Trei tipuri de automotivare pentru rataţi

Uneori viaţa este naşpa. Nu la mine, că la mine e mereu mişto pentru că sunt
un învingător. Dar la alţii, gen voi, uneori e naşpa. Şi când e naşpa şi
depresiv, există 3 fraze care încep cu „măcar” pe care rataţii şi le spun ca să
se înveselească. Uneori funcţionează, alteori nu. Cert este că omul care
spune asemenea chestii este un ratat. No, acuma o sa-mi imaginez că voi
tocmai aţi spus chestiile de mai jos şi că eu am avut fericita ocazie să fiu
acolo ca să fac mişto de voi. Nu am cum în realitate, pentru că nu am amici în
aşa hal de rataţi încît chiar să zică asemenea chestii. Mă distrez şi eu
imaginar.

1. Se putea şi mai rău, măcar nu X!

Măcar nu sunt o prostituată travestit. Ok, sunt o prostituată travestit dar

măcar nu sunt o prostituată travestit cu hemoragie anală. Ok, sunt o
prostituată travestit cu hemoragie anală dar măcar nu sunt o prostituată
travestit care trebuie să-şi amputeze curul din cauza unei hemoragii anale.
Observaţi unde încerc să ajung? În absolut orice situaţie imaginabilă te-ai
afla, există o situaţie imaginabilă şi mai proastă. Faptul că te face să te simţi
bine gândul că ai putea să te simţi mai prost doar te etichetează ca imbecil.
Nu te urcă pe nici o scară valorică. Nu te ridică absolut deloc faptul că tocmai
ai descoperit un prag inferior. Tot în acelaşi căcat eşti, chit că ai putea fi în şi
mai mult. Căcat, dacă faptul că ai putea să fii şi mai în căcat te face să te
simţi bine, probabil o să ajungi în acel şi mai căcat în curând, pentru că eşti
cretin şi de obicei ăsta e traseul cretinilor în viaţă.

2. Măcar sunt un om bun!

Şi cu ce te ajută asta, fraiere? Desigur, îi ajută pe ăia cu care eşti tu bun, dar
pe tine, în esenţă nu te ajută cu absolut nimic. Aa, vrei să zici că speri tu, cu
minţişoara ta de fraier că dacă eşti bun cu cei din jur o să fie şi ei cu tine într-
un final! Desigur! O idee bună! Du-te şi suge pula unui boschetar în parc şi
aşteaptă să aibă el bunul simţ să ţi-o sugă şi ţie la rândul tău sau măcar să ţi-
o ia la labă. Nu prea merge, nu ? Tot cu ce rămâi de pe urma bunătăţii e un
gust amar în gură. Gustul de pulă. Şi mai avem un argument bun, negarea
validităţii opusului dedus logic. Adică ai crede că dacă eşti naşpa cu restul
lumii ţi se întîmplă lucruri naşpa. Fals. Salut, eu sunt Radu şi sunt cel mai
mare bastard egoist din univers. Ai crede că viaţa m-ar pedepsi pentru
asemenea comportament şi ar fi rea cu mine la rîndul ei. Pe dracu’. Sug lapte
şi miere de la ţîţa lui Dumnezeu şi nu există om mai relaxat şi lipsit de griji
decît mine.Hai să bem o bere în cinstea speranţei tale că amândoi vom
căpăta ce merităm la sfîrşit. Dar hai să o bem fiecare în treaba lui, că eu nu
beau cu fraierii.

3. Măcar iubesc şi sunt iubit!

Sfinte căcat, nu placa asta cleioasă. Orice numai nu clişeul acesta de labagiu
cronic. Absolut orice căcat cu ochi din unviersul ăsta relativ mizerabil iubeşte
şi este iubit, pînă şi Tudor Chirilă. Asta nu îl face nici special, nici demn, nici
select, nici interesant, nici unic, nici original şi cu siguranţă nu îi ridică
valoarea în ochii nimănui. E o chestie comună, banală şi umană. E ca şi cum
tu ai avea 1.55 metri şi într-o zi absolut toţi oamenii din lume ar creşte prin
magie cu 10% din înălţimea lor. Comparativ ai fi exact la fel de piticanie
odioasă şi ţi-aş propune la fel de des să-ţi dau muie din picioare, te-n măta de
goblin. Exact aşa şi cu dragostea asta. Ai descoperit brusc că o ai şi ţi se pare
că asta te face mai bun. Ete fâs. Mai bun decât cine? O avem toţi. Hai mai
bine ia o muie din picioare, pitic intelectual care eşti.