]ialism
(cf. fr. existentialisme)
184
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
accesibil@ }i eroilor no}tri de toate zilele, spre a extrage
fericite înv@]@turi.
%ntre capodoperele speciei: «Visul unei nop]i de var@»,
«Furtuna», ambele de W. Shakespeare, «Andromeda, «L$na de
aur», ambele dator$ndu-se lui Corneille; }i ^n literatura
rom$n@ avem remarcabile feerii: «S$nziana }i Pepelea» de
Vasile Alecsandri («feerie na]ional@ ^n 5 acte»), «%n}ir'te
m@rg@rite» de Victor Eftimiu etc.
Fic]iune
(lat. fictio, „n@scocire“; cf. fr. fiction)
185
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Figur@ de stil
Prin figur@ de stil se în]elege un procedeu folosit,
îndeosebi, în arta cuv$ntului, spre a m@ri capacitatea
expresivit@]ii întru catharsis a unui mesaj / text.
La nivelul frazei, figurile de stil opereaz@ „structural-
formal“, numindu-se }i metataxe este cazul repeti]iei, inversiunii,
anacolutului etc. C$nd modificarea operat@ de figura de stil se
relev@ ^n plan „structural-no]ional“, avem de-a face cu tropul:
metafora, metonimia, sinecdoca etc. (infra – trop); tropii care
afecteaz@ „con]inutul“, al expresiei sens, poart@ }i numele
de metasememe; dac@ afecteaz@ }i „valoarea logic@ a frazei“,
se numesc metalogisme. Dup@ „efectul estetic“, figurile de stil
se clasific@ ^n: figuri ale ambiguit@]ii (compara]ia, metafora
etc.); figuri ale insisten]ei (enumera]ia, perifraza, pleonasmul
etc.); figuri ale plasticit@]ii (epitetul, invoca]ia, onomatopeea
etc.); figuri ale repeti]iei (alitera]ia, asonan]a, anafora, chiasmul,
simploca) etc. Exist@ }i alte clasific@ri dup@ tipul de
modific@ri formal-semnificative: figuri topice (modific@
ordinea cuvintelor: anacolutul, elipsa, silepsa, inversiunea etc.);
figuri intonative (retorice: invoca]ia, exclama]ia, impreca]ia,
autoimpreca]ia etc.); figuri fonetice / „de sunet“ (alitera]ia,
asonan]a, onomatopeea / armonia imitativ@) etc.
Final
(lat. finalis)
188
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Prin colectivism, sau caracter colectiv, se ^n]elege faptul
c@ orice crea]ie folcloric-literar@ este expresia artistic@ a
unei con}tiin]e colective; crea]ia folcloric-literar@, produs al
unui individ de talent / geniu, nu prime}te „dreptul de
circula]ie“ f@r@ a fi girat@ de colectivitatea din care face
parte acesta (altfel, crea]ia respectiv@ este sortit@ neantiz@rii
/ dispari]iei).
Prin tradi]ionalism, sau caracter tradi]ional, se ^n]elege
faptul c@ ^n cadrul folclorului literar exist@ un sistem
prestabilit de mijloace de expresie artistic@, „dup@ datin@ /
obicei“ combin$ndu-se ^n nenum@rate variante – formule
magice, grupuri de rime, imagini, metafore, motive,
reprezent@ri mitice, rime-perechi (ori monorime), ritm trohaic,
versuri pe m@sura zalmoxian@ de 5 – 6, ori „clasic-folcloric-
dacorom$neasc@“ de 7 – 8 etc.
Prin sincretism, sau caracter sincretic, se ^n]elege faptul
c@ orice crea]ie folcloric-literar@, orice oralo-text folcloric se
manifest@ / roste}te numai la o anumit@ dat@ (de
s@rb@toare de peste an), numai ^n anumite ^mprejur@ri,
unde se consider@ necesar, antren$nd ^n relevarea ^ntregului
s@u }i aportul altor populare arte / }tiin]e, tehnici, practici
magic-homeopatice, m@}ti, mim@ / pantomim@, muzic@
etc. De pild@, sincretismul, ^n cazul rostirii „de nou@ ori“ a
unui oralo-text de Desc$ntec de g$lci (amigdale inflamate): «A
avut Samca nou@ feciori / }i-ntr-o zi i-a botezat, / }i-ntr-o zi i-
a cununat, / }i-ntr-o zi la oaste i-a luat, / }-au venit, din nou@
opt, / din opt }apte, / din }ase cinci, / din cinci patru, / din
patru trei, / din trei doi, / din doi unul, / din unul niciunul. /
A}a s@ pear@ g$lcile / n@s$lcile, / g$lcile ca bobul, / g$lcile
ca macul, / g$lcile ca fasolea, / g$lcile ca maz@rea, / g$lcile
ca lintea, / ca roua din soare / ^n patru cr@pat@, / ^n mare-
aruncat@. / De la mine desc$ntecul, / de la Dumnezeu leacul.
189
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(TPp, II, 57 sq.),
antreneaz@ urm@toarele practici: ^n vremea
rostirii, «desc$nt@toarea unge g$lcile cu unt, sau cu
sm$nt$n@, }i le trage cu degetele ^nd@r@t; se desc$nt@
diminea]a, pe nesp@late, la amiaz@-zi }i seara» (ibid.); ori,
dac@ nivelul atins de amigdalit@ permite: se ia un vas
(strachin@) cu ap@ „ne^nceput@“; se st$mp@r@ ^n ea trei
t@ciuni, se introduc trei fire de busuioc }i „se mestec@
ne^nceputa ap@“ (ambele opera]ii au caracter antiseptic); se
spal@ pe m$ini cu o parte din ap@ (igienizare); se introduce
ar@t@torul ^n apa sterilizat@ r@mas@; apoi, degetul umed
se v$r@ ^n sare de buc@t@rie cu cristale mari (ca pentru
mur@turi); pacientul este invitat s@ deschid@ gura mare,
fiindu-i atinse amigdalele inflamate cu degetul cu cristale de
sare ce perforeaz@ (ca ni}te minuscule „bisturie“) pieli]a
acestora, eliber$ndu-se puroiul }i produc$nd vindecarea.
Rostirea oralo-textului are ca scop ^ndep@ratrea aten]iei
pacientului }i a celor din jur de la „ceremonialul“ cu busuioc }i
cristale de sare, spre a nu-i fi furat secretul vindec@rii.
Folclorul literar se afl@ ^n temeiul oric@rei literaturi
culte. Ca }i literatura cult@, folclorul literar rom$nesc
cunoa}te cele trei genuri }i majoritatea speciilor cultivate }i de
marii scriitori. %ntre specile lirice folcloric-dacorom$ne}ti se
eviden]iaz@: doina (de dor, de jale, de haiducie, de c@t@nie,
de ^nstr@inare / dezr@d@cinare etc.), c$ntecul de petrecere }i
joc, sau horele (de iubire / dragoste, de dor, de familie, de
munc@, de reflectare a rela]iilor sociale, c$ntecul despre joc /
c$ntec etc.), strig@tura, zic@toarea, bocetul («C$ntecul Bradului»,
«La Bradul Z$nelor» etc.); are ca specii epice: (^n versuri:)
balada (fantastic@, pastoral@, vitejeasc@, de curte feudal@,
novelistic@, jurnalier@ etc.), ora]ia de nunt@ (con@c@ria),
legenda (deopotriv@, versificat@, sau ^n proz@), proverbul (^n
versuri, ori ^n fraz@ neritmat@), ghicitoarea (versificat@, ori
nu), colindul (colinda / corinda); (^n proz@:) basmul, povestea,
190
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
snoava, „bancul“; are ca specii dramatice: Vifleimul / Vicleiul
(teatru religios-cre}tin de Cr@ciun), Irozii (religios-cre}tin),
Plugu}orul (religios-agrar arhaic, la Anul Nou), Gogiul (spectacol
funerar – cf. VMR, 190 sq.), Capra, Bori]a, Frumu}anul / Caloianul,
Paparuda, M$ndraica / Dr@gaica (religios-arhaice, sau mitice, cu
m@}ti etc.), Jienii („laic“, din secolul al XX-lea) etc.
Impresionantul tezaur folcloric-literar dacorom$nesc l-a
determinat pe Vasile Alecsandri, alc@tuitorul primei antologii
de crea]ii din acest perimetru spiritual (^n dou@ volume,
publicate ^n anii 1852 }i 1853), ^n prefa]a de la Poezii poporale.
Balade (C$ntice b@tr$ne}ti), I (Ia}i, 1852), s@ declare c@
«Rom$nul e n@scut poet ! %nzestrat de natur@ cu o
^nchipuire str@lucit@ }i cu o inim@ sim]itoare, el revars@
tainele sufletului ^n melodii armonioase }i ^n poezii...»; tot cu
acest prilej, face }i o clasificare folcloric-literar@: «Comori
nepre]uite de sim]iri duioase, de idei ^nalte, de noti]e istorice,
de crez@ri supersti]ioase, de datini str@mo}e}ti }i mai cu
seam@ de frumuse]i poetice de originalitate }i f@r@ seam@n
^n literaturile str@ine, poeziile noastre poporale compun o
avere na]ional@, demn@ de a fi scoas@ la lumin@ ca un titlu
de glorie pentru na]ia rom$n@. Aceste poezii se ^mpart ^n trei
clase deosebite: 1. C$nticele b@tr$ne}ti sau Balade; 2. Doine; 3.
Hore. Baladele sunt mici poemuri asupra ^nt$mpl@rilor istorice
}i asupra faptelor m@re]e. Doinele coprind toate c$nticele de
doruri, de iubire }i de jale. Horele sunt c$nticele de veselie ale
poporului.».
Franj@ lirico-semantic-sincretic@
Prin sintagma franj@ lirico-semantic-sincretic@ este
desemnat@ „capacitatea“ de sacre sensuri / în]elesuri
(„vectoriz@ri“) poematice dispus@ în orice cuv$nt (dinspre
puterea originar@ a vorbei, potrivit mitului despre Logos), ca
191
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
în fenomenul de interferen]@ luminoas@, cu alternativitate de
fotoni }i de „genunoni“ („antifotoni“, „germeni ai
întunericului“), „capacitate“, bineîn]eles, „disponibil@“ întru
catharsis, „valorificabil@“ / „valorificat@“ numai de poe]ii
adev@ra]i, dota]i „prin na}tere“ cu senzori pentru a}a-ceva.
G$ndirea – }i mai ales ^n orizontul cunoa}terii
metaforice – este hologramatic@; }i astfel de „senzori-laseri
pentru cosmicitate“ (]in$nd de capacitatea – la care se referea }
i B. Croce – de a revela ^nfiorarea cerescului ^n poem) nu pot
fi confec]iona]i; cei dota]i cu talent / geniu ^i posed@, dar nu
„ereditar“, ci, dac@ se poate spune paradoxist, „discontinuu-
ereditar-aleatoriu“.
Func]iile comunic@rii
%n teoria comunic@rii – care desemneaz@
transmiterea unei informa]ii în interiorul unui grup,
transmitere considerat@ în raporturile ei cu structura
grupului –, mijlocul general de realizare al acesteia fiind
limbajul, desigur, în obiectiv, s-au aflat, înc@ de la început
func]iile limbajului în orice act de vorbire }i, implicit, în
oricare act de organizare a discursului literar: (1) func]ia
emotiv@ (expresiv@), (2) func]ia poetic@, (3) func]ia
referen]ial@, (4) func]ia conativ@ (persuasiv@ / retoric@),
(5) func]ia metalingvistic@ („metalingual@“), (6) func]ia
fatic@ etc.
Roman Jakobson, abord$nd }i aceast@ problem@,
observ@: «Cel ce se adreseaz@ (emi]@torul) trimite un mesaj
destinatarului (receptorul); pentru ca mesajul s@-}i
^ndeplineasc@ func]ia, el are nevoie: de un context la care se
refer@ (sau, ^n nomenclatura modern@, de un referent), pe care
destinatarul s@-l poat@ pricepe }i care s@ fie ori verbal, sau
capabil de a fi verbalizat; de un cod, ^ntrutotul sau cel pu]in
par]ial comun at$t expeditorului c$t }i destinatarului (sau, cu
192
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
alte cuvinte, comun celui ce codeaz@ }i celui ce decodeaz@);
^n fine, are nevoie de un contact, conducta material@ sau
leg@tura psihologic@ dintre cei doi, care le d@ posibilitatea
s@ stabileasc@ }i s@ men]in@ comunicarea» (JakL, 32). %ntre
ace}ti factori ai comunic@rii se stabilesc func]iile. Func]ia
emotiv@ / expresiv@ (1) se exercit@ ^ntre emi]@tor }i mesaj;
aceast@ func]ie ]ine de faptul c@ «limbajul omenesc este
^nsufle]it de dou@ inten]ii», reflexivitatea }i tranzitivitatea,
^ntruc$t «cine vorbe}te „comunic@“ }i „se comunic@“» –
dup@ cum subliniaz@ Tudor Vianu ^n «Dubla inten]ie a
limbajului }i problema stilului». Func]ia poetic@ (2) este
esen]ial@ pentru mesajul literar, de}i pare a se ivi „dintre
func]iile“: emotiv@, referen]ial@ }i conativ@, ocup$nd „locul
central ^n comunicarea estetic@“; Roman Jakobson descrie
astfel lucrarea func]iei poetice, dup@ ce reaminte}te cele
dou@ moduri principale de aranjament ^n comportamentul
verbal, selec]ia }i combinarea: «Dac@, de exemplu, copil este
subiectul mesajului, vorbitorul va alege din vocabularul uzual
unul dintre cuvintele mai mult sau mai pu]in similare, ca: pu}ti,
copil, t$n@r etc., ^ntr-o anumit@ privin]@ toate fiind
echivalente. Apoi, ca un comentariu la acest subiect, va alege
unul din verbele semantic ^nrudite: doarme, mo]@ie, a]ipe}te,
dormiteaz@ etc. Ambele cuvinte alese se combin@ ^n lan]ul
vorbirii. Selec]ia se realizeaz@ pe baza unor principii de
echivalen]@, asem@nare sau deosebire, sinonimie sau
antonimie, pe c$nd combinarea – construirea secven]ei, se
bazeaz@ pe contiguitate. Func]iunea poetic@ proiecteaz@ principiul
echivalen]ei de pe axa selec]iei pe axa combin@rii. Echivalen]a devine
factorul constitutiv al secven]ei.» (JakL, 34 sq.). Func]ia referen]ial@
(3) se antreneaz@ ^ntre mesaj }i context. Func]ia conativ@ /
persuasiv@ (4) orienteaz@ enun]ul c@tre receptor, angajeaz@ }
i „idealul“ raport dintre mesaj }i „destinatar“; pentru stilul
193
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
func]ional administrativ-juridic, func]ia conativ@ / persuasiv@
sau retoric@ este esen]ial@, oferid informa]ii stricte / „certe“,
de „interes general“; marca func]iei conative este dat@ de
vocativ – la substantiv, de persoana a II-a – la pronume }i verb,
^ndeosebi, de imperativ – la verb; se disting ^n acest cadru: 1)
forme directe de adresare (indici verbali de identificare a
receptorului: vocative, imperativul etc.: Faci ce-]i zic eu ! / ...ce
trebuie ! / ...cum ]i s-a cerut ! etc.); 2) forme indirecte de
adresare – aluzia (figura de g$ndire se ^ntemeiaz@ pe
analogie, cu scopul de a evita: un eventual pericol, caracterul
vulgar / obscen al exprim@rii, precizia exagerat@ etc.),
eufemismul (atenuarea prin substituire, ori perifraz@ /
antifraz@), perifraza (termenul e substituit cu o locu]iune /
sintagm@ – „cetatea etern@“ / Roma; „s-a dus ^n [ara-f@r@-
Dor“ / „a murit“; „Dalbul de Pribeag“ / „mortul“), litota
(atenueaz@, exprim@ reticent o idee: {tefan cel Mare fost-a
«om nu mare de stat»). Func]ia metalingual@ (5) ]ine de codul
dintre emi]@tor }i receptor. Func]ia fatic@ (6) – func]ie
„sintactic-pragmatic@“, extrem de complex@ pentru orice tip
de discurs – prive}te asigurarea contactului permanent stabilit
^ntre emi]@tor }i receptor dinspre raportul „tradi]ie –
inova]ie“, ori, mai exact spus, vizeaz@ „momentul corel@rii
informa]iei“ „vechi“ / „cunoscute“ (ori „arhicunoscute“) cu
„informa]ia nou@“, sau „proeminent@“ („protuberant@“),
„dinamizatoare“, „schimb@toare“ benefic@ de orizont, ^nc$t
s@ focalizeze capacitatea „de receptare“ („receptorul“) pe
„mesajul produs, oferit“ acum. Exist@ „re]ete“ de cuvinte /
expresii cu func]ie fatic@ (de tipul: „Mai e}ti pe fir / Alo ?!?“,
„M@ urm@ri]i cu aten]ie...“ etc.), dar }i „^nt@ritoare de
func]ie fatic@“, de la sintagme verbale de tipul: „nu v@ pute]i
^nchipui / imagina...“, „v@ asigur c@...“ / „v@ jur c@...“ etc.,
la interjec]ii de avertizare („Na !“, „Uite !“ etc.), la „incitatoare
194
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ale aten]iei receptorului“ („A]i aflat ultima noutate / bomba
t$rgului...?“, „Ce crede]i c@ s-a mai petrecut...?“ etc.)..
Futurism
(cf. fr. futurisme, „viitor-ism“)
Genera]ie literar@
(lat. generatio, õnis „capacitatea de a na}te / produce“; cf. fr. génération)
202
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Geniul este un concept filosofico-estetico-literar
desemn$nd – pe de o parte – „aptitudinea creatoare ie}it@ din
comun“ a unui om de }tiin]@ / cultur@ }i – pe de alt@ parte –
rarisima capacitate „luciferic@“ a unui individ uman („unul la
un milon“) de a produce „absolutul artistic / frumos“.
Prin sintagma geniu na]ional se ^n]elege de obicei o
sum@ de ^nsu}iri spiritual-creatoare specifice unui popor,
„mo}tenire“ }i „multiplicare“ de la mai mult ori mai pu]in
anonimii indivizi ai unei na]ii, ^nzestra]i cu facult@]i
excep]ionale.
Genul dramatic
Genul dramatic este genul ce reune}te operele literare,
fie în versuri, fie în proz@, unde eul, în tensiunile sale
interioare, sau în conflictele exterioare, cunoa}te
autoreflectarea prin personaje-oglinzi-actori, în atitudini critice,
ironice, ridicole, ori dramatice, sublime, tragice, absurde etc.
%n speciile acestui gen, autorul este pe deplin „retras“ ^n
indica]iile de regie, ^n scen@ r@m$n$nd numai personajele-
actori. Are ca specii: comedia, drama, melodrama, tragedia,
vodevilul etc. Dramaturgia clasic@ este guvernat@ de regula
celor trei unit@]i – de ac]iune, presupun$nd „desf@}urarea“ ^ntr-
un singur plan, de loc / spa]iu, potrivit c@reia ^nfrunt@rile
trebuie f@cute ^ntr-o unic@, ^ntr-o singur@ arie
„decisiv@“, }i de timp, dup@ care evenimentele nu puteau
dep@}i un dienoc, adic@ un ciclu al nocturn-diurnului, sau 24
de ore. O dat@ cu teatrul modern, spectacolul dramaturgic se
rafineaz@, inova]iile merg p$n@ la antiteatru, unde autorul
mizeaz@ doar pe dialog, pe efectele scenice, renun]$ndu-se la
„clasicismul“ expunerii, conflictului, intrigii, punctului
culminant, deznod@m$ntului etc.; se apeleaz@ chiar la
203
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
„anihilarea comunic@rii“, „autoparodierea“ contribuind la
„deconspirarea ^n fa]a publicului“.
Genul epic
Genul epic este genul ce reune}te operele literare, fie în
versuri, fie în proz@, unde eul cunoa}te autoreflectarea prin
oglinzi-personaje / eroi, pe durata nara]iunii subiective sau
obiective.
%n crea]iile acestui gen, vocea auctorial@ este aproape
anihilat@ de vocile eroilor / personajelor, c@ci autorul este
substituit de personaje (personaj-reflector, personaj absent,
personaj colectiv, personaj-cas@ / cetate, personaj-bibliotec@
etc.), nara]iunea altern$nd cu descrierea, preponderent@ fiind
exprimarea persoanei a treia, ^ndeosebi, la timpuri ale
trecutului. Are ca specii: balada, epopeea, fabula, legenda,
nuvela, poemul, povestirea, reportajul, romanul, schi]a etc.
Genul liric
Genul liric este genul ce reune}te operele literare,
îndeosebi, în versuri, în care eul „se narcisizeaz@“ în actul
autoexprim@rii.
Prefer@m pentru „unda de tragic, de thanatism“ (de}i
actul creator-liric este considerat de unii poe]i, de la Nichita
St@nescu }i de la prietenul s@u de la Belgrad, Adam
Puslojici, ^ncoace, drept „^nsicrierea“ sinelui) verbul a se
narcisiza, pe care-l deriv@m de la mitonimul Narcis – cunoscutul
erou din mitologiile antice, iubitor cu ^nfumurare de z$ne /
nimfe, dar r@zbunate de zei]a Nemesis ce l-a vr@jit s@
moar@ din durerea pricinuit@ de oglindirea propriului chip de
neatins din apa f$nt$nii – cu productivul sufix -iza. %n crea]iile
acestui gen, receptorul ^nregistreaz@ „^n direct“ vocea eroului
liric, identific$ndu-se ^n cea auctorial@. Exprimarea eroului
204
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
liric se face, fire}te, la persoana ^nt$i, indicativ-prezent. Are ca
specii: elegia, imnul, medita]ia, oda, pastelul, satira etc.
Glos@
(lat. glossa „cuv$nt care necesit@ explica]ii“)
205
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
castrul... // Pe c$nd El s-a zv$rcolindu, / s$mburii-ncol]eau albastrul; /
luminos trece colindul, / l$ng@ munte, vine castrul...» (T%nc, 33 / TEm, 102).
Grada]ie
(lat. gradatio / gradus, „treapt@ / grad“)
206
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Orizonu-ntunec$ndu-l, vin s@ge]i de pretutindeni, / V$j$ind ca vijelia }i ca
plesnetul de ploaie...
%n nuvela lui I. L. Caragiale, «O f@clie de Pa}te»,
^nt$lnim o m@iestrit@ grada]ie psihologic-naturalist@ ^n
individualizarea protagonistului, Leiba Zibal, de la
inchietudine, la cruzime diabolic@ }i, apoi, la demen]@. %n
balada «Pe-o Gur@ de Rai», se ^nt$lne}te o grada]ie
misteric@ / ini]iatic@, ^n testamentul protagonistului mioritic,
rezultat@ din dispunerea fluierelor }i suger$nd „cei trei pa}i
fundamentali“, cele trei „trepte“ ale trupului (de Sol / Mesager
Celest, din andreonul zalmoxian) c@tre nefiin]area din [ara-
f@r@-Dor: Iar la cap s@-mi pui / Fluiera} de fag, / Mult zice cu drag; /
Fluiera} de os, / Mult zice duios; / Fluiera} de soc, / Mult zice cu foc !
Grotesc
(cf. fr. grotesque „capricios, ridicol“, „de grot@ / pe}ter@“)
209
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Haiku este forma fix@ de poezie, de sorginte nipon@,
format@ din trei stihuri, însum$nd 17 silabe, dispuse dup@
„schema sacrei m@suri“: 5–7–5.
Haiku are ca „p@rinte“ pe Matsuo Bashõ (1644 – 1694),
supranumit de niponi }i „sf$ntul haiku-ului“. Se spune c@
«haiku-ul deriv@ din prima strof@ a poemului tanrenga,
denumit@ hokku, }i devine poem independent, con]in$nd 17
silabe; ^n literatura japonez@ haiku-ul se scrie liniar, asemeni
poemului ^ntr-un vers pillatian, pe vertical@ sau orizontal, dar
av$nd trei secven]e, fiecare cu 5–7–5 onji (on = sunet, ji =
liter@), adic@ simbolul sunetului, de fapt sunete, cu sens
aproximativ de silab@, pentru european.» (VBPoe, 23 sq.). Primul
celebru micropoem-haiku a fost scris de Matsuo Bashõ ^n anul
1692: De ramul uscat / se prind ghearele de corb. / Amurg de toamn@.
Estetica micropoemului-haiku ^}i relev@ legi de la Matsuo
Bashõ: (1) natura este „sursa principal@ a temelor
micropoemului-kaiku; (2) eul poetic }i mediul ^nconjur@tor
fuzioneaz@ ^n haiku gra]ie calit@]ii shintõiste a ens-ului; (3)
tema haiku-ului se relev@ ^n tiparul micropoemului prin kigo
(infra) }i prin sacra-treime-stihuitoare (unde ? – ce ? – c$nd ?) a regulii
de fier:5–7–5, plus kireji (infra). Aceast@ form@ fix@ de poezie
nipon@ s-a europenizat, ^nregistr$nd o dezvoltare f@r@
precedent }i ^n poezia rom$n@ din a doua jum@tate a
secolului al XX-lea; spicuim c$teva micropoeme-haiku dintr-o
„antologie aniversar@“, Luna în ]@nd@ri, ^ntocmit@ de }eful
{colii de Haiku din Bucure}ti, Florin Vasiliu }i de Mioara
Gheorghe, ^n anul 2000: M@ reazem de g$nd / cum de lumin@
toamna – / ca de un leu alb (Titus Andronic – Ltan, 5); Z$mbetul orbului – / în
cutia cu monede / c$teva frunze (Valentin Busuioc – Ltan, 8); De ziua muncii – /
la soare usc$ndu-se / pielea unui cal ({erban Codrin – Ltan, 13); Cad flori de
cire} – / un haiku în tiraje / de s@rb@toare (Eugen Evu – Ltan, 22); Pe gardul
putred / o p@l@rie veche – / paznic la vr@bii (Mioara Gheorghe – Ltan, 25);
Aprig@ ploaie: / între fulger }i tunet / ultimul s@rut (Vasile Moldovan – Ltan,
35); {i p@s@ri ]ip$nd. / C$nd vor }ti s@ c$nte / voi fi departe (Aurel R@u –
210
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Ltan, 50); Nu m@ pot bucura / de privighetoare: / toamna-mi bate-n geam.. .
(Ion Pachia Tatomirescu – Ltan, 59); Azi diminea]@ / cu prim@vara în c$rc@, / o
buburuz@ (Florin Vasiliu – Ltan, 64) etc.
Hexametru
(cf. fr. hexamètre)
Iamb
(lat. iambus)
214
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Iambul desemneaz@ piciorul metric bisilabic, „suitor“,
doearece a doua silab@ poart@ accentul (v ).
(v. infra – ritm)
Idil@
(cf. fr. idyle < gr. eidyllion, „mic tablou poematic“)
218
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
maghiari, sa}i }i secui, de a ac]iona ^mpotriva majorit@]ii
valahe / dacorom$ne din Transilvania, spre a nu se ridica din
r$ndurile poporului valah / dacorom$n din Ardeal ceva
nobilime autohton@, ce le-ar periclita pozi]iile ocupate ^n
ierarhia imperial@. Reprezentan]ii {colii Iluminist-Valahe
Antihabsburgice Ardelene (Samuil Micu (1745 – 1806),
Gheorghe {incai (1754 – 1816), Ion Budai-Deleanu (1760 –
1820), Petru MAior (1761 – 1821) }. a.), ^n majoritatea lor, cu
^nalte studii umanist-universitare la Viena }i la Roma, au
realizat monumentale lucr@ri istorice, lingvistice, literare etc.
Direc]ia erudit@ a {colii Iluminist-Valahe Antihabsburgice
Ardelene este dat@ de urm@toarea serie de lucr@ri:
«Elementa lingue daco-romanae sive valachicae» / «Elemente
de limb@ dacorom$n@ sau valahic@» (1780) de Samuil Micu
}i Gheorghe {incai, «Istoria, lucrurile }i ^nt$mpl@rile
rom$nilor» (1806) de Samuil Micu, «Hronica rom$nilor }i a
mai multor neamuri» (1808) de Gh. {incai, «Istoria pentru
^nceputul rom$nilor ^n Dachia» (1812) de Petru Maior,
«Diserta]ie pentru ^nceputul limbii rom$ne» de Petru Maior,
«Dictionarium valachico-latinum» de Samuil Micu, «Lexiconul
rom@nesc–nem]esc» de Ion Budai-Deleanu, «Lesicon
romanescu–latinescu–ungurescu–nem]escu» (1825) etc. Ion
Budai-Deleanu a ^nzestrat literatura rom$n@ }i cu epopeea
«[iganiada».
Imagine / imagina]ie artistic@
(cf. fr. imagination)
219
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
dup@ sine, ce magnetizeaz@ orizontul cunoa}terii }tiin]ifice
etc.).
Imaginea artistic@ se constituie ^ntr-una dintre cele mai
importante c@i de transmitere a mesajului unui poet, prozator,
dramaturg, sculptor, pictor, ^n general, al unui creator (mesajul
fiind o corol@ de idei / sentimente), prin particularizarea
generalului „^n materie sensibil@“, desigur, ^n func]ie de
capacitatea auctorial@ (talentul / geniul) de reflectare a
realit@]ii lumii noastre, a cosmosului, a universului nostru,
spre a produce ^n receptor catharsisul }i spre a-l ajuta, ^n
ultim@ instan]@, a parcurge drumul invers, de la particular la
general.
%n temeiul imaginii artistice stau cele psihice,
clasific$ndu-se – dup@ natura elementelor senzoriale
componente – ^n auditive, chinestezice, gustative, olfactive,
sinestezice, tactile, vizuale etc. Imaginea artistic@ «nu se
poate constitui dec$t prin facultatea de a re]ine }i combina
imaginile psihice» (DTL, 209).
Schelling consider@ c@ imaginea / imagina]ia este
«suprema obiectivitate pe care o atinge eul, subiectul, suprema
identitate a obiectivului cu subiectivul» (HAr, I, 71). Hegel arat@
c@ «^n sfera subiectiv@ (...), reprezentarea general@ este
ceea ce e interior – imaginea, ^n schimb, este ceea ce e
exterior; determina]iile acestea dou@, care stau aici fa]@ ^n
fa]@, sunt la ^nceput ^nc@ separate, ele sunt ^ns@, ^n
separa]ia lor, unilaterale; celei dint$i ^i lipse}te exterioritatea,
caracterul intuitiv – celei din urm@, demnitatea de a fi
ridicat@ la nivelul de expresie a unui universal determinat; de
aceea adev@rul acestor laturi st@ ^n unitatea lor; unitatea
aceasta – ^ntruchiparea universalului ^n imagine }i
generalizarea imaginii se ^nf@ptuie}te, mai precis, ^n felul
c@ reprezentarea general@ nu se reune}te doar cu imaginea,
^ntr-un produs neutral – ca s@ spunem a}a – chimic, ci ea
220
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ac]ioneaz@ }i se afirm@ ca putere substan]ial@ domnind
peste imagine – ^}i subordoneaz@ imaginea ca pe ceva
accidental, se face sufletul acesteia, ^n ea, devine pentru sine,
se reaminte}te, se manifest@ pe sine ^ns@}i; prin faptul c@
inteligen]a produce aceast@ unitate a universalului }i a
particularului, unitatea a ceea ce este interior }i a ceea ce este
exterior, a reprezent@rii }i a intui]iei, }i ^n felul acesta
restaureaz@ totalitatea dat@ ^n intui]ie, ca totalitate
confirmat@ – activitatea reprezentativ@ se des@v$r}e}te ^n
sine ^ns@}i, fiind imaginea productiv@; aceasta constituie
formalul artei; c@ci arta ^nf@]i}eaz@ universalul veritabil,
adic@ Ideea, ^n forma existen]ei sensibile, a imaginii.» (HAr, I,
107 sq.); mai considera c@ «imaginea nu mai are ^n ^ntregime
caracterul determinant al intui]iei }i e arbitar@ sau fortuit@,
^n genere izolat@ de locul exterior, de timpul }i de contextul
^n care se afl@ acesta din urm@». Tot Hegel mai atr@gea
aten]ia asupra faptului c@ «trebuie s@ ne ferim (...) de a
confunda imagina]ia artistic@ doar cu o simpl@ facultate
pasiv@ de ^nchipuire; imagina]ia artistic@ este creatoare.»
(HAr, I, 125).
%n ceea ce prive}te imaginea artistic@ din literatur@,
«spre deosebire de cea psihic@, are un caracter concret
senzorial, dar ^ntemeiat pe valoarea no]ional@, deci
generalizant@ }i abstractizant@, a cuv$ntului» (DTL, 209).
Imaginea artistic@ este pus@ ^n sinonimie cu opera de
art@ «^n ^ntregimea ei, considerat@ ca ansamblu coerent }i
unitar» (ibid.); mai poate desemna: (1) un element concret al unei
opere, o viziune par]ial@ a acesteia («un portret sau o
descriere» etc.); (2) no]iune generic@ pentru tropi, pentru
figuri de stil (pentru c@ «figurile de stil reprezint@ forme
concretizate de g$ndire analogic@, realizate prin combinarea
de imagini psihice» – ibid.); (3) criticii / teoreticienii literari
221
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
consider@ imagine artistic@ alegoria, metafora, mitul,
simbolul, sinestezia etc. ca tipuri de g$ndire estetico-literar@,
ori reduc sfera semantic@ a sintagmei «la viziunile cu
capacitate de evocare plastic@, particularizatoare }i concret@,
indiferent pe baza c@ror figuri de stil s-ar fi constituit ele.»
(ibid.).
Imn
(lat. hymnus / gr. hymnos; cf. fr. hymne, „c$ntec de biruin]@“)
223
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
este bogat reprezentat@ ^n literatura universal@, de
religioase
la «Imnurile Vedice», ale antichit@]ii indiene, la imnurile
orfice, ori la imnurile cre}tine. %nceputurile imnologiei
cre}tine se datoreaz@ episcopului dacorom$n, Niceta
Remesianu (340 – 416, aprox.), autorul celebrului imn, Te,
Deum, laudamus... / Laud@, [ie, Doamne...; imnul a fost compus ^n
anul 370 d. H., la urcarea sa ^n scaunul episcopal de la
Remesiana (pe malul drept al Dun@rii, ^n Dacia / Valahia
Sud-Dun@rean@): Te Deum laudamus Te Dominum confitemur / Te
aeternum Patrem omnis terra veneratur / Tibi omnes angeli Tibi caeli et
universae potestates / Tibi cherubin et seraphin incessabili voce
proclamant / Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus Deus sabaoth... (Pe Tine,
Dumnezeule, Te l@ud@m, pe Tine, Doamne, Te m@rturisim, / Pe Tine,
Eterne-p@rinte, tot p@m$ntul Te cinste}te, / [ie, to]i îngerii, [ie cerurile }i
toate puterile, / [ie heruvimii, serafimii, ne-ncetat gl@suind: / Sf$nt, Sf$nt,
Sf$nt, Domnul, Dumnezeul celestelor armii...! (CDCD, 109 sq.) Din bogata-
i oper@ poetic@, apreciat@ }i de contemporanul s@u din
Italia, Paulin de Nola (ce ^i dedic@ valahului }i un imn), nu s-
a p@strat (transmis) dec$t Te Deum laudamus… / Pe Tine,
Dumnezeule, Te l@ud@m…, devenit imn al ^ntregii Cre}tin@t@]i.
Totodat@, Niceta Remesianu inaugureaz@ }i filonul de aur al
imnologiei dacorom$ne}ti. Spiritul dun@reano-carpatic,
cogaionic / zalmoxian, c@ci Te Deum... se adresa Valahilor /
Dacorom$nilor de convertit de la Zalmoxianism la Cre}tinism,
se relev@ mai ales din urm@toarele dou@ versuri ale imnului:
Tu ad liberandum suscepturus hominem non horuisti virginis uterum, / Tu
devicto mortis aculeo aperuisti credentibus regna caelorum... , adic@: Tu,
%ntrupatul-în-Om întru m$ntuirea-i, n-ai strigat frica-n p$ntecul
Fecioarei, / Tu, Biruitorul-din-Suli]a-Mor]ii, deschis-ai credincio}ilor
poarta-mp@r@]iei cerurilor... Sunt ^n aceste dou@ stihuri (peste
care, „din gre}eal@“, trec unele edi]ii roesleriano-staliniste }i
de alt soi, c@ci nu „cadreaz@ dogmatic“ atunci c$nd se mai
atribuie acest imn lui Ambrosius) argumentele incontestabile
ale dacorom$nismului zalmoxian, pece]ile stilistice de profund
224
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
autohtonism nicet-remesian: marele episcop moesodun@rean
le-a z@mislit pentru c@ se adresa unei popula]ii
dacorom$ne}ti apar]in$nd Zalmoxianismului. Biruitorul din
„suli]a mor]ii“ nu este altcineva dec$t Iisus Hristos, pironitul
pe cruce, menit a substitui Solul / Mesagerul Celest la
Dumnezeul unic, suprem, al Pelasgo (Vlaho-)-Dacilor, aruncat
^n trei suli]e, dup@ cum se }tie. Strigatul fricii-n p$ntecul
Fecioarei este ^nc@ un element profund zalmoxian: pl$nsul,
strig@tul ^n p$ntec ^nainte de a te na}te, ca-n basmul
dacorom$nesc Tinere]e f@r@ b@tr$ne]e }i via]@ f@r@ moarte
(«Taci, dragul tatei, zicea ^mp@ratul, c@ ]i-oi da ^mp@r@]ia
cutare sau cutare; taci fiule, c@ ]i-oi da de so]ie pe cutare sau
cutare fat@ de ^mp@rat, }i alte multe de-alde astea; ^n sf$r}it,
dac@ v@zu }i v@zu c@ nu tace, ^i mai zise: taci, f@tul meu,
c@ ]i-oi da Tinere]e-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Via]@-f@r@-Moarte.»), nu
poate fi anihilat dec$t zalmoxian, cu dezlegarea / acordarea
Nemuririi în calitate de erou cogaionic / dun@rean , ca F@t-Frumos,
ceea ce se t@lm@ce}te doar prin Raiul conferit Pelasgo-
Dacilor, Valahilor / Dacorom$nilor-arhaici – ^nc@ din
orizontul anului -5300 (dup@ cum atest@ T@bli]a-Soare de la
T@r@ria-Rom$nia) de Samasua / Tat@l-Cer, Soarele-Mo}
(Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), adic@ [ara /
%mp@r@]ia-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte. %n
literatura rom$n@, specia este bogat reprezentat@ ^n toate
epocile, de la Niceta Remesianu (340 – 416), p$n@ la Ioan
Alexandru (1942 – 2000).
Incipit
(lat. incipiõ, „a ^ncepe“; cf. „sic rex incipit“ / „^ncepu s@ vorbeasc@
regele“)
Indica]ii scenice
%n teatrul modern, indica]iile scenice desemneaz@ de
fapt didascalia preluat@ din teatrul antic, adic@
„instruc]iunile“ date actorilor de c@tre autorul piesei de teatru,
de la cele de mi}care scenic@, de rostire / tonalitate verbal@ a
interven]iilor / replicilor etc., p$n@ la cele regizorale, ori
privind diversele „combina]ii de efecte audio-vizuale“ – jocuri
de lumini scenografice, muzic@, butaforie etc.
Ca „parte epic@ pur@“ a textului dramatic, „indica]iile
scenice“ gr@iesc / „m@rturisesc“ multe – cititorului, nu
spectatorului – despre complexa arhitectur@ a eroilor. %n
antichitate, didascalia (afi}at@ ^n teatru) – ^n afar@ de
istruc]iunile date actorilor – mai con]inea informa]ii cu privire
la numele autorului, actorilor, coregilor (finan]atorii
spectacolului, „sponsorii“), ori la momentul / data, locul
desf@}ur@rii reprezenta]iei etc. %n teatrul clasicismului,
romantismului }i realismului, indica]iile scenice sunt
„minimale“. %n teatrul simbolist, expresionist, existen]ialist,
paradoxist, dar mai ales ^n teatrul absurdului, „didascalia“ se
extinde foarte mult, ajung$ndu-se chiar „p$n@ la situa]ia
extrem@“, de acoperire total@ a textului unei piese de teatru;
un exemplu ^n acest sens este }i „drama dadaist-absurd-
paradoxist@“ – datat@: «Bonn, 29 decembrie 1999» –, Maxima
moralia, de Bogdan Mihai Dasc@lu, unde „eroii“ / „non-eroii“
sunt «Personajul I, Personajul 2, Publicul, Poli]istul, Cu}ca,
Masa dreptunghiular@, Masa rotund@, Scaunele, Scara,
227
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Costumele» (DLt, 44), }i unde „ac]iunea“ se reduce doar la dou@
replici: «– Eu...» / «– Tu...»; dar accentul cade pe un «decor
inexistent», pe faptul c@ «nu exist@ scen@, nu exist@ sal@
de teatru, nu exist@ absolut nimic ^n afara unui vid total,
precum }i a celor doi actori }i a publicului care e ^nghesuit
^ntr-o cu}c@ de dimensiuni reduse» (ibid.); „didascalia“
t$n@rului dramaturg Bogdan Mihai Dasc@lu se dovede}te a
fi, ^n ultim@ intan]@, „m@iestrie“, reu}ind a realiza }i
inocula „spectatorului fidelei inteligen]e“ nu numai o
admirabil@ „stare paradoxist@“, ci }i de a contura cu „mare
economie / precizie scenic@“ un polimensional }i terifiant
personaj, Vidul (instalat, datorit@ „maximei moralii“, ^n fiecare
ens din cu}c@, „eliberat„ }i „arestat“ de Poli]ist). %n „teatrul
de ultim@ or@“, constat@m c@ func]iile didascaliei ]in nu
numai de „dezambiguizare“ – „precizarea vorbitorului“, c$nd
^n scen@ sunt mai multe personaje, indicarea „fundalului“ /
„contextului“ ^n care se desf@}oar@ dialogul, descrierea unor
ac]iuni non-verbale (^nso]itoare, ^ntrerup@toare, ori
substituitoare de dialoguri) etc. –, ci }i de alte resorturi:
„crearea de atmosfer@“, „de personaj“ (Vidul) etc.
Informaterie }i lumatie
Informateria este un concept filosofic care desemneaz@
o component@ a materiei profunde, „o materie
informa]ional@“, f@r@ s@ con]in@ inteligen]@ /
con}tiin]@, dar constituindu-se în „ingredient“ oric@rui
organism viu ce, prin introdeschidere, are acces la aceasta,
oferindu-i «propriet@]ile fenomenologice de sens,
continuitatea psihologic@ }i continuificarea realit@]ii spa]io-
temporale» (DIm, 239).
%n materia profund@, informateria }i lumatia
formeaz@ un „binom“ al na}terii universurilor; filosoful Mihai
Dr@g@nescu ne l@mure}te ^n acest sens: «Informateria este
228
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
o materie informa]ional@ ^n care informa]ia se manifest@ în
primul r$nd fenomenologic, ca proces fizic specific, ca o
sensibilitate fizic@. Asemenea procese ^n informaterie, se
numesc ortosensuri. O generare de ortosensuri ^n informaterie,
prin fluctua]ie, duce la o structurare a informateriei }i la
constituirea unor legi ale universului fizic. Acesta se formeaz@
prin cuplarea dintre lumatie }i informateria structurat@,
men]inut@ structurat prin ^ns@}i aceast@ cuplare. O parte din
informaterie r@m$ne nestructurat@, disponibil@ pentru noi
structur@ri. Datorit@ informateriei, profunzimile lumii
materiale pot fi substratul unei poten]ialit@]i infinite de
manifest@ri ale materiei.» (DIm, 238).
Lumatia – dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ tot M.
Dr@g@nescu – intr@ ^n sinonimie par]ial@ cu termenul de
materie ^n accep]iunea lui Aristotel, «cu deosebirea c@ forma
pe care ea o poate lua depinde de cuplajul cu informateria;
lumatia este materie profund@ nestructurat@, care nu se poate
structura de la sine, ci numai de c@tre informaterie; lumatia
reprezint@ o materie suport cu caracter energetic care ar
r@m$ne ^n nemi}}care }i echilibru total dac@ nu ar interveni
al doilea principiu, informateria; lumatia }i informateria
constituie matricea fundamental@ a lumii; lumatia informat@
prin cuplajul cu informateria ia forma materiei unui univers.»
(DIm, 240).
Informa]ie tautologic@
Informa]ia tautologic@ desemneaz@ informa]ia
corect@ }i inutil@ vehiculat@ într-un mesaj.
%n «O scrisoare pierdut@» de I. L. Caragiale, ^nt$lnim
un memorabil mesaj tautologie / informa]ie tautologic@: «O
so]ietate f@r@ prin]ipuri va s@ zic@ c@ nu le are». Exist@ }
i tautologie utilizat@ ^n realizarea unui mesaj netautologic:
229
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
«Sarmizegetusa-i Sarmizegetusa, domnule student, nu te duci
acolo ca la Bastionul Timi}oarei...!»
(v. infra – tautologie).
Instrumentalism
(cf. fr. instrumentalisme)
232
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ori spre realiza, în instan]e prozodice, o rim@ de efect, un ritm
„inedit“ etc.
O inversiune frecvent@ este cea a antepunerii atributului:
«Pentru-a crucii biruin]@ se mi}car@ r$uri-r$uri...» (M.
Eminescu, «Scrisoarea III»); «Pe mi}c@toarele c@r@ri...» (Id.,
«Luceaf@rul») etc. Interoga]ia reverbereaz@ mai ad$nc parc@ prin
postpunerea auxiliarului: «%ncorda-voi a mea lir@ s@ c$nt
dragostea ? Un lan]...» (M. Eminescu, «Scrisoarea II»); «La Nicopole
v@zut-ai c$te tabere s-au str$ns...» (M. Eminescu, «Scrisoarea III»). Dar
cele mai multe inversiuni provin din necesit@]i de ordin
prozodic: «P$ndind, s@ ias@, prin perdea, / O a v@zut din
cer pre ea...» (T. Arghezi, «M$hniri»); «Avem de stea miros pe c$t
suntem a / vremelnici nou chip de lapte-n spum@: / }i-asmute-
asupr@-ne, cu drept de mum@, / Baba-cu-Br$u-de-L$n@,
anate-ma...! (Ion Pachia Tatomirescu, «Chiar pe spinare,-n coam@ de balaur...»);
«...p$n@ c$nd p@ru-mi-se-m / c@ ^ntreaga lume-o pl$nsem /
cu un fel de sare / ca delfinii cei din mare» (Nichita St@nescu, «Seama
poeziei») etc.
Invoca]ie
(lat. invocatio; cf. fr. invocation)
Islamism
(din arabul islãm, „supunere“ < rad. slm / aslama + suf. -ism)
235
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
cum nici El nu a fost n@scut. {i nimeni nu este ca El – Surah 112). Potrivit
principiilor din Tawhid, tot ce exist@ pe p@m$nt vine de la
Allah, Atot}tiutorul, Atot^n]eleptul }i Atotputernicul, singurul
sus]in@tor al universului }i unica surs@ a ^nv@]@turii sale.
Allah este tot timpul cu noi, iert@tor, bun, v@z$ndu-ne mereu,
dar f@r@ s@-l putem vedea }i noi; Allah este „Primul }i
Ultimul“, „neav$nd vreun prieten, sau fii“; Allah „ne d@
via]@ }i tot El ne-o ia; la El trebuie s@ ne ^ntoarcem dup@
moarte.» (SarwI, 20). Grupa a II-a de principii se nume}te Risalah /
Profe]ia, „forma de comunicare ^ntre Allah }i umanitate“ (supra).
Principiile din grupa a III-a privesc „postexisten]a“ (Akhirah –
supra): «Credin]a ^n Akhirah este foarte important@ }i este
vital@ pentru to]i musulmanii. Via]a noastr@ pe acest
p@m$nt este trec@toare }i reprezint@ o preg@tire pentru
Akhiran, care nu se sf$r}e}te niciodat@. Via]a pe acest
p@m$nt ^}i pierde sensul dac@ faptele bune nu sunt
r@spl@tite iar purt@rile rele pedepsite. (...) %n acela}i mod,
via]a noastr@ pe p@m$nt nu are sens f@r@ o testare dup@
moarte ^n Ziua Judec@]ii de Apoi (Yawmul Akhirah sau
Yawmuddin) la curtea de Justi]ie a lui Alllah Atotputernicul.»;
«Deci, drumul sigur de urmat este credin]a ^n tot ceea ce
profe]ii }i mesagerii le-au spus oamenilor s@ cread@.
Nep@sarea fa]@ de Akhiran este o sl@biciune serioas@.
Suntem siguri c@ toate fiin]ele umane mor, deci este normal
s@ ne preg@tim pentru acea via]@ etern@ care va urma,
f@r@ ^ndoial@, mor]ii. Au fost exprimate ^ndoieli de c@tre
necredincio}i asupra vie]ii de dup@ moarte. Ace}tia nu pot
^n]elege cum ^i poate Allah ^n@l]a pe b@rba]i }i pe femei
dup@ moarte. Dar Allah poate face fiin]e umane din nimic.
Deci pentru El nu este greu s@-i ridice dup@ moarte. Coranul
spune: Omul crede c@ nu-i vom potrivi oasele ? Da, bineîn]eles, da,
suntem capabili s@ reîntregim chiar forma degetelor sale (75:3,4)»
(SarwI, 40). Cei „cinci st$lpi de baz@ ai credin]ei islamice
236
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
(Arhkan ul Islam)“ sunt: Buniyal Islamu 'ala khamsin; Shahadati 'an
la ilaha illal lahu wa anna Muhammadan rasulul lahi; wa iqamis salati, wa
ita'iz Zakati, wa Hajji, wa sawmi Ramadan (Bukhai). / Islamul se bazeaz@
pe cinci fundamente: afirma]ia c@ nu exist@ alt Dumnezeu dec$t Allah }i
c@ Muhammad (pbuh) este mesagerul lui Allah, r$nduirea salahului, plata
Zakahului, respectarea Haji }i a postului în luna Ramadan. (SarwI, 43). Salah
^nseamn@ cele cinci rug@ciuni obligatorii, zilnic, Zakah este
contribu]ia la bun@starea celorlal]i, Haji semnific@
pelerinajul la Makkah (Mecca); postul de Ramadan se nume}te
Sawm. %n ceea ce prive}te Salah, men]ion@m cele cinci
rug@ciuni obligatorii ^n fiecare zi: «Fajr – de la mijitul zorilor
p$n@ cu pu]in ^nainte de r@s@rit; Zuhr – de la miezul zilei
(ora 12) p$n@ dup@-amiaz@; 'Asr – de dup@-amiaza t$rziu
p$n@ cu pu]in ^nainte de ^nceperea apusului; Maghrib – dup@
apus, p$n@ se sf$r}e}te ziua; 'Isha' – noaptea p$n@ la miezul
nop]ii sau mijitul zorilor.»; «pentru a rosti rug@ciunile (Salah)
trebuie s@ fii curat / pur; Coranul spune: „Allah ^i iube}te pe
cei care se ^ntorc spre el }i ^}i p@zesc cur@]enia“ (2:222);
cur@]enia corpului }i a hainelor se nume}te Taharah sau
purificare; po]i s@ fii curat ^n exterior }i totu}i s@ nu fi pur;
este foarte important, ^n special, s@ ^ndep@rtezi toate urmele
de urin@ }i de excremente de pe hainele ^mbr@cate pentru
rug@ciune; (...) putem s@ ne sp@l@m tot corpul cu ap@
curat@ sau putem s@ ne sp@l@m doar anumite p@r]i ale
corpului; sp@larea total@ se nume}te Ghusl iar cea par]ial@
wudu (sp@lare ritual@); re]ine]i c@ musulmanii nu au voie
s@ fac@ du} dezbr@ca]i, de fa]@ cu alte persoane.» (SarwI, 47).
Pentru ^n]elegerea, pentru frumuse]ea / monumentalitatea
spiritului Islamismului reproducem ni}te surah („rug@ciuni“)
din Coran: Al-Fatihah – Laud@ lui Allah, lumilor st@p$nitor, / Cel
milostiv }i cel îndur@tor, / St@p$n al Zilei Judec@]ilor, / Doar [ie ne-
nchin@m }i-]i cerem ajutor:/ Prime}te-ne pe drumul T@u cel drept,/ Pe
drumul T@u cel bun }i în]elept, / Drumul celor cu care fost-ai Tu
237
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
d@ruitor, / Nu drumul celor ce ]i-au st$rnit m$nia peste nori, / Nu drumul
celor ce sunt etern r@t@citori... ! (cf. AhCor, 18 / SarwI, 74) ; Al-Kawthar
(108) – %n numele lui Allah, cel milostiv }i far, / Avem izvoare limpezi în
Kawthar – / Tu, roag@-te St@p$nului }i f@ un sacrificiu: / Cel ce te mai
ur@}te pieri-va în ospiciu ! (cf. SarwI, 79); Al-Fil (105) – %n numele lui
Allah, cel Milostiv, %ndur@tor, / N-ai v@zut cum st@p$nul t@u / S-a
purtat fa]@ de cei cu elefantul ?/ Nu le-a z@d@rnicit planul perfid, / Nu a
trimis împotriva lor stoluri de p@s@ri,/ Care i-au b@tut cu pietri}uri de
lut ? / Astfel i-a pref@cut El în frunze uscate }i distruse. (SarwI, 81).
Iudaism (Mozaismul)
(din ebr. Yehudah, „%ntemeietorul“ + suf. -ism)
238
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
numele cu care i se recomand@ lui Moise în prima revela]ie:
Eu sunt, adic@ „eu sunt cel care este“» (ibid.).
Iudaismul a cunoscut patru etape. %n etapa biblic@, erau
adora]i mun]ii, plantele, animalele, Luna etc. }i erau practicate
ritualurile specifice («circumcizia, dansul sacru, holocaustul
sacrificial, tabuarea hranei necurate» – KD, 316). Persist@ ideea
pelasgic@, european-anatolian@, din paleolitic / neolitic,
privind l@ca}ul suflului vital (sufletului) ^n s$nge, «p$n@ la
intrarea pe P@m$ntul F@g@duin]ei, de la mijlocul mileniului
II ^. e. n., dup@ ce, ^n sec. XI ^. e. n., semilegendarul Moise,
impun$nd cultul lui Yahweh, a contopit cultele arhaice ^ntr-un
monoteism riguros; religia e consolidat@ prin reformele din
622 ^. H., ale regelui Yoshiyahu (Iosia), const$nd ^n
organizarea sacerdotal@, eleborarea unei dogmatici }i
codificarea Bibliei ebraice» (ibid.). %n lumina documentelor
„semilegendarul Moise“ se dovede}te a fi un real Moshua /
Mo}ua (Mo}a / Moshe) sau Mo}ul, adic@ %n]eleptul (a}a cum s-a
p@strat ^n limba pelasgo-dacic@ / valahic@, sau
dacorom$n@, p$n@ azi), ce a fost trimis de Cogaion /
Sarmizegetusa – potrivit scenariului misteric / ini]iatic al
arunc@rii ^n trei suli]e / ]@pi, – ca Mesager Celest, pe calea
spiral@-planetar@ ^ntru Samo} / Soarele-Mo} (Dumnezeul
Cogaionului / Sarmizegetusei), urm$nd ca la ^ntoarcere („din
Ceruri“), „^n al patrulea an“, s@ devin@ regele-zeu-medic al
Pelasgo-Daciei, adic@ „omul-(-lu-)Soarelui-Mo}-pe-
p@m$nt“, Sa-lu-masua / Salumosha > Salmo}, „Zalmas-
Zalmoxis“, „purt@torul cuv$ntului lui Dumnezeu ^n Cogaion /
Sarmizegetusa“; refuz$nd s@ mearg@ mai departe de Egipt,
pierde calitatea de -lu-, „om al Soarelui-Mo} / Dumnezeul
Cogaionului“, r@m$n$nd doar Moshua / Mosha, Mo}ul (Moise)
adic@ %n]eleptul; totu}i, se dovede}te ^n continuare fidel
Cogaionului / Sarmizegetusei; dup@ ce elibereaz@ triburile de
239
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
evrei („cele 12 semin]ii“) din Egiptul faraonic, se re^ntoarce pe
calea-spiral@-zalmoxian@ ^n fruntea acestora, p$n@ ^n locul
Ierusalimului, unde ^ntemeiaz@ o foarte important@ „halt@“
pentru solii trimi}i ^n continuare de Cogaion / Sarmizegetusa
pe calea spiral@-planetar@; grecii a}a descoper@ Ierusalimul,
ca „halt@ a vechilor Salmo}ieni / Zalmoxieni“, dup@ cum
arat@ }i elementele formante din toponim: Ieru- < gr. hieros,
„sacru“ / geron, „b@tr$n, vechi“, + Salumos / Salymi', „Salmo}ieni
/ Zalmoxieni“. %n etapa talmudic@ (sec. VI ^. H. – I d. H.),
momentul cel mai important este, desigur, elaborarea Talmudului
(sec. V ^. H.). %n etapa rabinic@, sau evmezic@, erudi]ii
alc@tuiesc Kabbala, se elaboreaz@ codul celor 613 porunci
juridice din Vechiul Testament, se realizeaz@ «structura de cast@
a evreilor» (ibid). %n etapa reformist@, se constituie neoiudaismul
«de inten]ie ra]ionalist@, care se consider@ unica religie
etern@ }i universal uman@, ce ar asigura apari]ia unui
Mesia.»(KD, 316).
%nc$ntec
(din înc$nta + c$ntec)
Kokoro
(nip. kokoro, „inim@“, „suflet“)
245
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Kokoro este o categorie psiho-estetico-literar@
desemn$nd – pe de o parte – „capacitatea individului de a fi
sensibil la fenomenalitatea lumii“ }i – pe de alt@ parte –
„starea de spirit a hijinului“ înr@z@rindu-se în micropoem.
Este – pentru micropoemul-haiku – esen]ial@ expresia
kokoro aru, „a avea spirit“. Kokoro formeaz@ al@turi de omoi
(„g$nduri, idei“ ce, tr@ite / sim]ite, devin jo) }i kotoba
(„cuv$nt, subiect, stil, materie“, ori, mai exact: „expresie /
imagine poetic@“), „triada de aur“ stabilit@ de Ki no
Tsurayuki (883 – 946) ^n prefa]a sa la antologia Kokinshu.
Laitmotiv
(din germ. Leitmotiv)
Legend@
(lat. legenda, „ceea ce trebuie citit, nara]iune“)
257
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
c@l@uzitoare / directoare, cu metodele / instrumentele de
lucru, eviden]iind }i raporturile „revolu]ionare“ angajate cu
tradi]ia, sau cu celelalte elemente de avangard@.
Literatura universal@ cunoa}te o imens@ „bog@]ie de
manifeste literare“, incluz$nd, desigur, «Fondazione e
Manifesto del Futurismo» / «%ntemeierea }i manifestul
futurismului» (1909) }i «Manifesto futuristo dell'acropittura» /
«Manifest futurist al acropicturii» (1943), ambele semnate de
liderul mi}c@rii, F. T. Marinetti; «Manifeste du surréalisme» /
«Manifestul suprarealismului» (1924) de André Breton ce
revine – ^n 1930 – cu «Second manifeste du surréalisme» / «Al
doilea manifest al suprarealismului» etc. %n literatura
rom$n@, de un interes aparte se bucur@ – ^n mai 1985 – }i
unul dintre manifestele paradoxismului, Fragmente din scrisoarea-
r@spuns a unui poet dacorom$n c@tre domnul Cantemir sau
Enciclopedicus – ianuarie 1985, Timi}oara, Dacorom$nia ;
„fragmentele“ au fost publicate ^n num@rul din luna mai,
1985, ^n revista londonez@, Convergen]e Rom$ne}ti / Romanian
Convergences Periodical of Romanian Culture and Civilisation , cu
generoasa prezentare a directorului publica]iei, dr. C. Michael-
Titus: «Public@m aici textul unui manifest literar care a fost
pus ^n circuit ^n Rom$nia, de c@tre poetul Ion Pachia
Tatomirescu, cu ocazia lans@rii plachetei sale de versuri
intitulat@ Peregrinul în azur. Prezentat sub forma personal@ de
scrisoare }i plasat ^n contextul romantic-istoric al culturii
rom$ne, acest manifest este interesant nu numai pentru c@
exprim@ orientarea literar@ a unei noui genera]ii, dar }i
pentru c@ arat@ ^n acela}i timp }i liniile precise ale drumului
apucat de literatura rom$n@ de azi.» (MTNG / TScr, 40).
Reproducem din «Bomba cu neuroni» (1997), textul integral al
manifestului: Duminica Poemului. ...Sunt / e}ti – cum se spune –
idealul meu receptor, în diminea]a zilei a zecea. {tii bine, Enciclopedicule,
semantismul sincretic vectorizat de cele zece raze, t@ind în echisectoare
Unitatea, Soarele de Andezit, acolo, la Sarmizegetusa, în creierul Muntelui,
258
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
spre a re-na}te Spirala cu Nou@ Ceruri, încre]ind Genunea, cu El între cele
dou@ limbi ale Balaurului Cosmic, între marele „vir“, Samasua / Samo},
Soarele-Mo} / Tat@l-Cer – materia perfect@, dar îmb@tr$nit@, „care nu
mai poate“ –, }i micul „vir“, Fiul, So-Ares (Soare-T$n@r / R@zboinic) –
materia tot perfect@, puternic@, t$n@r@, ori cu El al@turi de Ea, Utya,
Spuma Laptelui / Luna, Sora Soarelui / Cunoa}terea Absolut@, Cr@iasa /
Regina Lumii, Cos$nzeana / Dochiana, a Lumii Mireas@, nestemata din
coada balaurului, Steaua Ursului, dup@ r@sbotez@ri, materia t$n@r@ }i
imperfect@, tulbur$nd la nou@ nunt@, mereu nou@ nunt@...! Sun@ ca o
invita]ie în „duminica Poemului“. Bomba cu neuroni – ca în marile clipe de
pace }i de judecat@ ale Cosmosului – este deja gata; a}a c@ }i eu, în
aceast@ a zecea diminea]@, sunt în plin@ duminic@...
Reversibila nuntã. ... {i nu se cuvine s@ m@ împ@unez, c@
reversibila nunt@ cu Utya / Sora Soarelui – marele judec@tor din Gur@ de
Rai al tuturor florilor-suflete ce }i-au pierdut miresmele pe C$mpia de
Aram@, pe C$mpia Adev@rului, f@r@ s@ fi fost apte a încerca între
petale-aripi a Fiin]ei Priveli}te (c@ci «p@relnicia r@m$ne s@ le fie
hran@», cum gr@ie}te }i Platon prin Phaidros, 248, b) –, nunta din care
m@ tot ivesc, repetat, într-al patrulea an (astfel cer$nd primele patru
conduc@toare), printre ei, întru morala bunei lumini, spre a dezlega nou@
cale de a se face nemuritor }i celui ce fu, înainte, semenul meu, dar pe care
sor]ii nu l-au h@r@zit nun]ii dint$i, de la cele trei ]@pi / l@nci de argint
(înfipte sub omopla]i) încep$nd, s@-l rezeme de Cer, întru Samo} /
Soarele-Mo}, întru So-Ares, spre încre]irea Genunii, nu spre roirea ei..., da,
domnule Cantemir, c@ reversibila nunt@ cu Sora Soarelui nu poate fi
garantat@ de p@uni nici m@car o clip@ din cei trei ani mirifici... Ea vine
pentru clipele de pace }i de judecat@ ale cosmosului, pentru întremarea
Curcubeului, pentru z@pezile de m@rg@rint...
Numerele lui Salmoº. ... Desigur, m-am bucurat de
neîntrecuta lumin@ virgin@ a Cerului Nou@ (deschis, cer întru cuget
cosmogonic), de lumina din cupola de aur înrourat, între aripi de }indril@,
în primele clipe ale Zoriei (ai dreptate, Enciclopedicule, Zoria este „un
concept propriu“, desemn$nd mai mult dec$t ceea ce se în]elege prin
expresia din graiul b@n@]ean de munte, auzit@ de tine, ieri, mai sus de Ad
Mediam / Mehadia: a se guri de ziu@, }i nu are vreo leg@tur@ cu
onomastice dulcineo-juliete}ti-lauristice). Semantismul sincretic al
num@rului zalmoxian cinci, num@rul nun]ii dint$i, a f@cut s@
înmugureasc@ apelativul, titlul volumului Zoria (ori verbul a înzoria, cu
259
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
„infinitivul lunguie]“ înzoriere – ai observat de-a lungul / latul textelor mele
mai vechi cum semnificantul se revolt@ împotriva semnificatului, p$n@-l
re-na}te, de}i, ini]ial, „pare blindaj“, un ou de fapt, un bob, ca de gr$u, cu
chipul Soarelui-Mo}, al lui Dumnezeu, în el, ca o fotografie veche; are
preg@tit@ „fereastra de a ie}i din sine“: nume – verb – bob / gr@unte „ca
parte / întreg“ – spic / „expansiune“, aidoma ecua]iei: arhem – lumatie /
informaterie – „black-hole“ / „nou univers“ – arhem...; înzorierea este
starea de înc$ntec a Republicii Interioare, din biruin]a razei în fa]a
genunii). S@ ne amintim, Enciclopedicule, Povestea numerelor..., care,
dup@ cum a demonstrat Bogdan Petriceicu Hasdeu, s-a propagat din
regiunea dun@rean@ peste mai întreaga Europ@... E conservat@ excelent
în folclorul Valahilor / Dacorom$nilor gra]ie oralit@]ii culte a
Zalmoxianismului. ... %n doctrina Zalmoxianismului, domnule Cantemir,
numerele au o cosmogonic@ proiec]ie semantic-sincretic@.
Unu (aflat în seama lui Uniil@ – cf. VMR, 424) este Samasua / Samo}
(Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei),
întregul, totul, sacra unitate; despre „implementarea în unu“ a nemuritorilor
Daciei gr@ie}te înv@]@tura Zalmoxianismului despre armonizarea p@r]ii
în sacrul întreg cosmic. {i mirabil@ este }tiin]a despre unu,
Enciclopedicule, bucur$ndu-m@ mult fericitul epitet ce i l-ai g@sit (la
1700): Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago (doar suntem în unu...);
c@ci în unu – ca eon / ens (ins / îns) – este izvorul tuturor oglindirilor...
Urmeaz@ jum@tatea, Enciclopedicule, un-doirea / „perechirea“,
„fiin]a dichotomic@“ (în cosmia, mai ales)...
Doi este rezultatul un-doirii, este perechea primordial@: Samasua /
Soarele-Mo} (Tat@l-Cer) „rotunjindu-se“ / „însfericindu-se“ din prima
jum@tate, unde-i r@sadul voin]ei, }i Dachia (Dochia) / Muma-P@m$nt,
din secunda, nelocuit@ de putin]@.
Semantismul sincretic-zalmoxian al lui trei eviden]iaz@: trei sunt ]
@pile / suli]ele în care este aruncat Solul Sarmizegetusei „în ceruri“, trei
reprezint@ num@rul anilor dintre ocultarea }i epifania regelui-zeu-medic
din Cogaion (perioada misteric@ / ini]iatic@ din andreon / pe}ter@, sau
Gur@ de Rai); trei sunt ]@pile / suli]ele în care este aruncat }i
protagonistul mioritic (din variante-colind: Pe Muntele Mare, Pe-à Gur@
de Rai, Miori]a etc.), deoarece are statutul nemuritorului în calitate de Sol /
Mesager Celest (F@t-Frumos cap@t@ nemurirea, Enciclopedicule, îns@ în
calitate de r@zboinic / erou al Cogaionului). %n triada / treimea Soarelui-
Mo}, sublimul sacrificiu al Solului pentru p@strarea jum@t@]ilor în întreg
pune în eviden]@ ceea ce este corporal, perfec]iunea corporalului („tras
260
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
printr-un inel“) în Timp: «ceea ce este determinat prin trei este întregul /
totul»; «perfec]iunea este triad@: continu@, identic@ sie}i; nefiind în mod
egal divizibil@, ea con]ine opozi]ia }i unitatea acesteia, totalitatea acestei
diferen]e: ca }i num@rul în general; dar în triad@ acest lucru este real;
triada este form@ ad$nc@» (HP, 205) – dup@ cum certific@ }i Hegel (în
Prelegeri de istorie a filosofiei...). Iar Solul în trei suli]e confirm@
«unitatea în fiin]area sa ca altul» (HP, 206). Ideea are ad$nci r@d@cini
cogaionice, domnule Cantemir, din orizontul anului 5300 î. H.: Unul din
Treime a suferit cu Trupul... – s-a l@murit }i pentru Cre}tinism, din
Zalmoxianism, deci tot în Cogaion, Enciclopedicule ... {i acumul@rile de
calit@]i, nu de cantit@]i, duc la saltul din triad@ în tetrad@, care, altfel
spus, este saltul de la Timp la Spa]iu (în mitosofie).
{i sub pecetea materiei perfecte se afl@ primele patru conduc@toare
(1 + 2 + 3 + 4 = 10, decada de aur).
Num@rul patru, Enciclopedicule, prive}te, prin semantismul s@u,
anul reapari]iei regelui-zeu-medic din Cogaion / Sarmizegetusa „în carne }i
oase“; este num@rul „certitudinii“, al „absolutei convingeri“, ilustr$nd
triumful „spiritului justi]iar“ întru sacrul zece considerat ca unitate;
„povestea numerelor Cogaionului“ spune c@ de zece nu se trece...; «c$nd
am ajuns la zece, îl consider@m iar@}i ca unitate }i o lu@m de la început»
(HP, 207), cu Soarele de Andezit...
Num@rul cinci este al nun]ii cosmice; tot în al cincilea an, la
trimiterea Mesagerului Celest, era prilej de mare veselie, „de nunt@“, nu de
moarte, c@ci Pelasgo / Vlaho-Dacilor li se admisese înc@ un reprezentant
în cer, în [ara-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte; cinci
sunt laturile / zidurile davelor (pentagonul zalmoxian); antrenarea
jum@t@]ilor de cinci între polul plus (al Soarelui-Mo} / Samasua >
Samo}) }i polul minus (al Genunii), dar dup@ modelul perechii sacre
secunde (So-Ares }i Luna / Dochiana, Sora Soarelui), înseamn@ pentru
Dac, pentru Valah / Dacorom$n-Zalmoxian, ca „parte“) armonizarea
p@r]ii în sacrul întreg cosmic, numit Samasua / Soare-Mo}; }i dac@
partea este perfect@ }i întregului îi merger bine, Enciclopedicule;
„prinderea în cerc“ se face prin cele zece „degete-raze“, „extremele la
jum@t@]i“ suport$nd „accentele“ (razele-num@r unu }i cinci...); de aici: }
i piciorul metric zalmoxian, numit pe scurt zalm / salm, }i ritmul astfel
ob]inut, ritm salmic / zalmic –, p@strat în balada Pe-o Gur@ de Rai.
Armonia întru Perechea Primordial@ (a „deschiderii cosmice“) se
realizeaz@ prin num@rul }ase, num@r reverber$nd cele }ase constela]ii
261
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
ale cobor$rii lui So-Ares în zodiac }i cele }ase constela]ii ale în@l]@rii;
în „arhitectura“ ritmic-zalmoxian@ a celebrei balade Pe-o Gur@ de Rai,
alternau dodecasilabul zalmic-genunian („o pereche de emistihuri salmic-
genuniene“: m-6 + m-6) }i decasilabul zalmoxian („o pereche de salmi“: m-
5 + m-5).
{apte era num@rul r@zboinicilor-epop]i ai Zalmoxianismului dintr-
o grup@ (6 + 1), din cea mai mic@ unitate de ac]iune r@zboinic-
religioas@, aflat@ sub jur@m$nt, sub pecetea înf$rt@]irii („fr@]iei de
cruce“), dup@ cum relev@ }i Templul / Sanctuarul lui So-Ares de la
Sarmizegetusa – prin „grupurile“ de c$te }apte st$lpi.
Tot în acest Templu al Soarelui („sanctuarul-calendar mic rotund“)
se las@ t@lm@cit }i semantismul sincretic al num@rului opt, num@rul
echiperioadelor de c$te 44 de zile («Soare, Soare-Fr@]ioare, / cu 44 de
r@zi}oare...!»), num@rul „fericirilor“ / „martirilor“ întru Soarele-Mo}, de
unde }i octogonul mausoleic.
Nou@ sunt cerurile, nou@ sunt v@mile, nou@ sunt discipolii lui
Uniil@... Deocamdat@, Enciclopedicule, aceste elemente – pe care ]i le-am
scos din ad$ncimi de suflet, din ad$ncimile aburariului pelasgo-thraco-
dacic / valahic (dacorom$nesc-arhaic), din aurul ce dimensioneaz@
neb@nuit autohtonismul, pentru c$mpia Adev@rului de sub Priveli}tea
Fiin]ei –, arunc@ raze întru mai dreapta în]elegere a Zoriei ca nunt@
secund@ (nu „joc secund“), prima nuntire apar]in$nd Cosmiei...
Dichotomia Munte – Matcã. ... %ntr-adev@r, domnule
Cantemir, Muntele }i Matca sunt entit@]i geo-psiho-sociale polarizatoare
de construc]ii în spa]iul spiritual pelasgo-thraco-dacic / valahic
(dacorom$nesc). %ntre Munte }i Matc@ flutur@ Curcubeul unei
multimilenare nuntiri – neîntrerupt@ nunt@. Spiritualitatea Muntelui este
structurat@ / „gospod@rit@“ pe vertical@, pe c$nd spiritualitatea M@tcii
este vectorizat@ pe orizontal@, în cercuri („de v$rst@“) concentrice, jur-
împrejurul Muntelui. Iar la nunta cosmic@ a Dacului, a Valahului /
Dacorom$nului-zalmoxian, sau cre}tin-cosmic, Muntele este preotul în fa]a
luminoasei eternit@]i; dinspre luminoasa eternitate (dinspre nemuritori),
Muntele se relev@ ca punte între t@r$muri; comunicarea se face prin
c$ntec / înc$ntec (desc$ntec), din [ara-f@r@-Dor în [ara-cu-Dor. Se
observ@ }i o „gradare etic@“ în comunicare: piatra („fluierul de piatr@“ /
„muntele de piatr@“), pentru elementul vir, sticla / arama („muntele de
sticl@“, „muntele de aram@“) pentru elementul femina; diamantul – pentru
flac@r@ etc. Creierul spa]iului teluric este în v$rful Muntelui; tot aici e }i
Gura de Rai, pe}tera sacr@, sau „andreonul“ lui Salumasua / Salmo}u,
262
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
adic@ „omul Soarelui-Mo}, omul lui Dumnezeu pe p@m$nt“, regele-zeu-
medic al Dacilor, asemãnãtor Papei din Roma de azi, confundat de
istorici }i cu Dumnezeul Sarmizegetusei, }i cu întreaga Dinastie
Zalmoxianã (iar numele regelui-zeu-medic din Cogaion / Sarmizegetusa,
Enciclopedicule, ajuns în gura str@inilor, prin 1380 î. H., a devenit
„Zalmas“, apoi, în orizontul anului 450 î. H., pe la carianul Herodot, este
deformat în „Zalmoxis“...). %n rombul de aur al lui Salmo} („Zalmas“ /
„Zalmoxis“), Matca se întinde pe jum@tatea diagonalei mari, în jos, av$nd
„baz@ comun@“ cu Muntele, bineîn]eles, diagonala mic@; ar fi, cu alte
cuvinte, un munte cu v$rful în jos, v$rful acestui munte-invers constituind
abisul, numai de Vidros locuit; dincolo de Vidros, „nu se trece“, el fiind
Fiul Genunii, limita „absolut@ de jos“; deschiderea spre nem@rginire se
face doar prin Gura de Rai din V$rful Muntelui; vectorii realului vin dinspre
Munte spre Matc@; vectorii „idealului“ – conjug$nd feed-back-ul – duc
dinspre Matc@ spre Munte, în Creierul Muntelui, în %mp@r@]ia / [ara-
Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte, la nunta cu cosmosul,
cu sacrul întreg cosmic (Unu – dup@ cum se }tie – este Samo} / Soarele-
Mo}, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, reprezentat „material“ /
„perceptibil“ de discul cerului senin), unde suntem parte, la nunta
Nemuritorului, gra]ie monoteismului din Zalmoxianism.
...Íntregul, jumãtatea, un-doirea... O înc@rc@tur@
semantic-sincretic@ de-a dreptul cople}itoare are multimilenarul cuv$nt,
jum@tate... Pentru a deveni (a te face) nemuritor, trebuie s@ fii în gra]iile
Dumnezeului de Cogaion / Sarmizegetusa, urm$ndu-i c@ile (ini]iatice /
misterice); al@turi de fiu-i, al@turi de So-Ares (Soare-T$n@r /
R@zboinic), trebuie s@ lup]i pentru încre]irea Genunii; la Eminescu, în
Luceaf@rul, afl@m expresia „în sinonimie“ lirico-semantic-sincretic@ – }i
cred c@ nu îmi amendezi prea tare acest hibrid lexematic –, ale haosului
v@i / „a chaosului v@i“, Genunea atotînv@luitoarea. „Proba admiterii“ în
perimetrul nemuririi o constituie „supunerea“ trupului, frumos, nenuntit,
voinic, t$n@r, „tras printr-un inel“, la ritualul sublimului sacrificiu, prin
„aruncarea“ spre cer, în a}a fel, înc$t „la c@dere“ s@ nu ating@
„p@m$ntul-mum@“, s@ r@m$n@ aninat în suli]ele str@pung@toare
(bineîn]eles, prin armura de r@zboinic), în cele trei ]@pi: ]apa Tat@lui-Cer
(„suli]a“ Soarelui-Mo}), ]apa Mumei-P@m$nt (]apa Dakiei / Dochiei),
adic@ „]epile / suli]ele Perechii Primordiale de un-doire /
înjum@t@]ire“, }i ]apa proprie, de Sol / Mesager Celest. Sublimul
sacrificiu de trup certific@, garanteaz@, pentru trei ani „activi“, cinci ani de
263
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
armonie în univers, de p@strare / men]inere a jum@t@]ilor în sacrul întreg
(un-doit), în cercul-vir („Yang“) al Soarelui. P$n@ la apari]ia
reformatorului din orizontul anului 1600 î. H., a str@lucitului mare-preot în
cultul Soarelui-Mo} / Samos – cult atestat în Carpa]i }i la Dun@re înc@
din mezolitic, prin „arta rupestr@“ din Pe}tera Chindiei, ori din Pe}tera
M@gurata –, sacrificiul uman era real; o dovad@ în acest sens avem }i în
groapa sacrificial@ de la T@rt@ria-Or@}tie (din vecin@tatea
Cogaionului, a capitalei Daciei, Sarmizegetusa), unde t@bli]ele cu scrierea
din orizontul anului 5300 î. H. au fost g@site «al@turi de statuete-idoli }i
(de) oase de om matur, dezmembrate }i calcinate». (VMR, 98). Ideea de
sacrificiu apare }i în „t$lm@cirea“ t@bli]elor cogaionice: «(De c@tre cele)
patru conduc@toare, pentru chipul zeului Samasua / Samo}, cel mai în
v$rst@ (conduc@torul, patriarhul, sacerdotul, preotul suprem), în virtutea
ad$ncei în]elepciuni, a fost ars unul» (VMR, 99). Dac@ reformatorul din
orizontul anului 1600 î. H. nu ar fi g@sit „solu]ia nemuririi“, el însu}i ar fi
sf$r}it, în virtutea ad$ncei în]elepciuni dinspre primele patru conduc@toare
(perechea primordial@: Tat@l-Cer / Soarele-Mo}, Samasua / Samo} }i
Muma-P@m$nt / Dakia-Dochia; perechea sacr@ secund@: So-Ares /
Soare-T$n@r / R@zboinic }i Spuma Laptelui / Luna, reprezentat@ pe
p@m$nt drept Sora-Soarelui / Dochiana, Cos$nzeana), pe rugul sfintei
unit@]i teluric-celeste. „Solu]ia“ / „inova]ia“, l@murit@ de cel ce purta
printre Pelasgo-Thraco-Daci / Valahi (Dacorom$ni) chiar numele Soarelui-
Mo} / Dumnezeului de Cogaion / Sarmizegetusa, merituosul rege-zeu-
medic, Sa-lu-masua / Salmo} („Zalmas“ / „Zalmoxis“), const@ în ob]inerea
nemuririi printr-o c@l@torie („dus-întors“), din „piciorul de plai“ pornit@,
prin Gur@ de Rai, p$n@ în Cer, cu „o durat@ celest@“ de trei ani, pentru
ca „în al patrulea an“ s@ se re-înf@]i}eze „în carne }i oase“, printre Dacii
Zalmoxianismului. Herodot ne încredin]eaz@ c@ Pelasgo-Dacii (din
Gaetia, adic@, dup@ numele provinciei, sau al „]@rii de r$uri / mun]i“,
Ge]ii) l-au jelit pe reformator, pe «omul-Soarelui-Mo}“, „ca pe un mort“
(deoarece îi v@zuser@ trupul „neînsufle]it“ – moarte lent@ / aparent@ –
în trei ]@pi), chiar dac@ înv@]@turile-i „d@deau garan]ii“ asupra
revenirii lui, asupra reînvierii lui în acela}i trup; iar „confirmarea“
înv@]@turilor, ini]iatice / misterice n-a înt$rziat – }i Herodot adaug@: «în
al patrulea an se ivi iar@}i în fa]a Pelasgo-Thraco-Dacilor }i a}a îi f@cu
Salmoxis / Zalmoxis s@ cread@ în toate spusele lui» (HIst, I, 346).
„Scenariul“ ob]inerii (ini]iatice / misterice) a nemuririi, aplicat „cu succes
deplin“ mai înt$i reformatorului, apoi solilor (mesagerilor cele}ti), a pus
cap@t sacrificiilor umane reale. Trimiterea mesagerului celest nu era
264
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
înt$mpl@toare, ci se petrecea la 20 iunie, în ajunul solsti]iului de var@, „pe
la apus de soare“, tot în al cincilea an (cu astronomic@ exactitate, gr@it@
de sanctuarul-calendar rotund); armura de r@zboinic (din „armata Soarelui /
So-Ares“), medicina Cogainului / Sarmizegetusei pe „planul mondial“ al
antichit@]ii etc. nu permiteau „ochiului profan“ s@ p@trund@ – nici cu a
min]ii raz@ – p$n@ la s$mburele „de adev@r“ ini]iatic / misteric. %n
priveli}tea Fiin]ei, în %mp@r@]ia / [ara-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-
Vie]ii-f@r@-Moarte, avea loc nunta Solului cu Absoluta Cunoa}tere, Sora
Soarelui. Reîntors între Pelaago-Daci, într-al patrulea an, ca rege-medic-
zeu, ca Salumo} / Salmo} (Salmys / Sarmis), la Sarmis-seget-tusa
(„t$lm@cindu-se“ în «cetatea / „tusa“ de lespezi / „seget“, „s$get“ a lui
Sarmis-Salmysua / Salmasua, Salmos / Salmo}-Zalmas-Zalmoxis»), i se
îng@duia nunta secund@, cu o fecioar@-M$ndraic@ (Dr@gaic@), o
fecioar@-Dochian@ / Cos$nzean@, care, a}a cum ai spus-o în Descriptio
Moldaviae..., îl a}tepta (...intra triennium marito elocetur) ca un fel de
zei]@-Ceres, vreme de trei ani, domnule Cantemir. La întrebarea despre
puterea / t@ria jum@t@]ii, Enciclopedicule, îng@duie-mi s@-]i r@spund
doar at$t: în afara întregului, distinsele jum@t@]i se anuleaz@ (ori tind
spre autoanulare); de aceea, locul lor sacru este în întreg – }i pentru asta
trebuie luptat p$n@ la sublimul sacrificiu; a }tiut el, Zeus de ce
„opereaz@“ androginul (cf. Platon, Banchetul, 189 sqq.); dintre to]i Grecii
p@m$ntului, doar unul – cel ce l-a pre]uit pe Salmo} / Zalmoxis, regele-
zeu-medic – a în]eles m@re]ia întregului în jum@t@]i }i întemeierea
jum@t@]ii distinse în întreg...
Bradul ºi Nouã Ceruri... Bradul, domnule Cantemir, sf$nt ax
al lumilor, sacrul arbore pelasgo-thraco-dacic al cosmosului de toate zilele,
vectorizeaz@ cele nou@ ceruri, c@ de zece nu se trece, tot din Gaura
Chindiei. Polivalen]@ sincretic-estetic@ }i etic@, dimensiune pelasgo-
thraco-dac@ / valah@, sau dacorom$n@, a existen]ei, arbore al Logosului
(logos în]eles ca oglind@ a realului), arbore al rostirii: ca s@-]i verifice
„t@ria“, la trecerea din [ara-cu-Dor în [ara-f@r@-Dor, î]i viersuie}te „ca
din r@ni ad$nci peste mai profunda ran@“, încerc$nd „s@ te conving@“
c@ nu ar putea s@ te treac@ Marea (Celesta Mare Ro}ie din mitosofia
autohton@), în Ceruri, deoarece între r@d@cinile lui s-a încuibat
{erpoanea Galben@, c@tre mijlocu-i }i-a pus cas@ Vidra L@tr@toare }i
în v$rfu-i vegheaz@ {oimul Ro}u. S@ ni-l închipuim a}a cum este, de
neînduplecat, chiar }i în fa]a Mesagerului Celest, care nu s-ar fi descurcat
f@r@ topor, f@r@ s@-l amenin]e cu miraculoasa secure la «...r$pa
265
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
m@rilor,/ unde-i Bradul Z$nelor (...): – Brade, Brade, / s@-mi fii frate, /
întinde-]i, întinde, / eu s@ le pot prinde, / v$rfurile tele, / s@ trec peste ele /
Marea în cea parte / ce lumea-mi desparte...! / – Eu nu pot întinde, / tu s@
le po]i prinde, / v$rfurile mele / s@ treci peste ele, / c@-n mine-a puiat / din
inim@ spurcat / Ro}u {oimule] / cu ochiul sume]; / c$nd nici vei g$ndi, /
puii te-or sim]i / }i-ei or }uiera / de te-i sp@ria, / în Mare-i c@dea / }i te-i
îneca...! (...) Trupinele mele / s@ treci peste ele, / c@-n mine-o puiat /
Vidr@ L@tr@toare, / oameni p$nditoare; / nici nu oi g$ndi, / puii te-or
sim]i, / ei mi te-or l@tra, / în mare-i c@dea / }i te-i îneca...! (...) Eu nu pot
întinde / s@ le po]i cuprinde / r@d@cini a mele / s@ treci peste ele,/ c@-n
mine-a-ncuibat / }i-apoi a puiat / Galben@ {erpoane, / ce piere de foame...!
(...) Brade, Brade, / am }i eu un frate, / un frumos p@curel, / }i are un
toporel, / }i are veri}ori / doi voinici feciori, / ei te vor t@ia (...) / }i din
tine-or face, / ca s@ fie pace, / punte preste Mare (...) / Bradu-atuncea se
g$ndea / }i trupinele-ntindea...» (Simion Florea Marian, %nmorm$ntarea la
Rom$ni, 1892). %n tableta a XII-a din Epopeea lui Ghilgame}, z@mislit@
pe la anul 2800 î. H., ni se gr@ie}te despre un copac sacru, încercat de
securea protagonistului (arbore din care Ghilgame} î}i croie}te pukku }i
mikku, magicele instrumente, restul trunchiului d@ruindu-l zei]ei Inanna /
Ishtar spre a-}i face jil] }i pat): «Printre r@d@cinile sale, {arpele care n-are
ast$mp@r î}i f@cuse culcu}; / în v$rful s@u, pas@rea furtunii î}i suise
puiul; / la mijloc, Lilla (demon feminin întruchipat într-o cucuvea) î}i
cl@dise casa»... (EpGhilg, 159). Te duce g$ndul, Enciclopedicule, la T@bli]a-
Soare de la T@rt@ria-Or@}tie }i crezi c@ î]i aduc un argument în sprijinul
aser]iunii sumerologului de Moscova, Boris Perlov, aser]iune potrivit
c@reia scrierea asiro-babilonienilor a fost preluat@ din Carpa]ii Daciei
Arhaice }i „dezvoltat@“ între Tigru }i Eufrat...?! Da, este o miraculoas@
punte-curcubeu între 5300 }i 2800 î. H.; se afl@ }i alte pun]i-curcubeu:
între „conduc@torul-patriarhul-sacerdotul-preotul-suprem“ ars la
T@rt@ria, pe la 20 iunie, 5300 î. H., adic@ pe la solsti]iul de var@, }i
reformatorul Salmasua / Salmos-Zalmas-Zalmoxis, din orizontul anului
1600 î. H., }i regele-zeu-medic, Salmo} / Zalmoxis, despre care ne
gr@ie}te Platon, }i oralitatea cult@ din Dacia (Valahia) / Dacorom$nia, }i
Vlahii / Dacorom$nii anului 1892...! Adev@rul este tot în Pelasgo-Traco-
Dacia Arhaic@, în acel nucleu de la Old European Civilization...! Exist@,
desigur, Enciclopedicule, o lege a marilor împliniri / reîmpliniri spirituale în
sacrul întreg («partea vrea întregul, întregul e-n parte...»); centrul de iradiere
a unui fapt spiritual / cultural se afl@ în aria unde faptul respectiv are
puternic circuit oral; c@ci nu au fost Vlahii / Dacorom$nii-b@n@]eni (de
266
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
la care a cules S. Fl. Marian, înainte de 1892, monumentalul „bocet“) în
biblioteca de c@r@mizi scrise a lui Assurbanipal, s@ înve]e „începutul“
t@bli]ei a XII-a din Epopeea lui Ghilgame} – t@bli]@ ce a fost
descifrat@ / t$lm@cit@ abia în 1939, de savantul de la Luvru-Paris, G.
Contenau; iar Zalmoxianismul (apoi Cre}tinismul Cosmic) a preluat
C$ntecul Bradului Z$nelor, c$ntec de petrecere a Solului-nemuritor (prin
Cre}tinism, a devenit „petrecerea mortului“), din perimetrul sacru al
pe}terilor, al gurilor de rai din Cogaionul Carpa]ilor, }i l-a încrustat în
c@r@mizile Sufletului Pelasgo-Dac, sau Valah / Dacorom$n-arhaic, nu în
c@r@mizile „de bibliotec@“ îngropate de vremuiri; }i înc@ un argument:
de la Daci, Bradul Cosmic a trecut – prin partea de vest / nord-vest a
Daciei / Valahiei – în cosmogonia Celtogermanilor, drept arborele
Yggdrasill din centrul Universului, „amenin]at cu distrugerea“, dup@ cum
certific@ }i Mircea Eliade: «un vultur îi devor@ frunzi}ul, trunchiul s@u
începe s@ putrezeasc@ }i }arpele Niddhog prinde s@-i road@
r@d@cinile; într-o zi din vremurile viitoare, Yggdrasill se va pr@bu}i }i
acesta va fi sf$r}itul lumii (ragnarök)» (EICIR, II, 155); fire}te, la nemuritorii
Daci (Vlahi / Dacorom$ni-arhaici), ve}nic verde este Bradul Z$nelor... Da,
Enciclopedicule, Yggdrasill a pierdut Vidra L@tr@toare...
Noul autohtonism, refluxgeneraþia (the generation of
deep clearness), rafinãriile paradoxismului... Noul autohtonism,
domnule Cantemir, între multele misiuni, are }i o luminoas@ misiune
dificil@, de perspectiv@ planetar@: (re)descoperirea, refacerea veritabilei
re]ele de vase comunicante dintre vetrele spirituale ale lumii, în numele
sacrului întreg, }i punerea valorilor estetic-sincretice într-un mai drept
circuit – }i nu numai în perimetrul Poeziei... –, dinspre C$mpia
Adev@rului c@tre tulbur@toarea Priveli}te a Fiin]ei...
... Tu, Enciclopedicule, la bun@ distan]@ de m$n@stirea din
Cuv$ntul meu, ca s@-]i bucuri ochii – por]i ale Soarelui-Mo} – între
primii, spre a gusta / degusta frumosul p$n@ la înc$ntec, sublimul mai ales
(categoria de sublim, tr@irea în sublim, prin Mesagerul Celest la Soarele-
Mo}, este „proprietatea“ absolut@ a Cogaionului / Sarmizegetusei, a
Dacilor), p$n@ la înzoriere (sau deznoptarea Fiin]ei), de la fiordurile
dionysiacului p$n@ în apolinic, rogu-Te, din neasemuita Priveli}te, s@-[i
înr@z@re}ti privirea mai înt$i în Munte, în Matc@ }i în Curcubeu, în
Demon-Graal-Sobor, în Cosmia, în Zoria, prin Furtun@ magnetic@,
Lilium breve }i Peregrinul în azur, tot printr-un Verb de m@rg@rint, ca,
apoi, s@ cump@ne}ti Bomba cu neuroni... ...
267
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Ai dreptate, domnule Cantemir, nu este „definitv“ ceea ce au zis al]ii
p$n@ la Tine, de}i, dintre ei – chiar dac@ nu-s mul]i – au z@rit
„c@r@mizile“ pe „}antierul“ Republicii Lirosofice Interioare a „t$n@rului
Poet...“; mi s-a imputat chiar faptul c@ „am construit“ cu v$rful de diamant
al neuronului în care „mi-am exilat“ Sufletul... Da, este greu s@ vezi
arhitectonica M$n@stirii Arge}ului – m@n@stire în Logos / Cuv$nt, unde
te zide}ti de viu –, analiz$nd numai „o c@r@mid@“ desprins@ din zid cu
t$rn@copul, cu dinamita etc...
... Enciclopedicule, apar]in refluxgenera]iei (the generation of deep
clearness), genera]iei retragerii la matc@ }i a cristaliz@rilor în
profunzime, o Genera]ie a Republicii, dac@ vrei, deoarece, nucleul acesteia
îl constituie peste patruzeci }i }apte de scriitori n@scu]i, ca }i mine, în
1947, primul an republican valah / dacorom$nesc (]i-i reamintesc în ordine
alfabetic@ – poe]ii: Niculae Alexandru-Vest, Gheorghe B@lan, Mariana
Bojan, Vasile Dan, Nicolae Dabija, Ioana Diaconescu, Nicolae Diaconu,
Dinu Fl@m$nd, Geo Galetaru, Dumitru M. Ion, Leonida Lari, Daniel
Lascu, Nicolae Lupu, Iolanda Malamen, Ion Mircea, Gabriela Negreanu,
Emil Nicolae, Monica Pillat, Al. Pintescu, Adrian Popescu, Mihai
Prepeli]@, Vasile Romanciuc, Ion Scorobete, George Stanca, George Virgil
Stoenescu, Ion Pachia Tatomirescu, Horia [$ru, Cornel Udrea, Dumitru
Velea, Dan Verona; prozatorii: {tefan Agopian, Aurel Antonie, Dinu
B@c@uanu, Doru Davidovici, Ioan Dan Nicolescu, Al. Papilian, Valentin
Petculescu, Marcel Constantin Runcanu, Vasile S@l@jan, Eugen Uricaru,
Constantin Z@rnescu; criticii: F@nu} B@ile}teanu, Al. Dobrescu, Marian
Papahagi, Irina Petra}, Luca Pi]u, Petru Poant@, Olimpia Radu, Mirela
Roznoveanu, Alex. {tef@nescu, Ileana Verzea }. a.), scriitori forma]i,
gra]ie str@lucitului înv@]@m$nt dacorom$nesc dintr-o minunat@, dar, din
p@cate, prea scurt@ „prim@var@“ a spiritualit@]ii valahe, ivit@ dup@ al
doilea r@zboi mondial, dincoace de „obsedantul deceniu“, mai exact, între
anii 1960 }i 1970. %n Sec]iuni de aur ale literaturii rom$ne contemporane,
relevam c@ genera]ia literar@ este o „categorie“ socio-psiho-estetic@
(poate îmi îng@dui }i acest hibrid lexematic), nef@c$ndu-}i apari]ia „ca
din senin“, de oric$te ori doresc anumi]i critici literari, ci într-un context
cultural-istoric, angaj$nd treptat, în timp, „autarhie“ în planul valorilor
dintr-o literatur@. Istoria unei literaturi / culturi ne relev@, dinspre o
puternic@ seismic@ social@, dinspre o veritabil@ revolu]ie dintr-o
„or$nduire social@“, trei genera]ii literare tipice, pe care le-am botezat
(întru semnifican]i „ferici]i“, cred eu), în rom$ne}te – iar pentru „circuit“
– }i în engleze}te: de tranzien]@ / the transience generation, fluxgenera]ia /
268
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
high tide generation }i refluxgenera]ia / the generation of deep clearness
(dac@ teoria literaturii accept@ sintagmele spre îmbog@]irea corolei
luminoaselor concepte, m@ voi bucura, Enciclopedicule, chiar dac@
„tat@l“ sintagmelor respective este uitat, cum Tat@l-Cer / Soarele-Mo}).
Fiecare dintre genera]ii poate cunoa}te „un val“ }i „mai multe valuri“
(num@rul valurilor depinz$nd de ivirea timpilor reformatori, de
înregistrarea „urm@torului“ puternic seism social). Genera]ia de
tranzien]@ vl@st@re}te fluxgenera]ia – }i aceasta, la r$ndu-i,
refluxgenera]ia. Cele trei genera]ii coexist@ pe un anumit segment
temporal „al literaturii contemporane“. %n cadrul literaturii rom$ne
contemporane, „primul val“ al refluxgenera]iei este constituit din (ceea ce
Lauren]iu Ulici nume}te) „promo]ia ‘70“, disipativ-grupul (sau scriitorii
„tineri“ tr@ind în diferite col]uri ale ]@rii, învigor$nd noua geografie
literar@). Prea pu]in se poate vorbi în acest „val“ de „narcisism de grup“.
%n cele dou@ valuri (de p$n@ acum, „valul 70“ }i „valul 80“) ale
refluxgenera]iei, domnule Cantemir, intr@ valoro}i scriitori – num@rul lor
ar fi prea mare spre a le pomeni aici numele }i epistola mea s-ar lungi
nepermis de mult, risc$nd s@ devin@ pagin@ de viitoare istorie a
literaturii... Timpul va cerne bine, din dou@ direc]ii, Enciclopedicule:
dinspre trup }i lumin@, dinspre eternitate / nemurire }i genune...! Nu
„avalan}a de nume“, Enciclopedicule, nume de „valoro}i scriitori“ ai
refluxgenera]iei între foarte multe nume de pseudo-scriitori (pseudo-
scriitorii, dac@ sunt mul]i, ca iarba rea, ca buruienile, sufoc@ buna
cultur@, ogorul fertil al bunei culturi), intereseaz@, ci dac@ „operele“ lor
de p$n@ acum permit „detectorului de valori estetice“ semnalarea
c$mpurilor / liniilor de for]@ ale unui „nou magnetism literar“, s@-i
spunem. Da, între „liniile de for]@ lirico-magnetic@“, Enciclopedicule, se
impune noul autohtonism, prin care se relev@ mitosofia pelasgo-thraco-
dac@ / valah@, sau dacorom$neasc@, m@re]ele simboluri de etnogenie,
eclatante simboluri ale sinergismului abisal, fire}te, din vatra de
arheospiritualitate a Daciei / Dacorom$niei, poate }i din dorin]a de afirmare
în fa]a istoriei a unui tot mai înalt spirit justi]iar. Poe]ii – cu }tiin]@, cu
mult rafinament, rareori intuitiv – pun m@nunchiuri de raze pe fe]ele
nev@zute, ori mai pu]in v@zute ale acestor cristale-simboluri, pe
semantismul lor vectorizat spre adev@r, p$n@-n Priveli}tea Fiin]ei,
adev@r generator de aleas@, neb@nuit@ poezie, cum, de pild@, poezia
tr@irii în sublimul Gurii de Rai, poezia Aburariului / Sufletului celor cu }
tiin]a de a se face nemuritori, lupt@tori pentru încre]irea Genunii, ori
269
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
poezia trainicului Curcubeu etc.; exist@, Enciclopedicule, impresionante
construc]ii lirice, pun$nd în circuitul de pe orizontul cunoa}terii metaforice
pece]ile de aur ale utopiilor / ucroniilor, spre a antrena benefic orizontul
cunoa}terii }tiin]ifice. Utopismul este o dimensiune lirosofic@ a existen]ei.
%n programul acestor scriitori „tineri“ intr@ }i rafinarea paradoxismului,
ce vine din ad$ncimi sincretic-estetice autohtone, din acea „moarte“ (a
„nemuritorilor“) asimilat@ ca „nunt@ cosmic@“, din acea „stare a
relativit@]ii“ ce a germinat în spa]iul mitosofic dacic / dacorom$nesc [ara
(%mp@r@]ia)-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte.
Rafinarea paradoxismului antreneaz@ cunoa}terea metaforic@ în
acumul@ri de calit@]i }i spre saltul în neliniarul lirosofic, fertiliz$nd
c$mpia din cortex pentru r@s@ritul g$ndirii nondiadice / triadice,
implementeaz@ abordarea realului f@r@ cenzur@, spre o nou@ ordine a
lumii în reificare, prin alt@ demiurgologie, ce are Poetul în prim-plan }i
Demiurgul în plan secund etc. Hipercorectitudinea stilistic@, privit@
dinspre rafinarea paradoxismului, se dovede}te imperioas@. Rafinarea
paradoxismului prefigureaz@ «un mod de a în]elege lumea, f@r@ de care
nu putem explica nici modelul, nici metafora, nici umorul, nici ironia» }i
«trebuie s@ înv@]@m a detecta paradoxul, cu marea sa varietate de
manifest@ri; s@-l cre@m atunci c$nd f@r@ el nu putem explica un
anumit proces» întruc$t «paradoxul face parte din realitate»; cre$ndu-l }i
rafin$ndu-l, «îl control@m», îl dirij@m «pentru a nu fi noi manipula]i de
el» (MPar, 6), dup@ cum eviden]iaz@ }i Solomon Marcus... %nc@ mai sunt
neîn]elegeri, situ@ri / atitudini ambigue, pseudo-optici – din comoditate a
g$ndirii, din superficialitatea abord@rii –, în ceea ce prive}te noul
autohtonism ca dimensiune universal-spiritual@, estetic-literar@, în
ultim@ instan]@. Noul autohtonism nu înseamn@ autoproiec]ie
„provincial@“ de Suflet / Spirit, „izolare“, „suficien]@“, ori „închidere“
într-un orizont cultural / spiritual, ci, dimpotriv@, spargere sincron@ a
orizonturilor / limitelor întru îmbog@]irea Priveli}tii Fiin]ei dinspre c$mpia
adev@rului, prin afirmare deplin@, nest@vilit@ / necenzurat@ (dar
autocenzurat@), a variet@]ii armonice de Suflet / Spirit (înl@tur$nd
monotonia), în pofida sufletului / spiritului standardizat }i decretat
„universal“. Paradoxal, dar tocmai în aceast@ atitudine, în credin]a într-un
standardizat suflet / spirit, este „provincialismul“ – }i, din p@cate, o astfel
de „provincie„ se întinde c$teodat@ pe un continent, chiar pe mai multe...
Limba pelasgo-thraco-dacã / valahã, sau dacoromnã /
românã, ca liant deific... ... %ntr-adev@r, domnule Cantemir, Fiin]a
Pelasgo-Thraco-Dac@ / Valah@ – sau Dacorom$neasc@ / Rom$neasc@
270
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
– }i-a aflat t@ria gr@untelui de diamant, a Muntelui de Diamant, în Sf$nta
Limb@ Pelasgo-Thraco-Dac@, sau Valah@ / Dacorom$n@ (Rom$n@) –
„liant deific, al nemuririi“ –, rezist$nd între ro]ile din]ate ale marilor
„imperii“ dintotdeauna... Desigur, poporul ce î}i cultiv@ bine, chiar în
sublim, gr@dina limbii, departe ajunge prin istorii...!
%nchei lunga mea epistol@-r@spuns, Enciclopedicule, ur$ndu-[i
din toat@ inima: La cele mai multe eternit@]i fericite ! (TBomb, pp. 130 – 146).
Medita]ie
(lat. meditatio; cf. fr. méditation)
Metempsihoz@
(gr. metempsychosis, „deplasarea sufletelor“)
Metonimie
(lat. metonymia, „^nlocuirea unui nume prin altul“)
281
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
sufletul cu iubirea-i nocturn@, înc$t s@-i tulbure comportamentul firesc }i
din registrul diurnului; mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n
zilele noastre, ^n aria Dacorom$niei, ^ndeosebi ^n satele dintre
Carpa]ii Meridionali }i Dun@re, ^ntr-o serie de legende
fantastice, av$nd ca protagonist Zbur@torul, fiin]@
hyperionic@.
(VII) Mitul Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte.
Este mitul nemuritorului zalmoxian ^n calitatea de erou.
Potrivit acestui mit, Cavalerul Cogaionic / Dun@rean, devenint prin
faptele sale, din Dacia / Dacorom$nia, nemuritor, la sf$r}itul misiunii sale
pe p@m$nt, „c@l@tore}te“ }i se poate stabili „definitiv“ – dac@ nu
calc@ în Valea Amintirii / Pl$ngerii –, în calitatea de logodnic al Celei-
Mai-Frumoase-Z$ne (dintr-o triad@), la palatul din spa]iul caracterizat de
o permanent@ via]@ minunat@ }i de un singur anotimp prim@v@ratico-
v@ratic. Mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre,
^n aria Dacorom$niei, ^n basme cu protagonistul F@t-Frumos,
fiul unei v$rstnice perechi ^mp@r@te}ti, ce, ^n ajunul
na}terii, nu ^nceteaz@ a pl$nge ^n p$ntecele matern, refuz@
s@ vin@ ^n Lumin@, dac@ nu i se d@ruie}te / f@g@duie}te
de c@tre mama-^mp@r@teas@ / tat@l-^mp@rat [ara /
%mp@r@]ia-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-
Moarte, ceea ce ^nseamn@ de fapt Raiul Zalmoxianismului
rezervat Nemuritorilor Cavaleri.
(VIII) Mitul trecerii din [ara-cu-Dor în [ara-f@r@-Dor. Dup@
acest mit – potrivit unei cunoscute fraze citate / transmise din
jurnalul de r@zboi cu dacii, al ^mp@ratului Traian – pelasgo-
daco-thracul / valahul (str@rom$nul) crede c@ nu moare (convins
«s@ fie astfel de sl@vitul Zalmoxis»), ci doar «c@ î}i schimb@ locuin]a»,
din lumea asta, sau [ara-cu-Dor, în lumea de dincolo, sau [ara-f@r@-Dor
(cf. TIApost, 4);
mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele
noastre, ^n aria Dacorom$niei, ^ntr-o serie de bocete
(«C$ntecul Bradului», «Bradul Z$nelor» etc.), av$nd ca
protagonist pe Dalbul-de-Pribeag (cf. VMR, 208).
282
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
(IX) Mitul celor cinci împ@ra]i ai elementelor – %mp@ratul Alb
(Aerul), %mp@ratul Ro}u (Focul), %mp@ratul Galben (Lemnul),
%mp@ratul Verde (Apa – compus fundamental al celor apar]in$nd florei /
faunei) }i %mp@ratul Negru (P@m$ntul). Acesta este mitul ce
guverneaz@ universul pelasgo-daco-thracic / valahic
(dacorom$nesc / rom$nesc-arhaic); }i potrivit mitului celor
cinci împ@ra]i ai elementelor, b@rbatul / eroul (F@t-Frumosul) din
aceast@ lume trebuie s@ fie un cunosc@tor al firii celor cinci împ@ra]i-
elemente de fundament biologic / social, un ini]iat în „labirinturile“
st@p$nite de ace}tia, spre a-}i dob$ndi „libertatea de ac]iune“; s-a
conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, ^n aria
Dacorom$niei, ^ntr-o serie de basme cu ace}ti ^mp@ra]i ai
culorilor fundamentale din curcubeu (}i „^mp@ratul albastru“
exista ca st@p$n absolut de ceruri, ca st@p$n al orcanului de
ape, al apelor primordiale / cosmice, infinite, pure – cf. VMR, 239
sqq. –, dar sub numele de Samasua / Samo}, ori Zamo} / Some} –
„Soarele-Mo}“ / „Tat@l-Cer“, „^ntregul cosmic“ –, unde nu
are ce c@uta fiin]a omeneasc@).
(X) Mitul cosmogonic pelasgo-daco-thracic / valahic
(dacorom$nesc), sau al «Genezei» / «Facerii» în viziunea Cogaionului, ori
mitul F@rtatului }i Nef@rtatului. Dup@ acest mit fundamental
pelasgo-thraco-dacic / valahic (dacorom$nesc), lumile / cosmosul
sunt rodul colabor@rii antinomiilor, de dup@ autoscindarea Zeului-
Balaur-Cosmocreator din Apele Primordiale, prin rostirea Cuv$ntului
Dint$i, în energia plus-creatoare (F@rtat / Samasua, Dumnezeu) }i în
energia minus-creatoare (Nef@rtat / Nebeleizis, sau Gebeleizis, „balaurul
norilor de grindin@“, corespunz$nd cre}tine}te Satanei / Sf$ntului Ilie);
mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, din aria
Dacorom$niei propag$ndu-se }i la alte popoare euro-asiatice,
chiar }i la nord-americani, ^ntr-o serie de legende despre
scufundarea cosmogonic@, abordate }i de Mircea Eliade, ^n
celebrul studiu, din 1951 / 1961, Satana }i Bunul Dumnezeu:
preistoria cosmogoniei populare rom$ne}ti (v. EDZG, 87 sqq.).
283
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Modalit@]i de caracterizare a personajului literar
Modalit@]ile de caracterizare de personaj literar (supra –
caracterizare de personaj / infra – personaj), de la „na}terea“, de
la „maieutica“ eroului }i p$n@ la „inconfundabilul s@u loc“
^n „familia“ / tipologia na]ional@, ori universal@, privesc }i
„personajul absent“, ori „non-personajul“ / „anti-eroul“, „fant-
omul“ etc., dar ^}i pierd par]ial „valabilitatea“ ^n acele „proze“
/ romane moderne ^n care ens-ul – protagonist, ori nu – „se
pulverizeaz@“, semnificatul fiind „stare nou@“: de
con}tiin]@, de super- / infra-comportament, de „pudr@“, ori
de „lest“ al fiin]ei etc.
Modernism
(lat. modernus; cf. fr. moderne, „recent, de cur$nd / ... / nou, care corespunde
stadiului actual al progresului“ > rom. modern- + suf. -ism)
284
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
„vechimii“, no]iuni relative, empirice, tranzitorii; tot din
acela}i motiv, germenul instabilit@]ii, efemerului, apoi al
caducit@]ii }i autoneg@rii este inclus ^n esen]a ideii de
modern.» (MDil, 355); desigur, «marea realitate r@m$ne ^n orice
^mprejurare aceasta: modernii de azi sunt clasicii de m$ine.»
(MDil, 394). Profunda „re]ea de vase comunicante“ ^nlesne}te
elementelor „novatoare“ / „revolu]ionare“, dintr-o anumit@
epoc@ literar@, ^n care ilustreaz@ modernismul, s@ se releve
– prin fireasca, temporala „clasicizare“ }i gra]ie „muta]iei
valorilor estetice“ – ^n epoca (perioadele) urm@toare, ^n
auriferul filon al tradi]ionalismului. Astfel, marea
revolu]ionare poetic@ din secolul al XIX-lea, apar]in$nd
atunci sferei modernismului, revolu]ionare circumscriindu-se
conceptului autohton de eminescianism, se ^nf@]i}eaz@ ^n
secolul al XX-lea, drept expresie, „pecete stilistic@“ a „epocii
marilor clasici“, ^n compartimentul tradi]ionalismului. Dup@
acelea}i „legi“, modernismul secolului al XX-lea, numit
st@nescianism – sau paradoxism ontologic al limbii / Logosului –, se va
^nf@]i}a peste trecerea a cinci-}ase decenii din secolul al
XXI-lea, drept tradi]ionalism; deoarece azi, st@nescianismul,
dup@ remarca majorit@]ii criticilor literari, reprezint@ cea
mai mare revolu]ie poetic@ din secolul al XX-lea, marc$nd
ie}irea poeziei rom$ne}ti din sfera eminescianismului.
%n critica rom$neasc@, termenul este folosit mai ^nt$i
de E. Lovinescu, ^n sintagma «modernism (...) teoretic»,
delimit$ndu-}i platforma ideologic@ (evolu$nd de la eclectism
}i relativism) «^n contradic]ie poate cu temperamentul dominat
de tradi]ionalismul moldovenesc }i de structur@ clasic@» (LScr,
6, 54); ^n esen]@, modernismul este avangardism bine temperat . %n
literatura rom$n@ din secolul al XX-lea, macro-direc]ia
modernismului este reprezentat@ de „zgomotoasele“ curente
avangardiste: futurismul, dadaismul, constructivismul, suprarealismul,
285
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
etc., c$t }i de curentele modernismului
lettrismul, teatrul absurdului
bine temperat, unde se situeaz@ expresionismul }i, dup@
modernismul resurec]ional, paradoxismul genera]iei Labi}–
St@nescu–Sorescu (1965 – 1989).
Modernism resurec]ional
Conceptul de modernism resurec]ional desemneaz@
irepresibilul suflu revolu]ionar antiproletcultist din cultura
rom$n@, îndeosebi, din literatura noastr@, încep$nd din
orizontul anului 1960 }i culmin$nd cu „marea explozie liric@“
din 1964 / 1965, suflu revolu]ionar datorat genera]iei Labi}-
St@nescu-Sorescu, genera]ie ce a reînviat modernismul
interbelic, în ciuda sinistrului criv@] stalinist ce a pustiit
t@r$murile artelor }i }tiin]elor din Rom$nia obsedantului
deceniu (1948 – 1958 / 1960), genera]ie ce a înf@ptuit apoi }i
marea revolu]ie a paradoxismului.
Moduri de expunere
Modurile de expunere sunt chipuri prin care se relev@
elementele din perimetrul epicului, dramaticului }i mai pu]in al
liricului, ca metarealitate: dialogul (supra), descrierea (supra),
monologul (infra), nara]iunea (infra) etc.
Monografie
(cf. gr. monos, „unic“ + graphein, „a scrie“)
Monolog
(din fr. monologue < gr. monologos, „vorbire de unul singur“)
289
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
proiectat o situa]ie tipic@, o semnifica]ie, întru tr@iri }i
experien]e la rang de simbol.
Psihologia crea]iei consider@ motivul drept cauz@ care
a condus scriitorul spre un anume subiect, cauz@ care l-a
determinat pe artist «s@ organizeze ^ntr-un anume fel materia
de inspira]ie» (DTL, 284).
Motiv folcloric
Prin motiv folcloric se în]elege motivul specific crea]iei
unui popor, îndeosebi, al celei aflate sub pecetea artei
cuv$ntului, sau unitatea structural@ minimal@, în care s-a
proiectat – pentru tezaurul de crea]ie al unui întreg popor – o
situa]ie tipic@ sacr@, o semnifica]ie sacr@, întru tr@iri }i
experien]e la rang de simbol.
Cercet@torii afirm@ c@ «din caracteristicile motivului
literar rezult@ deosebirile fa]@ de motivul folcloric: a)
motivul folcloric se intereseaz@ exclusiv de elementele
conceptuale, f@r@ s@ ia ^n considerare expresia }i, deci,
valoarea estetic@ a operei ^n care apare; b) motivul folcloric e
constituit dintr-un num@r fix de particule subordonate, ^n timp
ce num@rul }i alegerea forman]ilor motivului literar poate
varia; c) motivul folcloric are aspect de element fabulativ,
situa]ional, concret, ^n timp ce motivul literar poate fi }i non-
epic.» (DTL, 285). %n celebra balad@ folcloric-dacorom$neasc@,
Miori]a / Pe-o Gur@ de Rai, sunt eviden]iate: motivul
transhuman]ei, motivul complotului, motivul Mioarei
Cuv$nt@toare, motivul testamentului protagonistului mioritic
cu statut de „mesager celest“ / „nemuritor“, motivul alegoriei
nuntirii cu cosmosul (secven]@ baladesc@ ^n care s-a
conservat }i mitul armoniz@rii ens-ului uman ca parte din
sacrul ^ntreg cosmic – Samo}, adic@ Soarele-Mo} / Tat@l-
Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), motivul Babei-
290
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
cu-Br$ul-de-L$n@ (Terra Mater / Dochia), motivul portretului
„ideal“ (misteric / ini]iatic) etc. %n legenda Monastirea
Arge}ului, se ^nt$lnesc opt motive: motivul zidului p@r@sit,
motivul surp@rii noilor ziduri, motivul visului, motivul femeii
destinate zidirii, motivul zidirii treptate, motivul conflictului
feudal, motivul zborului cu aripi confec]ionate din }indril@ }i
motivul f$nt$nii. Reamintim }i motivele din basmul Tinere]e
f@r@ b@tr$ne]e }i via]@ f@r@ de moarte: motivul ^mp@ratului
f@r@ urma}, motivul dorin]ei imposibile, motivul probelor
dep@}ite, motivul dorin]ei ^mplinite, motivul dorului de
p@rin]i, motivul re^ntoarcerii la condi]ia uman@ etc.
Motiv literar
%n sens tradi]ional, motivul literar desemneaz@ „o
component@ structural@ a textului oric@rei opere literare“,
componenta ideatic@ fiind „o schem@ conceptual@ tipic@“;
«motivul se constituie concret prin fuziunea intim@, într-un tot
de nedisociat, a schemei conceptuale – elementul semnificat
– }i a formei verbale – elementul semnificant; datorit@
componentei formale, motivul devine un factor însemnat al
stiliz@rii estetice, într-o structur@ artistic@, a materiei de
inspira]ie }i a ideii conduc@toare» (DTL, 285).
%n majoritatea situa]iilor, motivul este «explicit numit
^n oper@ printr-un cuv$nt, o sintagm@ sau o propozi]ie; se
poate ^ns@ ^nt$mpla ca motivul s@ nu fie explicit desemnat
printr-un element lingvistic, fiind prezentat numai simbolic sau
sugerat prin imagini (motivul terorii, de exemplu); studiul
motivului trebuie s@ cuprind@, de aceea, at$t purt@torii
schemei conceptuale (factorii fonici, muzicali, morfologici,
sintactici, lexicali – }i mai ales cuvintele-cheie), c$t }i schema
conceptual@» (ibid.). Motivele literare sunt specializate pe
genuri / specii: «motive lirice (noaptea, desp@r]irea,
291
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
singur@tatea), motive dramatice (fra]ii du}mani, uciderea unei
rude)» etc.; se mai clasific@ – dup@ num@rul de tr@s@turi
cu care le ^nzestreaz@ autorul – ^n motive dezvoltate,
subdezvoltate }i supradezvoltate; dup@ raportul subiect creator
– motiv, exist@ motive ale eului, motive ale rela]iilor
intersubiective, motive ale rela]iilor «cu colectivitatea social@,
cu natura, cu supranaturalul etc.»; ^n func]ie de locul lor ^n
opera literar@, exist@ motive centrale / fundamentale (apar }i ca
laitmotive), motive laterale / secundare }i motive „oarbe, irelevante
pentru desf@}urarea ac]iunii“. (cf. DTL, 285).
Motivul în structuralism. Deosebit de interesant@ este }i
abordarea motivului de c@tre structuralism. Pentru Roland
Barthes, motivul este lexie, adic@ „spa]iul cel mai bun ^n care
se poate observa un sens“; pentru Toma}evski, motivul
r@m$ne „cea mai mic@ particul@ a materiei tematice“; Propp
vede ^n fiecare cuv$nt dintr-o propozi]ie un posibil motiv; «A.
Greimas, ^n Semantica structural@, nume}te seme categoriile
semantice a c@ror conjunc]ie formeaz@ sensul cuv$ntului»;
din perspectiv@ sintactic@ (^nl@n]uire / contiguitate), mai
multe seme constituie o list@ de predicate; din perspectiv@
semantic@ (asem@nare / opozi]ie ^ntre ele), seme-le se
constituie ^ntr-o list@ de motive. Dup@ ac]iunea descris@,
Toma}evski distinge ^ntre motivele dinamice (care modific@
situa]ia) }i motivele statice (neschim@toare de situa]ie); opozi]ia
toma}evskian@ este preluat@ de Greimas; ^n func]ie de rolul
lor ^n nara]iune, Toma}evski consider@ dou@ categorii de
motive: (1) motivele asociate – adic@ motivele «ce nu pot fi
omise f@r@ a distruge succesiunea epic@» – }i (2) motive
libere – sau motivele «ce pot fi ^ndep@rtate f@r@ a schimba
succesiunea cronologic@ }i cauzal@ a evenimentelor; pornind
de la „opozi]ia“ celor dou@ categorii, Roland Barthes a
botezat motivele asociate func]ii }i motivele libere indici. (cf. DTL,
286) .
292
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
A}adar, din punctul de vedere al structuralismului,
motivul este cea mai mic@ unitate semnificativ@ a unui text;
construc]ia subiectului const@ dintr-o „]es@tur@“ de motive:
conexate / asociate, libere, incidentale (care treneaz@
povestirea, solicit$nd alte motive întru sporirea „efectului de
retardare“), dinamice, statice; se consider@ c@ dintr-o
combina]ie de minimum trei motive rezult@ o secven]@;
„motivul particip@ la tem@“ etc.
Muta]ia valorilor estetice
Muta]ia valorilor estetice este o teorie lovinescian@
despre perceperea diferit@, de la o epoc@ la alta, a
elementului estetic, despre „proiec]ia“ valorii din planul
sincronic în planul diacronic datorat@ lucr@rii „spiritului
veacului“ ce genereaz@ „o iremediabil@ pr@pastie“ între
emi]@tor }i receptor, „pr@pastie de gustibus“, peste care pot
trece numai erudi]ii, ini]ia]ii.
Al VI-lea volum din monumentala lucrare a lui E.
Lovinescu, «Istoria literaturii rom$ne contemporante», poart@
chiar titlul Muta]ia valorilor estetice (1929). Aceast@ teorie
lovinescian@ ^ncearc@ s@ g@seasc@ o justificare „salturilor
dintr-o literatur@“; ^nr$uririle externe sunt necesare, dar ele
nu sunt capabile „s@ inventeze“ o cultur@; ele sunt un soi de
catalizatori pentru elementul autohton, av$nd astfel un rost
modelator }i ajut$nd o cultur@ / literatur@ s@ se
reg@seasc@, s@ se sincronizeze. (v. infra – sincronism).
Narator
(cf. fr. narrateur, „povestitor“)
293
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
%n „prima v$rst@“ a genului epic, autorul a fost }i
narator. %n proza rom$neasc@, istoria rela]iei autor-narator este
deosebit de interesant@. Autorul, vocea auctorial@, p$n@ ^n
orizontul anului 1930, se identific@ ^n narator, caracteriz$ndu-
se prin omniscien]@, ubicuitate etc. %n romanul «Ciocoii
vechi }i noi» de Nicolae Filimon, de exemplu, «autorul ^}i
asum@ func]iile naratorului, povestind metodic totul: cadru
social, evenimente, ac]iuni, personaje; omniscient, autorul-
narator „}tie“ totul despre personaje, despre structura lor
psihic@, despre trecutul, prezentul }i viitorul lor» (IANConv, 62);
autorul-narator „se afl@“, ^n acela}i timp narativ, ^n mai
multe locuri din roman (ubicuitatea auctorial-narativ@).
%ncep$nd cu proza realismului, vocea auctorial@
coincide cu vocea naratorului, din dorin]a epicului creator de a
fi c$t mai obiectiv, c$t mai impar]ial, ca ^n bildungsromanul
«Amintiri din copil@rie» (1881) de Ion Creang@, ca ^n
macronuvela «Moara cu noroc» (1881) / romanul «Mara»
(1906) de Ioan Slavici, ca ^n «Arhanghelii» (1914) de Ion
Ag$rbiceanu, ca ^n «Ion» (1920) / «P@durea sp$nzura]ilor»
(1922) de Liviu Rebreanu, ca ^n «Zodia Cancerului» (1929) /
«Baltagul» (1930) de Mihail Sadoveanu etc. Dincoace de
orizontul anului 1930, „vocile auctoriale“ las@ impresia de a fi
trecut definitiv „la subsolul epicit@]ii“, ori ^n seama
naratorului / naratorilor, gra]ie rafin@rii }i ponderii stilului
indirect-liber, ceea ce duce la apari]ia unor personaje / eroi de
mare complexitate „analitic@“, de la personajul-idee-în-tangen]@-
la-absolut, ca {tefan Gheorghidiu, din «Ultima noapte de
dragoste, ^nt$ia noapte de r@zboi» (1930) }i de la
„protagonistul-absent“, George Demetru Ladima, din «Patul
lui Procust» (1933), din celebrele romane ale lui Camil
Petrescu, la personajul-reflector (Mini, Nory }. a.), la personajul-
cas@ / cetate-vie (ora}), din celebrul ciclu al Hallipilor («Fecioarele
despletite», din 1926; «Concert din muzic@ de Bach», din
294
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
1927; «Drumul ascuns», din 1933; «R@d@cini», din 1938) de
Hortensia Papadat-Bengescu, sau la personaje-idei-„cristale /
poliedrice“, ca ^n epica expresionismului, absurdului,
paradoxismului etc.
Nara]iune
(lat. narratio, „povestire, istorisire“; cf. fr. narration)
295
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Naturalism
(cf. fr. naturalisme)
296
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
crize nervoase. Iubirile celor doi eroi ai mei reprezint@
satisfacerea unor nevoi fizice. Crima pe care o s@v$r}esc este
o consecin]@ a adulterului lor (...), remu}c@rile lor
reprezint@ oo simpl@ dezordine organic@, o r@zvr@tire a
sistemului nervos extrem de ^ncordat. Sufletul este cu totul
absent, o recunosc, pentru c@ a}a am vrut s@ fie (...). Scopul
pe care l-am urm@rit ^nainte de toate a fost un scop }tiin]ific
(...). Am ar@tat tulbur@rile profunde ale unei firi sangvine ^n
contact cu o fire nervoas@.». Mai fiecare capitol, ne
^ncredin]eaz@ autorul ^n continuare, este „studiul unui
curios caz de fiziologie“; ^n eroi ca Thérèse, Laurent }. a.,
Émile Zola }i cei din }coala sa, care a devenit europeano-
american@ (francezilor – Guy de Maupassant, Alfonse Daudet,
Octav Mirbeau, Henry Becque }. a. –, li s-au al@turat:
dramaturgul german Gerhart Hauptmann, prozatorii rom$ni I.
L. Caragiale, Liviu Rebreanu }. a., scriitorii ru}i: F. M.
Dostoievski, A. P. Cehov, M. Gorki }. a., romancierii
americani: Jerome David Salinger, John Ernst Steinbeck,
Erskine Caldwel, Truman Capote }. a.), au c@utat animalul }i
n-au v@zut dec@t animalul, „not$nd scrupulos senza]iile }i
actele acestor fiin]e“, f@c$nd „pe trupuri vii opera]ia
analitic@ pe care chirurgii o fac pe cadavre“. Admirabil a
deschis c@ile naturalismului / zolismului ^n proza
rom$neasc@ I. L. Caragiale, prin nuvelele psihologic-
fiziologice, «O f@clie de Pa}te», «%n vreme de r@zboi» etc.,
unde a aplicat ^n mod special urm@torul s@u principiu
estetic „declarat“: «simt enorm }i v@d monstruos». Marele
dramaturg }i prozator rom$n din epoca simbiozei clasicism-
romantismului pa}optist-unionist valah }i a deschiderilor spre realism, a
fost secundat ^n aceast@ direc]ie de Barbu {tef@nescu
Delavrancea, L. Rebreanu, Mihail Sorbul, G. M. Zamfirescu }.
a.
297
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Neologism
(cf. fr. néologisme)
Neomodernism
(din neo-, „nou“ + -modern-, „nou, recent“ + suf. -ism)
301
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Oda este specia genului liric în care se d@ expresie –
elevat, solemn – unui elan admirativ fa]@ de Patrie / Limb@,
fa]@ de un Ideal / Idee, fa]@ de o personalitate excep]ional@,
eroic@, fa]@ de un eveniment crucial etc.
%n antichitatea greco-latin@, oda a fost asociat@ cu
c$ntecul, ^ntr-un cadru sublim-s@rb@toresc. Poe]ii evmezici /
moderni au renun]at la c$ntec, p@str$nd doar sublim-
s@rb@torescul. %n „deschiderea“ odei, se afl@ ^ntotdeauna o
invoca]ie retoric@.
%n „decaedrul de aur“ al odei rom$ne}ti se
^nr@z@resc: «Cine-}i face zid de pace...» (1673) de Dosoftei,
«La Patrie» de Gh. Asachi, «Od@ osta}ilor rom$ni» de Vasile
Alecsandri, «Od@ (^n metru antic)» de Mihai Eminescu,
«Bel}ug» de Tudor Arghezi, «Od@ simplissimei flori» de
Lucian Blaga, «B@lcescu tr@ind» de Ion Barbu, «Laud@
Limbii Rom$ne» de Petre Ghelmez, «Od@ bucuriei» de
Nichita St@nescu }i «Od@ la steaua Limbii Rom$ne» de Ion
Pachia Tatomirescu: Limb@ Rom$n@, stea din Carpa]i, /
N@sc@toare etern@ luminii de fra]i, / Roind printre nouri, lucind sub
p@duri, / Bezna stufoas@ ne-o-nflori}i în r@suri...! // Limb@ Rom$n@,
steau@-n Carpa]i, / Ne-ai tot dus în lumin@ din ta]i-împ@ra]i – / {i-n
partea de inim@ a Istrului sf$nt, / Column@ de munte ne-ai f@cut }i
cuv$nt; // {i matca, de nunt@, îmbobocit-ai frumos, / La curcubeul ce
flutur@-n cerul de os, / L@st@rindu-l zilnic în miresme }i-n zei, / Cu-a
laptelui spum@, cu-argele de miei...! // Limb@ Rom$n@, stea din
Carpa]i / Ne-ai str$ns între raze ca mama pe fra]i. / Pustiuri de hoarde
printre noi au trecut: / Ne-nvin}i, ne-ntrema}i sub al soarelui scut – // Scut
care are-n Alba Iulia cas@ / {i Mihaiul Viteaz, lum$nare la mas@ – / El,
flac@r@ sacr@, în bolt@ seme], / Din Tisa la Nistru, sub cer-Vorone] – /
Chiar dac@ imperii t@iar@ zarea la Prut, / Mihaiul-Viteaz e-n to]i
ren@scut...! // Limb@ Rom$n@, stea-n V$rful cu Dor, / Nuntitu-ne-ai sorii
în val-Tricolor: / Limb@ Rom$n@, fagure de miere, / Lamur@-flamur@,
etern@-nviere...! (TPaz, 39 sq.).
Oniric / onirism
(cf. fr. onyrique / onirisme)
302
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Oniric este tot ceea ce ]ine, tot ceea ce se refer@ la vis,
incluz$ndu-se }i delirul, ori halucina]ia, în vreme ce onirismul
desemneaz@ o direc]ie artistic@ inaugurat@ de romantici, ori
o structur@ estetic@ rezultat@ din fluxul spontan al unei
con}tiin]e auctoriale, autoproiectat@ în sfera visului, opus@
celei realiste.
Ora]ie (de nunt@)
(lat. oratio, „cuv$ntare“)
306
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Pamfletul este specia liric@ / epic@ satiric-vitriolant@,
în versuri sau în proz@, unde sunt înfierate atitudini, fapte,
concep]ii negative etc.
%n literatura rom$n@, specia este cultivat@ de la
Dimitrie Cantemir, Ion Heliade R@dulescu }i Al. Macedonski,
la Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Bogza, Marin Sorescu,
Corneliu Vadim Tudor }. a.
Panteism
(cf. fr. panthéisme)
Parabol@
(cf. fr. parabole < lat. parabola, „compara]ie“)
308
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
pe}te-spad@); lupta ^nd$rjit@ dintre om }i pe}te dureaz@
dou@ nop]i }i dou@ zile, marlinul tr@g$nd barca dup@ el ^n
larg; r@pus p$n@ la urm@, marlinul nu poate fi ridicat „la
bord“; bucuros c@ a prins „pe}tele vie]ii“, Santiago ^l
remorcheaz@, ^ndrept$ndu-}i barca „^mpovarat@“ spre ]
@rm; dar pe drumul de ^ntoarcere, este descoperit de rechinii
ce, ^n ciuda „amenin]@rilor / ^nfrunt@rilor pescarului
b@tr$n“, ^i devoreaz@ „ihtiocomoara“, Santiago ajung$nd la
mal doar cu scheletul marlinului.
Paradigm@
(lat. / gr. paradigma / paradeigma, „model“)
312
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Parigmenon ca figur@ de stil este o repeti]ie
gramatical@ const$nd, de regul@, în reluarea unui radical de
verb intranzitiv prin „complementaritate intern@“, dar }i în
alte situa]ii ce „cristalizeaz@“ sentimentul, ce nu-l
„pulverizeaz@“.
(Exemplu: «Sau, vis$nd cu doina trist@ a voinicului de
munte, / Vis al apelor ad$nce }i al st$ncelor c@runte, / Visul
selbelor b@tr$ne... / ... / A]i luptat lupt@ de}art@...» –
«Epigonii» de M. Eminescu; «Am s@rutat-o, scos din min]i, /
Pe ochii reci, pe g$t, pe gur@, / Cu mii de s@rut@ri fierbin]i. //
T$rziu ne-am desp@r]it...» – Iubire de Al. Vlahu]@).
Parnasianism
(din Parnas, „miticul munte al muzelor / poe]ilor“ ^n sudul Pelasgo-Daco-
Thra-ciei, azi apar]in$nd Greciei + sufixarea dubl@ cu -ian- }i apoi cu -ism)
316
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
%n literatura rom$n@, specia este bine reprezentat@, de
la I. L. Caragiale, G. Top$rceanu }. a., la Marin Sorescu, Efim
Tarlapan }. a. Volumul de debut al lui Marin Sorescu, Singur
printre poe]i, publicat ^n 1964, volum con]in$nd numai parodii,
se constituie ^ntr-o „subtil@“ critic@ a „roadelor“ politicii
stalinist-culturale ^n perimetrul literaturii din epoca
proletcultismului. O arhitr$mbi]at@ „ars poetica angajat@“ a
lui Mihai Beniuc – C$nd voi izbi odat@ eu cu barda / Aceast@ st$nc@
are s@ se crape / {i va ]$}ni din ea }uvoi de ape ! / B@ie]i, aceasta este
arta ! –, analizat@ ^n toate manualele }colare, ^n toate cursurile
universitar-filologice etc., memorat@ de zeci de promo]ii,
impus@ tuturor din pozi]ia politic@ foarte ^nalt@ a autorului
(doctor ^n psihologia animalelor, ata}at cultural al Rom$niei la
Moscova, ^ntre anii 1946 }i 1948, deputat ^n Marea Adunare
Na]ional@ = „Parlamentul Comunist din Rom$nia“ }i
pre}edinte al Uniunii Scriitorilor din Rom$nia, ^ntre anii
1949 }i 1965), devine ^n viziunea parodic-sorescian@ o
„inunda]ie“, suger$nd de fapt „stihial-acvaticul“, „potopul“:
C$nd voi izbi cu barda eu, profund, / Aceast@ st$nc@ are s@ se crape / {i
va ]$}ni din ea }uvoi de ape... / B@ie]i: p@zea c@ v@... inund. ( SSin, 23).
Ilustr@m specia cu trei parodii – dup@ Alain Bosquet, Nichita
St@nescu }i Marin Sorescu – }i cu o autoparodie, «Ciber-
Pegas», din volumul «Academia Aricilandian@» de Ion
Pachia Tatomirescu. Parodia «Note pentru un plural», dup@
poetul francez, Alain Bosquet, are drept motto un vers din
textul parodiat, «Un chêne allait se souvenir»: Un brontozaur era
gata s@-}i aduc@ aminte. / Un m@gar se visa c@lare pe filosof, / între
dou@ c@pi]e egale, de iarb@. / Un ocean iubea o balen@ albastr@ / mai
tare de c$t e voie s@ iube}ti. / Lavei sale tem@toare, / vulcanul î}i
povestea copil@ria. / O mla}tin@ avea nenum@rate inimi. / Pur }i simplu,
pe trotuar, / un castan foarte verde / nu accepta moartea în vreun chip. //
Mai sensibili ca elicopterul preziden]ial. Parodia «Cotiga» de Ion
Pachia Tatomirescu, la «Quadriga» de N. St@nescu, poem@
317
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
publicat@ ^n volumul «Dreptul la timp» (1965), are ca motto
primele dou@ }i ultimele dou@ versuri ale poeziei respective
– «{uier@ o cvadrig@ pe c$mpia / secundelor mele. / (...) /
alearg@-n afar@, alearg@-n afar@ / }i nu se mai v@d.»;
umorul fin provine din „discrepan]a“ angajat@ – prin titlu –
^ntre latinescul quadrig@, din care, ^ntr-adev@r, a rezultat
rom$nescul apelativ cotig@, dar }i din substituirea quadrigii de
c@tre „locomotiva cu aburi“: {uier@ o locomotiv@ cu aburi pe
c$mpia / secolelor mele. / Are mai mul]i cai, are doi lupt@tori. / Unul e cu
ochii-n fl@c@ri }i-n c@rbuni, altul / – ca F@t-Frumos – cu ochii în
lacrima cerului. / Unul î}i ]ine inima înainte, în caii de fier, / altul }i-o
t$r@}te peste pietrele col]urate, / în urme... / Unul str$nge fr$iele cu m$na
din cap, / altul – triste]ea, între m@sele. / Unul e neclintit ca s$rmele }i
ca ]evile / prin care curg amintirile celuilalt. / {uier@ o cotig@ pe
c$mpia / locomotivelor mele. / Are cai negri, are doi lupt@tori. / Unul î}i ]
ine via]a în vulturi de fum, / altul î}i ]ine aburariul în ro]ile rostogolite
– / }i caii alearg@ p$n@ c$nd sparg cu boturile / ceasul meu „Poliot“, /
alearg@-n@untru, alearg@-n afar@ – / }i nu se mai z@resc dec$t }inele /
pe care }uier@ o alt@ locomotiv@ – / de data asta, electric@, înc$t / nu se
mai v@d cei doi lupt@tori din front ... Parodierea poemului
«Melcul» de Marin Sorescu atrage discret aten]ia asupra
originalei ecua]ii poetice a firescului, care i-a adus genialului
dacorom$n-bulze}tean circuitul universal, din Japonia p$n@-
n Patagonia: Ieri, la sc@p@tatul / programului de la magazinul «Fier
Lucrat», / mi-am cump@rat / un tirbu}on / pentru extras idei / din dopurile
de plut@. // Azi-diminea]@, / un melc / st@tea pe tirbu}on, / cu ochii în
miere de mai, / cu coarnele-n piept, / privind fix în el / }i izbindu-m@ cu
elicea-ntreb@rii: / « – Domnule, / cine ]i-a dat st$ng-dreptul, / de a-]i
însu}i licen]a / cochiliei mele...?». Autoparodia «Ciber-Pegas» de
Ion Pachia Tatomirescu pare a fi un soi de „satir@ duhului
meu“, dar s@geata ironiei se fixeaz@-n aporia lirismului: Am
cal supersonic, de ras@, / face s@rituri peste cas@, / peste mun]i, peste
na]ii, / peste rifturi, peste baobabi-constela]ii...! / Calul meu are p@rul
alb, ochii ro}ii, / copitele lui eman@ raze infraro}ii, / merge pe orizontal@,
pe vertical@, / peste Pacific face doar o escal@...! / Nu bea, nu
m@n$nc@, e pa}nic, / am, cum se zice, „cal stra}nic...!“ / Poe]ii cu cai
318
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
v@ pot spune mai mult – / de-aceea-s dispus s@-i ascult... / «Calu-mi cu
aripile flintelor / galopeaz@ pe zidul cuvintelor – / amprentele copitelor pe
consoane de f$n, / chiar dup@ taifun, aprinse r@m$n...»; «M@ duce-n
toate p@r]ile, / }tie singur unde sunt por]ile – / c-a tot galopat prin
urechea universal@: / arta hipic@-i o mare scofal@...!» // «Eu n-am
Ducipal – ar fi fost prea banal...! / Am Ciber-Pegas, dar de-ar fi }i un cal...
Pastel
(cf. fr. pastel; cf. it. pastello)
319
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
lui Vasile Alecsandri, o podoab@ a literaturii rom$ne
^ndeob}te».
«Pastelurile» au fost scrise ^n vreme ce poetul se
retr@sese la Mirce}ti, ^nc@ din 1866, c$nd, prin voin]a
imperiilor europene din acel timp (Imperiul Otoman / Turc,
Imperiul Habsburgic }i Imperiul [arist / Rus), Cuza a abdicat
de la conducerea Rom$niei.
«Pastelurile» lui V. Alecsandri surprind peisajele din
unghiurile mi}c@toare ale ciclurilor naturale, ale
anotimpurilor, imaginile mirifice, baletul cromatic al naturii de
la Mirce}ti. Unghiul contempla]iei este al naturii statice. Acest
staticism a fost observat de numero}i critici }i istorici literari.
Autorul descrie din cadrul natural at$t c$t vede cu ochiul,
p$n@ la orizont, fie din pridvorul conacului de la Mirce}ti, fie
de la fereastra conacului, fie de la «gura sobei».
Vasile Alecsandri a ^nr@d@cinat definitiv specia de
pastel ^n literatura rom$n@; dar }i ^nainte de Alecsandri se
^nt$lnesc elemente de pastel la Gheorghe Asachi, la Ion
Heliade R@dulescu }. a. Dup@ Alecsandri, s-a impus George
Co}buc prin pastelurile sale caracterizate de surprinderea
naturii ^n dinamica / dinamismul ei. Au mai scris pasteluri
celebre: Alexandru Macedonski, Ion Pillat, Vasile
Voiculescu }. a.
Vasile Alecsandri a realizat peste 30 de poeme care stau
sub semnul speciei de pastel. %n tematica Pastelurilor lui Vasile
Alecsndri ^nt$lnim evocarea iernii, a prim@verii }i a
exploziilor vegetale; sunt c$ntate }i atributele verii }i ale
toamnei, ^n ceea ce au ele cel mai specific.
Un pastel dedicat anotimpului z@pezilor „eterne“
poart@ chiar titlul «Iarna»: Din v@zduh cumplita iarn@ cerne norii
de z@pad@, / Lungi troiene c@l@toare adunate-n cer gr@mad@; / Fulgii
sbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, / R@sp$ndind fiori de ghea]@
pe ai ]@rii umeri dalbi. // Ziua ninge, noaptea ninge, diminea]a ninge
iar@ ! / Cu o zale argintie se îmbrac@ m$ndra ]ar@...
320
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
O capodoper@ a pastelurilor lui Alecsandri e «Mezul
iernei». Aici „tr@znesc stejarii“ de ger – c@ci ^nghe]ul a
cuprins parc@ ^ntregul cosmos: Stelele par înghe]ate, cerul pare
o]elit, / Iar z@pada cristalin@, pe c$mpii str@lucitoare, / Pare-un lan de
diamanturi ce sc$r]$ie sub picioare. «Albe fumuri» se ridic@ ^n
«v@zduhul sc$nteios», ca ni}te coloane ale templului cosmic,
sprijinind bolta cerului; ^n acest cosmos-templu, «luna ^}i
aprinde farul tainic de lumin@» }i p@durile devin imense
catedrale, «unde criv@]ul p@trunde, sco]$nd note-
ngrozitoare». Tabloul se ^nvioreaz@ ^n final, unde se arat@
un lup ca o fantasm@ alerg$nd «dup@ prada-i
sp@im$ntat@».
O alt@ capodoper@ a «Pastelurilor» lui Vasile
Alecsandri, dar dedicat@ prim@verii, este «Concertul ^n
lunc@». %n acest pastel, Alecsandri surprinde cu ne^ntrecut@
m@iestrie o parad@ a florei ^n prim@var@, cu dedi]ei, cu
br$ndu}e, cu bujori, cu viorele, topora}i etc., dar }i o parad@ a
p@s@retului venit ^n lunc@, s@ asculte „concertul“
privighetorii: %n a nop]ii lini}tire, o divin@ melodie, / Ca suflarea unui
geniu, printre frunzi alin adie, / {i tot cre}te mai sonor@, mai pl@cut@,
mai frumoas@, / P$n’ ce umple-ntreaga lunc@ de-o vibrare-
armonioas@. // G$nditoare }i t@cut@, luna-n cale-i se opre}te. / Sufletul
cu voluptate în estaz ad$nc plute}te, / %ns@ pare c@ aude prin a raiului
c$ntare / Pe-ale îngerilor harpe lunec$nd m@rg@ritare. // E
privighetoarea dulce, care spune, în uimire, / Tainele inimii sale, visul ei de
fericire... / Lumea-ntreag@ st@ p@truns@ de-al ei c$ntec f@r@ nume; /
Macul singur, ro} la fa]@, doarme dus pe ceea lume !
%n pastelul «Malul Siretului», Vasile Alecsandri
creioneaz@ un tablou minunat de natur@, din Valea Siretului,
desigur, de la mo}ia-i de la Mirce}ti. „Aburii nop]ii“ sunt
compara]i cu ni}te fantasme plutind deasupra luncii Siretului.
Ramurile s@lciilor }i ale plopilor de pe malul Siretului
despic@ „fantasmele de aburi“, pierind deasupra luncii: R$ul
321
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur / Ce în raza dimine]ii mi}c@
solzii lui de aur.
Eroul liric al pastelului «Malul Siretului» contempl@ de
pe malul verde curgerea r$ului din faptul zilei; observ@
«v@lurelele de pe prundi}ul lunecos», cum Siretul «adoarme
la bulboace, s@p$nd malul n@sipos». Peisajul e ^nviorat de o
mrean@ care sare ^n aer «dup@-o viespe spirintioar@».
Ra]ele s@lbatice bat apa ^ntunecat@ a Siretului «ca un nour
trec@tor». Este prilej pentru eroul liric de a medita – ^n spiritul
lui Hora]iu – asupra scurgerii ireversibile a timpului, sau ^n
maniera lui Heraclid (privind panta rhéi): {i g$ndirea mea furat@ se
tot duce-ncet la vale / Cu cel r$u care-n veci curge, far-a se opri din cale. /
Lunca-n giuru-mi clocote}te; o }op$rl@ de smarald / Cat@ ]int@, lung la
mine, p@r@sind nisipul cald.
Tot din peisajul mirific al lumii Siretului se inspir@
Vasile Alecsandri }i ^n pastelul «Balta». Aici se re]ine
imaginea unei b@l]i ^ntr-un val de aburi, a}tept$ndu-}i
«mirele luminos»; cerul ^}i ^nro}e}te zarea, vr@biile ^}i
de}teapt@ corurile }i se ^ndreapt@ spre }irele de gr$u
netreierat; apoi balta clocote}te de via]@ ^ntr-un «concert
asurzitor», nori de ra]e se ^nal]@ din ochiurile b@l]ii }i, din
stuf, se ive}te v$n@torul ^ntr-o luntre. %n fa]a v$n@torului se
deschide o faun@ bogat@: }erpi lungi ^ncol@cindu-se pe
tijele de la florile de nuf@r, ra]ele ascunz$ndu-se dup@ trestii,
nag$]ii ]ip$nd, li}i]ele scufund$ndu-se, b$tlanul p@}ind ^ncet
pe mal. Luntrea este de arme plin@, «r@sp$ndind fiori de
moarte», dar b$tlanul se arat@ lini}tit pe mal, de vreme ce
spune: «Nu-i peirea lumei... v$n@torul e poet».
Dar Alecsandri realizeaz@ admirabile pasteluri }i pentru
anumite momente ale dienocului, cum, de pild@, pastelul
«Noaptea». %n acest pastel, Alecsandri creeaz@ tabloul unei
nop]i de prim@var@, «lini}tit@, r@coroas@, / ca-ntr-un
suflet cu durere o g$ndire m$ng$ioas@»; cerul dispare sub
insulele norilor, meteori]ii se scutur@ spre poalele celeste; ^n
322
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
dep@rtare, pe un deal, apare un foc de semnalizare comparat
cu «un ochi ro} de balaur care-adoarme }i clipe}te». Eroul liric
b@nuie}te c@ ar fi «p@stori ^n }ez@toare», ^n jurul focului,
sau «vro tab@r@» cu c@ru]a}i, ori un «rond de tricolici».
Privirea contemplativ@ nocturn@ a eroului liric trece de la
deal la munte, unde «un lung bucium se aude» ca o amintire
din «timpuri negre, crude»: C$nd din culme-n culme, noaptea
buciumele r@sunau / {i la lupte s$ngeroase pe rom$ni îi de}teptau.
Patrologie
(cf. fr. patrologie < lat. pater, „p@rinte“ + gr. logos, „}tiin]@“)
324
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
^mp@ratului dacorom$n Constantin cel Mare) }i 451 (anul
Sinodului de la Calcedon), ^nregistr$nd culmina]ia prin
operele Sf$ntului Chiril al Alexandriei, Sf$ntului Chiril al
Ierusalimului, Sf$ntului Vasile cel Mare, Sf$ntului Ioan Gur@
de Aur, Sf$ntului Efrem Sirul, Sf$ntului dacorom$n Niceta
Remesianu, Sf$ntului Dacorom$n Teotim I, Sf$ntului
Dacorom$n Ioan Cassian }. a.; (3) epoca postcassian@ (452 –
749), av$nd ca str@luci]i reprezentan]i ^n Leon]iu de Bizan],
Sf$ntul Maxim M@rturisitorul, Sf$ntul Ioan Sc@rariul,
Roman Melodul, Boe]iu, Grigorie cel Mare, Martin de
Bracara / Braga (dacorom$n-pannonic), Isidor de Sevilla }. a.
Peon
(cf. fr. péon)
325
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Personajul literar desemneaz@ o entitate, un erou, ori
un non-erou (ca în literatura absurdului, paradoxismului etc.) –
fiin]@ sau obiect (casa, biblioteca, ora}ul, chiar „o absen]@“
de erou ce se reconstituie din revolta / reac]ia semnificantului
împotriva semnificatului }i a spa]iului epic etc.) – dintr-o
crea]ie aflat@ sub pecetea artei cuv$ntului, în care se reflect@
– dinspre / din autor – procesul profund al obiectiv@rii, într-o
interioar@ / exterioar@ logic@ guvernatoare a manifest@rilor,
a ac]iunilor sale }i ale semenilor s@i.
Nenum@rate sunt accep]iile / interpret@rile date
termenului de personaj ^nc@ din antichitate, c$nd eroul era
considerat rod al „hierogamiei“ dintre o zeitate }i o fiin]@
uman@. Platon }i Aristotel au observat mai ^nt$i c@
personajul este «rezultatul unui proces de obiectivare a
creatorului, c@ el are o independen]@ a lui }i o logic@
intern@ care-i guverneaz@ manifest@rile» (DTL, 329). %n
clasicism, personajul se identific@ ^n caracter (psihologie
static@, tipizare, ra]ionalitate, „qualité ma^tresse“: avarul,
bigotul, încornoratul, mizantropul }. a. m. d.). Romanticii dep@}esc
schematismul clasicismului, oper$nd ^n realizarea personajului
cu proiectarea la antipozi: bun – r@u, frumos – ur$t / grotesc
etc. Realismul surprinde personajul ^n metamorfozele sale
veridice, ^ntr-o bog@]ie a tr@irilor interioare; «E. M. Forster
socote}te c@ „homo fictus“ (omul imaginat) al literaturii se
manifest@ prin dou@ categorii fundamentale: personaje
plate }i personaje rotunde („Testul unui personaj rotund este
capacitatea lui de a surprinde ^ntr-un mod conving@tor. Dac@
nu ne surprinde niciodat@, atunci avem de-a face cu un
personaj plat. Dac@ nu ne convinge, atunci e un simplu
personaj plat care pretinde c@ e rotund.“ – Aspecte ale
romanului); promotorii noului roman au teoretizat, dup@ Proust,
Kafka, Joyce, Faulkner, pulverizarea personajului ^n st@ri de
con}tiin]@, manifest@ri de comportament etc.» (ibid.). %n
326
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
func]ie de rolul s@u ^n compozi]ie, personajul literar poate fi:
principal, ori secundar / episodic; privit dinspre etic@ / moral@,
poate fi: pozitiv, sau negativ; raportat la realitate, personajul
literar poate fi: alegoric, fantastic, istoric, legendar etc.
Personificare
(din infinitivul lung al verbului a personifica)
327
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
parfumuri. // Iat@ frageda sulcin@, steli}oare, bl$nde nalbe, /
Urm@rind pe busuiocul iubitor de s$nuri albe.» (Concertul în
lunc@ de Vasile Alecsandri); «– Codrule cu r$uri line, / Vreme
trece, vreme vine, / Tu din t$n@r precum e}ti / Tot mereu
^ntinere}ti. // – Ce mi-i vremea, c$nd de veacuri / Stele-mi
sc$nteie pe lacuri, / c@ de-i vremea rea sau bun@, / V$ntu-mi
bate, frunza-mi sun@; / {i de-i vremea bun@, rea, / Mie-mi
curge Dun@rea.» (Revedere de Mihai Eminescu); de o
personificare parnasian@: «Pe sub amurgu-ntrist@tor, / Curg
v@lm@}aguri de suspine, / {i-n marea noapte care vine /
Duioase-}i pleac@ fruntea lor – / E vremea rozelor ce mor...»
(Rondelul rozelor ce mor de Alexandru Macedonski); de o
personificare simbolist@: «Cu pene albe, pene negre, / O
pas@re cu glas amar / Str@bate parcul secular... / Cu pene
albe, pene negre.» (Decor de George Bacovia); de o
personificare realist@: «Au murit }i num@rul din poart@ / {i
clopotul }i lac@tul }i cheia. / S-ar putea s@ fie Cine-}tie-
Cine... / Care n-a mai fost }i care vine / {i se uit@ prin
^ntuneric la mine / {i-mi vede cugetele toate.» (Duhovniceasc@
de Tudor Arghezi); de o personificare expresionist@: «St@ ^n
codru f@r@ slav@ / mare pas@re bolnav@. // 'Nalt@ st@ sub
cerul mic / }i n-o vindec@ nimic, // numai rou@ dac-ar bea /
cu cenu}@, scrum de stea. // Se tot uit@-n sus bolnav@ / la
cea stea peste dumbrav@.» (St@ în codru f@r@ slav@ de Lucian
Blaga); de o personificare paradoxist@: «Ea era frumoas@ ca
umbra unei idei – / a piele de copil mirosea spinarea ei, / a
piatr@ proasp@t spart@, / a strig@t dintr-o limb@ moart@. //
Ea nu avea greutate, ca respirarea. / R$z$nd@ }i pl$ng$nd@
cu lacrimi mari / era s@rat@ ca sarea / sl@vit@ la ospe]e de
barbari. // Ea era frumoas@ ca umbra unui g$nd. / %ntre ape,
numai ea era p@m$nt.» (Evocare de Nichita St@nescu);
«Curcubeul de nord / trece prin casa mea, / despletindu-se...»
(Thanatica l@murire a p@rului de Ion Pachia Tatomirescu); «Pe-al
328
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
aramei c$mp, // cu basma de brum@ / umbl@ tuf@nica...»
(Toamn@ de Ion Pachia Tatomirescu); «{apte mii de oase /
salt@ fioroase, // jos, ^n c$mp frumos...!» ( Joc de foc pe aur de
Ion Pachia Tatomirescu) etc.
Perspectiv@ narativ@
Perspectiva narativ@ / epic@ desemneaz@ – cu privire
la speciile din sfera epicului: basm, povestire, nuvel@, roman
etc. – un mod propriu de a imagina / „construi“ existen]a ca pe
o „succesiune ordonat@“ de evenimente, ca pe o devenire pe
care nara]iunea o face sesizabil@.
Picior metric
Piciorul metric este grupul de silabe, accentuate }i
neaccentuate (dup@ diferite scheme prozodice), constituindu-
se într-o micro-unitate ritmic@, într-un micro-perioad ce
conduce la catharsis.
(v. infra – ritm)
Pleonasm / pleonasmit@
(cf. fr. pléonasme / valahicul pleonasm + suf. -it@)
330
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
^ngem@neaz@ – „^n of-t$rziu de cr$}m@“ – cu latinescul
veterãnus > b@tr$n, desemn$nd soldatul „l@sat la vatr@“ de
Roma, dup@ dou@zeci }i cinci de ani de serviciu militar, bine
r@spl@tit, stabilit „cu misiune“, ^n Dacia, cu mo}ie, cu
familie, cu bun@stare etc., dar }i cu „deschiderea de suflet“
c@tre mai v$rstnicii autohtoni, c@tre dacii cresc@tori de
stra}nici cai de ras@ / r@zboi...; fire}te, dup@ alte ciocniri de
pahare de horinc@, urma c$ntecul cu cel@lalt pleonasm murgul
(< pelasg. *murgua, „cal“ – cf. REtn, 362 sq. / BVoc, 102 sq.)... c@lu]ul (<
lat. caballus, „cal de poveri“): Murgule-c@lu] frumos, / Nu-mi l@sa
sufletul jos, / Du-m@-n cer, la Dumnezeu, / Murgule, murgu]ul meu ...
(folclor dacorom$nesc-arhaic). %n perioada de puternic@
^nr$urire francez@ asupra limbii valahe / dacorom$ne, chiar }i
^n Rom$nia anilor de socialism, dup@ lichidarea
analfabetismului }i chiar dup@ ani buni de la obligativitatea
^nv@]@m$ntului de zece clase (treapta I liceal@), se mai
auzeau pleonasme ca: avansa]i (< fr. avancer, „a înainta“) înainte !
(specific limbajului taxatoarelor de tramvai, autobuz, troleibuz
etc., dintre anii 1950 – 1970), a-}i aduce aportul (cf. fr. apport,
„ceea ce aduci tu“, „contribu]ia ta“ / contribution >) /
contribu]ia (frecvent la }edin]omanii din comunism), scurt@
alocu]iune (< fr. allocution, „cuv$ntare scurt@“) etc. %n ultimele
dou@ decenii ale secolului al XX-lea }i ^n acest prim deceniu
al mileniului al III-lea, „avalan}a de anglo-americanisme“, de
„pseudo-neologisme“ provenite din englez@, antreneaz@ }i o
serie de pleonasme ale anotimpului: summit-ul la v$rf (engl.
summit / fr. sommet, „culme, v$rf, pisc“; de}i se poate spune:
summitul americano-rus / „^nt$lnirea pre}edin]ilor S. U. A. }i
Rusiei“), conducere managerial@ (management, „}tiin]a conducerii /
organiz@rii ^ntreprinderilor“), spectaculos show (show,
„spectacol“), persoanele VIP (Very Important Person) etc.
L@s$nd la o parte clasificarea pleonasmelor – semantice,
331
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
etimologice }i de derivare –, ne ^ng@duim s@ „fix@m“
avalan}a lor „de azi“: (1) a (se) sui sus, a înf@ptui (epocale)
realiz@ri..., a înghe]a de frig, a înm@nunchea un buchet, a aduce la acela}i
numitor comun, a agoniza între via]@ }i moarte, a coborî în jos, a coexista
laolat@, a comp@timi împreun@, a conlucra am$ndoi împreun@, a epuiza
p$n@ la sec@tuire, a escalada un zid, a evoca o amintire, a extermina în
mas@, a extermina }i a masacra, a felicita-o pe mama, a ie}i afar@, a intra
în@untru, a localiza unde are loc, a lucra la ... elaborarea..., a monologa
într-un solilocviu, a nu se în]elege pe sine, a orbec@i pe b$jb$ite, a
preambala dinainte, a prefera mai bine, a preselecta în prealabil, a schi]a
sumar, a schimba pulsul satului }i a-i modifica ritmul..., a scruta cu aten]ie,
a se înf@]i}a în fa]a..., a se axa în jurul, a se circumscrie perimetrului, a se
m@rgini / rezuma... la at$t..., a se men]ine mai departe, a se sinucide, a
spune el cine cunoa}te..., a sublinia relevant, a traversa dincolo, a urca în
sus, a urma în continuare, a veni ea mama, a-}i însu}i pentru sine, a-}i avea
provenien]a }i originea, a-}i face autobiografia, a-}i repro}a sie}i, afluen]@
a}a de numeroas@, a-i trimite o sum@ de bani cui a}teapt@...,a-l }ti bine
pe al nostru, a-l vedea pe colegul, alegeri electorale, am auzit cu urechile
mele, am v@zut cu ochii mei, anost...plicticos, atelier de }epc@rie, atelier
de bl@n@rie, atelier de cizm@rie, atelier de sp@l@torie, Banca Bancorex,
bordul de conducere, caligrafie frumoas@, ce ]i-e scris ]i-e scris, cel mai
optim, cel mai supra, ceremonie solemn@, cererea... (fusese) solicitat@...,
chiar el însu}i în persoan@, chiar tu însu]i în original ?, Compania Peco,
confirm@ }i aprob@, continu@ s@ fie men]inut@..., continuitate
neîntrerupt@, dar îns@..., darnic }i generos, desp@gubirea pagubelor, din
nou iar@}i, dragoste }i afec]iune, dun@ de nisip, e în stare a fi capabil...,
edilii ora}ului, eventualitate imprevizibil@, exemplu pilduitor, exigen]ele
cerute..., false aparen]e, firesc }i natural, flash-uri informative, foarte
anterior, foarte exterior, foarte extrem, foarte infim, foarte interior, foarte
major, foarte maxim, foarte minim, foarte optim, foarte posterior, foarte
vast, fond de baz@, general...pe toate fronturile..., geniu mare, happy-end
fericit, hit de mare succes, interac]iune reciproc@, irascibilitate nervoas@,
ironic }i zeflemitor, înal]i prela]i biserice}ti, înt$ia}i dat@ pentru prima
oar@, madama mea, mai gravid@..., mai inferior, mai p@trat, mai perfect,
mai superior, marii magna]i, marii mamu]i (privatiza]i), mijloace mass-
media, mimica fe]ei, mon}erul meu, munc@ laborioas@, nativi n@scu]i,
nemijlocit (se afl@) în mijlocul (evenimentelor), nou@ reînt$lnire, nul }i
neavenit, nume patronimic, obstacol care împiedic@, organiza]ia NATO
(North Atlantic Treaty Organisation), originii }i provenien]ei, ornat@ cu
332
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
podoabe, pedeaps@ penal@, pesimism dezn@d@jduit, podvada e
podvad@, meremetu-i meremet, porti]@ / scenet@ mic@, poten]ial
transportabili, principalele priorit@]i, prognoze pentru viitor, protagonist
principal, rapid@ (depistare) prompt@, re]eaua Internet, reactivarea
activit@]ii, recuno}tin]a }i gratitudinea, repere centrale / principale,
revendic@ri solicitate, sentimente suflete}ti, stiksuri – dropsuri – chipsuri
(singular: stik- / drop- / chip- + desinen]a engl. -s / plural + des. valah. -uri),
stindarde }i steaguri, sum@ de o mie..., susceptibili selec]ionabili, }
erpuitoare serpentine, }i e]etera / et]etera / etcetera, june t$n@r, ]igar@ de
tutun, un num@r de trei..., un procent de zece la sut@, varia]iuni diferite,
ve}nicie etern@, vecin@tate (bun@ cu ]@rile) vecine..., (155) vestigiile
trecutului etc.
Poem
(lat. poema; cf. fr. poème, „poezie lung@“)
333
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
numai 6 silabe, versul prim fiind „un troheu“ }i versul secund
alc@tuindu-se din „doi trohei“: «E-alb@ / ca o nalb@» –
Mireas@ de Ion Pachia Tatomirescu; sau: «Dorul / trage
norul...»; «Fluturi / ard pe scuturi»; «Luna / mi}c@ pruna»;
«Marea / scuip@ sarea» etc. – TSal, 10, 43, 51, 60), fie constituindu-
se dintr-un singur vers («Un singur nai, dar c$te ecouri ^n
p@duri.» – Poemul într-un vers de Ion Pillat).
Poemul în proz@ are „substan]@ liric@“ turnat@ ^n cele
mai interesante structuri verslibriste, ^n «forma unor proze
scurte» (DTL, 336): Baudelaire (Petits poèmes en prose / Mici poeme în
proz@), Rimbaud (Les illuminations / Ilumin@rile), A. Russo
(C$ntarea Rom$niei), Adrian Maniu (Figuri de cear@), G. Bacovia
(Buc@]i de noapte) }. a.
%n „decaedrul de aur“ al poemului rom$nesc, se
eviden]iaz@: «Dumbrava Ro}ie» de Vasile Alecsandri,
«Complotul bubei» de Bogdan Petriceicu-Hasdeu,
«Luceaf@rul» de Mihai Eminescu, «Noaptea de decemvrie» de
Alexandru Macedonski, «Oltul» de Octavian Goga,
«Duhovniceasc@» de Tudor Arghezi, «Sur$sul Hiroshimei» de
Eugen Jebeleanu, «Omul Fant@» de Nichita St@nescu,
«Shakespeare» de Marin Sorescu }i «Noul Turn Babel» de Ion
Pachia Tatomirescu (holopoem remarcat, ^n revista
bucure}tean@ «Luceaf@rul», ^nc@ din 18 martie 1967, de
criticul literar Vl. Streinu, aflat ^n imposibilitatea de a cita
vreun vers din acesta, la vremea respectiv@, c@ci Noul Turn
Babel nu surprindea altceva dec$t construc]ia / expansiunea
„absurd-universal@“ a comunismului }i cenzura ar fi barat
„definitiv“ c@ile t$n@rului poet de atunci: «Imaginea
arbitrar@, dar uneori }i revelatoare, rota]ia timpilor }i a
spa]iilor ^ntr-un v@lm@}ag obscur, de}i pe alocurea
constelat, propulsia liric@ neobosit@, av$nd totu}i ca punct de
gravita]ie din nou p@m$ntul dacic, sunt de asemenea de
re]inut din Noul Turn Babel. De data aceasta, o lume de
334
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
me}teri-schelete, zidari, dulgheri }i salahori, nesupraveghea]i
de nici un arhitect, construiesc turnul, care e poate al unei
sublime absurdit@]i. %n am$ndou@ poemele, gestul liric larg,
expresia vociferant@ }i haotismul impresiilor par s@ provin@
din declama]ia super-hugolian@ a lui Lautréamont, dup@
cum, de la noi, Constant Tonegaru este prezent ^n ton, ^n
fantasticitatea reprezent@rilor }i ^n recuren]a apostrofei.» –
SPcl, IV, 91 sq.; s. n.; cel@lalt poem la care se refer@ criticul este
Destina]ii confiden]iale – v. supra – holopoem / infra – titlu).
Poezie
(lat. poesis; cf. fr. poésie)
338
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
versificarea sacrelor legi zalmoxiene destinate „marelui circuit
oral-cult“, impresionant@ „practic@ juridic-civil@“ înc@
exercitat@ la Dacii-agat$r}i din Arutela / Ardeal –
Transilvania / Rom$nia }i în vremea lui Aristotel. Este o parte
important@ a poeziei „oralit@]ii culte“ a Zalmoxianismului.
Preo]ii Cogaionului / Sarmizegetusei, sau ai Zalmoxianismului,
versificau legile – fapt ce l-a impresionat }i pe Aristotel,
eviden]iindu-l în «Problemata», XIX, 28 –, versific@ri în
perechi de emistihuri-decasilab / salmice, altern$nd cu
emistihuri-dodecasilab / zalmic-genumiene, ca în balada «Pe-o
Gur@ de Rai», foarte u}or de memorat, destinate }colilor
oralit@]ii cogaionice. %n ciuda cunoa}terii scrisului, în
Carpa]i-Dacia / Rom$nia, înc@ din orizontul anului 8175 î. H.,
dar, mai ales, din vremea pelasgo-culturii Turda}-Vincea, la
Dacii-agat$r}i, adic@ la zalmoxienii din Arutela / Ardeal-
Rom$nia, }colile preo]ilor Zalmoxianismului, ale
Cogaionului / Sarmizegetusei, ce puneau accentul pe
transmiterea informa]iei pe cale oral@, din tat@ în fiu, din
genera]ie în genera]ie, erau înc@ „foarte active“. Dinspre
aceste }coli ale oralit@]ii culte ale Zalmoxianismului, Aristotel
î}i d@ r@spuns la întrebarea: «De ce se numesc legi unele
c$ntece ?»; «...înainte de cunoa}terea literelor, legile se c$ntau,
ca s@ nu se uite, precum este îns@ obiceiul la Dacii-
agat$r}i...»), poezia cet@]ii (poezia de angajare civic@),
poezia chinezeriilor / japonezeriilor (la reprezentan]ii
parnasianismului), poezia chtonic@, poezia clasic@ (poezia
intrat@ în panteonul cultural na]ional), poezia clasicismului,
poezia clocotrist@ (cultivat@ de cercul belgr@dean al poetului
Adam Puslojici), poezia constructivist@, poezia
cosmogenezei, poezia cre}tin@, poezia cu form@ fix@ (haiku,
gazel, glos@, pantum, rondel, salm, sonet etc.), poezia cult@,
poezia dadaist@, poezia de-crea]iei (sau lettrist@ de tip I.
339
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Isou), poezia descriptivist@, poezia didactic@, poezia
dramatic@, poezia epic@, poezia epidermei / senzualist@,
poezia epifaniilor, poezia erotic@, poezia eschimo}ilor, poezia
expresionist@, poezia feminin@, poezia fiorului cosmic,
poezia fluxgenera]iei (high tide generation – a genera]iei
Labi}-St@nescu-Sorescu), poezia folcloric@, poezia futurist@,
poezia g$ndirist@ (promovat@ de revista interbelic@
«G$ndirea»), poezia genera]iei de tranzien]@ ( – the transience
generation, sau a genera]iei / promo]iei: Caraion-Doina}-
Paraschivescu), poezia genera]iei republicii / republicane (a
celor treizeci }i trei de poe]i n@scu]i în '47), poezia gnomic@,
poezia grotescului, poezia hadronic@, poezia hedonist@,
poezia hermetic@, poezia iluminist@, poezia informaterial@
(a informa]iei materiei), poezia interbelic@, poezia junimist@,
poezia lettrist@, poezia liric@, poezia lirosofic@ (la L. Blaga),
poezia metafizic@, poezia microcosmosurilor, poezia
militant@, poezia-mimesis, poezia misteric@ / ini]iatic@,
poezia modern@ (a direc]iei ce se opune poeziei clasice),
poezia modernist@ (sau poezia avangardismului bine temperat
promovat@ de «Sbur@torul» / E. Lovinescu), poezia
nonconformist@ („de abatere de la regulile în uz“), poezia
nou@zecist@ (a promo]iei ce a debutat editorial în jurul anului
1990), poezia nuntirii cosmice, poezia obiectiv@, poezia
obscur@, poezia obsedantului deceniu (poezia proletcultist@,
stalinist@, din Rom$nia anilor 1948 – 1958 / 1960), poezia
ocult@rilor, poezia optzecist@ (a promo]iei ce a debutat
editorial în jurul anului 1980), poezia p@}unist@ (sintagm@
ironic@ la adresa poeziei pastorale, adic@ bucolic@ /
idilic@), poezia pa}optist@, poezia palingeneziei
(capodoper@ a genului: «Memento mori» de M. Eminescu;
surprinde înflorirea }i dec@derea civiliza]iilor / lumilor; sau
poezia despre metempsihoz@ / „reînvierea periodic@ a
fiin]elor“ etc.), poezia paradoxist@, poezia parnasianismului,
340
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
poezia patriotard@, poezia patriotic@, poezia pesimist@,
poezia poporanist@, poezia postbelic@ (de dup@ al II-lea
r@zboi mondial), poezia postdecembrist@ (de dup@
Revolu]ia Rom$n@ Anticomunist@ din Decembrie 1989),
poezia postmodernist@ („poezia genera]iei / promo]iei 1980“),
poezia preromantic@, poezia programatic@ (ars poetica),
poezia proletcultist@, poezia prozei (în structuralism – Tv.
Todorov), poezia pur@ (de la studiul abatelui H. Bremond,
«La poésie pure», 1926; la Ion Barbu, poezia pur@ ^nseamn@
liric@ ini]iatic@ ^n misterele din labirinturile lumilor,
deopotriv@ apolinic@ }i dionisiac@), poezia refluxgenera]iei
(a promo]iei '70, „cu echinoxi}tii pe creast@“), poezia
religioas@ / mistic@, poezia resurec]ional-modernist@ (sau
neomodernist@), poezia romantic@, poezia
s@m@n@torist@, poezia sacrului întreg cosmic, sau holo-
poezia / holopoemul, poezia satiric@, poezia seismicii /
tectonicii sociale (poezia r@scoalelor, revolu]iilor,
r@zboaielor), poezia-semnificant-n@sc@toare-de-semnificat
(în programul estetic al paradoxismului – inaugurat@ în 1966,
prin poemul «Omul Fant@» de Nichita St@nescu), poezia
simbolismului, poezia sociogonic@ (despre geneza rela]iilor
caracteristice societ@]ilor civlizate), poezia soteriologic@ (a
m$ntuirii prin jertfe benevole; martiric@), poezia subiectelor
(în structuralism – A. Veselovski), poezia subiectiv@, poezia
sublimului zalmoxian (în «Gemenii» / «Memento mori» de M.
Eminescu), poezia suprarealist@, poezia }aizecist@ (a
promo]iei ce a debutat editorial în jurul anului 1960), poezia }
aptezecist@ (a promo]iei ce a debutat editorial în jurul anului
1970), poezia tradi]ionalist@, poezia umanismului, poezia
victorian@ (în literatura englez@) etc.
Poliptoton
341
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Parigmenon ca figur@ de stil este o repeti]ie
gramatical@ const$nd în reluarea aceluia}i cuv$nt sub diverse
forme flexionare.
(Exemplu: «Tu ai fost divinizarea frumuse]ii de femeie, / A
femeiei, ce }i ast@zi tot frumoas@ o rev@d.» – «Venere }i
Madon@» de Mihai Eminescu).
Polisigmism
(< prefixoid poli-, „mai mul]i“ + -sigma-, numele literei s / / , + suf.
-ism)
Portret
(cf. fr. portrait)
Postmodernism
(din post-, „dup@“ + -modernism)
Prolog
(lat. prologus; cf. fr. prologue, „vorbire / cuv$nt ^nainte“)
353
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Psalmul este specia liricii religioase în care eul într@ în
dialog cu Dumnezeirea, fie în formula unei cereri / rugi
(rug@ciuni), fie în formula elogiului / mul]umirii, drept
urmare a împlinirii cererilor / rug@ciunilor anterioare.
Filonul aurifer al psalmului autentic-dacorom$nesc este
„inaugurat“ de Dimitrie B@ril@ Dosoftei (1624 – 1693), autor
– din anul 1673 – nu numai al „psalomilor lui David“, tradu}i,
apoi turna]i ^n versuri («Psaltirea ^n versuri»), ci }i al celor
«patru p@rechi de stihuri», „scornite“ de mitropolitul
dacorom$n ^ntru „pr@virea“ celui de-al 132-lea psalm
davidian: Cine-}i face zid de pace, / Turnuri de fr@]ie, / Duce via]@
f@r@ grea]@ / 'Ntr-a sa bog@]ie. / C@-i mai bun@ depreun@ / Via]a
cea fr@]easc@ / Dec$t arm@ ce destram@ / Oaste viteljeasc@.
(«Cine-}i face zid de pace...» / «Psalomul 132-a» de Dimitrie
B@ril@ Dosoftei). Capodopere ale speciei ^nt$lnim }i la
Alexandru Macedonski (1854 – 1920): Doamne, toate sunt prin
Tine: / {i averea, }i puterea, / Fericirea, m$ng$ierea: / Ce ne trebuie }tii
bine. / Dai cu dreapt@ socotin]@ / Mul]umiri }i suferin]@: / Lui Iisus i-ai
dat o cruce / C@ }tiai c-o poate duce; / C$nd dureri ne dai }i nou@, / Ne
dai pl$nsul ca o rou@; / C$nd dai marilor putere, / Nu le dai nici o
pl@cere, / C$nd dai r@ilor cruzime, / Dai bl$nde]e la victime. / E}ti
puterea în]eleapt@ / {i justi]ia cea dreapt@; / F@ oric$nd ce vrei din
mine. // Doamne, toate sunt prin Tine... («X. Doamne, toate...» de Al.
Macedonski); revolu]ionarea speciei se datoreaz@ ^ns@ lui
Tudor Arghezi (1880 – 1967).
Punct culminant
Punctul culminant este partea subiectului unei opere
literare în care desf@}urarea ac]iunii, intriga ating „un
maximum de intensitate“, „apogeul tensional“.
Punctul culminant este nelipsit ^n crea]iile epice }i
dramatice; rarisim se arat@ }i ^n cele lirice. %n celebra
comedie, «O scrisoare pierdut@», de I. L. Caragiale, punctul
culminant este constituit de «anun]area numelui lui Agami]@
354
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Dabdanache drept candidat ^n alegerile ce urmeaz@, dup@
care totul se precipit@ spre deznod@m$nt» (DTL, 355). %n
nuvela «Alexandru L@pu}neanul» de C. Negruzzi, punctul
culminant const@ ^n „osp@]ul de ^mp@care“ cu boierii
tr@d@tori invita]i la Curtea Domneasc@ unde, „c$nd
b@utura ^i ^nfierb$nt@“, „ar@t$ndu-}i lucrarea demonic@“,
din ordinul autocratului, cei 47 de participan]i sunt uci}i,
t@indu-li-se capetele apoi, spre a fi dispuse dup@ ranguri,
^ntr-o piramid@, oferit@ ca „leac de fric@“ doamnei
Ruxanda. %n romanul «Ion» de Liviu Rebreanu, punctul
culminant este reprezentat de scena sp$nzur@rii Anei (dup@
ce eroina, tratat@ brutal de Ion ca so], ^n]elege c@ a fost
folosit@ de de acesta doar pentru a pune m$na pe p@m$nturile
ei de zestre); ^n «Morome]ii», de Marin Preda, punctul
culminant se proiecteaz@ ^n scena ^n care protagonistul ^}i
bate „fiii r@zvr@ti]i“ cu parul, crez$nd c@ numai aceasta ar fi
solu]ia salv@rii familiei strcuturate gentilic de la destr@marea
impus@ de fapt de un timp belicos-mondial „ce nu mai avea
r@bdare cu oamenii“ etc.
Realism
(lat. realis, „real“; cf. fr. réalisme)
355
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
metamorfoz@, relevarea acuzatoare / critic@ a socialelor
contradic]ii etc.
%n accep]iunea sa modern@, termenul s-a impus mai
^nt$i ^n Fran]a, ^ntre anii 1850 }i 1857, gra]ie at$t revistei lui
Duranty, Réalisme, c$t }i teoreticianului Champfleury, autorul
volumului de eseuri Le Réalisme (1857), care solicita scriitorului
«s@ fie un stenograf, s@ ^ntreprind@ anchete ^n mediile cele
mai diverse, s@ adune documente» (DTL, 358). Chiar Balzac,
autorul Comediei umane, a teoretizat «tehnica detaliului, a
observa]iei }i a obiectivit@]ii» (ibid.).
%n literatura rom$n@, realismul s-a propagat ^nc@ din
orizontul anului 1860, rodul noii estetici v@z$ndu-se (^ntre
elementele clasice }i romantice), ^n romanul Ciocoii vechi }i noi
de Nicolae Filimon, roman-foileton publicat mai ^nt$i, ^n
1862, de Revista Rom$n@ (condus@ de A. l. Odobescu), apoi
ap@rut }i ^n volum, ^n 1863.
%ntre cei mai str@luci]i reprezenta]i ai realismului
rom$nesc se afl@: Ion Creang@, I. L. Caragiale, Ioan Slavici,
Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu,
George C@linescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Dumitru Radu
Popescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban }. a.
Receptor
(cf. fr. récepteur, „cel ce / care prime}te“)
Referent
(lat. refero, „a raporta, a referi“; cf. fr. référence / germ. Referenz)
357
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
i ^ntocmitorul mesajului d@t@tor de informa]ie despre „acel
ceva“, sau „acel cineva“.
Refluxgenera]ie
(the generation of deep clearness)
358
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Prin regionalism se în]elege orice element neaderent la
limba literar@ dintr-o arie dialectal@, subdialectal@ sau de
grai (fie de pronun]are / fonetic, fie lexical – cuv$nt, expresie,
locu]iune, fie morfo-sintactic – form@ flexionar@, construc]ie
sintactic@ etc.).
Regionalismele pot fi: b@n@]enisme („frunce“, ^n loc de
frunte, inclusiv, „fruncea sl@nii“, „frace“, ^n loc de frate,
„bage“, ^n loc de bade; broanc@, ^n loc de contrabas, cocie /
„c@ru]@“, zeazet / „deget“ etc.), muntenisme de Oltenia („fus@i“,
„f@cui“, „prins@i“, cotig@ / „cvagrig@“, b$r$ce, b$ib@rac,
z$bic etc.), muntenisme de Bucure}ti (p@, ^n loc de pe, „to]i... este
^n frunte“ etc.), modovenisme („p@pu}oi“, ^n loc de porumb,
„badana“, ^n loc de bidinea etc.) etc.
Registru stilistic
Prin registru stilistic se în]elege totalitatea elementelor
stilistice dintr-un text („oralo-text“) oferit / supus unei analize,
raportarea fiec@rui element la „arealul“ s@u, la „nivelmetrica“
limbii etc.
„Nivelmetrica“ limbii ^nseamn@ ^n primul r$nd
„sondarea“ textului pe nivelurile: fonetic, semantic,
morfologic, sintactic }i stilistic-pur.
Rela]ii temporale }i spa]iale
Structuralismul consider@ c@ într-o secven]@ (unitate
narativ@ maximal@), între dou@ propozi]ii (sau enun]uri
narative minimale), sunt posibile trei tipuri fundamentale de
rela]ii, dou@ dintre acestea fiind rela]iile temporale }i
rela]iile spa]iale.
Rela]ia logic@, sau de implica]ie, este al treilea tip de
rela]ie din unitatea narativ@ maximal@.
359
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Rela]ia temporal@ prive}te succesiunea cronologic@ a
evenimentelor din obiectivul naratorului; la „suprafa]a
textului“, aceast@ rela]ie se eviden]iaz@ prin m@rcile
temporalit@]ii: „a doua zi“, „ant@r]“ / „an]@r]“, „apoi“, „dis-
de-diminea]@“, „mai t$rziu“ etc.; c$nd nu este cazul,
continuitatea / discontinuitaatea temporal@ nu mai solicit@
astfel de „m@rci“.
Rela]ia spa]ial@ se contureaz@ din „paralelismul
structural al propozi]iilor“; „spa]iul textului / epic“ juxtapunerii
propozi]iilor pe baza „unei anumite asem@n@ri ^ntre ele“
(Tv. Todorov). %n finalul de la «Povestea lui Harap-Alb», de
Ion Creang@, o rela]ie spa]ial@ se datoreaz@ paralelismului:
a turna ap@ moart@ – a stropi cu ap@ vie («Iar@ fata ^mp@ratului
Ro}, ^n v@lm@}agul acesta, r@pede pune capul lui Harap-
Alb la loc, ^l ^ncunjur@ de trei ori cu cele trei smicele de m@r
dulce, toarn@ ap@ moart@, s@ steie s$ngele }i s@ se prind@
pielea, apoi ^l strope}te cu ap@ vie, }i atunci Harap-Alb ^ndat@
^nvie...»).
Renga (renku)
(din niponul renga, „a se ]ine lan]“)
361
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Reportaj
(cf. fr. reportage)
364
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
accentul principal, au }i accente secundare, potrivirea
^ncep$nd cu silaba antepenultim@»; acestea sunt: „rime
dactilice“ – catárgéle / lárgéle; „rime hiperdactilice / peonice“,
^n care «accentul cade pe a patra silab@: ex.: m álurile /
válurile» – DTL, 376); dup@ clasificarea semantic@, se disting:
(1) rima intern@ – sau interioar@, ori funambulesc@ / extravagant@
(«cuv$ntul de la cezur@ rimeaz@ cu cel de la finele versului:
„Uite fragi, ]ie dragi“; e frecvent@ ^n distihul elegiac» – ibid.);
(2) rima identic@, sau redublat@, ori obsesiv@ (ob]inut@ prin
repetarea „obsesiv@“ a unor vocabule / sintagme de efect, ^n
finalul fiec@rui vers, ori dup@ dou@-trei stihuri: «Pe nor,
ades, la tine vin, lin-lin, lin-lin, / din nor, pe-o raz@ ies, lin-lin, lin-
lin, / }i-]i m$ng$i pleoapele-n fotoni, lin-lin, lin-lin, / }i umerii ]i-i
str$ng, lin-lin, lin-lin, / }i-mpurpurat mi te s@rut, }i lung, lin-lin,
lin-lin...» – I. P. T.); (3) rima echivoc@ (unde «cuvintele omofone
difer@ prin sens: leag@n / leag@-n» – DTL, 376); (4) rim@ rar@
(«o surprinz@toare ^mperechere de acorduri sonore }i
semantice: ger / Homer, adaos / Menelaos, Maur / aur» – ibid);
(5) rim@ compus@ (unde rimeaz@, de exemplu: substantiv
propriu / onomastic }i verb + pronume – Correggio / în]elege-o;
substantiv propriu / hidronim }i form@ verbal@ invers@
reflexiv@ + pronume ^n dativ etic: Tisa / pl$nsu-mi-s-a;
substantiv + numeral distributiv }i pronume + verb: lumin@-n-
doi / m@-ndoi; adverb + verb auxiliar }i substantiv: c$nd 'oi / ploi;
form@ verbal@ invers@ }i adverb: pare-mi-se }i remise etc.;
exemple: «Ca pe-o marmur@ de Paros sau o p$nz@ de
Corregio, / C$nd ea-i rece }i cochet@ ? – E}ti ridicul,
^n]elege-o...» – Scrisoarea IV de M. Eminescu; «De la Nistru
p$n' la Tisa* / Tot Rom$nul pl$nsu-mi-s-a / C@ nu mai poate
str@bate / De-at$ta str@in@tate. Din Hotin }i p$n' la Mare, /
Vin Muscalii de-a c@lare, / De la Mare la Hotin / Mereu calea
ne-o a]in; / Din Boian...» – Doina de Mihai Eminescu;
365
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
*reproducem aici – dup@ o „edi]ie-Maiorescu“ – partea
cenzurat@ de Felicia Giurgiu, ^n edi]ia pe care a ^ngrijit-o }i
publicat-o ^n 1996, la Editura Helicon – consilier: Ioan Iancu
–, din Timi}oara – cf. EPo, II, 170; «A} vrea s@ fiu bl$nda-lumin@-
n-doi, / pe m@gura de mere de-aur s@ m@-ndoi, / s@ nu m@
pl$ng@ m@rg@rin]ii nici c$nd 'oi / m$n@stirì ciupercile prin
calde ploi...!» – TUph, 14; «C@ marginile toate, pare-mi-se, /
prind cump@na de g$nd, ^n fluturare, / peste abisul ce, ^n
murmur, are / comete buc@laie, fulguind remise, / la
t@lm@ciri de r@ni, pe-mpurpurate-abscise...!» – TUph, 19); (6)
rim@ aproximativ@ («^n care omofonia silabelor accentuate nu
este complet@, deoarece ^n finalul cuvintelor consoanele dure
alterneaz@ cu cele palatalizate: necaz / azi» – DTL, 376); mai
exist@: monorim@ («rima repetat@ la un grup de versuri
succesive» – ibid.), rim@ mixt@ / variat@ (^mbin$nd versuri rimate
f@r@ respectarea vreunei scheme), rima total@ (unde
„semnificat-semnificantul-de-baz@“ este con]inut de
urm@torul / urm@torii semnifican]i: araci / raci / craci / boraci
/ draci etc., arcad@ / cad@ / cascad@ / decad@, arm@sar /
sar, face / ace, ham / graham, ^ngeri / pl$ngeri / constr$ngeri /
str$ngeri etc., m@rar / rar, mas@ / r@mas@, n-are / nare, pui /
propui, ram@ / pastram@, saci / g$nsaci, sare – subst., NaCl /
sare – verb) etc.
Ritm
(lat. rhythmus, „mi}care caden]at@ / regulat@“; cf. fr. rythme)
377
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Romantism
(cf. fr. romantisme)
Rondel
(cf. fr. rondel; it. rondello)
380
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
fiord, / dintr-o gre}it@ nen@scare; / plec$nd din piele, ca din cort, / el a
sc@pat de împu}care. Versul nr. 9, cel subliniat, a fost creat de Ion
Pachia Tatomirescu, la 21 mai 1999, ^ntru revelarea
„^ntregului-cristal“ al rondelului st@nescian, ^n spiritul
esteticii paradoxismului.
Rubaiat
(din persanul / arabul rubã'iyyãt, „tetrastih“ / ruba, „patru“)
Safic
381
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(safic = ca la poeta Sappho de Lesbos, din orizontul anului 600 ^. H.)
383
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
în strane, }ed pe locuri / {i aplaud@ frenetic schime, c$ntece }i jocuri.../ {i
apoi în Sfatul [@rii se adun s@ se admire / Bulg@roi cu ceafa groas@,
grecotei cu nas sub]ire, / Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, /
Toat@ greco-bulg@rimea e nepoata lui Traian ! / Spuma asta-nveninat@,
ast@ plebe, @st gunoi / S@ ajung-a fi st@p$n@ }i pe ]ar@ }i pe noi ! /
Tot ce-n ]@rile vecine e smintit }i st$rpitur@, / Tot ce-i însemnat cu pata
putrejunii de natur@, / Tot ce e perfid }i lacom, tot Fanarul, to]i ilo]ii, /
To]i se scurser@ aicea }i formeaz@ patrio]ii, / %nc$t fonfii }i flecarii,
g@g@u]ii }i gu}a]ii, / B$lb$i]i cu gura str$mb@ sunt st@p$nii astei
na]ii ! // (...) // Dar l@sa]i m@car str@mo}ii ca s@ doarm@-n colb de
cronici; / Din trecutul de m@rire v-ar privi cel mult ironici. / Cum nu vii tu,
[epe} Doamne, ca pun$nd m$na pe ei, / S@-i împar]i în dou@ cete: în
sminti]i }i în mi}ei, / {i în dou@ temni]i large cu de-a sila s@-i aduni, / S@
dai foc la pu}c@rie }i la casa de nebuni !
%n „decaedrul de aur“ al satirei rom$ne}ti se relev@:
«Satir@. Duhului meu» de Grigore Alexandrescu, «Od@ la
ciocoi» de Bogdan Petriceicu Hasdeu, «Scrisoarea II» de Mihai
Eminescu, «Noaptea de noiemvrie» de Alexandru Macedonski,
«Duduia» de Tudor Arghezi, «Problema spinoas@ a nop]ilor»
de Geo Dumitrescu, «Perpetuum mobile» de Marin Sorescu,
«Parastas pentru politica extern@ a Rom$niei» de Adrian
P@unescu, «Despre condi]ia Poemului Planetar» de Ion Pachia
Tatomirescu }i «Scurt reportaj. %n sprijinul profesorului de
rom$n@ care cere mai multe ore de predare pe s@pt@m$n@»
de Mircea Dinescu.
S@m@n@torism
(de la revista «S@m@n@torul», 1901 / s@m@n@tor- + suf. -ism)
386
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Maria Cun]an (Din caerul vremii, 1916, «liric@ f@r@
originalitate», rev@rsat@ «^n dou@ masive volume»), Maria
Cioban («imitatoare a lui Co}buc», ^n volumele de Poezii, din
1906 }i din 1927), Ecaterina Piti} (la care, ^n volumul de
Poezii, din 1909, «platitudinea curent@ se amestec@ f@r@ a se
personaliza»), I. U. Soricu (autor al Florilor dalbe, din 1912, }i
al volumului Doinele mele din zile de lupt@, din 1917, «amalgam de
r@m@}i]i verbale ale poeziei eminesciene }i ale poeziei
populare» – LScr, 6, 77), Ion Al. George (care a l@rgit «cadrul
inspira]iei, de la tradi]ia na]ional@ la tradi]ia latin@», ^n
volumele Aquile, din 1913, }i Domus taciturna, elegii din anul
1926), A. M$ndru (autorul volumelor Z@ri senine }i Floarea
Tibrului, unde «idilismul regal... nu }i-a g@sit o expresie
diferen]iat@» – LScr, 6, 79), G. V$lsan (autorul poeziilor «pre]uite
}i de T. Maiorescu», dar adunate ^n volumul Gr@dina
p@r@sit@, «dup@ dou@zeci de ani de la publicarea lor ^n
S@m@n@torul», ^n 1924, aduc$nd «uneori o fr@gezime
delicat@ de nota]ie, un psihologism interesant, o poliritmie
savuroas@» – LScr, 6, 79), Ion S$n-Georgiu (autorul volumelor:
Fream@t, Ruguri – poeme de r@zboi, Rodul sufletului, Arcul lui
Cupidon etc., unde «lipsa de originalitate... devine acceptabil@
prin corectitudine», evolu$nd ^n penultimul }i ultimul volum
«p$n@ la aparen]ele modernismului, fie prin abuz de imagine,
fie prin dezinvoltura formei libere, fie prin egocentrism }i mai
ales tumultuos senzualism» – LScr, 6, 80), G. Rotic@ (autorul
volumelor: Poezii, 1909, C$ntarea suferin]ei, 1920, Paharul otr@vit,
1924, unde «are, totu}i, o fr@gezime a sincerit@]ii }i a unei
elocin]i sentimentale f@r@ artificii» – LScr, 6, 81) }. a. %n 1997,
O Istorie a Literaturii Rom$ne (IV) de Ion Rotaru mai certific@ }i
al]i poe]i s@m@n@tori}ti: Emanoil Bucu]a (Bolintinul din
Deal, 27 iunie 1887 – 7 octombrie 1947, Bucure}ti), autorul
volumului Florile inimii (1920), unde epigonizeaz@ «dulceag, ^n
387
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
descenden]a lui {t. O. Iosif...», afl$ndu-}i «locul, ca un element
de leg@tur@ ^ntre vechiul s@m@n@torism (colaborase }i la
Cuget rom$nesc, la Luceaf@rul, Ramuri, Drum drept, editase ^nsu}i
neos@m@n@torista Boabe de gr$u, ^ntre 1930 }i 1935, era
redactor la Graiul rom$nesc etc.) }i curentul care venea ^n
prelungirea lui» (RotIst, IV, 147); Ion Buzdugan (Br$nzeii Vechi –
B@l]i / Basarabia, 9 martie 1889 – 7 ianuarie 1967, Bucure}ti),
autorul volumelor Miresme din step@ (1922), [ara mea (un volum
^nm@nunchind poeme dintre anii 1918 }i 1928, ^ntre care }i
Vedenii: «L$ng@ Nistru,-n vale, s-a oprit ^n noapte, / Poposind
^n taberi trudnici c@r@u}i; / Susur@ o}tirea de porumbi}ti
coapte, / F$}$ind din s@bii aspre de p@nu}i // Tinerii dejug@
boii de la care / {i-n s@ge]i de glume, pilduiri }i jocuri, / Pun
la foc s@ fac@ grabnic de m$ncare... / Cei b@tr$ni s-a}eaz@
roat@ l$ng@ focuri», ori „litania“ Ecouri din Bugeac: «Privesc
pierdut ^n z@ri de vremuri dep@rtate, / La viforul cumplit de
ani ce-ntineresc / C$mpiile-]i pustii, cu umbre-ns$ngerate, /
Bugeacule, Buceac, p@m$nt moldovenesc !» – apud RotIst, IV, 329),
P@stori de timpuri (1937), Metanii de Luceaf@r (1942) etc. O istorie a
literaturii rom$ne din Voivodina de {tefan N. Popa semnaleaz@ }i
al]i s@m@n@tori}ti: Ion B@lan (M@ru / Iablanca-V$r}e], 10
iunie 1925 – 1 iulie 1976), autor al volumelor de versuri:
C$ntecul satului meu (1947), Brazde-n prim@var@ (1952), Albu
(1952, av$nd coautor pe Radu Flora) etc., „un epigon“
co}bucian (cf. POist, 53 sqq.); Radu Flora (Satu Nou, 5 septembrie
1922 – 4 septembrie 1989, Rovini-Banat / Iugoslavia), autorul
volumelor de versuri: Ioan Aioanei (1945), Drum prin noapte, Poeme
cu lumin@, Lini}tea zorilor (1976), Piruete (1981), Unghi de cer
(1984) }i La cap@tul nop]ii (1988), travers$nd }i o perioad@ de
versifica]ie proletcultist@ – c$nd }i-a pus numele pe texte cum
Strofe pentru tovar@}a Marghita, Versuri pentru brigada bosniac@,
Poeme r@s@rite-n gr$ne, C$ntecul tractoristului, Prietene, tovar@}e,
frate etc. –, cultiv$nd }i „sentimentul dezr@d@cin@rii“: Drum
388
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
de ]ar@, drum de ]ar@, / Dude albe, dude negre. / Numai tin@, foc }i
par@, / L$ng@ dor – dor, piatr@-n piatr@, / Drum de ]ar@, drum de ]
ar@ («Drum de ]ar@»); V@d copil@ria înv@p@iat@, o spuz@. /
F@r@ valuri. F@r@ maluri. / Gola}@ }i par@, la p$nd@, vre-o
meduz@. / Banatule, îndep@rtatule, / r$vnesc colbul t@u }i serile cu
pove}ti... / Sat natal, în seara aceasta, unde e}ti ? («%ndep@rtat@
amintire, seara» – apud POist, 72), ori ^ndrept$ndu-se spre o poezie
gnomic@ («Unii m$r$ie, al]ii latr@, fiecare cum poate }i
crede, / Dar fiecare doar h@m@itul altuia-l vede.» – ibid.); }. a.
O interesant@ „vegeta]ie“ poetic-s@m@n@torist@ }i-a
f@cut apari]ia ^n ultimul deceniu al secolului al XX-lea, dup@
avalan}a de volume de tristihuiri (adesea ^n schema 5-7-5),
pretinse a fi micropoeme-haiku («C$nepa la topit, / apa susur@
– / chicot de codane» – AT, 7; «La D@buleni / ]$]ele fetelor – /
piersici coapte ^n iunie.» – AT, 8; «La Poiana de Sus / preotul
Mircea / lacrim@ peste Maria.» – AT, 14; «Trec$nd peste var@, /
]@ranii / se ^nal]@ cu soarele.» – DClip, 23; «Plugarii ar@, /
sudoarea fulgerului / pe spinarea mea.» – DClip, 27; «[@ranii se-
ntorc / din ]arina sudorii / cu miros de gr$u.» – DClip, 38; «Ajun
de Cr@ciun / colind din Bucovina / sigilat ^n plic» – Prep, 83).
Scen@
(lat. scaena, „ad@post, refugiu“; cf. fr. scène)
389
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
mijlocul publicului, ca o aren@ de circ“, ori ca „element
fundamental arhitectural-teatral“, puternicele simboluri
contur$ndu-se astfel sub ochii receptorilor. C$nd nu se face
referire la o pies@ de teatru, termenul de scen@ mai
desemneaz@ }i «o singur@ ^nt$mplare, un episod important,
emo]ionant etc.; de aci: scen@ tragic@, liric@, buf@, comic@,
însp@im$nt@toare, terifiant@ etc.; }i tot astfel, dintr-o concep]ie
mai veche, dup@ care lumea este v@zut@ ca un teatru, Balzac
}i-a ^mp@r]it Comedia uman@ ^n „Scene din via]a particular@,
parizian@, de la ]ar@, politic@“ etc.» (DTL, 392).
Schi]@
(cf. it. schizzare, „creionare rapid@“)
390
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
predicat, desigur, secven]a narativ@ este o unitate (narativ@)
maximal@ ce const@ într-un lan] de enun]uri (narative)
minimale.
{i „un lan]“ de unit@]i narative maximale – adic@ de
secven]e conectate naratologic – alc@tuie}te o structur@
narativ@ (infra). %ntr-o secven]@ narativ@ („unitate maximal@“,
din punct de vedere naratologic), ^ntre dou@ enun]uri
(narative) minimale (propozi]ii), se stabilesc trei rela]ii
fundamentale / tipice (dup@ «Gramatica Decameronului», din
1969, a lui Tzvetan Todorov): ^n primul r$nd, rela]ia logic-
narativ@, prin care enun]ul minimal (propozi]ia) se conecteaz@
la raportul cauz@ – efect; ^n al doilea r$nd, rela]ia temporal-
narativ@, ce are ^n obiectiv, fire}te, cronologia evenimentelor,
fiind marcat@ (sau chiar nemarcat@, dar sesizabil@ la
receptor) – „la suprafa]a textului“ – de cuvintele / expresiile
c$mpului semantic al timpului; ^n al treilea r$nd, rela]ia spa]ial-
narativ@ – determinat@ de un anume „paralelism structural“ al
enun]urilor narative minimale („paralelismul propozi]iilor“).
Secven]@ poetic@
Din punctul de vedere al „sintaxei“ / „gramaticii
poeziei“, unde unitatea structural@ de baz@ este versul-
propozi]ie, corespunz$nd unui enun] poetic minimal de tipul
subiect – predicat, desigur, secven]a poetic@ este o unitate
maximal@ ce const@ într-un lan] de enun]uri – poetice –
minimale, în care echivalen]a, contiguitatea devin factori
constitutivi esen]iali.
„Un lan]“ de unit@]i poetice maximale – adic@ de
secven]e conectate – alc@tuie}te o structur@ poetic@.
%n antichitate, secven]a desemna }i un imn religios ^n
proz@, care se c$nta la anumite s@rb@tori catolice (DN, 972).
391
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
%ntr-o secven]@ poetic@, desigur, dup@ cum
subliniaz@ }i Roman Jakobson (supra – v. func]iile
comunic@rii), „echivalen]a devine factorul constitutiv al
secven]ei“; aici, se poate cerceta „lucrarea la apogeu“ a
func]iei poetice, „locul (ei) central ^n comunicarea estetic@“,
dar }i capacitatea maxim@ de selec]ie }i de combinare, ^n
sublimul orizont al cunoa}terii metaforice, deoarece
„principiul echivalen]ei este proiectat de pe axa selec]iei pe
axa combin@rii“.
Sei
Prin sei este desemnat@ de c@tre esteticienii /
teoreticienii niponi acea capacitate – în primul r$nd, a
micropoemului-haiku – de a surprinde puritatea, absoluta
frumuse]e, elementele produc@toare de catharsis, din
fenomenalitatea, din dinamica / metamorfozele lumii.
Dar sei trebuie s@ existe ^n sinea micropoemului, ^n
afara oric@ror „stimuli exteriori“, inclusiv calitatea
receptorului (buchetul de l@crimioare / m@rg@rit@rele,
„creanga de sakura“ etc. pot fi necesare, dar numai ca
„ambalaj“, ^ns@ nu trebuie confundat@ categoria estetic@ de
sei cu un astfel de „ambalaj“). Florin Vasiliu }i Camelia Ba}ta
ne ^ncredin]eaz@: «Un poet care surprinde o clip@ de inefabil
este Fujiwara no Hirotsugu, ce ^i trimite unei fete o creang@
de sakura ^nflorit@, de care era legat un poem, ^n spiritul sei:
Pe fiece petal@ / a florilor acestei crengi / g@se}ti mereu cuv$ntul / din
inim@ pornit... / S@ nu-l dispre]uie}ti, frumoaso ! » (VBPoe, 55); dac@ nu
este de vin@ traducerea, atunci sei nu exist@ ^n aceste banale
stihuri; exist@ ^ns@ ^n micropoemul-haiku semnat de Fl.
Vasiliu: S@ sim]i neantul... / Seara, c$nd a amu]it / privighetoarea.
(ibid.).
Semilogie / semiotic@
392
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
(cf. fr. sémiologie / sémiotique < semeion, „semn“ + -logos)
399
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Sensul denotativ este str$ns legat de con]inutul no]ional /
logic al cuv$ntului, de sensul de baz@, primordial, originar,
principal, esen]ial al unui cuv$nt. De exemplu: bucat@ are
sensul denotativ (propriu / fundamental) de „fragment dintr-un
^ntreg“; cabinet are sensul denotativ de „^nc@pere destinat@
exercit@rii unei profesiuni“; fereastr@ are sensul denotativ de
„deschiz@tur@ de form@ regulat@, l@sat@ ^n peretele unei
cl@diri, al unui vehicul etc. pentru a permite s@ intre aerul }i
lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix }i din cercevele ^n
care se fixeaz@ geamuri; ansamblu format din aceast@
deschiz@tur@ ^mpreun@ cu cercevelele care o ^ncadreaz@ }i
cu sticla fixat@ ^n cercevele“ etc.
Sextin@
(lat. sextus, „al }aselea“; cf. fr. sextine)
Simbol
(cf. fr. symbole < gr. symbolon, „semn de recunoa}tere“)
415
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
alte mi}c@ri cu preocup@ri etice }i na]ionale }i al
modernismului dirijat.» (LScr, 6, 53).
„Modernismul teoretic“ lovinescian este ^n realitate
avangardism bine temperat: «„Modernismul“ lui E. Lovinescu }i al
Sbur@torului a fost ^ns@ un modernism teoretic, bazat pe o lege
de psihologie social@ – prin care criticul ar@ta bun@voin]@
principial@ fa]@ de toate fenomenele de diferen]iere literar@.
El n-a pornit ^ns@ dintr-o necesitate temperamental@ de
revolu]ie, ^nfr$nat fiind }i de o cultur@ clasic@ }i de inhibi]ia
fireasc@ oric@rui critic. Adev@ratele revolu]ii nu le fac dec$t
arti}tii. Iat@ pentru ce modernismul de avangard@ }i
experimental a fost sus]inut faptic de reviste mult mai
^naintate, cum e Contimporanul (1923) poetului I. Vinea, care
at$]ia ani a reprezentat avangardismul ^n literatur@, ca }i ^n
artele plastice, prin sfor]area cea mai sus]inut@ din c$te am
avut, precum }i alte reviste mai sporadice, ca Integral, 75 H. P.,
Punct, Unu etc. – consecin]e fatale ale sincronismului mi}c@rii
literaturii universale, ce au experimentat }i la noi dadaismul,
expresionismul, integralismul, suprarealismul – adic@ formele
extreme ale modernismului apusean.» (LScr, 6, 53).
Sinecdoc@
(cf. fr. synecdoque < gr. synekdoche, „cuprindere la un loc“)
418
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
ro}ii prin argintul neguros...; sau: ...se n@ruie v@zduhul de-al s@ge]ilor
v@rsat... (M. Eminescu, «Memento mori»; v@rsat –
„variol@“ / „pojar“ – cf. TEm, 78 sqq.); Veni]i: privighetoarea c$nt@ }i
liliacul e-nflorit. (Al. Macedonski, «Noaptea de mai»); De-at$tea
nop]i aud plou$nd, / Aud materia pl$ng$nd...; sau: O pictur@ parfumat@
cu vibr@ri de violet. (G. Bacovia, «Lacustr@» / «Nervi de
prim@var@»); }i un complex sinestezic „t@lm@cindu-se“ ^n
limita tragic-existen]ial@ a ens-ului uman: R@nite-s p@s@rile-n
ghimpi stelari, în frigul / abisului s@lbatic. Din apele incerte, / din gr$u
sfin]it pe rou@ de sub amiaza l@ncii, / noi le hr@nim, Cuvinte, cu
untdelemn le ungem / pe r@ni }i pe lumin@, pe tulburatul c$mp / surpat în
timpurie lupt@ cu verde vertical@ – / o baie-a na}terii la infinit sedus@ /
c$nd p@s@ri aburesc pe dedesubtul ghe]ii.; sau: V@d lunguindu-se azi
mierea ta, Cuvinte, / }i zilelor cum orele le-ntinzi... (I. P. Tatomirescu,
%nc$ntece, 1979 – «Sobor, 30 / 31» – T%nc, 55) etc. Din estetica
simbolismului, ^n a doua jum@tate a secolului al XX-lea, prin
genera]ia Labi}-St@nescu-Sorescu, dezideratul coresponden]elor /
sinesteziilor a fost preluat de paradoxism, ^n revolu]ia
semnificantului ^mpotriva semnificatului, }i dus ^n necuvinte / ne-
Cuv$nt.
Sintagm@
(cf. fr. syntagme)
419
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
poetice“ alc@tuitoare de mesaje lirice (autoanihilarea acestui
„statut“ fiindu-i impus@ de „gradul de uzur@“).
Conceptul se ilustreaz@ prin: Academia Dacorom$n@
din Bucure}ti, Agen]ia de Formare }i Ocupare Profesional@
Timi}oara, agen]ie de voiaj / spionaj, agent diplomatic, b@g@tor de
seam@, Camera de Comer] }i Industrie, Colegiul de Institutori,
Colegiul de M@iestrie Sportiv@, Colegiul Rom$no-Grec de
Turism, Compania de Inginerie ^n Ac]ion@ri Electrice,
Compania Na]ional@ Apele Rom$ne S. A., Dalbul-de-Pribeag,
deschiz@tor de drumuri, Facultatea de Calculatoare }i
Informatic@ Aplicat@, Facultatea de Filologie, Facultatea de
Litere, Filosofie }i Istorie, Facultatea de Management ^n
Produc]ie }i Transporturi, Ministerul Ap@r@rii Na]ionale,
Ministerul Muncii }i Protec]iei Sociale, ministru de externe,
Oficiul Jude]ean pentru Protec]ia Consumatorului Timi}, om
de }tiin]@, {coala Iluminist-Valah@ Antihabsburgic@
Ardelean@, {cola Iluminist-Valah@ Sud-Dun@rean@
Antiotoman@ de la Moscopole, t@ietor de frunze la c$ini, [ara-
Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte, Uniunea
Scriitorilor din Rom$nia, Universitatea Cre}tin@ Dimitrie
Cantemir etc.
Sonet
(cf. fr. sonnet)
Spa]iu mioritic
Spa]iul mioritic este doua parte a Trilogiei culturii de
Lucian Blaga – parte publicat@ în anul 1936, dup@
«Orizont }i stil» (1935) }i înainte de «Geneza metaforei }i
sensul culturii» (1937) –, parte în care se relev@ }i conceptul
de spa]iu mioritic drept spa]iu-matrice, sau «orizont spa]ial
incon}tient», «substrat spiritual al crea]iilor anonime ale
culturii populare rom$ne}ti», «orizont spa]ial cu care se simte
solidar ancestralul suflet rom$nesc», «spa]iu-matrice, înalt }i
indefinit ondulat, }i înzestrat cu specificele accente ale unui
anume sentiment al destinului», destin care «aici nu e sim]it
nici ca o bolt@ ap@s@toare p$n@ la disperare, nici ca un
cerc din care nu e sc@pare», destin care «nu e nici înfruntat
cu acea încredere nem@rginit@ în propriile puteri }i
posibilit@]i de expansiune, care a}a de u}or duce la tragicul
hybris», destin care are «indefinite dealuri }i v@i», «destin
care, simbolic vorbind, descinde din plai, culmineaz@ pe
plai }i sf$r}e}te pe plai» (BTc, 125).
Stil
(lat. stylus, „condei, compozi]ie“; cf. fr. style)
428
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
teoriile mesajelor, stilistica lingvistic@ – av$nd ca domeniu
predilect „comunicarea uzual@“ – etc.
Stilul individual desemneaz@ totalitatea particularit@]ilor
fonetice, lexicale, morfologice, sintactice }i topice, c$t }i ansamblul
procedeelor caracteristice modului de exprimare – oral@ }i scris@ – de la
un singur vorbitor, ^ntruc$t, dup@ o maxim@ a lui Buffon, «le
styl c’est l’homme-même». Stilul individual se rafineaz@ de la
simplul vorbitor de pe ogor, din uzin@, ori de pe trotuar, p$n@
la stilul individual al academicianului, al universitarului, ori al
scriitorului (considerat a reprezenta treapta cea mai ^nalt@ a
silului individual, „v$rful piramidei“ stilurilor individuale).
Tudor Vianu definea stilul ca fiind «expresia unei
individualit@]i». Manualele definesc stilul drept ansamblu de
mijloace folosite în scopul de a ob]ine efecte artistice; desigur, se
refer@ ^n primul r$nd la stilul scriitorilor, actorilor }i al altor
personalit@]i artistice; stilul individual este definit (tot de
manuale) ca ansamblu de elemente de limb@ care sunt caracteristice
unui vorbitor.
%n „opozi]ie“ cu stilul individual se relev@ stilul
func]ional, adic@ limbajul folosit pe un domeniu „specializat“,
socio-economic-cultural, caracteristic – dup@ aprecierea
statisticienilor – fiec@reia din cele peste 160 de categorii /
colectivit@]i de vorbitori (de la medici, }oferi, juri}ti, ceferi}ti
}. a., p$n@ la politicieni / politologi, diploma]i, senatori }. a.).
%n general, dup@ cum subliniaz@ }i dic]ionarele de
termeni literari, mai exist@: stil na]ional (definindu-se prin
«tr@s@turile particulare ale unei culturi ^n contextul celei
universale» – DTL, 418), stil de epoc@ (alc@tuindu-se «din
elementele inedite, din culoarea, din limbajul etc. pe care le
aduce cultura unei epoci fa]@ de epocile anterioare – de
exemplu, Rena}terea, fa]@ de evul mediu sau fa]@ de
antichitate» – ibid.), stil al unui curent literar – stilul clasicismului,
429
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
etc.,
romantismului, simbolismului, expresionismului, paradoxismului
desemn$nd «tr@s@turile generale ale unor scriitori ^ncadra]i
^n acela}i curent literar» (DTL, 419) etc.
Stil direct
Stilul direct, sau vorbirea direct@ (dialogat@), const@
în reproducerea exact@ a replicii unui vorbitor / personaj, ori
chiar a naratorului aflat într-o alt@ împrejurare, anterioar@
momentului vorbirii, întrerup$ndu-se numai exprimarea
vorbitorului, dup@ un verb (locu]iune) de declara]ie (ori verbe,
locu]iuni declara-tiv-modale: a gr@i, a întreba, a murmura, a
r@spunde, a spune, a striga, a }opti, a ]ipa, a zice, a prinde
glas etc.), f@r@ a se utiliza o subordonare gramatical@.
Vorbirea direct@ se poate releva dup@ un verb
declarativ, „^n interiorul“ nara]iunii: «I-a zis negustorului:
– Cump@r@-mi anii...!» ({tefan B@nulescu, Cartea
Milionarului / Cartea de la Metopolis, I, p. 167); ori dup@ o locu]iune:
«%nv@]@torul rupse t@cerea:
– Hai s@ mergem, p@rinte ! }i Moromete tres@ri la auzul
acestui glas, se z@p@ci }i se ridic@ ^n picioare.
– Domnule ^nv@]@tor, stai pu]in... p@i... problema asta...
care }coal@ }i cum s@ fac eu s@...
– Te ^nv@] eu ce s@ faci, nea Ilie ! ^l asigur@ ^nv@]@torul
cu un glas binevoitor. F@ dumneata rost de bani }i te ^nv@]
eu ce trebuie f@cut. Bun@ seara !» (M. Preda, Morome]ii, I, p.
396).
Ca procedee grafice, semnal$nd schimbarea planului }i
„anun]area“ vorbirii directe, men]ion@m: dou@ puncte (:)
dup@ verbul (elementul lexical) de declara]ie, linia de dialog
(–) ^naintea replicii reproduse (supra); sau ghilimelele (“...” /
«...»), pentru ^ntreaga replic@ (f@r@ a se mai utiliza linia de
dialog – infra); verbul (locu]iunea) de declara]ie, c$nd se afl@
^n interiorul replicii, se izoleaz@ prin virgule, ori prin linii de
430
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
pauz@: „Vreme infect@, zisei, parc@ niciodat@ iarna nu }i-a
anun]at astfel sosirea...“ (M. Preda, Cel mai iubit dintre p@m$nteni,
III, p. 143); „Te rog – a zis Emil cu fraza lui ^ntrerupt@ –, te rog.
La obiect. Spuneai. C@ testamentul. Nu-i. O dovad@. Ce ?
Nu-i. O dovad@ ?” ({tefan B@nulescu, Cartea Milionarului /
Cartea de la Metopolis, I, p. 337); bog@]ia lexical-stilistic@,
dinamica narativ@ permit ca verbul de declara]ie s@ fie
substituit de cel cu capacitatea de a-i prelua sensul: «Moromete
^}i ridic@ }i el privirea mirat@:
– Ce e, m@, cu voi ?! Sunte]i nebuni ? Ce-a]i gonit caii @ia
a}a ?» (M. Preda, Morome]ii, I, p. 278).
Stilul direct legat, sau vorbirea direct@ legat@,
^nseamn@ redarea ^ntocmai a cuvintelor / replicilor cuiva,
leg$ndu-le prin conjunc]ia c@ de cele ale autorului povestirii;
este caracteristic vorbirii populare: «Ce s@ zic@... r@spunde
unul, ia ^ntreab@ c@ muie]i-s posmagii ?» (Ion Creang@,
Povestea unui om lene}).
Stil func]ional
Stilul func]ional desemneaz@ totalitatea
particularit@]ilor fonetice, lexicale, morfologice, sintactice }i
topice, c$t }i ansamblul procedeelor caracteristice modului de
exprimare – oral@ }i scris@ –, de la o categorie / colectivitate
de vorbitori, îndeosebi, „specializat@“ într-un domeniu socio-
economic-cultural (astrofizic@, biologie / bionic@, fizic@,
geologie, hidrologie, istorie, jurisdic]ie, jurnalistic@,
lingvistic@, matematic@, medicin@, meteorologie,
politologie, seismologie, telecomunica]ii, transporturi etc.).
Chiar dac@ ^ntr-o limb@ exist@ peste 160 de stiluri
func]ionale, acestea se pot ^nr@z@ri / constela (polariza) ^n
urm@toarele patru stiluri func]ionale fundamentale: stilul
431
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
beletristic (artistic / literar), stilul administrativ-juridic, stilul }
tiin]ifico-tehnic }i stilul publicistic.
Stilul beletristic (artistic / literar / poetic) este stilul
func]ional specific „artei cuv$ntului“, «corespunz@tor gustului
estetic» (DMD, 395), fiind reprezentat de crea]iile literare ^n
proz@ }i ^n versuri. Men]ion@m ^ntre particularit@]ile
acestui stil: (1) utilizarea cuv$ntului cu sens figurat,
preponderente fiind figurile de stil; (2) emo]ionalitate, lucrare
^n „materie sensibil@“, producere de catharsis; (3)
dinamic@ extrem-sugestiv@ de idei / sentimente; (4) selec]ie }
i „rafinare“ lexical@; (5) „comunicare“ subordonat@
«emo]iei spontane a scriitorului», tendin]@ spre „maxima
reflexivitate“ (ibid.) etc. Autorul beletristic ^}i poate lua
libertate fa]@ de normele limbii ^ntru eviden]ierea unor noi
semnifica]ii, a unor „inedite“ reliefuri lirico-semantic-
sincretice.
Stilul administrativ-juridic este stilul func]ional «propriu
administra]iei de stat, dispozi]iilor, ordonan]elor }i decretelor
unui organ administrativ de stat» (DMD, 395). Men]ion@m ^ntre
particularit@]ile acestui stil: (1) utilizarea preponderent@ a
cuvintelor cu sens propriu / denotativ; (2) lexic specializat ^n
domeniul administrativ-juridic; (3) „formule“ / „}abloane“
consacrate, specifice; (4) simplitate, claritate, precizie; (5)
sintaxa stereotip@ a formularelor etc. Este ilustrat de o
categorie larg@ de texte: cerere (peti]ie), coduri de legi –
penale, civile, familiale, de munc@ etc., constitu]ii,
coresponden]@ oficial@, curriculum vitae (autobiografie),
discursuri parlamentare, documente politice, hot@r$ri
judec@tore}ti, memoriu de activitate, proces-verbal,
regulamente de func]ionare, scrisori de acreditare etc.
Stilul }tiin]ifico-tehnic este stilul func]ional reprezentat de
totalitatea lucr@rilor }tiin]ifice / tehnice, sau de aplicare a }
tiin]ei / tehnicii. Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui
432
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
stil: (1) utilizarea preponderent@ a cuvintelor cu sens
propriu / denotativ; (2) tendin]a textului spre „absolut@
tranzitivitate“; (3) claritate, precizie, sobrietate; (4) con]inut
de g$ndire special, lexic }tiin]ific / tehnic; (5) utilizarea unor
semne grafice, a unor formule „specializate“, „universalizate“
etc.
Stilul publicistic este stilul func]ional reprezentat de
crea]iile / produc]iile din mass-media (ziare, reviste, radio,
televiziune, cinematograf etc.). Men]ion@m ^ntre
particularit@]ile acestui stil: (1) calitatea inform@rii prompte
a maselor de receptori prin texte / oralotexte de real@
fidelitate fa]@ de limba literar@; (2) fraz@ limpid@ ^n
„diversitate“ lexical@, de la cea de „suple]e“ telegrafic@, la
cea de „elegan]@“ literar@; (3) titluri / con]inuturi (mesaje)
„de impact“, apel$nd la toat@ gama de procedee / figuri
stilistice incitatoare ale curiozit@]ii receptorilor; (4)
„}ocante“ construc]ii antitetice, chiar tangente la paradox /
paradoxism; (5) cultivarea „realist-pozitiv@“ a opiniei
publice etc.
Stil indirect / indirect liber
Stilul indirect, sau vorbirea indirect@, const@ în
reproducerea replicii unui alt vorbitor / personaj, ori chiar a
naratorului aflat într-o alt@ împrejurare, anterioar@
momentului emiterii mesajului, apel$ndu-se la un verb
(locu]iune) de declara]ie }i la o subordonare gramatical@ (prin
conjunc]iile / adverbele relative: c@, s@, cum etc.), schimb$nd
persoana gramatical@ a verbului (din vorbirea direct@), ori
pronumele, înc$t relatarea s@ se fac@ numai din punctul de
vedere al emi]@torului.
De obicei, subordonarea gramatical@ se constituie din
completive directe: «Se ^nveselir@ }i mai mult, iar unul din ei
433
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(...) ^ncepu s@ spun@ c@ Iocan ^l ^njur@ pe Moromete de
mama focului }i c@ zice c@ dac@ ^l mai prinde pe la fier@rie
o s@-i dea cu barosul ^n cap.» (M. Preda, Morome]ii, I, p. 462).
Stilul indirect liber, sau vorbirea indirect-liber@, const@ ^n
redarea indirect@ a replicilor, dar f@r@ a apela cumva la
vreun verb (locu]iune) de declara]ie, ori la conjunc]ia
subordonatoare c@, ci numai folosind pronume, adjective }i
adverbe interogative, caracteristice vorbirii directe, }i
p@str$nd unitatea nara]iunii: «Se sp@rseser@ sticlele }i acum
se scurgea r@m@}i]a vinului. Ce s@ fac@ ? La mu}teriu cu
cioburi de sticl@ nu putea merge.» (I. L. Caragiale, C@nu]@,
om sucit).
Stil oral
Stilul oral este stilul în care un autor, în dorin]a ob]inerii
unei mai mari autenticit@]i / capacit@]i a firescului expresiei,
îmbog@]e}te, recreeaz@ limba-i artistic@, apel$nd la
elementele specifice limbii populare, p$n@ la a da impresia
identific@rii cu viul grai al poporului s@u.
Celebru ^n acest sens este bildungsromanul Amintiri din
copil@rie de Ion Creang@, unde ^nt$lnim o abunden]@ de
expresii onomatopeice, de interjec]ii, de verbe imitative ( alelei,
a b$z$i, a boc@ni, a cl@mp@ni, a fo}g@i, a g@bui, ha] !, h$r}ti, a
hor@i, hu}tiuluc, hu]a, a molf@i, a sc$nci, troscpleosc, ]u}ti !, a v$njoli,
zbrr !, zv$rr ! etc.), de ziceri (expresii, interoga]ii, exclama]ii)
tipic-rom$ne}ti (de voie de nevoie, grozav s-a sp@riet !, hai fiecare pe
la casa cui ne are, c@ mai bine-mi pare, ori mai }tii p@catul !, }i pace
bun@, toate ca toate etc.), ori de fraze ^n curgere firesc-vorbit@:
...c$t pe ce s@ puie m$na pe mine ! {i eu fuga, }i ea fuga, }i eu fuga, }i ea
fuga, p@n@ ce d@m c$nepa toat@ palanc@ la p@m$nt. Elemente
asem@n@toare, paremiologie }i expresii narative tipice
oralit@]ii g@sim }i ^n basmul, ^n pove}tile / povestirile lui
Ion Creang@: «Las’, c@ v-am g@sit eu ac de cojoc. De-acum
434
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
dormi]i, dormire-a]i somnul cel de veci, c@ v-am a}ternut eu
bine ! V@ ve]i face voi scrum p$n@ m$ne-diminea]@.»;
«P@s@ril@ atunci se ^nal]@ pu]in }i ^ncepe a cotrob@i pe
dup@ st$nci; }i, c$nd s@ pun@ m$na pe d$nsa, zb$rr ! }i de
acolo }i se duce de se ascunde tocmai dup@ lun@.
– M@i P@s@ril@, iac@t@-o, ia ! Colo dup@ lun@,
zise Ochil@...» (Ion Creang@, Povestea lui Harap-Alb).
Strof@
(cf. fr. strophe)
Structur@ narativ@
Prin structur@ narativ@ (din punctul de vedere al
„sintaxei / gramaticii prozei“, unde unitatea structural@ de
436
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
baz@ este propozi]ia, corespunz$nd unui enun] narativ
minimal de tipul subiect – predicat }i unde unitatea maximal@
– serie de propozi]ii conectate – este secven]a narativ@) se
în]elege „un lan]“ de unit@]i narative maximale, adic@ de
secven]e conectate naratologic (supra – v. secven]@
narativ@).
Structuralism
(cf. fr. structuralisme)
438
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Sublimul este categoria estetic@ prin care se exprim@
însu}irea unor obiecte }i a unor procese de a fi la cel mai înalt
grad de perfec]iune / frumuse]e, de neobi}nuit@ des@v$r}ire
moral@ – în natur@ }i în societate –, ca }i a unor acte umane
de excep]ional@ noble]e, provoc$nd sentimente de eleva]ie, de
uimire }i de admira]ie, unite cu teama în fa]a m@re]iei lor,
precum }i convingerea c@, înfrunt$nd uria}e for]e potrivnice,
omul are puterea de a le domina.
%n lumea antic@, tr@irea în sublim a fost specific@
str@mo}ilor no}tri direc]i, cu }tiin]a de a se face nemuritori,
Dacii, prin trimiterea – din cinci ^n cinci ani – a Mesagerului
Celest, a Solului, la Dumnezeul Cogaionului (Samo} / Soarele-
Mo}, Tat@l-Cer), al@turi de care participa la o ordine
cosmic@, aidoma protagonistului mioritic (}i el cu statut de
nemuritor, prin aruncarea ^n trei ]@pi / suli]e, potrivit
variantelor ardelene}ti ale colindei Pe-o Gur@ de Rai / La Muntele
Mare etc.), ^ncredin]$ndu-ne c@: ...la nunta mea / a c@zut o stea; /
Soarele }i Luna / mi-au ]inut cununa; / brazi }i p@ltina}i / i-am avut
nunta}i; / preo]i – mun]ii mari, / paseri – l@utari, / p@s@rele mii / }i stele
– f@clii...!
Conceptul de sublim a fost abordat chiar din antichitate, ^n
«Tratatul despre sublim»; dar contribu]iile cele mai importante
la dezvoltarea teoriei sublimului s-au ^nregistrat ^n ultimele
trei secole, dator$ndu-se lui Nicolas Boileaux (1636 – 1711),
Edmund Burke (1729 – 1797), Immanuel Kant (1724 – 1804),
Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 – 1831) }. a.
Suprarealism
(cf. fr. surréalism; supra- + -realism)
Suspans
(cf. fr. / engl. suspense)
Tautologie
(fr. tautologie)
442
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Tautologia desemneaz@ o form@ special@ de repeti]ie
a unui cuv$nt sau a formelor aceluia}i cuv$nt, cu intona]ie /
func]ie sintactic@ diferit@ / asem@n@toare, în aceea}i
propozi]ie / fraz@, neaduc$nd nimic nou în comunicare ca
„adev@ruri f@r@ con]inut“.
Prin tautologie se subliniaz@ de fapt calitatea / ^nsu}irea
unui subiect, a unei situa]ii / st@ri: Apoi c$nd am zis c@ fac,
fac ! C$nd merge, merge. C$nd plou@, plou@. Cine-i om,
apoi s@ fie om. Copilu-i tot copil. Dac@-i bal, bal s@ fie. De
dormit, a} mai fi dormit, dar trebuia s@ plec devreme. De
glume], era cam glume]. Eu sunt bun c$t sunt bun. Fierul, c@ e
fier, }i tot nu rezist@... Legea e lege. Prietenia e prietenie }i
afacerile-s afaceri. [iganu-i tot ]igan }i-n ziua de Pa}ti.
(v. supra – informa]ie tautologic@).
Tematologie
(fr. thématologie)
443
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Altfel spus – tot din punctul de vedere al esteticii }i al
literaturii comparate – o tem@ este o „realitate fundamental@
reflectat@“, sau „o idee nutrit@ de acea realitate fundamanetal@“, dintr-
o serie de crea]ii, dar care „se re-na}te“ }i „se dezvolt@“ mereu în chip
inconfundabil, original, în fiecare oper@ literar@ „din serie“, sau din
„seriile“ ce ]in de sferele altor arte. Dup@ unii cercet@tori,
num@rul temelor este „limitat“; ^n realitate, }i num@rul
temelor poate fi egal cu num@rul de puncte de pe suprafa]a
sferei, a propriei noastre sfere-univers. %n „macrocorol@“, se
eviden]iaz@ peste 66 de teme: aburariul / sufletul (1), aerul / v@z-
duhul, alienarea, alter-ego-ul / dublul, amorul / „iubirea“ (erosul),
apocalipticul, ascensiunea (zborul), Atoatecratorul, avari]ia (tratat@ de
Plaut, Molière, Balzac, Delavrancea, C@linescu }. a.),
„aventura“, bog@]ia, cataclismul, c@derea în p@cat, „c@l@toria“,
ciuma (holera }i alte molime), condi]ia uman@ a geniului (abordat@ de
Eminescu, Lermontov, Schopenhauer, Alfred de Vigny }. a.),
cosmogeneza, crima, demonismul, Edenul / Raiul, eroul civilizator, „eterna
reîntoarcere“, focul, frumuse]ea, gemenii, geneza, h@rnicia, imacularea,
impostura, increatul, infernul, întunericul ve}nic, în]elepciunea, jertfa de
întemeiere, „joc“ / „joac@“, lenea, libertatea, limbul, lumi / universuri
paralele, lumina / iluminarea, martirul / sf$ntul, metempsihoza, moartea,
„natura“, neamul (mancurtismul) / poporul, nemurirea (tinere]ea f@r@
b@tr$ne]e }i via]a f@r@ moarte), non-ens-ul („fant-omul“ / „Omul-
Fant@“), nunta (c@s@toria), orfanul, originea (oul / s@m$n]a), Patria,
p@m$ntul (]@ranul), personalitatea în istorie, potopul, pregeneza
(precosmogeneza), r@zboiul, r@zbunarea s$ngelui, redescoperirea
naturii, religia (Biserica), s@r@cia, setea, str@mo}ii, strigoiul, „}coala“,
„via]a de ieri }i de azi“, victoria (66) etc. „Tematologii“ –
^ndeosebi, B. Toma}evski (supra) – disting «^n cadrul temei
dou@ aspecte: fabula }i subiectul; fabula e ansamblul de motive
^n succesiunea lor de la cauz@ la efect; subiectul este
ansamblul acelora}i motive privite nu cauzal, ci drept
construc]ie semnificativ@, o construc]ie artistic@.» (DTL, 436).
Teoria literaturii
444
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Teoria literaturii este disciplina care studiaz@ din punct
de vedere teoretic „arta cuv$ntului“, eviden]iindu-i: categoriile,
criteriile / principiile de crea]ie, curentele, direc]iile
fundamentale }i tendin]ele / „mi}c@rile oblice“, figurile de
stil, genera]iile de crea]ie (de avangard@ }i tradi]ionaliste),
genurile, legile textului literar în perimetrele poeticit@]ii /
retoricii, epicit@]ii, dramaticului, actului critic, istoric-literar
etc., metodele conceperii }i na}terii operei, speciile, stilurile,
versifica]ia (prozodia) clasic@ / modern@ etc.
Ter]in@ (ter]et)
(cf. it. terzina)
445
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(lat. textus, „]es@tur@, ^ntocmire“, „^nl@n]uire“, „expunere“, „tem@ /
subiect“)
446
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Prin text literar, „în sens curent“, se în]elege un text
(desprins) dintr-o oper@ care apar]ine stilului func]ional
beletristic (poetic / artistic), iar „în sens larg“, orice text ce
ilustreaz@ limba literar@ ca variant@ normat@ }i
supradialectal@ a limbii na]ionale.
Textul literar apar]ine fie beletristicii (literaturii culte – v.
supra, stil func]ional / beletristic), fie folclorului aflat sub
pecetea „artei cuv$ntului“ (ca „oralotext“), cu condi]ia
esen]ial@ ca mesajul s@ poarte informa]ie ^n limba literar@,
„aspectul cel mai ^ngrijit al unei limbi na]ionale“, „forma
cultivat@ a limbii ^ntregului popor, un simbol distinctiv...“ etc.
Scriitori geniali – Tudor Arghezi, Eugen Barbu, Miron
Radu Paraschivescu, Nichita St@nescu }. a. – au valorificat
estetico-stilistic chiar }i elementele exprim@rii nonliterare, ca,
de pild@, argoul, ^n texte literare ce surprind scene verist-
memorabile din „pitorescul“ atmosferei de foburg / mahala;
Arghezi „integreaz@“, rafineaz@, ori „fluidizeaz@
electrizant“, ^n textul poetic, vocabule }i fraze argotice (care,
„desprinse“ }i „reasamblate“ ^n afara textului arghezian se pot
oric$nd }i oricum constitui ^ntr-un „text nonliterar“): «Sf$rrr !
Francul azv$rlit de bob$rnac ^n sus, / Lucind, p$n@ la cruci s-
a dus – / {i ^l a}teapt@ ho]ii, roat@, / S@ cad@-ntors pe
partea lui jucat@. // – „Nu se prinde ! – strig@ cei cu bei – /
Te-am v@zut@r@ c$te}itrei / Cum l-ai pornit !“ – „M@i !“ / –
„S@-i saie ochii ?“ – „S@-i !“ // – „Se prinde ! – hot@r$r@
cei cu sici – / Dar, haide ! ^nc-o dat@, dac@ zici. / %ns-acù pe
cinci lei, nu pe b@ncu]@... / Vrei, Piele-Lung@ ?“ – „Bine,
Pu]@ !“ // A doua oar@, nu }'cum m@-sa a c@zut; / C@ ceata
s-a f@cut, s-a desf@cut, / S-a ^nv$rtit, s-a rupt, s-a prins, / De
s-a-nnodat din }ase in}i un singur ins. // Du]@ scuip@ s$nge.
Irimie / Zace, cu o g@oaz@-n cap }i ^n tichie. / {i c@ut$nd
zadarnic s@-l scoale / %l j@luie ca pe psaltichie: – „Vezi,
447
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
dac@ joci, m@ ! f@r@ parale ?...“» (Tudor Arghezi, «Sici,
bei» – ArV, I, 137); cu o m@iestrie similar@ este valorificat argoul
}i ^n celebra balad@ cult@, Ric@, de Miron Radu
Paraschivescu, inspirat@ de o crim@ interlop@ din mahalaua
Obor a Bucure}tiului interbelic: «...{i cum venea ^ntr-o
sear@ / senin@, de prim@var@, / un ]igan mai m@run]el / se
tot da pe l$ng@ el: / „D@, b@ Ric@, o ]igare !“ / C$nd c@ta
prin buzunare, / par}ivul, cu m$na scurt@, / i-a b@gat cu]itu-n
burt@. / Ric@ s-a-ndoit ni]el, / da' l-a muclit pe mi}el, / de-a
sunat }i baba-n el. // V@ic@real@ mare-n strad@, / au dat to]i
buluc, gr@mad@: / s$ngele-i curgea }iroi / ca apa dintr-un
butoi. / Toat@ partea muiereasc@ / a s@rit s@-l oblojeasc@, /
dar el nu vroia de loc; / se ]inea doar de mijloc / }i }i-a pus o
barz@-n cioc, / a aprins-o }i-a z$mbit: / „Ce-o s@ mor dintr-
un cu]it ? / P$n' vin @i de la Salvare, / mai poci s@ trag o ]
igare !“ // A}a era Ric@ – tare. // (...) // Ie}ea luna dintr-un
nor / ro}ie ca un bujor / }i b@tea un v$nt de sear@, / sub]irel,
pe ulicioar@, / ca un pl$nset ^n suspine. // Dar Salvarea nu mai
vine... // Ric@ s-a l@sat pe vine / }i s-a-ntins pe ^ndelete, /
rezimat de un p@rete. / Craii to]i, de bucurie, / se f@ceau c@
^l ^mbie: / „Spune, b@, tot te mai doare ?“ / El t@cea cu ochii-
n zare. / „Vrei, Ric@, s@ joci barbutul ?“ / Dar el tot f@cea pe
mutul. / Una, cum d@dea s@-l frece, / a ]ipat – c@ era rece. /
{i c$nd a sosit Salvarea / din el mai ardea ]igarea. // Bate v$nt,
lacrim@ pic@, / dup@ inima voinic@ ! / Pl$nge-l, inim@
amar@, / c@ s-a dus ^n prim@var@ / ca o ap@ d-a
u}oar@ / }i ca fumul de ]igar@ ! // C$nt@-l, ghiers, }i du-l
departe / pe Ric@ – fante de Moarte !» (ParS, I, 212 sq.).
Text nonliterar
Prin text nonliterar, „în sens curent“, se în]elege orice
text ce nu apar]ine sferei beletristice, iar „în sens larg“, orice
448
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
text ce nu apar]ine limbii literare ca variant@ normat@ }i
supradialectal@ a limbii na]ionale.
Determinativul nonliterar, dup@ cum se observ@ cu
mult@ u}urin]@, este format din elementul prim de
compunere savant@, non-, «folosit la formarea unor no]iuni
negative, care se afl@ ^n raport de opozi]ie exclusiv@ cu
no]iunea exprimat@ de elementul secund» (DN, 734), element
secund ce, ^n cazul de fa]@, este literarul, ceea ce ]ine de
literatur@ (beletristic@).
Desigur, este un text nonliterar }i cel ce apar]ine unui
„scriitor“ ce ^}i propune ironic / satiric, ori „exhibi]ionist“,
utilizarea preponderent@ de nonsemnifican]i / nonsemnifica]i
din vreo „sparg@ limb@“, dar }i textul care-i z@mislit
„intens-dialectal“ de vreun poetastru; refuz$nd s@-}i
^nsu}easc@ tezaurul liric }i „lec]ia de poezie“ de la Eminescu,
Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Nichita St@nescu, Marin
Sorescu }. a., din sf$nta gr@din@ de aur a Limbii Valahe /
Dacorom$ne, poeta}trii se cred „geniali ^n dialect“; ei „scriu }i
public@“ ^n dialectul macedorom$n, sau arom$n, ori
„compun“ ^n dialectul b@n@]ean, moldovean etc.; unor
asemenea poeta}tri din Albania, din Macedonia, din Grecia,
din Bulgaria, din Serbia, din Moldova, ori chiar din Rom$nia,
ce se v@d ca }i „eterniza]i“ ^n istoriile literaturii, li se adaug@
nenum@ra]i in}i „specializa]i“ ca „stric@tori de limb@“, c@
limba-i liantul unui neam prin istorii...
Scriind un Epilog la «Negru pe alb», ^n «P@catele
tinere]elor» (1857), C. Negruzzi ^}i d@ seama de sacrul raport
dintre semnificant }i semnificat (teoretizat mai t$rziu, prin
1902, de Ferdinand de Saussure), „gluma lui lingvistic@“
dovedindu-se un admirabil text nonliterar: «Punem aici cap@t
m@rturisirii noastre, r@m$n$nd a ne ar@ta restul p@catelor
c$nd bhr@sbenios cr@Svaronr de la smtros – rucace pethu}tera] –
449
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
pnroviac, sunt uflandics meresoc harsomaf. Velsr@mule oicianiir pentru
c@ astromatrugal prenfizen subthocenci; otracsiv acum jerave]. LevinA]i
hervitot nici odat@ remuval ! Cel bra@tue norsic, era arvromru pasne.
Nini gol guvin pintre t@merseC. Trebui dar c@sm@ti]i pnroviae, dalcinor
rucace epthrahae rolfrinamu gratamas. Scop montrica kersmet fericire
îmdsot csOmirale într-un col mai bhr@svenios.»
Spre a-}i marca }i astfel „ie}irea definitiv@ din
proletcultism“, Nina Cassian, poetes@ „de vaz@“ din
Rom$nia comunist@ a „obsedantului deceniu“ (1948 – 1958 /
1964), dar }i a anului 1972 (stabilit@ dup@ Revolu]ia
Rom$n@ Anticomunist@ din Decembrie 1989, la New York),
„a inventat“ limba sparg@ ^n care scrie „fermec@toare sonete de
adormit pisicile siameze“: Au înmorit drumatice miloave / sub rocul
catinat de nitura}i. / At$]ia venizei de bori m@rga}i... / At$tea alne
str@m@t$nd estrave... // Nicic$nd guluiul arfic, bunura}i / n-a tof@rit
at$tea nerucoave. / Era pe c$nd cu veli }i alibave / Cozimiream pe-o }ait@
de gopa}i. // Dar azi mai tumn@rie-mi pare stena / Cu care goltul feric m-a
cl@uns / {i zura-i ned@, mult elenteena... // Doar vit }i astrichie-n
telehuns. / %mi zurnuie sub noafe melidena / {i linful zurnuie, r@uns,
pr@uns...
Nu departe de abera]iile Ninei Cassian, se afl@ a}a-zi}ii
poe]i, autori de opus-uri ^n dialect ca, de exemplu, cele dintr-o
„arm$n-machedunicheasc@ limb$“, considerat@ de
„intelighen]ia sud-dun@rean@ / balcanic@“ drept «fundul a
limbilor indo-europeane» (StLfund, 3 sqq.); ei nu se afl@ pe acel
prag al con}tiin]ei de unde limba literar@ se relev@ drept
„aspectul cel mai ^ngrijit al unei limbi na]ionale“, „forma
cultivat@ a limbii ^ntregului popor, un simbol distinctiv...“
etc.; „puiziile“ Vanghei Mihanji-Sterghiu, din volumul
«Tradzeri» (1992), scrise ^n limba valah@ / dacorom$n@,
dialectul macedorom$n / arom$n, graiul shtip (din centrul
Macedoniei de azi), sunt „de extrac]ie folcloric@“, „liricele“
acesteia netrec$nd de nivelul compara]iilor de tipul: Peanarga
dorlu mi-anv@leashti / Ca p@durea c$nd s-usuc@... («Va mi tornu» –
MStTr, 63); un talentat poet este valahul (macedorom$n) Vangheli
450
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Dzega (p$n@ la arm$nescul congres din anul 1998, de la
Freiburg-Germania, semna Vanghel Zega; dar dup@ ce
congresul freiburghez d@ruitu-i-a, gra]ie profesorului dr. V.
G. Barba }. a., «Rezolutsie tra scriarea arom$neasc@»,
isc@le}te: Vangheli Dzega); din p@cate, poezia acestuia este
aproape sufocat@, deoarece „^nc@ de la na}tere“, ^n loc de
colier, are g$tul ^nf@}urat ^n cordonul ombilical al funiei
rugos-dialectale, str$ng$ndu-se tot mai mult cu fiecare pas din
priveli}te: Aesti zboar$ aoa, / ... / C$ di mult suntu t$cuti / Nu ari cari s-li
zburasc$ / Sh-cu doru tuti s-li-aprind$. («Aesti zboar$ aoa»); Paradisu
! / Cu lilici / Pisti locu gioac$ ! («Desi ?»); Lja-mi di m$n$ / Shi du-mi tu
munti. («Greani»); S-dz$tsemu... / Shi s-t$tsemu, c$ funea-i trapt@ /
Largu stri simplul sinuru a nostru. (DzegT, 5 sqq.).
Din p@cate, auzim ^n ultima vreme, tot mai des, }i
„crea]ii“ nonliterar-argotice, ori „maneliste“, }i la nordul
Dun@rii, de la capitala Bucure}ti „la vale“, dar }i-n toate
p@r]ile noastre: «– De unde-o avea, m$nca-te-a}, @sta, at$]ia
bani, c@ adida}ii @ia s$nt ca nimica de 50 de parai, i-am
v@zut io cu ochii mei ^n vitrin@ p@ Victoriei !... / – P@i nu
s@ l@uda el, b@i, c@ unchiu-su e ba}tan ^n America ?!...»;
ori: «B@ga-mi-a} pe g$t m@laiu', / Digulai-digu, digulaiu, /
T@t liceu' m@ culcaiu, / Digulai-digu, digulaiu, / {i c$nd s-
apropié Bacu, / Digulai-digu, digulaiu, / Pleo}c ! – dirigu }i
babacu', / Digulai-digu, digulaiu...!» etc.
Tip
(lat. typus; cf. fr. type)
452
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Marea revolu]ie tipologic@ este ^ncercat@ de
expresionismul care aduce ^n oper@ / scen@ personaje
^ntruchip$nd concepte / idei, ca, de pild@, Lucian Blaga, ^n
drama «Me}terul Manole»: un tip ^ntruchip$nd ideea de curent
religios, bogomilismul (Stare]ul Bogumil), un tip ^ntruchip$nd
ideea de me}ter de geniu (Manole), un tip ^ntruchip$nd ideea
de biseric@ (Mira), un tip ^ntruchip$nd ideea de seism /
cataclism tectonic (G@man) etc. Frecvente sunt }i tipurile
psihologice: colericul, apaticul, flegmaticul etc.; sunt }i tipuri
memorabile din perspectiva sociologiei: boierul-de-ba}tin@,
boierul-monden, boierul-venetic, burghezul, haiducul,
latifundiarul, proletarul, ]@ranul etc.; prezint@ interes }i
tipurile etnice: albanezul, balcanicul, bizantinul, chinezul,
evreul, gasconul, grecoteiul, japonezul, maurul, muscalul,
olteanul, rusul, sco]ianul, ]iganul, valahul etc.; desigur, nu mai
amintim arhicunoscutele tipologii ale clasicismului: tipologia
avarului (la Molière, Balzac, Delavrancea, C@linescu),
arivistului, c@ut@torului de adev@r (Oedip, Hamlet }. a.),
tipologia c@ut@torului de dreptate „istoric@“, sau „burghezo-
democratic@“ ({tefan cel Mare, Vlad [epe}, Gelu Ruscanu }.
a.), tipologia ^ncornoratului etc.
Titlu
(lat. titulus, „inscrip]ie“, „semn“, „denumire“, „drept“)
Totimo}ism
(de la litera thothymos / totimo}, – T – , din alfabetul pelasgo-daco-thracic /
dacorom$nesc-arhaic, simboliz$nd „sacrul ^ntreg cosmic“, pe Samasua /
Samo}, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, + suf. -ism)
Tradi]ie
(lat. traditio, „transmitere“)
460
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Tradi]ionalism
(cf. fr. traditionalisme)
461
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
„tradi]ionalism“ arghezian, bacovian, blagian, barbian etc.
Dintotdeauna, ^n arte, ^n poezie ^ndeosebi, tradi]ionalismul
pare a semnifica „negarea“ valorilor, a procedeelor }i a
tendin]elor moderne / „moderniste“, „negare“ calificat@ de
„adversarii violen]i“ drept „politic@ reac]ionar@ cultural@“,
„conservatorism nociv“ etc.
„Modernistul“ E. Lovinescu observa dup@ primul
r@zboi mondial (1914 – 1918), veridic desigur, c@ «procesul
de emancipare a conceptului estetic din simbioza
„culturalului“, sub cele dou@ forme ale etnicului }i eticului,
dezl@n]uit cu at$ta violen]@ la ^nceputul veacului este pe cale
de a se des@v$r}i ^n con}tiin]a artistic@ a scriitorilor; dac@
sub forma lui agresiv@ }i exclusiv@ s@m@n@torismul ca }i
poporanismul au devenit inactuale, nu ^nseamn@ ^ns@ c@
spiritul ce le ^nsufle]ea nu tr@ie}te }i azi sub alte forme
potrivite momentului istoric; ^n definitv, cele dou@ for]e
prezente ^n orice literatur@ }i ^n orice epoc@, spiritul creator
de ^nnoire }i spiritul de conservare, d@inuiesc, cum era }i
natural, }i se grupeaz@ ^n jurul a dou@ mi}c@ri }i a dou@
reviste principale, G$ndirea }i Sbur@torul, sub numele de
tradi]ionalism }i modernism...» (LScr, 6, 46; s.n.). A}adar, pentru
literatura rom$n@ din primele decenii ale secolului al XX-lea,
^n sens restr$ns, prin tradi]ionalism se ^n]elege ^n primul
r$nd: s@m@n@torism, poporanism }i g$ndirism.
Chiar dac@ lirica rom$neasc@ dintre anii 1960 / 1965 }i
1989 / 2000 st@ sub pecetea cvasi-general-modernist@,
criticii literari au relevat }i c$teva elemente „tradi]ionaliste“,
^ntruc$t, dup@ cum sublinia }i Ion Pop, chiar ^n perioada ce a
urmat „obsedantului deceniu“ stalinist-cultural al ruperii de
trecut, c$]iva interesan]i creatori «aduc ^n poezie o
sensibilitate tipic „rural@“, un depozit de experien]e suflete}ti
crescute din ambian]a spiritual@ a satului, cu tot ceea ce o
astfel de zon@ de sensibilitate presupune; mai ^nt$i Nicolae
Labi}, apoi Ion Gheorghe, Ioan Alexandru }i, oarecum ^n
umbra lor, Gheorghe Pitu] ori George Alboiu continu@ ^n
462
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
crea]ia lor acel „sentiment al p@m$ntului“ caracteristic, cu
conflictele }i tensiunea pe care o implic@ orice moment de
tranzi]ie, nu lipsit de disloc@rile }i rupturile cele mai
dramatice; descoperirea realit@]ii „citadine“ atrage uneori
atitudinea jubilatorie, generat@ de spectacolul marilor
comunit@]i, al agita]iei unei lumi fascinate prin dinamic@ }i
intensitatea tr@irilor, dar nu mai pu]in determin@ un anume
(cunoscut }i el, din tradi]ia liricii noastre) sentiment de
„^nstr@inare“ ori de nostalgie a „originilor“» (PPg, 34).
Criticul literar Mircea Tomu}, abord$nd «ardelenismul
poeziei lui Ion Brad», semnaleaz@ la respectivul poet
«fidelitatea fa]@ de tiparul provincial tradi]ional» (TILP, 179);
acela}i critic mai relev@ ^n poezia lui Ion Horea, pe l$ng@
„^nsu}irea poliedric@ a versului“, cu „fe]e“ hora]iene,
bucolice / idilice, apolinice etc., un «corespondent ^n Priveli}tile
lui Fundoianu, ^n sonoritatea lor consistent@, obsedant@ prin
inspirata asociere a principiului riguros metric cu
disponibilit@]ile expresive ale licen]ei, ^n con}tiin]a
profund@, dincolo de limitele individualului, a permanen]ei }i
continuit@]ii, ^n tema simbol predominant@, p@m$ntul, }i,
aspectul de care ^n clipa de acum a analizei avem nevoie, ^n
chinuitoarea }i niciodat@ absenta ispit@ de a tr@da formula
predominat@.» (TILP, 199 sq.); tradi]ionalism voiculescian este
eviden]iat }i la Constan]a Buzea: «%n modul cum autoarea
implanteaz@ imaginea ^n articula]ia precis@ a versului, ^n
func]ia ei muzical@, dar }i ^n mecanismul imaginii ^ns@}i,
mecanism ce sconteaz@ pe balansul }i transferul de
semnifica]ii dintre abstract }i concret, ^n fine, ^n rolul rezervat
elementului naturist, pornit de la valoarea de simpl@ nota]ie }i
ajuns la aceea de factor al unei viziuni animiste, Constan]a
Buzea ^l continu@ pe Voiculescu » (TILP, 216); „o coordonat@“ a
poeziei lui Petre Stoica, ^n «spa]iul unic al copil@riei», al
463
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
«vechiului t$rg din Banat», se relev@ ^ntr-o interesant@
vecin@tate Pillat-Fundoianu (cf. TILP, 232).
„Modernizarea“ tradi]ionalismului se ^nregistreaz@ }i
la poe]ii „promo]iilor“ din ultimele dou@ decenii ale secolului
al XX-lea; ^n acest sens, dr. C. Michael-Titus (Londra)
semnaleaz@, ^n mai 1985, un manifest literar al
paradoxismului „lansat“ de Ion Pachia Tatomirescu, o dat@ cu
placheta Peregrinul în azur (v. supra – manifest), manifest ce
sugereaz@ }i o imperioas@ „^nnoire a tradi]ionalismului“; ^n
anul urm@tor, C. Michael-Titus remarca la autorul respectiv:
«Ion Pachia Tatomirescu face ^nc@ parte din categoria
„tinerilor poe]i“; ^n versuri, acest scriitor rom$n din Banat
urmeaz@ calea modernismului imagist care permite
^mp@carea poeziei rom$ne contemporane cu „ars gratia
artis“» (MTM, 27); peste numai trei ani, ^ntr-o cronic@ literar@ la
Verbul de m@rg@rint de I. P. Tatomirescu (1988), dr. C. Michael-
Titus, eviden]iaz@ dinspre «(...) mal du ciel – dorul de cer – la
poe]ii europeni. %n acest sens, da, ^l ^n]eleg pe poetul Ion
Pachia Tatomirescu, c@ci ^n felul ^n care se exprim@ el ^n
lumea poeziei nu s-au exprimat }i nu se exprim@ dec$t cei ce
au dorul de cer. Cerul lui Ion Pachia Tatomirescu pare s@ fie
forma variat@ sub care se prezint@ o defini]ie sau un sens
oarecare ^n mintea poetului ^n stare de „revela]ie“, cum
spuneau poe]ii hermetici florentini. De}i afirma]ia mea ar
putea s@ par@ cam abstract@, eu g@sesc c@ ea este perfect
ilustrat@ de poemul Despre pas@rea adev@rului, primul poem din
volumul Verbul de m@rg@rint, pe care ^l am ^n fa]a mea:
Pas@rea adev@rului / cu stea de rubin în plisc a venit / în bradul din
sufletul meu – / }i-au înmugurit gr@dinile vocalelor, / }i-au înflorit zorile
substantivelor, / }i-au rodit livezile verbului a fi / mai sus de taifun }i de
grindin@... Acest poem ]ine loc de prefa]@ dar este ^n acela}i
timp }i un fel de confesiune pe care autorul o face cititorului
pentru a-i spune cine este }i ce vrea. Din nou, sunt poeme – ^n
464
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
placheta men]ionat@ – care vin s@ confirme aser]iunile de
mai sus. Poetul ne spune: Limba este un fluviu sacru – / r@zboinicul
ce bea din apele-i limpezi / se face nemuritor... {i g@sim pe acest
„r@zboinic“ implor$nd cuv$ntul ^n poemul «Auzi-m@, Tu,
Cuv$ntule...»: Auzi-m@, Tu, Cuv$ntule, rogu-m@ [ie, / de umple-mi
vasele cu vin mai sus de cuget – / c@ somnul Tu îmi dai, c@ îmi aba]i /
apele cu pe}tii aurului peste pleoape...! Pentru ca ^n pagina
urm@toare s@ g@sim pe acest „ucenic“ al evangheliei poetice
zic$nd pentru sine ^nsu}i: Mai viersuit fie Cuv$ntul – / lumin@ mie
pretutindeni, / sosit spre omenie / cu lujeri între din]i sf$}ietor-de-albi ! [...]
Poetul asociaz@ iubirea cu lumina – }i ambele sunt greu sau
chiar imposibil de g@sit; el las@ pe receptor s@-}i afle
r@spunsul ca ^n poemul Totu}i, mai caut }i m$ine... %n poemul
%nc$ntec pentru o iubire }i o lumin@, m@rturise}te: s@ mai simt aripi
înmugurind }i deschiz$ndu-se / dintre omopla]i, / pentru o iubire }i o
lumin@...! Aceast@ „lumin@“ are o gramatic@ a ei atunci c$nd
este aplicat@ iubirii – }i poetul ne-o dest@inuie}te ^n «Ecou
din gramatica elementar@ a luminii»: A} vrea s@-]i declin – cu
articol hot@r$t – inima, / ori fragii fo}nind sub prigorii de in... / A} dori
s@-]i conjug – la modul imperativ – sufletul, / sau vioara-nf@}urat@-n
pielea amurgului – / ni}te sufixe, ni}te prefixe, schimbarea / categoriei
gramaticale a luminii... Se reg@se}te cu „lumina“ lui, ^nso]itoarea
iubirii, ^n poemul %n iubire-i izvorul cu firul de aur, unde, ^ntr-o
veritabil@ simfonie de imagini, ^ncheie: c@-n iubire-i izvorul cu
firul de aur... Lumina este al@turi de aur un „dar“ al naturii
poetice din universul lui Ion Pachia Tatomirescu: Verbul de
m@rg@rint – / ca un buldozer de aur printre ruinele / verbelor putrede, /
las@ temelie curat@ pentru }antierul / Bunei Lumini... Tradi]ionalismul
}i iubirea satului natal, ^n poezia rom$n@, a devenit o
banalitate respectabil@ – }i, se }tie, o astfel de situa]ie
omoar@ poezia. La Ion Pachia Tatomirescu nu se ^nt$mpl@
acest lucru, de}i are un poem intitulat La marginea satului meu, ^n
^ntregime o str@lucit@ reu}it@ poetic@ ^n tradi]ionalism }i
465
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
^n iubire de sat, a}a cum este practic imposibil s@ se
g@seasc@ ^n literatura contemporan@; clasicii rom$ni au
epuizat cu mult talent }i cu mult@ dragoste rom$neasc@ toate
posibilit@]ile poetice ale acestor teme – aproape toate – c@ci
Ion Pachia Tatomirescu ne aduce ^n modernitatea poeziei
rom$ne}ti la o form@ original@ a tradi]ionalismului: La
marginea satului meu cu oase de z@pad@, / este morm$ntul Bunicii
Floria... / Cea mai vie stea lunecat-a-n genune, / c$nd i-au a}ternut pat de
argil@... / „– Bunic@ Floria, ]i-a} ridica un obelisc de granit suedez, / dar
n-am at$]ia bani...! [i-a} ciopli un soare de marmur@ / c$t cerul, dar n-am
at$ta piatr@, nici dalt@...! / Am sculptat o piatr@ neagr@, de r$u, în
form@ de leb@d@, / ]i-am ridicat o m@n@stire de cuvinte, zidindu-mi
umbra, / cu turle-n}urubate-n inima Carului Mare...!“ / Umbra turnurilor –
pe valea cu viorele / }i curcubeu neîntrerupt...! {i ca s@ ne spun@
c@ el crede – continu@ s@ cread@ – ^n eternitatea satului lui,
^ncheie: Satul meu are tot mai multe oase de z@pad@ / }i sfideaz@
anotimpurile... Cu mult talent ne duce }i-n lumea revolu]iei
tehnologice a secolului nostru, ca ^n poemul «Pe-aceast@
c$mpie de aram@»: Ceasul t@u electronic / func]ioneaz@ cu poemele
mele... / Secundele – cu care calci în moarte – / sunt marcate de inima
poemului meu..., sau: Fulgerul ce despic@ por]ile m@tcii – / are fotonii
poemului meu..., sf$r}ind cu un sentiment de totdeauna: Pe
aceast@ c$mpie de aram@, / te-amenin]@ }ansele de-a te transforma în
poezie... [...]» (MTTr, 161 sqq.).
Un anume tradi]ionalism mesianic – dar }i clamoros – se
^nregistreaz@ }i ^n volumele lui Adrian P@unescu de
dincoace de Istoria unei secunde (1971).
Reviste interbelice promotoare ale tradi]ionalismului. Revista
G$ndirea (Cluj-Napoca, 1 mai 1921 / Bucure}ti, decembrie 1922
– 1944) }i gruparea g$ndirist@ (v. supra – g$ndirism) au jucat
un rol deosebit ^n ^nr@z@rirea neasemuit@ a
tradi]ionalismului rom$nesc din secolul al XX-lea. %n afar@
de revista «G$ndirea», dup@ cum sublinia }i E. Lovinescu, au
mai existat c$teva notabile reviste: «n-au lipsit, fire}te, }i alte
publica]ii ^n linia a}a-zis tradi]ionalist@, mai cu seam@ ^n
466
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
provincie, unde „;tradi]ionalismul“ sau „culturalismul“
^nflore}te» (LScr, 6, 47); criticul men]ioneaz@ ^n acest sens:
Junimea literar@, cea reap@rut@ dup@ 1923, Junimea Moldovei de
Nord, editat@ ^n Boto}ani, de la 5 ianuarie 1919, p$n@ ^n
aprilie 1921, Lamura (1919), N@zuin]a (Craiova, aprilie 1922 –
1926), Datina (Drobeta-Turnu Severin, 1923 – 1932), «Flamura
lui Marcel Romanescu» (de la Craiova); la Suceava, ^n 1926,
era de remarcat revista F@t-Frumos, tip@rit@ prin grija lui Leca
Morariu; la Cluj-Napoca, din februarie 1930, s-a distins revista
Darul vremei; au mai ^mbr@]i}at programul tradi]ionalist-
g$ndirist revistele: Ramuri (Craiova, martie 1919 – aprilie
1929), Familia (Oradea, 1926 – 1929), Ac]iune }i reac]iune (1929
– 1930), Axa (1932 – 1933), Floarea de foc (Bucure}ti, 1935 –
1942), Linia dreapt@ (Bucure}ti, 1935 – 1938), Ideea rom$neasc@
(1935 – 1937), Vestitorii (1936) etc. }i cotidienele: Curentul,
Cuv$ntul etc. (cf. RotIst, IV, 127).
Tradi]ionalismul din secolul al XX-lea în istoriile literare.
Numero}i sunt poe]ii care ilustreaz@ filonul de aur al
tradi]ionalismului dacorom$nesc din secolul al XX-lea. %n
Istoria literaturii rom$ne contemporane 1900 – 1937, E. Lovinescu
consider@ ca reprezentan]i ai poeziei tradi]ionaliste rom$ne
pe Nichifor Crainic, Ion Pillat, V. Voiculescu, Adrian Maniu,
Lucian Blaga, G. Murnu, Sandu Tudor, Marcel N. Romanescu,
Radu Gyr, N. I. Herescu, Zaharia Stancu, N. Crevedia, V.
Cioc$lteu, D. Ciurezu }i Radu Boureanu (cf. LScr, 6, 84 – 98). George
C@linescu, ^n monumentala Istorie a literaturii rom$ne de la origini
p$n@ în prezent (1941), re]ine urm@torii tradi]ionali}ti ai
„momentului 1923“, ce se distingeau prin „autohtonizarea
simbolismului“, prin „poezia roadelor“ etc.: Ion Pillat, B.
Fundoianu, Ilarie Voronca, Radu Gyr, D. Ciurezu, Zaharia
Stancu }i Teodor Mur@ra}u (cf. CILR, 857 – 871). Tratatele de istoria
literaturii rom$ne ap@rute ^n a doua jum@tate a secolului al
467
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
XX-lea, evit$nd cenzura de tip stalinist / ceau}ist, ori
respect$nd „interna]ionalismul proletar“ etc., nu mai acord@
capitole speciale tradi]ionali}tilor; de exemplu, ^n 1974, Ov.
S. Crohm@lniceanu, ^n volumul al II-lea al lucr@rii Literatura
rom$n@ între cele dou@ r@zboaie mondiale, comenteaz@ poezia
tradi]ionalist@ a lui Ion Pillat, Adrian Maniu, Zaharia Stancu,
D. Ciurezu, Radu Gyr, V. Cioc$lteu, N. Crevedia, Virgil
Carianopol, Emil Giurgiuca, Mircea Streinul, Iulian Vesper,
Traian Chelariu, George Lesnea }i I. Valerian ^n capitolul
Poezia chtonic@; lui Tudor Arghezi, tradi]ionalistul excep]ional
al secolului, ^i rezerv@ capitolul Miracolul arghezian; Al.
Philippide, alt important tradi]ionalist, este prezent, al@turi de
Lucian Blaga, ^n capitolul Poezia sentimentului cosmic }i a fiorului
metafizic; Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, {tefan
Neni]escu }. a. se afl@ ^n capitolul Lirica sensibilit@]ii religioase;
^n capitolul Noul patos social activist, se ^nt$lnesc Aron Cotru},
Ion Th. Ilea, Radu Bucov Emilian, Mihai Beniuc }i Miron
Radu Paraschivescu (cf. CrohL, II); la criticul literar Eugen Simion,
^n Scriitori rom$ni de azi (vol I – IV), poe]ii tradi]ionali}ti, ^n
majoritatea lor, desigur, creatori de opere reprezentative, }i ^n /
din a doua jum@tate a secolului al XX-lea, sunt aborda]i ^n
capitolul Poezia neoclasic@ – Emil Giurgiuca, Virgil Carianopol,
Iulian Vesper, Alexandru Andri]oiu, Al. C@prariu, Ion Horea
(cf. SSra, IV, 75 – 128), ori ^n altele: poetul Tudor George, ^n
capitolul Momentul ’45 – ’47. Addenda (SSra, IV, 49 sqq.), poetul Ioan
Alexandru (care a trecut de la expresionismul volumelor
publicate ^ntre 1964 }i 1970, la tradi]ionalismul remesiano-
ambrozian al liricii Cre}tinismului), ^n capitolul Poezia social@ }
i cosmic@. Expresionism ]@r@nesc (SSra, I, 226 sqq.) etc.; Ion Rotaru,
^ntr-O istorie a literaturii rom$ne, vol. IV, din 1997, volum
consacrat literaturii noastre interbelice, abordeaz@ poezia lui
Nichifor Crainic, Radu Gyr, V. Cioc$lteu, D. Ciurezu, N.
Crevedia }. a. ^n capitolul «G$ndirismul» (cf. RotIst, IV, 127 – 150),
468
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
trece pe Ion Pillat, pe Vasile Voiculescu, pe Adrian Maniu }. a.
^n capitolul «Marii poe]i ai secolului» (cf. RotIst, IV, 151 – 290),
analizeaz@ poezia lui Ilarie Voronca }i B. Fundoianu ^n
cadrul «Avangardismului» (cf. RotIst, IV, 110 – 117). Ie}irea
conceptului de tradi]ionalism din „conul de umbr@ al
stalinismului cultural“, repunerea termenului ^n circuitul firesc
al istoriilor literare se relev@ destul de recent, la {tefan N.
Popa, ^ntr-O istorie a literaturii rom$ne din Voivodina, tip@rit@ la
Panciova-Serbia, ^n 1997, unde ^nt$lnim }i capitolele:
Perpetuarea tradi]ionalismului (despre poezia lui Ion B@lan – POist,
47 sqq.), Tradi]ionali}tii ( despre poe]ii: Ion Marcoviceanu, Mihai
Condali, Iulian Bugariu, Cornel B@lic@ }. a. – POist, 117 – 150),
ori Noul tradi]ionalism (despre Miodrag Milo}, Aurora Rotariu
Planjanin }. a. – POist, 269 – 286).
Tragedie
(lat. / grec. tragoedia / tragodia, „c^ntecul ]apului“)
Umanism
(cf. fr. humanisme)
471
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(306 – 337) }i p$n@ la împ@ratul dacorom$n Focea (602 –
610), idee „obturat@“ / „ocultat@“ de migra]iile euroasiatice
în spa]iul Daciei / Dacorom$niei, adic@ în Europa Nord-
Pontic@, Sud-Estic@ }i Central@, dintre secolele al VII-lea }i
al X-lea, idee „obturat@“ / „ocultat@“ apoi de Schisma cea
Mare (16 iulie 1054) }i de obscurantismul evmezic ce i-a
urmat, spre a fi reînviat@ în mai toat@ Europa, secolelor XV –
XVII, adic@ în „Europa celei de-a doua Rena}teri“, sau în
„Europa Reformei“, veritabilii reprezentan]i ai curentului
sus]in$nd / promov$nd: (1) încrederea în libertatea omului; (2)
militarea pentru afirmarea în demnitate a ens-ului uman; (3)
încredere în ra]iune }i în „polidimensionalitatea“ fiin]ei umane
(„omul universal“, „enciclopedic“); (4) sacrul raport dintre
natur@ }i insul uman; (5) lupta împotriva schismelor din
bisericile Cre}tinismului, împotriva a tot ceea ce este dogm@
obscurantist-evmezic@ }i ira]ional@ în lumea clerical@,
luat@ ca „model“ firesc de „lumea laic@“; (6) admira]ie
pentru valorile }tiin]ifice }i estetice din panteonul întregii
omeniri etc.
Exist@ un umanism patristic, adic@ religios-cre}tin, ilustrat
de mari c@rturari-episcopi, patriarhi, papi, mitropoli]i, preo]i,
^ntre vremurile „antichit@]ii“ martirilor, „atle]i ai lui Iisus
Hristos“ (Sf. Vasile cel Mare), }i vremurile lui Dimitrie
Cantemir (26 X 1673 – 21 VIII 1723), „^nchiz@tor“ al epocii
umanismului }i „deschiz@tor“ al secolului luminilor. %n
paralel cu acest umanism patristic / religios-cre}tin exist@ }i
un umanism al afirm@rii f@r@ frontire a spiritului uman într-un spa]iu
laic, un umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, în
continuarea spiritului din dialogurile antice ale lui Platon, Cicero }. a.
Direc]ia umanismului patristic / religios-cre}tin-valah (sau
daccorom$nesc) este reprezentat@ mai ^nt$i de Lupil@ / Ulfila
(311 – 383, aprox.), episcopul dacorom$n – care ^ncearc@
f@r@ succes, din dispozi]ia Constantinopolului, s@ cre}tineze
472
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
pe go]i (afla]i printre dacorom$nii-moldoveni, ^n zona nipro-
crimeic@), traduc$ndu-le Biblia ^n gotic@; traducerea }i-o
semneaz@ }i cu numele-i t@lm@cit „pe ^n]elesul“ go]ilor:
Lupil@ – Ulfila. Sf$ntul Betranion (320 – 381, 25 ianuarie,
aprox.) este episcopul de Tomis / Constan]a, coautor – al@turi
de Sansalea de Museua, Gutic@ de Dynogaetia – al actului martiric
«P@timirea Sf$ntului Sava la R$ul Buz@u», din anul 372. Din
opera episcopului dacorom$n Lauren]iu de Novae (339 – 418,
aprox.) s-au conservat / transmis dou@ interesante omilii:
Despre poc@in]@ (ini]ial, Despre cele dou@ vremi – De duobus
temporibus, sau De poenitentia), unde abordeaz@ cei doi „timpi“ ai
spiritualit@]ii universale, primul, de la Adam p$n@ la Iisus
Hristos, al iert@rii p@catului str@mo}esc prin Botez, }i al
doilea, de la Iisus p$n@ la «sf$r}itul lumii», ^n care se face
iertarea p@catelor particulare prin poc@in]@, }i Despre
milostenie (De eleemosyna), unde, asemenea sf$ntului Ioan Gur@
de Aur, eviden]iaz@ c@ Sf$nta Scriptur@ «este folositoare de
ascultat, bun@ de instruit, necesar@ de re]inut, dulce la gust» /
«utilis ad audiendum, apta ad instruendum, necessaria ad
retinendum, suavis ad perfruendum», ax$ndu-}i argumenta]ia
pe adev@rul ortodox potrivit c@ruia milostenia e r@d@cina
tuturor bunurilor omenirii. Sf$ntul Niceta Remesianu (340 – 416,
aprox.), episcop al Daciei / Dacorom$niei la Dun@rea de Jos,
peste Valea Timocului }i Oltenia, este un mare poet imnic; Te
Deum laudamus… / Pe Tine, Dumnezeule, Te l@ud@m… de Niceta
Remesianu, dat$ndu-se ^n orizontul anului 370 d. H., a devenit
imn al ^ntregii Cre}tin@t@]i. {i este Te Deum... de Niceta
Remesianu capodoper@ indiscutabil@, incontestabil@ a
poeziei europene / universale din secolul al IV-lea, prim-
curcubeu al spiritualit@]ii dacorom$ne}ti-arhaice pe cerul
poeziei lumii Cre}tinismului (v. supra – imn). Sf$ntul
dacorom$n Ieronim / Fericitul Ieronim (n. 345, Stridonia-Dacia /
473
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Dacorom$nia de Vest – m. 30 septembrie 420) este «unul
dintre erudi]ii }i cei mai activi p@rin]i ai Bisericii Cre}tine,
traduc@torul Bibliei ^n limba latin@ (Vulgata). H@r@zit cu un
«spirit f@r@ margini», cu «o r$vn@ de lucru nesf$r}it@»,
sf$ntul dacorom$n Ieronim (sau Fericitul Ieronim) a ^nzestrat
cultura universal@, nu numai cu celebra revizuire a textului
Sfintei Scripturi, a vechii versiuni latine, numit@ Itala, ori a
textului Noului Testament, al Vulgatei de ast@zi etc., ci }i cu scrieri
originale; scrierea lui, De viris illustribus (392) trece ^n revist@
pe to]i scriitorii cre}tini de p$n@ la el, astfel ^nc$t le acord@
locul pe care-l merit@ fa]@ de scriitorii p@g$ni; Vie]ile
c@lug@rilor (Paul, Hilarion, Malchus), scrise ^n prima parte a
vie]ii sale, sunt mult mai populare }i poetice dec$t istorice.»;
scrierile doctrinare ale sf$ntului dacorom$n Ieronim sunt
str@b@tute de ^naltul spirit ortodox, «bazat pe Sf$nta
Scriptur@ }i pe Sf$nta Tradi]ie»; «admite o inspira]ie real@, nu
verbal@ a Sfintei Scripturi; m$ntuirea noastr@ e opera voin]ei
umane }i a harului; contra lui Pelagiu, Ieronim sus]ine c@
omul are p@cate, c@ f@r@ p@cat e numai Dumnezeu }i,
uneori, }i omul, pentru un timp limitat, dar cu ajutorul harului;
pre}tiin]a lui Dumnezeu nu afecteaz@ libera hot@r$re a
oamenilor; Ieronim a fost un mare ap@r@tor al ideii de
Biseric@; ^n materie soteriologic@, el a profesat, p$n@ la
394, m$ntuirea tuturor oamenilor, poate chiar a demonilor;
dup@ isbucnirea disputei origeniste, el a corectat aceast@
afirma]ie ^n sensul c@ pedepsele demonilor vor fi ^ndulcite,
dar a men]inut ideea c@ to]i cre}tinii pot fi m$ntui]i; alteori, el
sus]ine c@ p@c@to}ii vor fi os$ndi]i potrivit vinei lor, dar
os$nda va fi ^ndulcit@ cu bl$nde]e; Sf$nta Maria a fost
fecioar@ nu numai ^nainte de na}tere, ci }i ^n timpul
na}terii }i dup@ na}tere; Sf$nta Maria n-a fost c@s@torit@
dup@ na}terea lui Iisus, fiindc@ lucrul nu st@ scris nic@iri ^n
Sf$nta Scriptur@; cinstirea moa}telor martirilor este, ^n fond, un
474
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
act de adorare a lui Dumnezeu.» (CPatr, 243 sq.). De la Auxen]iu
Durostoreanu (348 – 420, aprox.) s-a transmis / p@strat p$n@ ^n
zilele noastre doar interesanta „micro-monografie“, Scrisoare
despre credin]a, via]a }i moartea lui Ulfila / Epistula de fide, vita et obitu
Ulfilae, din orizontul anului 383, unde apare pentru prima oar@
cuv$ntul Rom$nia. Episcopul dacorom$n, Palladiu de Ratiaria (349
– 425, aprox.), este unul dintre cei mai str@luci]i dialecticieni
ai timpului s@u; «din dialogul cu sf$ntul Ambrozie la Sinodul
din Aquileea, cum }i din fragmentele transmise de Maximin,
reiese clar c@ Palladiu avea o minte ager@, era ne^ntrecut ^n
replici }i ]inea piept cu succes ^ntreb@rilor abrupte sau
silogismelor sf$ntului Ambrozie ^n problema trinitar@; era un
personaj cultivat, un eretic ^nv@]at, c@ruia sf$ntul ^i
repro}eaz@ c@ s-a l@sat prins de filosofia omeneasc@ }i nu
de aceea a lui Hristos; Palladiu, zice sf$ntul, se folose}te de
dialectic@ nu pentru a construi, ci spre a distruge» (CSb, 216).
Episcopul Maximin de Dacia / Dacorom$nia (350 – 430, aprox.) este
un adept al arianismului. Opera sa cuprinde: Dizerta]ia lui
Maximin împotriva lui Ambrozie / Disertatio Maximini contra Ambrosium,
Contra Iudeilor, Contra p@g$nilor }i Contra ereticilor; i se mai
atribuie vreo 40 de predici. %n prima parte a Dizerta]iei împotriva
lui Ambrozie, aduce „dosarul“ cu argumente anti-ambroziene, ]
inta fiind constituit@ de actele sinodului de la Aquileea, din
381, sinod prezidat de Ambrozie, care a acuzat de arianism }i
care «a depus din scaunele episcopale» pe Palladiu de
Ratiaria }i pe Secundian de Singidunum; partea a doua este «o
violent@ diatrib@ ^mpotriva ortodoxiei». Sf$ntul valah /
dacorom$n Teotim I (390 – 425, 20 aprilie, aprox.) a fost
episcop de Tomis / Constantiana (Constan]a-Rom$nia); dup@
cum ne ^ncredin]eaz@ }i Sozomenos ^n Istoria bisericeasc@
(VII, 26, 9), era ^nzestrat cu o extraordinar@ bioenergie ce l-a
proiectat ^n sfera f@c@torilor de minuni, fiind vestit / temut
475
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
chiar }i printre hunii p@trun}i ^n Dacia / Dacorom$nia
R@s@ritean@, ^n provincia Moldadava / Moldova, la nordul
gurilor Dun@rii, amenin]$nd }i provincia Scythia Minor;
«admir$ndu-l pentru virtutea lui, hunii s@lbatici de
ajunseser@ la Dun@re, ^l numeau Dumnezeul Dacilor /
Dacorom$nilor; deoarece fur@ pu}i la ^ncercare de fapte
divine din partea lui.». %n orizontul anului 400, patriarhul
Constantinopolului, sf$ntul Ioan Gur@ de Aur, a r@spuns
invita]iei sf$ntului Teotim I de a vizita Tomisul, c@l@uze
fiindu-i Ioan Cassian }i Gherman; din acest orizont dateaz@
str$nsa prietenie dintre sf$ntul Ioan Gur@ de Aur }i sf$ntul
Teotim I de Tomis. Despre Teotim I de Tomis, ^n Liber de
viribus illustribus (CXXXI, 22, 952), Ieronim men]ioneaz@ c@
«... a scos scurte tratate sub forma unor dialoguri }i ^n stilul
vechii elocin]e; aud c@ el scrie }i alte lucruri.» / «... in morem
dialogorum et veteris eloquentiae breves commaticosque
tractatus edidit. Audio eum et alia scribere». Din p@cate, nu s-
au conservat din opera sf$ntului dacorom$n Teotim I de Tomis
dec$t foarte pu]ine fragmente, ^ntre care }i cele din omilia Iar
dac@ î]i vei aduce darul... (valorificate de sf$ntul Ioan Damaschin,
^n Sacra Parallela): «Faptele trupului pot fi ^ntrerupte de multe
(piedici), dar cel ce p@c@tuie}te cu g$ndul, prin ^ns@}i
iu]eala g$ndului, f@ptuie}te complet p@catul.»; «Lucru grav
nu este s@ suferi greu, ci s@ suferi pe drept»; A-]i aminti de
Dumnezeu ^nseamn@ a-]i aminti de via]@, iar a-L uita
^nseamn@ a muri.». Nobile, ^nnobilatoare aforisme ne-a l@sat
sf$ntul dacorom$n Teotim I de Tomis, corola lor gr@indu-ne:
Despre sufletul des@v$r}it – «%n mintea tulburat@ }i plin@ de
griji, nu se afl@ nici un g$nd frumos }i nu se revars@ peste ea
harul lui Dumnezeu. A ajunge la des@v$r}irea sufletului
^nseamn@ a-l elibera de griji c@ci, datorit@ grijilor, se
nimice}te. De aceea se spune despre sufletul des@v$r}it c@
este, ^ntr-adev@r, ca un crin ^n mijlocul spinilor. C@ci crinul
476
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
din Evanghelie ^nseamn@ sufletul lipsit de griji, care nici nu
se ostene}te, nici nu toarce }i totu}i s-a ^mbr@cat mai frumos
dec$t slava lui Solomon»; %ngrijirea de cele viitoare spre a nu sta
tr$ntit în gunoaiele ve}niciei – «Despre cei ce poart@ grij@ numai
fa]@ de cele trupe}ti, Scriptura spune: „Toat@ via]a celui
nelegiuit este plin@ de griji“. Este, ^ntr-adev@r, lucru
necucernic s@ por]i de grij@ toat@ via]a de cele trupe}ti }i
s@ nu te ^ngrije}ti deloc de cele viitoare. De acea zice Ieremia
^n Pl$ngerile sale: „cei ce au fost crescu]i ^n purpur@ stau
tr$nti]i ^n gunoaie“»; «c$nd st@ruim, ^ntr-adev@r, ^n g$nduri
str@lucitoare }i ^nfl@c@rate, atunci suntem ^mbr@ca]i ^n
purpur@, dar c$nd suntem atra}i de cele trec@toare, atunci ne
acoperim de gunoaie»; Sufletul – partea conduc@toare a omului –
«Cel ce merge pe patru picioare este cu totul necurat. Merge pe
patru picioare cel ce se ^ncrede ^n cele pieritoare }i, din grija
fa]@ de ele, neglijeaz@ ^n ^ntregime partea conduc@toare (a
omului), sufletul. Dup@ cum cei lega]i cu lan]uri merg cu
greutate, tot a}a cei lega]i (numai) de aceast@ via]@ nu
reu}esc s@ duc@ p$n@ la cap@t calea virtu]ii». Preotul
dacorom$n Bonosu de Naisus este considerat, ^n anul 391, creator
de erezie. %n Dacia / Dacorom$nia – provinciile Dacia
Malvensis / Alutuania (Oltenia), Dacia Mediterranea (^ntre
Sardica }i Singidunum – Valea Timocului) –, s-a propagat
erezia bonosian@ (de la numele preotului dacorom$n Bonosu,
din ora}ul natal al ^mp@ratului Constantin cel Mare, Naissus /
Ni}), derivat@ din din erezia lui Fotin, «neg$nd, printre
altele, }i pururea-fecioria Maicii Domnului». Sinodul general
de la Capua-Italia, din 391, a luat ^n cercetare erezia lui
Bonosu din Naissus, ^ncredin]$nd cauza spre cercetare
episcopilor din Illyricum }i Macedonia. Bonosu a continuat s@
mai r@m$n@ o vreme ^n scaunul episcopal, ^n ciuda sentin]ei
„de depunere“ a episcopilor din Illyricum. Dup@ c$]iva ani a
477
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
fost ^nlocuit cu un episcop ortodox, Marcian. Din acest an
dateaz@ lucrarea compatriotului Paul de Pannonia, «Contra lui
Bonosu», unde erezia bonosian@ a fost comb@tut@ ^ntr-un
^nalt spirit ortodox. Bonosianismul a fost ^mbr@]i}at de go]i }
i dus ^n Europa de Apus. Sf$ntul Ioan Cassian (360 d. H., 29
februarie – 435, 23 iulie) a l@sat o oper@ patristic@
monumental@, un loc aparte ocup$nd: Despre a}ez@mintele
m$n@stire}ti cu via]@ de ob}te }i despre remediile contra celor opt
p@cate principale / De Institutis coenobiorum et de octo principalium
vitiorum remediis (418, aprox.), Convorbirile duhovnice}ti / Conlationes
Sanctorum Patrum, redactate ^n orizontul anului 420, Despre
întruparea Domnului – contra lui Nestorie / De incarnatione Domini contra
Nestorium, din orizontul anului 430 etc. %ntre anii 415 }i 418, la
Massalia / Marsilia, Sf$ntul Ioan Cassian ^ntemeiaz@
m@n@stirile Saint Victor (pentru c@lug@ri) }i Saint Sauveur
(pentru c@lug@ri]e). Umanismul religios-valah re^nflore}te
dincoace de pustiitoarele vremuri ale migra]iilor euroasiatice,
de la go]i, la unguri }i mongolo-t@tari, dincoace de
„schismele“ („mici“ / „mari“) ale Bisericilor de Roma }i de
Constantinopol („schisme“ care au dus la inventarea unei noi
sacre limbi evmezice: slavona, pentru Ortodoxism), dar mai
ales dincoace de descoperirea tiparului. Pe l$ng@ umanismul
religios-valah ^n limba latin@ ^}i face apari]ia }i un umanism
religios-valah ^n limba slavon@. Filotei, logof@tul lui Mircea
cel Mare, este autor de Imnuri religioase ^n limba slavon@. Din
teascurile Tipografiei [@rii Rom$ne}ti (de la T$rgovi}te),
^nfiin]at@ de domnitorul umanist Radu cel Mare, iese – ^n
anul 1508 – prima tip@ritur@ valah@ / rom$neasc@ ^n
slavon@: «Liturghierul». %n Tipografia lui Filip Moldoveanu
din Sibiu, ^n anul 1544, apare prima carte ^n limba rom$n@:
«Catehismul Luteran». Se ^nfiin]eaz@ }i alte tipografii
rom$ne}ti: ^n Bra}ov, ^n Ia}i etc. Reintroducerea limbii
valahe / dacorom$ne (rom$ne) ^n Biseric@ se datoreaz@
478
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
biruin]ei marilor c@rturari-mitropoli]i din Principatele Valahe
evmezice: ^n Moldova: Varlaam («Cazanie sau Carte
rom$neasc@ de ^nv@]@tur@», 1643) }i Dosoftei («Psaltirea ^n
versuri», 1673), ^n Transilvania / Ardeal: Simion {tefan («Noul
Testament de la Alba Iulia / B@lgrad», 1648), ^n [ara
Rom$neasc@: Antim Ivireanu («Didahii») }. a. Dar rodul cel mai
de pre] al umanismului religios-valah / dacorom$nesc este
Biblia de Bucure}ti, tip@rit@ ^n anul 1688 (prin grija
domnitorului [@rii Rom$ne}ti, {erban Cantacuzino, prin grija
fratelui acestuia, istoricul / savantul Constantin Cantacuzino, prin
grija traduc@torilor: Radu Greceanu, {erban Greceanu }. a.), lucrare
constituindu-se ^ntr-un neasemuit monument de limb@
rom$n@ literar@ evmezic@.
Direc]ia valah@ / dacorom$n@ a umanismului „laic“, un
umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, este
reprezentat@ mai ^nt$i de Flavius Iulian, ^mp@rat de
Constantinusa / Constantinopol ^ntre anii 361 }i 363,
supranumit }i „apostatul“ / „rebelul“. %n nenum@rate r$nduri,
genialul ^mp@rat-filosof }i-a elogiat str@mo}ii s@i
dacorom$ni / valahi, ^ndeosebi, pe cei din provincia imperial-
roman@ a Daciei / Dacorom$niei Sud-Dun@rene, Dacia
Ripensis / Aurelian@, „rustici“, „simpli“, „austeri“, «str@ini
de rafinamente senzuale», «neclinti]i ^n hot@r$ri», «cu fric@
de Dumnezeu / Samo} (Soarele-Mo})» (cf. REl, 65). Iulian a fost
educat ^n adolescen]@ ^n Dacia / Dacorom$nia, ^n spiritul
str@vechi, multimilenar, al confreriilor r@zboinic-religioase
ale Zalmoxianismului, cunoscute pe aceste segmente temporale
ale „istoriilor“ mai ales sub numele de Cavalerii Dun@reni /
Thraci (confrerii care l-au proiectat }i ^n tronul imperial – cf.
CDCD, 127 sq.). %mp@ratul valah / dacorom$n, Flavius Iulian, a
fost un orator de marc@, un distins filosof al secolului al IV-
lea, un liric de stirpe cogaionic@ / zalmoxian@. Corola operei
479
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
sale se constiuie din Banchetul sau Saturnalele ori %mp@ra]ii, Contra
Cre}tinilor – ^n trei c@r]i, din care s-au transmis fragmente;
Imnuri Regelui-Zeu-Soare }i Mumei-P@m$nt – poeme ^n proz@,
elogiind Perechea Primordial@, scrise dup@ re^ntoarcerea de
la Cre}tinism la Zalmoxianism (cam ^n acela}i timp cu trilogia
«Contra Cre}tinilor»), Discursuri – „oficiale“: Elogiul împ@ratului
Constan]iu, Elogiul împ@r@tesei Eusebia, Scrisori etc. Deocamdat@,
pelasgo-thraco-dacul / valahul (dacorom$nul) Aethicus
Dun@reanu (d’Ister / Histricus, 370 – 435, aprox.), dup@ cum
st@ m@rturie lucrarea sa din orizontul anului 400 d. H.,
Cosmografia (transmis@ peste Evul Mediu ^n 4o de copii),
traverseaz@ / descrie America de Nord, ^naintea lui Columb
(1451 – 1506) cu 1092 de ani, ^nconjoar@ planeta – ca
„Mesager Celest“, pe calea tradi]ional-sacr@ a
Zalmoxianismului, a str@mo}ilor cu }tiin]a de a se face
nemuritori – mai devreme cu cel pu]in 1122 de ani dec$t cei
din echipajul condus de Magellan (1480 – 1521). Gra]ie tot
Cosmografiei lui Aethicus Dun@reanu ni s-a transmis }i
alfabetul pelasgo-thraco-dac / valah (dacorom$n-arhaic) din 23
de litere (pentru cele 23 de sunete, ^n scriere aplic$nd
principiul fonetic, ^n cadru misteric / ini]iatic). Dacorom$nul /
valahul c@rturar, Dionisie M@runtu' / Exiguul (470 – 545, aprox.),
ce a servit Biserica de la Roma sub zece papi (de la Anastasie
al II-lea la Vigilius), are }i „oper@ laic@“, rezid$nd ^n
punerea bazelor de calcul ale erei noastre, valabile }i ast@zi,
prin lucr@rile Cartea despre Pa}ti }i Argumente pascale, c$t }i prin
dou@ „epistole“: De ratione Paschae, c@l@uzit de principiile:
«Eu n-am voit s@ pun ^n baza ciclurilor mele amintirea acelui
om f@r@ de lege }i persecutor (Diocle]ian), ci mai degrab@
am ales s@ socotesc anii de la %ntruparea Domnului nostru
Iisus Hristos, pentru ca astfel s@ fie tuturor mai cunoscut
^nceputul n@deJdii noastre }i pentru ca s@ apar@ mai clar@
cauza r@scump@r@rii neamului omenesc, adic@ Patimile
480
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
M$ntuitorului nostru.» (apud VSP, 63). Cea mai mare descoperire –
care d@ un nou av$nt umanismului european, determin$nd ^n
mare m@sur@ a doua Rena}tere a Europei – se datoreaz@
germanului Johann Guttenberg (1400 – 1468), inventatorul
tiparului. Descoperirea tiparului ^}i pune amprenta benefic
asupra noului curs al umanismului european, inclusiv a
umanismului din Principatele Valahe, [ara Rom$neasc@ – prin
tipografia de la T$rgovi}te – ocup$nd „locul al cincilea“ din
Europa, ^n „marea competi]ie“ a centrelor de tipar. {i de-aici
^ncolo, direc]ia valah@ / dacorom$n@ a umanismului „laic“, a
unui umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, este
str@lucit reprezentat@ }i de Neagoe Basarab, autorul celebrelor
%nv@]@turi c@tre fiul Theodosie, lucrare adeseori comparat@
valoric cu «Principele» de Niccolo Machiavelli, }i de Nicolae
Milescu, autor a dou@ c@r]i de mare importan]@ european@ la
data ivirii lor, Descrierea Chinei }i Jurnal de c@l@torie în China,
al@tur$ndu-li-se: Nicolaus Olahus, prietenul lui Erasmus de
Rotterdam, autorii de cronici / letopise]e (Grigore Ureche, Miron
Costin, Radu Greceanu, Radu Popescu, Ion Neculce }. a.), ori de istorii
(Constantin Cantacuzino }. a.), culmina]ia fiind marcat@ de
enciclopedismul lui Dimitrie Cantemir. Umanismul valahic /
dacorom$nesc, prin valorile sale, este parte constitutiv@ din
marele umanism al Europei din toate anotimpurile,
remarc$ndu-se al@turi de umanismul Italiei (F. Petrarca, G.
Boccaccio, N. Machiavelli, L. Ariosto, T. Tasso }. a.), al
Fran]ei (F. Rabelais, P. Ronsard, M. Montaigne }. a.), al
Angliei (Th. Morus, C. Marlowe, W. Shakespeare, E.
Spencer }. a.), al Spaniei (Miguel de Cervantes, Lope de Vega,
Calderon de la Barca }. a.), din [@rile de Jos (Erasmus de
Rotterdam }. a.) etc.
Utopie
481
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
(din gr. ou topos, „loc care nu exist@“)
Utopism
(din utopie + suf. -ism)
Verosimil
(lat. verisimilis, „adev@rat“)
487
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
particulari, ci unei categorii; (...) verosimilului ^i va fi opus de
romantici principiul culorii locale.» (DTL, 467 sq.).
Vers
(lat. versus, „}ir al scrierii“)
489
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Vorbirea direct@ (dialogat@) înseamn@ stilul direct.
(supra – stil / stil direct).
Vorbire indirect@
Vorbirea indirect@ înseamn@ stilul indirect.
(supra – stil indirect / stil indirect liber).
Wagnerianism
(de la numele celebrului muzician, Wagner, + dubl@ sufixare: -ian- / -ism)
490
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Versurile ^n ritmuri salmice }i zalmic-genuniene,
altern$ndu-se perechile-Yang (5 + 5), din emistihuri
decasilabice, cu perechile-Yin (6 + 6), din emistihuri
dodecasilabice, pot fi memorate foarte u}or (supra – ritm).
Zalmoxianism
(de la Zalmoxis + suf. -an > zalmoxian + suf. -ism)
Zolism
(cf. fr. zolisme < Émile Zola + suf. -ism)
494
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Zoroastrismul desemneaz@ religia dualist@ ap@rut@
în Iran, la începutul mileniului I î. H., atribuit@ profetului
Zarathustra (Zoroastru), av$nd urm@toarele principii: (1)
Ahura-Mazda / Binele este Lumina, „}eful universal suprem“;
(2) Angra-Mainyu / R@ul este zeitatea-demon, întunericul; (3)
în întregul cosmos, cele dou@ principii sunt ireconciliaabile;
(4) lupta dintre cele dou@ principii, Ahura-Mazda / Binele }i
Angra-Mainyu / R@ul dureaz@ patru perioade de c$te trei
milenii fiecare, culmin$nd cu duelul decisiv }i cu apari]ia lui
Saoshyant, m$ntuitorul; (5) oamenii se situeaz@, în aceast@
r@zboinicire, fie de partea Binelui, fie de partea R@ului; dar
credincio}ii de partea lui Ahura-Mazda contribuie la mai
grabnicul triumf al Binelui asupra R@ului; (6) biruin]a Binelui
în cosmos prin unirea for]elor umane, al@turi de Ahura-
Mazda, duce la m$ntuirea individului, m$ntuire ce poate fi
dob$ndit@ mai iute prin via]a tr@it@ întru Dreptate, întru
%naltul Spirit Justi]iar, dec$t prin rug@ciuni, sacrificii,
ritualuri etc.
Forma evoluat@ a vechiului Zoroastrism se nume}te
Mazdeism (< Mazda, zeul suprem, sau zeul binelui, Ahura-Mazda,
din Avesta). Privitor la eschatologia individual@, Mircea Eliade }i
Ioan P. Culianu subliniaz@: «Judecata sufletului individual
este un motiv str@vechi, dar detaliile ei se precizeaz@ ^n
Avesta recent@ }i mai ales ^n povestirile pahlavi. La trei zile
dup@ desp@r]irea de trup, sufletele sosesc la Podul Cinvat,
unde realizarea Religiei celei Bune le va apare ^n ^nf@]i}area
propriei Daenã, o fecioar@ de cincisprezece ani pentru
mazdeenii cei buni }i o zgrip]uroaic@ pentru cei p@c@to}i.
Dup@ ce sunt judeca]i de zeii Mithra, Srao}a }i Ra}nu,
sufletele credincio}ilor trebuie s@ treac@ podul: cei buni vor
trece f@r@ necazuri, cei r@i vor c@dea ^n fl@c@rile iadului,
cei care n-au fost nici buni }i nici r@i vor ajunge ^ntr-un
495
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
purgatoriu numit Hamestagan. (...) Sufletul urc@ la cer ^n trei
etape: ^nt$i stelele, care sunt corespondentul „g$ndurilor
bune“, (humata), apoi Luna, corespondent al Cuvintelor bune
(hukhta), }i Soarele, corespunz$nd „faptelor bune“ (hva}ta), ca
s@ soseasc@ ^n cele din urm@ ^n %mp@r@]ia Luminilor
Nesf$r}ite (Anagra rao}a).» (ECDrel, 276 sq.).
496
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
AOC = Grigore Alexandrescu, Opere complete – poezii }i
proz@ (edi]ie ^ngrijit@ de G. Baiculescu), Bucure}ti, Editura
Cugetarea – Georgescu Delafras, 1940.
ArV, I, II = Tudor Arghezi, Versuri, I, II (pagini: 586 +
664; prefa]@: Blid }i cugetare de Ion Caraion; edi]ie }i
postfa]@ de G. Pienescu), Bucure}ti, Editura Cartea
Rom$neasc@, 1980.
AT = Ioan Anastasia, Trestia g$nditoare, T$rgu Mure},
Editura Ambasador – colec]ia Haiku –, 1999.
B = Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Vechiului }i
Noului Testament – «tip@rit@ ^nt$ia oar@ la 1688 ^n timpul
lui {erban Vod@ Cantacuzino, domnul [@rii Rom$ne}ti,
retip@rit@ dup@ 300 de ani ^n facsimil }i transcriere, cu
aprobarea Sf$ntului Sinod, aceast@ edi]ie v@z$nd acum, din
nou lumina tiparului, cu binecuv$ntarea Prea Fericitului
P@rinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom$ne»,
Bucure}ti, Editura Institului Biblic }i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rom$ne, 1997.
BasSL = Basmul cu Soarele }i Luna (din basmele
timpului }i spa]iului – antologie, prefa]@ }i bibliografie de
Iulian Chivu), Bucure}ti, Editura Minerva, 1988.
BDTO = Ion Bria, Dic]ionar de Teologie Ortodox@,
Bucure}ti, Editura Institului Biblic }i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rom$ne, 1994.
BFls = Maliu Bogoe, Flori }i spini, Bucure}ti, Editura P. A.
S., 1939.
497
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Bibl = Biblia sau Sf$nta Scriptur@, Bucure}ti, Editura
Institutului Biblic }i de Misiune Ortodox@, 1968.
BJS = Ion Barbu, Joc secund (edi]ie bibliofil@ ^ngrijit@
de R. Vulpescu), Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@,
1986.
BL] = Maliu Bogoe, La ]int@, Timi}oara, Editura Facla,
1979.
BPoe = Ion Barbu, Poezii (edi]ie ^ngrijit@ de Romulus
Vulpescu), Bucure}ti, Editura Albatros, 1970.
BTc = Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucure}ti, Editura
pentru Literatur@ Universal@, 1969.
BVoc = Grigore Br$ncu}, Vocabularul autohton al limbii
rom$ne, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@,
1983.
CAlc = {erban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane,
Bucure}ti, Editura Casa {coalelor, 1942.
CDCD = Sf$ntul Ioan Cassian, A dou@zeci }i patra
convorbire duhovniceasc@ (traducere / adaptare din limba
latin@ de prof. univ. dr. Decebal Bucurescu; postfa]@:
Zalmoxianism }i Cre}tinism ^n Dacorom$nia, Patria
sf$ntului Ioan Cassian de Ion Pachia Tatomirescu),
Timi}oara, Editura Aethicus, 1999.
CDobMD = Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic
dic]ionar de terminologie lingvistic@, Bucure}ti, Editura
Albatros, 1980.
CDR-18 = Caietele Dacorom$niei (periodic de cultur@ /
civiliza]ie pelasgo-thraco-dacic@, sau valahic@ /
498
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
dacorom$neasc@ – Timi}oara), anul VI, nr. 18 / 23 decembrie
2000 – 21 martie 2001, pp. 10 – 16.
CEB = George C@linescu, Estetica basmului, Bucure}ti,
Editura pentru Literatur@, 1965.
CILRc = G. C@linescu, Istoria literaturii rom$ne –
compendiu, Bucure}ti, Editura pentru Literatur@, 1968.
CILR = George C@linescu, Istoria literaturii rom$ne de la
origini p$n@ ^n prezent (edi]ia a II-a, rev@zut@ }i
ad@ugit@ – ^ngrijit@ }i cu prefa]@ de Al. Piru), Bucure}ti,
Editura Minerva, 1982.
CLC = Th. Capidan, Limb@ }i cultur@, Bucure}ti,
Funda]ia pentru Literatur@ }i Art@, 1943.
CLrex = Ov. S. Crohm@lniceanu, Literatura rom$n@ }i
expresionismul, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1971.
CMS = Albert Camus, Mitul lui Sisif (traducere, prefa]@ }i
note de Irina Mavrodin), Bucure}ti, Editura Pentru Literatur@
Universal@, 1969.
CPatr = Ioan G. Coman, Patrologie, Bucure}ti, Editura
Institutului Biblic }i de Misiune Ortodox@, 1956.
CPes = G. C@linescu, Principii de estetic@, Bucure}ti,
Funda]ia pentru Literatur@ }i Art@ Regele Carol II, 1939.
CroP = Benedetto Croce, Poezia – introducere în critica }i
istoria poeziei }i a literaturii (traducere }i prefa]@ de {erban
Stati), Bucure}ti, Editura Univers, 1972.
CrohL, I, II, III = Ov. S. Crohm@lniceanu, Literatura
rom$n@ ^ntre cele dou@ r@zboaie mondiale, vol. I – III,
Bucure}ti, Editura Minerva, 1972 (I), 1974 (II), 1975 (III).
499
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
CS = Ion Hora]iu Cri}an, Spiritualitatea Geto-Dacilor,
Bucure}ti, Editura Albatros, 1986.
CSb = Ioan G. Coman, Scriitori biserice}ti din epoca
str@rom$n@, Bucure}ti, Editura Institutului Biblic }i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom$ne, 1979.
CSfel = {erban Codrin, O s@rb@toare a felinarelor stinse,
Slobozia, Editura Startipp, 1997.
DAstr = D. Andreescu, Gh. Diaconescu, E. {erb@nescu,
Dic]ionar de astronautic@, Bucure}ti, Editura Albatros, 1983.
DCech = Anton Dumitriu, Culturi eleate }i culturi
heracleitice, Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1987.
DClip = {tefan Doncea, Clipe, Bucure}ti, Editura Haiku,
1996.
DDiss = Jacques Derrida, La Dissemination, Paris, Edition
du Seuil, 1972.
DEnc, I, II = Dic]ionar Enciclopedic, vol. I (A – C),
Bucure}ti, Editura Enciclopedic@, 1993; vol. II (D – G), 1996.
DER, I – IV = Dic]ionar enciclopedic rom$n, vol. I (A –
C), Bucure}ti, Editura Politic@, 1962; vol. II (D – J), 1964;
vol. III (K – P), 1965; vol. IV (Q – Z), 1966.
DILM = Mihai Dr@g@nescu, Inelul lumii materiale,
Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1989.
DIm = Mihai Dr@g@nescu, Informa]ia materiei,
Bucure}ti, Editura Academiei Rom$ne, 1990.
DLt = Mihai Bogdan Dasc@lu, Lovitura de teatru,
Timi}oara, Ed. Mirton, 2000.
500
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
DMD = Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dic]ionar
de terminologie lingvistic@ (Prefa]@ de prof. dr. doc.
Dimitrie Macrea, membru corespondent al Academiei
Rom$ne), Bucure}ti, Editura Albatros, 1980.
DN = Florin Marcu, Constant Maneca, Dic]ionar de
neologisme, edi]ia a III-a, Bucure}ti, Editura Academiei
Republicii Socialiste Rom$nia, 1978.
DTL = M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balot@, Zoe
Dumitrescu-Bu}ulenga, Gh. Ceau}escu, M. Du]@, R. H^ncu,
A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov, Dinu Pillat, Al.
S@ndulescu, Roxana Sorescu, Marian Vasile, Ileana Verzea,
Mihai Vornicu, Dic]ionar de termeni literari (coordonator: Al.
S@ndulescu), Bucure}ti, Editura Academiei Republicii
Socialiste Rom$nia, 1976.
DVDac = Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, Dacia
^nainte de Dromihete, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i
Enciclopedic@, 1988.
DumV = Geo Dumitrescu, Versuri (cu o Prefa]@ de Lucian
Raicu }i cu Elemente bio-bibliografice de G. D.), Bucure}ti,
Editura Minerva (colec]ia «Biblioteca pentru To]i»), 1981.
DzegT = Vangheli Dzega, Toar@ di zboar@ (versuri),
Freiburg / Germania, Editura Zborlu a Nostru, 1997.
ECDrel = Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dic]ionar al
religiilor (trad. de Cezar Baltag), Bucure}ti, Editura
Humanitas, 1993.
EDZG = Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han
(studii comparative despre religiile }i folclorul Daciei }i
Europei Orientale), Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i
Enciclopedic@, 1980.
501
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
EICIR, I – III = Mircea Eliade, Istoria credin]elor }i
ideilor religioase, vol. I - III (trad. de Cezar Baltag), Bucure}ti,
Editura {iin]ific@ }i Enciclopedic@, 1986.
EpGhil = Epopeea lui Ghilgame} (traducere în valah@ /
dacorom$n@ de Virginia {erb@nescu }i de Al. Dima),
Bucure}ti, Editura pentru Literatur@ Universal@, 1966.
EPo, I, II = Mihai Eminescu, Poezii, vol. I, II (edi]ie
^ngrijit@ de Felicia Giurgiu), Timi}oara, Editura Helicon
(consilier: Ioan I. Iancu), 1996.
ESon = M. Eminescu, Sonete (edi]ie critic@ ^ngrijit@ de
Petru Cre]ia), Gala]i, Editura Porto-Franco, 1991.
FMtcg = Adrian Fochi, Miori]a – tipologie, circula]ie,
genez@, texte (cu un studiu introductiv de Pavel Apostol),
Bucure}ti, Editura Academiei R. P. Rom$ne, 1964.
GCiv = Marija Gimbutas, Civiliza]ie }i cultur@ (traducere
de Sorin Paliga; prefa]@ }i note de Radu Florescu), Bucure}ti,
Editura Meridiane, 1989.
GyB = Radu Gyr, Balade, Bucure}ti, Editura Gorjan, 1943.
HAr, I, II = Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Despre art@ }
i poezie, I, II, Bucure}ti, Editura Minerva, 1979.
HDic = Ion Hangiu, Dic]ionar al presei literare rom$ne}ti
(1790 – 1982), Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i
Enciclopedic@, 1987.
HIst, I, II = Herodot, Istorii, I / II (traducere de Adelina
Piatkowski }i Felicia Van]-{tef), Bucure}ti, Editura
{tiin]ific@, 196l / 1964.
HP = Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de istorie
a filosofiei, Bucure}ti, Editura Academiei Rom$ne, 1963.
502
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
IANConv = Gheorghe Iorga, Autor-narator, ^n revista
«Convorbiri didactice» (Bac@u), anul XI, nr. 33, 2000, p. 62.
JakL = Roman Jakobson, Lingvistic@ }i poetic@.
Aprecieri retrospective }i considera]ii de perspectiv@
(traducere de M. Nasta), ^n «Probleme de lingvistic@»,
Bucure}ti, Editura {tiin]ific@, 1964.
KD = Victor Kernbach, Dic]ionar de mitologie general@,
Bucure}ti, Editura Albatros, 1983.
LL = Stéphane Lupasco, Logica dinamic@ a
contradictoriului, Bucure}ti, Editura Politic@, 1982.
LScr, 6 = Eugen Lovinescu, Scrieri, vol. 6 («Istoria
literaturii rom$ne contemporane 1900 – 1937», edi]ie de Eugen
Simion), Bucure}ti, Editura Minerva, 1975.
Ltan = Luna ^n ]@nd@ri (poe]i rom$ni / 10 ani de haiku
– antologie aniversar@ de Florin Vasiliu }i Mioara Gheorghe),
Bucure}ti, Editura Haiku, 2000.
MarP = Aurel Martin, Poe]i contemporani, Bucure}ti,
Editura pentru Literatur@, 1967.
MavP = Irina Mavrodin, Poietic@ }i poetic@, Bucure}ti,
Editura Univers, 1982.
MCr, II, = Titu Maiorescu, Critice, vol. I – II, Bucure}ti,
Editura Minerva, 1973.
MDil = Adrian Marino, Dic]ionar de idei literare, I (A –
G), Bucure}ti, Editura Eminescu, 1973.
503
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
MDlrv = G. Mih@il@, Dic]ionar al limbii rom$ne vechi
(sf$r}itul sec. X – ^nceputul sec. XVI), Bucure}ti, Editura
Enciclopedic@ Rom$n@, 1974.
MIsl = Seyyid Ebul A'la el-Meududi, Introducere ^n
Islam, Ed. Asocia]ia Studen]ilor Musulmani din Rom$nia /
Tipografia Vaneessa, Timi}oara, 1995.
MPar = Solomon Marcus, Paradoxul, Bucure}ti, Editura
Albatros, 1984.
MPR = Proverbe rom$ne}ti – antologie de George
Muntean, Bucure}ti, Editura Minerva, 1984.
MRst = M@rul din Rai cu stelele Cr@ciunului
Dacorom$nesc (colinde culese de prof. Ion Pachia
Tatomirescu, din localit@]i de pe v@ile Amaradiei, Gilortului,
Jiului, Motrului, Mure}ului }i Oltului, ^ntre anii 1966 }i 1986),
Timi}oara, Editura Aethicus, 1998.
MStTr = Vanghea Mihanji-Sterghiu, Tradzeri (proz@ shi
puizii pi grailu di Shtip), Fayetteville / Statele Unite ale
Americii, Editura Cartea Arom$n@ – Syracuse, 1992.
MTNG = C. Michael-Titus, Noua genera]ie ?, ^n
Romanian Convergences / Convergen]e Rom$ne}ti (Londra),
nr. 5, mai 1985, p. 40.
MTTr = C. Michael-Titus, Verbul de m@rg@rint
(recenzie) – Treizeci }i trei mari critici literari despre
paradoxismul lui Ion Pachia Tatomirescu, ^n volumul
Bomba cu neuroni de I. P. Tatomirescu, Timi}oara, Ed.
Aethicus, 1997, pp. 161 – 163.
NC = Constantin Noica, ^n Cuv$nt ^mpreun@ despre
rostirea rom$neasc@, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1987.
504
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
NegEx = Eugen Negrici, Expresivitatea involuntar@, I,
Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1977.
NegF = Eugen Negrici, Figura spiritului creator,
Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1978.
ParS, I, II = Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, I
(Primele, C$ntice ]ig@ne}ti, Declara]ia patetic@, Laude }i
alte poeme, Versul liber), II (Tristele, T@lm@ciri), Bucure}ti,
Editura pentru Literatur@, 1969.
PB = Platon, Banchetul, Timi}oara, Editura de Vest, 1992.
PClas = Constantin M. Popa, Clasici }i contemporani,
Craiova, Editura Scrisul Rom$nesc, 1987.
PCon = Ioana Em. Petrescu, Configura]ii, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1981.
PEx = Amelia Pavel, Expresionismul }i premisele sale,
Bucure}ti, Ed. Meridiane, 1978.
PLN = Probleme ale literaturii noi din R. P. R (antologie
de „studii“ semnate de M. Beniuc, O. S. Crohm@lniceanu, S.
F@rc@}an, M. Gafi]a, P. Georgescu, N. Ignat, S. Iosifescu, D.
Micu, S. Mladoveanu, M. Novicov, Tr. {elmaru, I. Vitner),
Bucure}ti, Editura de Stat pentru Literatur@ }i Art@, 1952.
PO, I = Platon, Opere (edi]ie ^ngrijit@ de Petru Cre]ia }i
Constantin Noica), I, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@, 1974.
Poezia, I = M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balot@, M.
Bucur, B. Cioculescu, M. Du]@, R. Florea, D. Gr@soiu, S.
Ilin, E. Manu, N. Mecu, A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov,
C. Popescu, D. Popescu, R. Sorescu, C. {tef@nescu, M. Vasile,
I. Verzea, M. Vornicu, Literatura rom$n@ contemporan@ – I
– Poezia (coordonator: Marin Bucur), Bucure}ti, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom$nia, 1980.
505
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
POist = {tefan N. Popa, O istorie a literaturii rom$ne din
Voivodina, Panciova-Serbia / Iugoslavia, Editura Libertatea,
1997.
POms = Adrian Popescu, O mil@ s@lbatic@, (cu postfa]a
«Extaz, bl$nde]e }i teroare» de Mircea Iorgulescu), Bucure}ti,
Editura Cartea Rom$neasc@, 1983.
PPg = Ion Pop, Poezia unei genera]ii, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1973.
Prep = Mihai Prepeli]@, 101 poeme haiku, Bucure}ti,
Editura Haiku, 1994.
RAnth, I = Anthologie des poètes français contemporains,
I, Paris, 1906.
RadSt = Ilie Rad, Stilistic@ }i mass-media, Cluj-Napoca,
Editura Excelsior, 1999.
REl = I. I. Russu, Elemente traco-getice ^n Imperiul
Roman }i ^n Byzantium, Bucure}ti, Editura Academiei R. S.
Rom$nia, 1976.
REtn = I. I. Russu, Etnogeneza Rom$nilor – fondul
autohton traco-dacic }i componenta latino-romanic@,
Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1981.
Rœ = Rimbaud, Œuvres / Произведения, Moscova,
Editura Raduga, 1988.
RotIst, IV = Ion Rotaru, O istorie a literaturii rom$ne, vol.
IV («epoca dintre cele dou@ r@zboaie»), Gala]i, Ed. Porto-
Franco, 1997.
506
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
SArg = Nichita St@nescu, Argotice – c$ntece la drumul
mare (poezii – edi]ie alc@tuit@ / ^ngrijit@ }i prefa]at@ de
Doina Ciurea), Bucure}ti, Editura Rom$nul, 1992, 160 pagini.
SarwI = Ghulam Sarwar, Islam – credin]@ }i ^nv@]@turi,
edi]ia a doua, Timi}oara, Editura / Tipografia Vanessa, 1994.
ScIst, I – IV = Mircea Scarlat, Istoria poeziei rom$ne}ti, I –
IV, Bucure}ti, Editura Minerva, 1982 (vol I), 1984 (II),
1988 (III), 1990 (IV).
SCJT = O. Simu, Civiliza]ia japonez@ tradi]ional@,
Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1984.
SGC = Constantin Schifirne], Genera]ie }i cultur@,
Bucure}ti, Editura Albatros, 1985.
SFiz = Nichita St@nescu, Fiziologia poeziei (^nsemn@ri,
eseuri, poeme, pagini de jurnal etc. – edi]ie ^ngrijit@ de Al.
Condeescu), Bucure}ti, Editura Eminescu, 1990, 640 pagini.
SOrd, I, II = Nichita St@nescu, Ordinea cuvintelor
(versuri dintre anii 1957 }i 1983; prefa]@, cronologie }i edi]ie
^ngrijit@ de Al. Condeescu), vol. I, II, Bucure}ti, Editura
Cartea Rom$neasc@, 1985.
SPcl, IV = Vl. Streinu, Pagini de critic@ literar@,
vol. IV, Bucure}ti, Editura Minerva, 1976.
SpPoe = Eugeniu Speran]ia, Ini]iere ^n poetic@, edi]ia a
II-a, Bucure}ti, Editura Albatros, 1972.
SPT = Eugen Simion, Primul Tzara, ^n Caiete critice –
revist@ lunar@ de critic@ literar@ }i informa]ie }tiin]ific@
(Bucure}ti), nr. 4 – 5 (101 – 102) / 1996.
SSin = Marin Sorescu, Singur printre poe]i („volumul
reprezint@ debutul din 1964, rev@zut }i ad@ugit de autor“),
Bucure}ti, Editura InterCONTEMPress, 1990.
507
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
SSms = Marin Sorescu, Setea muntelui de sare, Bucure}ti,
Editura Cartea Rom$neasc@, 1974.
SSra, I, II, III, IV = Eugen Simion, Scriitori rom$ni
de azi, vol. I – IV, Buc., Editura Cartea Rom$neasc@, 1974 –
1989 (vol. I, edi]ia ^nt$i: 1974; vol. I, edi]ia a doua,
«rev@zut@ }i completat@», la care se fac trimiterile noastre:
1978; vol. II, 1976; vol. III, 1984; vol. IV, 1989).
SSubl = Nichita St@nescu, Despre sublim (interviu
acordat lui C. Babe]i, la Timi}oara, ^n 18 octombrie 1983),
publicat ^n revista Orizont (Timi}oara), anul XXV, nr. 13
(833), 31 martie 1984, p. 11.
StLfund = C. Branislav Stefanoski, Limba traco-dac$ –
fundul a limbilor indo-europeane, Macedonia / Tetova, Ed.
Casa Gramosta, 1993.
SVerm = Vladimir Streinu, Versifica]ia modern@ –
studiu istoric }i teoretic asupra versului liber, Bucure}ti,
Editura pentru Literatur@, 1966.
{MAD = Elena {tef@nescu, Mai aproape de Dumnezeu cu
Dumitru Dorin Prunariu, Timi}oara, Editura Augusta, 1999.
TAfor = Ion Pachia Tatomirescu, Aforismele Apei /
Aphorismes de l'Eau, Timi}oara, Editura Aethicus, 1999.
TBomb = Ion Pachia Tatomirescu, Bomba cu neuroni,
Timi}oara, Editura Aethicus, 1998.
TDR = Ion Pachia Tatomirescu, Dacorom$nia lui Regalian
/ Regalianus Dacoromania, Timi}oara, Editura Aethicus,
1998.
508
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
TDum = Ion Pachia Tatomirescu, Dumnezeu ^ntre
s@lbatice roze, Timi}oara, Editura Hestia, 1993.
TEm = Ion Pachia Tatomirescu, Mihai Eminescu }i mitul
etnogenezei dacorom$ne}ti, Timi}oara, Editura Aethicus,
1996.
TEv = Ion Pachia Tatomirescu, Lirosofia st@nescian@
paradoxist@ ca «umbr@ a ideii» ^n poezia «Evocare», ^n
«Rostirea Rom$neasc@» (Sibiu, Timi}oara), an V, nr. 4-5-6 /
aprilie-mai-iunie, 1999, p. 90 sq.
TFiz = Albert Thibaudet, Fiziologia criticii (pagini de
critic@ }i de istorie literar@, studiu introductiv, selec]ie,
traducere }i note de Savin Bratu), Bucure}ti, Editura pentru
Literatur@ Universal@, 1966.
TFulg = Ion Pachia Tatomirescu, Fulgerul sferic / Éclair
sphérique, Timi}oara, Editura Aethicus, 1999.
TIApost = Ion Pachia Tatomirescu, Iulian Apostatu (331 –
363) de la Zalmoxianism la Cre}tinism }i din nou la
Zalmoxianism, ^n «Caietele Dacorom$niei» (Timi}oara), anul
II, nr. 4 / 22 iunie – 21 septembrie, 1997, pp. 2 – 5.
TILP = Mircea Tomu}, Istorie literar@ }i poezie,
Timi}oara, Ed. Facla, 1974.
TIrel, XXV, 719 = Ion Pachia Tatomirescu, Istoria
religiilor (XXV) – Cultul ursului: Ursul, Soarele }i Zalmoxis,
^n «Rena}terea b@n@]ean@» (Timi}oara), nr. 719, 11 iulie
1992, p. 9.
509
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
TIR, I = Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I
(Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, p$n@ ^n
Cre}tinismul Cosmic al Valahilor / Dacorom$nilor),
Timi}oara. Editura Aethicus, 2001.
T%nc = Ion Pachia Tatomirescu, %nc$ntece, Bucure}ti,
1979.
TLil = Ion Pachia Tatomirescu, Lilium breve (poeme),
Bucure}ti, Editura Eminescu, 1981.
TMun = Ion Pachia Tatomirescu, Munte, Bucure}ti,
Editura Eminescu, 1972.
TOip = Ion Pachia Tatomirescu, O ipotez@ asupra
spa]iului spiritual – civiliza]ii arhetipale }i interferen]iale,
civiliza]ia pelasgo-thraco-dac@, ^n revista «Ramuri»
(Craiova), nr. 8 (194), august 1980, p. 11.
TPaz = Ion Pachia Tatomirescu, Peregrinul ^n azur,
Craiova, Editura Scrisul Rom$nesc, 1984.
TPer* = Ion Pachia Tatomirescu, Peristylium, ^n
suplimentul literar, Povestea Vorbii, nr. 7, al revistei Ramuri
(Craiova), anul III, nr. 10 / 27, din 15 septembrie 1966, p. 14. *
Ion Pachia Tatomirescu (n@scut la 16 februarie 1947, ^n
localitatea Tatomire}tii de Jos, jude]ul Dolj, licen]iat ^n
filologie la Universitatea din Timi}oara) face parte din prima
“promo]ie” a paradoxismului, a disipativ-grupului de la
Povestea Vorbii (1964 / 1965 – 1968), coordonat ^n ^ntreaga
Rom$nie, din ora}ul V@lenii de Munte, de c@tre Miron Radu
Paraschivescu – ^nt$iul scriitor-dizident antitotalitarist
(anticeau}ist). %ntre 1964 }i 1966, s-au ivit primele sisteme
estetice / lirice ale paradoxismului: Nichita St@nescu, cel din
510
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Dreptul la timp (1965) }i din 11 elegii (1966), cu
paradoxismul ontologic, }i Marin Sorescu, cel din Poeme
(1965) }i din Moartea ceasului (1966), cu paradoxismul
cosmologic.
TPp, I, II, III = G. Dem. Teodorescu, Poezii populare
rom$ne, vol, I, II, III, Bucure}ti, Editura Minerva, 1985.
TRom, I, II = Mircea Tomu}, Romanul romanului
rom$nesc, vol. I – II, Bucure}ti, Editura Gramar, 1999 (I) /
2000 (II).
TSal = Ion Pachia Tatomirescu, Salmi / Salmes / Salms,
Timi}oara, Editura Aethicus, 2000.
TSalrc = Ion Pachia Tatomirescu, Sec]iuni de aur ale
literaturii rom$ne contemporane, ^n «Ramuri» (Craiova), nr.
7 (241), 15 iulie 1984, paginile 10 }i 11.
TScr = Ion Pachia Tatomirescu, Fragmente din
«Scrisoarea-r@spuns a unui poet anonim c@tre domnul
Cantemir, sau Enciclopedicus», ianuarie 1985, Timi}oara,
Dacorom$nia, ^n revista «Convergen]e Rom$ne}ti» /
«Romanian Convergences» (Londra), nr. 5 / mai 1985, pp. 40 –
42.
TSm = Efim Tarlapan, Stihuri mar]iale, Chi}in@u,
Editura Compania JSA Group, 1999.
TSp = Ion Pachia Tatomirescu, Nichita St@nescu }i
paradoxismul, edi]ia a II-a, rev@zut@ }i ad@ugit@,
Timi}oara, Editura Aethicus, 2000.
TTab = Ion Pachia Tatomirescu, Via]a Dacoromaniei
reflectat@ ^n tablele / tabulele cerate din Ardeal /
511
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Transilvania, ^n Clio (Timi}oara), anul II, nr. 3 - 4, martie -
aprilie, 1993, p. 2.
TTAdir = Ion Pachia Tatomirescu, Tudor Arghezi }i
direc]ia tradi]ionalist-dacorom$n@ a realismului liric din
secolul al XX-lea, ^n «Rostirea Rom$neasc@» (Timi}oara),
anul VI, nr. 4-5-6 / aprilie-mai-iunie, 2000, pp. 75 – 80.
TUph = Ion Pachia Tatomirescu, Ultimele poeme
hadronice, Timi}oara, Editura Aethicus, 2002.
TVerb = Ion Pachia Tatomirescu, Verbul de m@rg@rint,
Timi}oara, Editura Facla, 1988.
TZor = Ion Pachia Tatomirescu, Zoria (poeme), Bucure}ti,
Editura Cartea Rom$neasc@, 1980.
TZpl, I, II = Ion Pachia Tatomirescu, Zalmoxianismul }i
plantele medicinale, vol. I, II, Timi}oara, Editura Aethicus,
1997.
TzPrim = Tristan Tzara, Primele poeme (cu Insurec]ia de
la Zürich prezentat@ de Sa}a Pan@), Bucure}ti, Editura
Cartea Rom$neasc@, 1971.
ULrc, I = Lauren]iu Ulici, Literatura rom$n@
contemporan@: I – promo]ia 70, Bucure}ti, Editura
Eminescu, 1995.
VAeth = Nestor Vornicescu, Aethicus Histricus, Editura
Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986.
VBPoe = Florin Vasiliu, Camelia Ba}ta, Poezia liric@
japonez@ – valori estetice, Bucure}ti, Editura Haiku, 2000.
VMR = Romulus Vulc@nescu, Mitologie rom$n@,
Bucure}ti, Editura Academiei Rom$ne, 1985.
512
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
VOp, I = Ion Vinea, Opere, vol. I – Poezii (edi]ie critic@ }i
prefa]@ de Elena Zaharia Filipa}), Bucure}ti, Editura Minerva,
1984.
VSInt = Florin Vasiliu, Br$ndu}a Steiciuc, Interferen]e
lirice – constela]ia haiku, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989.
VSP = Nestor Vornicescu, Scrieri patristice ^n Biserica
Ortodox@ Rom$n@ p$n@ ^n sec. XVII (izvoare, traduceri,
circula]ie), Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1983.
VSS = Tudor Vianu, Studii de stilistic@ (edi]ie ^ngrijit@ cu
studiu introductiv }i note de Sorin Alexandrescu), Bucure}ti,
Editura Didactic@ }i Pedagogic@, 1968.
WatD = Alan Watts, Al Chung-liang Huang, Dao – calea
ca o curgere de ap@ – caligrafie suplimentar@ de Lee
Chih-chang, traducere din englez@ de Dinu Luca, Bucure}ti,
Editura Humanitas, 1996.
cuprins*
513
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
1.
Absurd ...................................................................................
./
2.
Accent ...................................................................................
.. /
3.
Acrostih .................................................................................
./
4.
Act ..................................................................................... /
5.
Ac]iune .............................................................................. /
6.
Adonic ...................................................................................
./
7.
Aforism .................................................................................
/
8.
Alegorie .................................................................................
/
9.
Alitera]ie .......................................................................... /
10.
Amfibrah ..............................................................................
/
11.
Anadiploz@ ..........................................................................
./
12.
Analiz@ ...............................................................................
/
514
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
13.
Anapest ............................................................................... /
14.
Anafor@ ...............................................................................
/
15.
Androgin ............................................................................. /
16.
Antiroman ........................................................................... /
17.
Antitez@ ........................................................................ /
18. Antropomorfism /
antropocosmism ..................................... /
19.
Apolinic ...............................................................................
/
20.
Aporie ...................................................................................
/
21.
Argou .................................................................................. /
22.
Arhaism ............................................................................. /
23.
Arhetip ..................................................................................
/
24. Art@
poetic@ ..................................................................... /
25.
Asonan]@ .............................................................................
/
515
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
26.
Autenticitate ........................................................................ /
27.
Autocenzur@ ........................................................................
/
28.
Autor ............................................................................ /
29. Avangard@ /
avangardism .................................................. /
30.
Balad@ ................................................................................
/
„G$ndirismul“ baladesc al lui Radu Gyr
......................... /
Cercul Literar de la Sibiu }i «resurec]ia
baladei» din mai 1945
.......................................................... /
Baladele lui Radu Stanca
........................................................ /
31. Basm ...........................................................................
/
32.
Bibliografie ..........................................................................
/
33.
Bildungsroman .................................................................... /
34.
Blestem .............................................................................. /
35.
Bocet ................................................................................... /
36.
Bogomilism ......................................................................... /
516
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
37.
Brahmanism ..........................................................................
.. /
38.
Budism ..................................................................................
... /
39.
Cabal@ ..................................................................................
... /
40.
Cacofonie ..............................................................................
... /
41.
Caligram@ ............................................................................
.. /
42.
Canal ................................................................................. /
43.
Caracter .................................................................................
./
44. Caracterizare de
personaj ............................................. /
45.
Catachrez@ ...........................................................................
.... /
46. Categorii
estetice ......................................................................... /
47.
Catharsis ...............................................................................
/
517
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
48.
Catren ...................................................................................
/
49. C$mp
semantic ................................................................. /
50.
Cezur@ .................................................................................
./
51.
Chiasm ..................................................................................
/
52.
Cititor ................................................................................ /
53.
Clasicism ...............................................................................
... /
54.
Cod .................................................................................. /
55.
Comedie .......................................................................... /
56. Comentariul literar ................................. /
57.
Comicul ............................................................................ /
58.
Compara]ie .................................................................... /
59.
Compozi]ie ........................................................................... /
60.
Comunicare ...........................................................................
/
61.
Concatena]ie .........................................................................
/
518
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
62.
Conflict ............................................................................. /
63.
Confucianism ........................................................................
/
64.
Construc]ie ............................................................................
./
65. Construc]ia
subiectului ........................................................ /
66.
Constructivism ......................................................................
... /
67.
Context .............................................................................. /
68. Con]inut }i
form@ ...................................................................... /
69. Coresponden]e ........................................................... /
70.
Coriamb .................................................................................
.. /
71. Cosmogonie /
cosmogenez@ ..................................................... /
72.
Cre}tinism .............................................................................
.. /
Simbolul Credin]ei din 325 / 381
............................................ /
Sinodul I Ecumenic de la Niceea }i arianismul
........................... /
Cre}tinismul pelasgo-thraco-dacic / valahic,
sau dacorom$nesc, Biserica Ortodoxismului
519
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
în Pelasgo-Thraco-Dacia / Dacorom$nia
.................................... /
73. Cre}tinism
Cosmic .................................................................... /
74. Critic@ de
text ........................................................................ /
75. Critic@
literar@ ......................................................................... /
76.
Cronic@ ................................................................................
.. /
77. Cunoa}tere luciferic@ /
paradisiac@ ......................................... /
78. Curent
literar ..................................................................... /
79.
Dactil .....................................................................................
/
80.
Dadaism ................................................................................
./
%nt$iul dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti –
G$rceni ............ /
Al doilea dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti –
Zürich / Paris ... /
81. Daoism
(Taoism) .................................................................. /
82.
Desc$ntec ............................................................................ /
83.
Descriere ........................................................................ /
84.
Deznod@m$nt ................................................................... /
520
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
85. Dialect, subdialect,
grai ............................................................. /
86.
Dialectologie .........................................................................
... /
87.
Dialog ................................................................................. /
88.
Dionisiac ...............................................................................
... /
89.
Discurs ..................................................................................
.. /
90.
Distih .....................................................................................
.. /
91.
Dramaturgie ....................................................................... /
92.
Dram@ ............................................................................... /
93.
Elegie ....................................................................................
.. /
94. Elemente ale situa]iei de
comunicare ..................................... /
95.
Elips@ ...................................................................................
... /
96.
Emi]@tor ............................................................................ /
521
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
97.
Endecasilab ...........................................................................
./
98. Enjambement
(ingambament) ................................................ /
99.
Enumera]ie ........................................................................ /
100.
Epanadiploz@ .......................................................................
./
101.
Epanaleps@ ..........................................................................
/
102.
Epanod@ ...............................................................................
./
103.
Epifor@ .................................................................................
./
104.
Epigonism ............................................................................
/
105.
Epigram@ .............................................................................
/
106.
Epilog ...................................................................................
/
107.
Episod .............................................................................. /
Personaj
episodic ..................................................... /
522
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
108.
Epitet .............................................................................. /
109.
Epizeuxis ............................................................................. /
110. Epoc@ / perioad@
literar@ .................................................... /
Periodizarea genera]ionist@
(1985) ..................................... /
O periodizare „interdisciplinar@“ (preistorie,
mitologie, lingvistic@, „religii ale paleoliticului,
ale mezoliticului }i ale neoliticului“, istorie,
Zalmoxianism, literatur@, Cre}tinism etc.) ............ /
(I) Epoca arhaic@ (8175 – 1600 î. H.), ori perioada
cogaionic-politeist@ }i henoteist@, sau
prezalmoxian@ ...........................................................
/
•subperioada (8175 – 7000) mitotextului
hierogamiei
Tat@lui-Cer / Samasua („Mo}ul-Soare“) }i
Mumei-P@m$nt (Dachia) ........................... /
•subperioada (7000 – 5300) Statuetei Scrise
a lui Samasua (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer)
de la Ocna-Sibiului (Rom$nia) ...................................
/
•subperioada scriselor t@bli]e rectangulare
}i a T@bli]ei-Soare de la T@rt@ria-Rom$nia
(5300 – 3400 î. H.) ........................................ /
T@bli]a-Soare de la T@rt@ria-Rom$nia }i alte
t@bli]e
cu scriere arhaic-pelasgic@ / valahic@ .............. /
• subperioada „primului mioritism“
(3400 – 1600 î. H.) .............................................. /
523
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
%nhumarea „regelui de arme“ cu securea dacic@
dubl@,
sau cu ghionul / baltagul în m$na dreapt@ }i
oglindirea
veridic@ a ritualului în «Corinda P@curarului pe-à
Gur@
de Rai», din orizontul anului 3400 î. H. ............ /
%nhumarea „regelui de arme“ cu securea dacic@
dubl@,
sau cu ghionul / baltagul în m$na dreapt@ }i
oglindirea
veridic@ a ritualului în «Corinda P@curarului pe-à
Gur@
de Rai», din orizontul anului 3400 î. H. ............. /
(2) Epoca „oralit@]ii culte“ a Zalmoxianismului
(1600 î. H. – 313 d. H.) }i a fundamentelor
Cre}tinismului Cosmic Dacorom$n .................... /
(3) Epoca Rena}terii Valahe din „primul
Cre}tinism“ (313 – 1054) .................................. /
(4) Epoca post-Schismei Mari }i literatura valah@
în „sacrele limbi evmezice“ (1054 – 1600), sau
epoca
Rena}terii Valahe a Dinastiei As@ne}tilor .......... /
(5) Epoca umanismului re-Unirii Valahe
de sub Mihai Viteazul }i a biruin]elor
«Bibliei de Bucure}ti» (1600 – 1711) ................. /
•subperioada biruin]ei scrisului }i tiparului
în limba valah@ / rom$n@ .................................... /
•subperioada umanismului cronic@resc }i
a enciclopedismul cantemiresc ......................... /
(6) Epoca }colilor iluminismului valah
(1711 – 1821) ................................................... /
•subperioada {colii Iluminist-Valahe
524
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Antiotomane Moscopolene ............................... /
•subperioada {colii Iluminist-Valahe
Antihabsburgice Ardelene .................................... /
(7) epoca simbiozei clasicism-romantismului
pa}optist-unionist valah (1821 – 1877 ................. /
(8) epoca simbiozei parnasian-simboliste
a regalit@]ii valahe (1877 – 1918) .................. /
(9) epoca realismului }i expresionismului
modernist-sbur@toresc al Rom$niei
regale (1918 – 1945) .......................................... /
(10) Epoca „dec@derii regalit@]ii“ }i a „terorii
republicane proletcultiste“ din Rom$nia „lag@rului
socialist“ (1945 – 1958 / 1960)
(11) Epoca av$ntului republican
al modernismului resurec]ional }i al revolu]iei
paradoxismului (1960 / 1964 – 1989) ................ /
(12) Perioada literaturii rom$ne contemporane,
sau „perioada celui de-al doilea paradoxism“
(1989 – 2002 / 2020) .................................... /
111.
Epopee ...................................................................................
/
112.
Escatologie ............................................................................
/
113.
Eseu .................................................................................... /
114.
Estetic@ ...............................................................................
/
115.
Eufonie ............................................................................... /
525
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
116. Eul liric
(poetic) .............................................................. /
„Repromovarea“ eului poetic de c@tre genera]ia
resurec]iei poetice din 1960 –
1965 ................................. /
117. Exclama]ie
retoric@ .......................................................... /
118.
Existen]ialism ..................................................................... /
119.
Expozi]iune ................................................................... /
120.
Expresionism ...................................................................... /
121.
Fabul@ ............................................................................. /
122.
Fabulos ............................................................................ /
123.
Fantastic ...................................................................... /
124. Fantazie /
fantezie ........................................................... /
125.
Fars@ ............................................................................... /
126.
Feerie ............................................................................... /
127.
Fic]iune ...................................................................... /
128. Figur@ de
stil .................................................................. /
129.
Final .......................................................................... /
130. Fluxgenera]ie (high tide
generation) .................................. /
526
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
131.
Folcloristic@ .........................................................................
/
132. Folclor
literar ........................................................................ /
133. Franj@ lirico-semantic-
sincretic@ ............................................ /
134. Func]iile
comunic@rii ........................................................ /
135.
Futurism ............................................................................ /
136.
Gazel ................................................................................. /
137.
G$ndirism .......................................................................... /
138. Gen
literar .......................................................................... /
139. Genera]ie
(literar@) ........................................................... /
Genera]ie literar@, cele trei valuri („genera]ii“)
literare tipice: valul (genera]ia) de tranzi]ie /
tranzien]@
(the transience generation), valul (genera]ia)
de „flux“, sau fluxgenera]ia (high tide generation)
}i valul (genera]ia) „de reflux“, sau refluxgenera]ia
(the generation of deep clearness)
............................... /
140. Genera]ie de tranzien]@ (the transience
generation) ............... /
141.
Geniu .....................................................................................
/
527
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
142. Genul
dramatic ...................................................................... /
143. Genul
epic ............................................................................. /
144. Genul
liric ............................................................................ /
145.
Glos@ ...................................................................................
/
146.
Grada]ie ................................................................................
/
147.
Grotesc ................................................................................ /
148.
Haigon ................................................................................. /
149. Hai-
i ................................................................................... /
150.
Haijin ................................................................................. /
151.
Haikai ................................................................................. /
152.
Haiku ................................................................................. /
153.
Hexametru ........................................................................ /
154.
Hinduism ........................................................................... /
155.
Hiperbol@ ........................................................................... /
156.
Holopoem .......................................................................... /
528
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
157.
Iamb ......................................................................................
.. /
158.
Idil@ .....................................................................................
.. /
159.
Iluminism ..............................................................................
.. /
•{coala Iluminist-Valah@ Antiotoman@
Moscopolean@ ....... /
•{coala Iluminist-Valah@ Antihabsburgic@
Ardelean@ ......... /
160. Imagine / imagina]ie
artistic@ ........................................... /
161.
Imn .......................................................................................
/
162.
Incipit ............................................................................. /
163.
Index ....................................................................................
/
164. Indica]ii
scenice ................................................................. /
165. Informaterie }i
lumatie .......................................................... /
166. Informa]ie
tautologic@ ........................................................... /
167.
Instrumentalism .....................................................................
./
529
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
168. Interoga]ie
retoric@ ........................................................... /
169.
Intrig@ ............................................................................ /
170.
Inversiune ............................................................................ /
171.
Invoca]ie ...............................................................................
/
172.
Islamism ................................................................................
./
173. Iudaism
(Mozaism) ................................................................. /
174.
%nc$ntec ...............................................................................
./
175.
Jargon ...................................................................................
/
176.
Junimism ..............................................................................
/
177.
Kigo .....................................................................................
/
178.
Kireji .....................................................................................
/
179.
Kokoro ..................................................................................
./
530
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
180.
Laitmotiv ........................................................................... /
181.
Lambdacism ..........................................................................
/
182. Legea economiei de
semnificant .............................................. /
183.
Legend@ ...............................................................................
./
184.
Lettrism ............................................................................... /
185. Licen]@
(poetic@) .................................................................. /
186.
Lied ..................................................................................... /
187. Limbaj
poetic ..................................................................... /
188. Limb@
literar@ .................................................................... /
189.
Lirism ................................................................................. /
190. Lirism
obiectiv ................................................................. /
191. Lirism
subiectiv .............................................................. /
192.
Lirosofie .............................................................................. /
193.
Literatur@ .............................................................................
/
531
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
194.
Litot@ ..................................................................................
/
195.
Manierism .......................................................................... /
196.
Manifest ............................................................................ /
Fragmente din scrisoarea-r@spuns a unui poet
dacorom$n c@tre domnul Cantemir...: Duminica
Poemului ... /
Reversibila
nunt@ ............................................................. /
Numerele lui
Salmo} ........................................................ /
Dichotomia Munte –
Matc@ ............................................... /
...%ntregul, jum@tatea, un-
doirea... ................................... /
Bradul }i Nou@
Ceruri... ................................................. /
Noul autohtonism, refluxgenera]ia
(the generation of deep clearness),
rafin@riile
paradoxismului... .............................................. /
Limba pelasgo-thraco-dac@ / valah@,
sau dacorom$n@ (român@), ca liant
deific... ........................ /
197.
Medita]ie ............................................................................ /
198.
Mesaj ............................................................................ /
199.
Mesianism .......................................................................... /
532
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
200.
Metafizic@ ..........................................................................
/
201.
Metafor@ ......................................................................... /
202.
Metempsihoz@ ....................................................................
/
203.
Metonimie .......................................................................... /
204.
Metric@ .............................................................................. /
205.
Mimesis ............................................................................ /
206.
Mister ................................................................................ /
207.
Mit ................................................................................... /
I) Mitul armoniz@rii omului pur, drept, viteaz,
ca “parte” divin@, în sacrul întreg
cosmic .................. /
II) Mitul sublimei jertfe a zidirii, sau mitul
arhitectonicii monumentale .................................... /
III) Mitul etnogenezei
dacorom$ne}ti ....................... /
IV) Mitul perechilor de Mo}i – Babe / Mume
................ /
V) Mitul perechii ideale F@t-Frumos – Cos$nzeana,
sau mitul nun]ii
ideale .................................................. /
VI) Mitul Zbur@torului
..................................................... /
533
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
VII) Mitul Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-
f@r@-Moarte ... /
VIII) Mitul trecerii din [ara-cu-Dor în [ara-f@r@-
Dor......... /
IX) Mitul celor cinci împ@ra]i ai elementelor –
%mp@ratul Alb (Aerul), %mp@ratul Ro}u (Focul),
%mp@ratul Galben (Lemnul), %mp@ratul Verde
(Apa – compus fundamental al celor apar]in$nd
florei / faunei) }i %mp@ratul Negru (P@m$ntul)
.............. /
X) Mitul cosmogonic pelasgo-daco-thracic / va-
lahic (dacorom$nesc), sau al «Genezei» / «Fa-
cerii» în viziunea Cogaionului, ori mitul F@r-
tatului }i Nef@rtatului
.................................................... /
208. Modalit@]i de caracterizare a personajului
literar ............... /
209.
Modernism ........................................................................ /
210. Modernism
resurec]ional ........................................................ /
211. Moduri de
expunere .......................................................... /
212.
Monografie .......................................................................... /
213.
Monolog .......................................................................... /
214.
Monorim@ ............................................................................
.. /
215.
Monostih ...............................................................................
... /
534
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
216.
Motiv ................................................................................... /
217. Motiv
folcloric ........................................................................ /
218. Motiv
literar .................................................................... /
Motivul în
structuralism ........................................................ /
219. Muta]ia valorilor
estetice ..................................................... /
220.
Narator ........................................................................... /
221.
Nara]iune ........................................................................ /
222.
Naturalism .......................................................................... /
223.
Neologism ............................................................................
/
224.
Neomodernism .............................................................. /
225.
Not@ ............................................................................ /
226.
Nuvel@ .......................................................................... /
227.
Obiectivare ......................................................................... /
228.
Obiectivitate ....................................................................... /
229.
Od@ ................................................................................... /
535
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
230. Oniric /
onirism .................................................................. /
231. Ora]ie (de
nunt@) ............................................................... /
232. Orfic /
orfism .................................................................... /
233.
Oximoron ..................................................................... /
234.
Pamflet ............................................................................. /
235.
Panteism ............................................................................ /
236.
Pantum .............................................................................. /
237.
Parabol@ ........................................................................... /
238.
Paradigm@ ....................................................................... /
239.
Paradoxism ...................................................................... /
240. Paralelism
sintactic ....................................................... /
241.
Parigmenon ..................................................................... /
242.
Parnasianism .................................................................. /
Estetica
parnasianismului ............................................... /
243.
Parodie ........................................................................... /
244.
Pastel ............................................................................. /
536
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
245.
Patrologie ........................................................................... /
246.
Peon ................................................................................... /
247.
Perioad@ ..............................................................................
/
248. Personaj
(literar) ............................................................. /
249.
Personificare ........................................................................
/
250. Perspectiv@
narativ@ ...................................................... /
251. Picior
metric ....................................................................... /
252. Pleonasm /
pleonasmit@ .................................................... /
253.
Poem ................................................................................ /
Poemul eroic
...................................................................... /
Micropoemul ..............................................................
......... /
Poemul în proz@
.................................................................. /
254.
Poezie .......................................................................... /
255.
Poliptoton ............................................................................ /
537
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
256.
Polisigmism ..........................................................................
/
257.
Poporanism ......................................................................... /
Estetica
poporanismului .................................................. /
258.
Portret ............................................................................... /
259.
Postmodernism .............................................................. /
260.
Poveste ............................................................................. /
261.
Povestire ...................................................................... /
262.
Proletcultism ...................................................................... /
263.
Prolog ................................................................................ /
264.
Proverb ............................................................................. /
265.
Proz@ .............................................................................. /
266.
Prozodie .............................................................................. /
267.
Psalm ................................................................................ /
268. Punct
culminant .............................................................. /
269.
Realism .......................................................................... /
270.
Receptor ......................................................................... /
538
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
271.
Redundan]@ ........................................................................
/
272.
Referent ............................................................................... /
273. Refluxgenera]ie (the generation of deep
clearness) ............... /
274.
Refren ............................................................................. /
275.
Regionalism ..........................................................................
/
276. Registru
stilistic ....................................................................... /
277. Rela]ii temporale }i
spa]iale .............................................. /
278. Renga
(renku) ...................................................................... /
279.
Repeti]ie ............................................................................ /
280.
Reportaj ............................................................................... /
281. Resurec]ie
(poetic@) .............................................................. /
282.
Rim@ .............................................................................. /
283.
Ritm ................................................................................. /
284.
Roman ................................................................................ /
285.
Romantism ....................................................................... /
539
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
286.
Rondel ..................................................................................
/
287.
Rubaiat ................................................................................ /
288.
Safic .................................................................................... /
289.
Saga ......................................................................................
/
290.
Salm .................................................................................... /
291.
Satir@ ...................................................................................
./
292.
S@m@n@torism ..................................................................
.... /
Estetica
s@m@n@torismului .............................................. /
293.
Scen@ ................................................................................. /
294.
Schi]@ ..................................................................................
... /
295. Secven]@
narativ@ ............................................................... /
296. Secven]@
poetic@ ................................................................. /
297.
Sei .........................................................................................
.. /
540
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
298. Semilogie /
semiotic@ .............................................................. /
299.
Semn .....................................................................................
.. /
300.
Semnificant ...........................................................................
.. /
301.
Semnificat .............................................................................
./
302. Sens
conotativ ..................................................................... /
303. Sens
denotativ .................................................................... /
304.
Sextin@ .................................................................................
.. /
305. Shintõism
({intoism) ................................................................. /
306.
Simbol ................................................................................ /
307.
Simbolism .......................................................................... /
308.
Simetrie ............................................................................. /
309.
Simploc@ ..............................................................................
./
310.
Sincretism .............................................................................
./
541
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
311.
Sincronism ........................................................................ /
312.
Sinecdoc@ ............................................................................
... /
313.
Sinestezie .......................................................................... /
314.
Sintagm@ ..............................................................................
/
315.
Sonet .....................................................................................
/
316. Spa]iu
mioritic ........................................................................ /
317.
Stil ........................................................................................
/
318. Stil
direct ......................................................................... /
319. Stil
func]ional .................................................................... /
Stilul
beletristic .................................................................. /
Stilul administrativ-
juridic .................................................... /
Stilul }tiin]ifico-
tehnic ..................................................... /
Stilul
publicistic .................................................................. /
320. Stil indirect / indirect
liber .................................................. /
542
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Stilul indirect liber, sau vorbirea indirect-
liber@ ................... /
321. Stil
oral ................................................................................. /
322.
Strof@ ...................................................................................
./
323. Strof@
safic@ .......................................................................... /
324. Structur@
narativ@ ................................................................... /
325.
Structuralism .........................................................................
./
326.
Subiect ..................................................................................
/
327.
Sublim ..................................................................................
/
328.
Suprarealism ....................................................................... /
329.
Suspans .............................................................................. /
330.
Tablou ............................................................................ /
331.
Tanka .................................................................................. /
332.
Tautologie ........................................................................... /
333.
Tematologie ........................................................................ /
543
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
334.
Tem@ ............................................................................. /
335. Teoria
literaturii ..................................................................... /
336. Ter]in@
(ter]et) ...................................................................... /
337.
Text ................................................................................. /
338. Text
literar ..................................................................... /
339. Text
nonliterar ................................................................. /
340.
Tip .........................................................................................
/
341. Tipologie
literar@ ................................................................... /
342.
Titlu ............................................................................... /
343.
Topos ...................................................................................
/
344.
Totimo}ism ...........................................................................
/
345.
Tradi]ie ................................................................................ /
346.
Tradi]ionalism ................................................................. /
Reviste interbelice promotoare ale
tradi]ionalismului .............../
Tradi]ionalismul din secolul al XX-lea
544
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
în istoriile literare
.................................................................. /
347.
Tragedie ............................................................................. /
348.
Tragic ............................................................................. /
349.
Troheu ................................................................................. /
350.
Trop ..................................................................................... /
351.
Umanism ...............................................................................
./
352.
Utopie ....................................................................................
./
353.
Utopism .................................................................................
... /
354.
Verosimil ...............................................................................
./
355.
Vers .......................................................................................
/
Vers alb ........... /
Vers liber ......... /
356.
Verset ...................................................................................
/
545
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
357.
Verslibrism ............................................................................
/
358. Viziune
(artistic@) .................................................................. /
359. Vorbire
direct@ ................................................................. /
360. Vorbire
indirect@ .............................................................. /
361.
Wagnerianism .......................................................................
./
362. Zalmic-
genunian ..................................................................... /
363.
Zalmoxianism ......................................................................
/
364.
Zen ..................................................................................... /
365.
Zolism ...................................................................................
/
366. Zoroastrism
(Mazdeism) ......................................................... /
Sigle ............................................................................................
....... /
De acela}i autor:
Lucr@ri }tiin]ifice:
Nichita St@nescu }i paradoxismul, Timi}oara, Ed. Arutela,
1994; edi]ia a II-a, rev@zut@ }i augmentat@: Timi}oara,
Editura Aethicus, 2000.
546
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Mihai Eminescu }i mitul etnogenezei dacorom$ne}ti,
Timi}oara, Ed. Aethicus, 1996.
Zalmoxianismul }i plantele medicinale, vol. I – II,
Timi}oara, Ed. Aethicus, 1997.
Dacorom$nia lui Regalian / Regalianus’ Dacoromania –The
Independent State of Dacoromania (258 – 270), Founded by
Regalianus, the Great Grandson of the Hero-King Decebalus
(în rom$n@ }i englez@; traducerea în limba englez@ de
Gabriela Pachia), Timi}oara, Editura Aethicus, 1998.
M@rul din Rai cu stelele Cr@ciunului dacorom$nesc,
antologie de colinde culese de I. P. Tatomirescu de pe v@ile
Amaradiei, Gilortului, Jiului, Motrului, Mure}ului }i Oltului,
între anii 1966 }i 1986, Timi}oara, Editura Aethicus, 1998.
Colegiul B@n@]ean (pagini monografice...), Timi}oara, Ed.
Aethicus, 1999.
Sf$ntul Ioan Cassian, A dou@zeci }i patra convorbire
duhovniceasc@, edi]ie de I. P. Tatomirescu, cu „postfa]a“ de
133 de pagini, Zalmoxianism }i Cre}tinism în Dacorom$nia,
Patria Sf$ntului Ioan Cassian de Ion Pachia Tatomirescu,
Timi}oara, Editura Aethicus, 1999.
Dic]ionar de termeni estetico-literari pentru Bacalaureat,
Timi}oara, Editura Aethicus, 2001; edi]ia a II-a, rev@zut@ }i
augmentat@, la aceea}i editur@, în ianuarie 2003.
Istoria religiilor, vol. I, Timi}oara, Editura Aethicus, 2001.
Dic]ionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunic@rii, Timi}oara, Editura Aethicus, 2003.
Volume de versuri:
Munte, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1972.
Crocodilul Albastru (poezii pentru copii), Bucure}ti, Editura
Ion Creang@, 1975.
%nc$ntece, Bucure}ti, Editura Litera, 1979.
Zoria, Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1980.
Lilium breve, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1981.
Peregrinul în azur, Craiova, Editura Scrisul Rom$nesc, 1984.
547
)iiiiiiiiiiiiiiii(
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
Verbul de m@rg@rint, Timi}oara, Editura Facla, 1988.
Dumnezeu între s@lbatice roze (trisalmi }i micropoeme-
haiku), Timi}oara, Editura Hestia, 1993.
Haiku (volum ilustrat cu „foto-sculpturi“ de Monique
Deryckere, trilingv: în rom$n@, în francez@ – versiunea
autorului – }i în neerlandez@ – în traducerea poetului belgian,
Florimond Van de Velde), Bruxelles / Porto, Editura Funda]iei
Fernando Pessoa, 1994.
%mp@ratul din Mun]ii de Azur / The Tale of the Emperor in
the Azure Mountains (plachet@ pentru copii – versiunea în
limba englez@: Gabriela Pachia), Timi}oara, Editura Aethicus,
1996.
Bomba cu neuroni, Timi}oara, Editura Aethicus, 1997.
Stelele dalbe...dintr-o «Colind@ la Timi}oara în Decembrie
%ns$ngerat, la anul 1989» (plachet@ pentru copii),
Timi}oara, Editura Aethicus, 1998.
Aforismele apei / Aphorismes de l’Eau (aforisme }i poeme-
aforism – versiunea în francez@ apar]ine autorului),
Timi}oara, Editura Aethicus, 1999.
Fulgerul sferic / Éclair sphérique (traducerea în limba
francez@ a majorit@]ii poemelor este f@cut@ de autor; la 21
de poeme* t@lm@cirea a fost f@cut@ în 1986 de autor }i de
Chantal Signoret, de la Universitatea din Provence; poemele
din acest volum au fost încununate, în 1998, la Reims-Fran]a,
cu «3-ème Prix Vitrail Francophone», autorul devenind astfel
membru al Société de Poètes et Artistes de France), Timi}oara,
Editura Aethicus, 1999.
Salmi / Salmes / Salms, distihuri superparadoxiste, edi]ie
tetralingv@ (rom$n@, francez@ – în t@lm@cirea lui Dacian
Bradua, englez@ – în traducerea Gabrielei Pachia }i german@
– în translarea Mihaelei Gherasim), Timi}oara, Editura
Aethicus, 2000.
548
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicaþiei...
'iiiiiiijiiiiiii+
Ultimele poeme hadronice, Timi}oara, Editura Aethicus,
2002.
ISBN: 973–97530–8–6
Editura AETHICUS (tel. +40.2.56.29.29.76)
549
)iiiiiiiiiiiiiiii (
Ion Pachia Tatomirescu
'iiiiiiijiiiiiii+
550
)iiiiiiiiiiiiiiii (