HENRY CAVENDISH

 Henry Cavendish (10 octombrie 1731, Nisa,

Franţa - 24 februarie 1810, Londra, Anglia)
este un fizician şi chimist englez. A devenit
milionar în urma unei moşteniri, dar a trăit
retras cea mai mare parte a vieţii sale. A
cercetat natura şi a descoperit proprietăţile
hidrogenului, temperatura specifică anumitor
substanţe şi diferite proprietăţi ale
electricităţii. A măsurat densitatea şi masa
Pământului prin metoda numită azi
experimentul Cavendish
 
 . A determinat compoziţia aerului, ceea ce l-
a condus la concluzia că apa este mai curând
un compus decât un element şi la
descoperirea acidului azotic. A prefigurat
legea lui Ohm şi a descoperit independent
legea lui Coulomb, privind atracţia
electrostatică. Şi-a lăsat averea rudelor, care
au făcut ulterior donaţii Laboratorului
Cavendish de la Universitatea Cambridge
(1871).
 Henry Cavendish a rămas în istorie atât pentru
descoperirea hidrogenului, cât şi pentru
celebrul experiment omonim, în cadrul căruia,
între anii 1797-1798, a măsurat densitatea
medie a Pământului .
 Există unele texte care menţionează că scopul
lui Cavendish, în cadrul experimentului tocmai
menţionat, ar fi fost determinarea constantei
gravitaţionale - g. Este o eroare. De fapt,
britanicul a dorit să estimeze densitatea
Pământului ori, cu propriile-i cuvinte, a avut
ca scop "cântărirea lumii".
CUM A PROCEDAT CAVENDISH?
 Metoda, ca principiu, este una extrem de simplă.
Cavendish a măsurat forţa pe care o resimte o bilă de
plumb de mici dimensiuni sub acţiunea atracţiei
gravitaţionale (despre care marele  Newton postulase că
se manifestă între oricare două mase) venite din partea
unei alte bile de plumb, de masă considerabil mai mare.
Prin compararea acestui rezultat cu forţa cu care bila
de plumb de mici dimensiuni este atrasă de Pământ
(practic, greutatea acesteia), se poate deduce de câte
ori Terra este mai masivă decât bila mare de plumb,
fără a fi nevoie să se cunoască valoarea constantei
gravitaţionale - g.
 Articolul lui Cavendish care descrie
experimentul nu face nicio referire la
constanta gravitaţională, neexistând
vreun indiciu care să sugereze că
britanicul a urmărit determinarea
acesteia. Mai mult, una dintre primele
referinţe din literatura ştiinţifică la g
datează din 1873, deci 3 sferturi de secol
după experimentul lui Cavendish. Este
important de înţeles şi contextul istoric, la
nivel ştiinţific, desigur, al experimentului.
 În vremea lui Cavendish, g nu prezenta vreo
importanţă aparte pentru oamenii de ştiinţă,
nefiind decât o constantă de
proporţionalitate în cadrul legii introduse de
Newton, astfel că scopul determinării forţei
gravitaţionale avea de-a face cu
determinarea densităţii planetei, o cantitate
foarte important de ştiut pentru astronomii
acelor timpuri, mai ales că odată densitatea
Pământului determinată, se vor fi putut
calcula şi densităţile Soarelui, Lunii şi
celorlalte planete.
 BALANTA DE TORSIUNE A LUI
CAVENDISH
 Instrumentul ori, mai bine zis, montajul pe care
Cavendish l-a folosit consta dintr-un braţ de lemn
foarte solid, dar uşor, cu o lungime de 6 picioare (1
picior are 0,3048 metri), suspendat în poziţie
orizontală de un fir subţire cu o lungime de aproape un
metru şi prevăzut la cele două capete cu câte o bilă de
plumb de mici dimensiuni, fiecare cu diametrul de
aproximativ 5 centimetri (2 ţoli), tot ansamblul fiind
închis într-o cutie de lemn al cărei rol era de a proteja
montajul de influenţele exterioare, de pildă de bătaia
vântului. Două bile de plumb mai mari, cu o masă de
158 de kilograme fiecare, au fost poziţionate în
apropierea bilelor mici, prin intermediul unui sistem 
de prindere separat, ca în figura de mai jos:
 Cele două bile mari au fost plasate de o
parte şi de alta a braţului de lemn orizontal,
astfel că, firul fiind extrem de subţire, cea
mai mică forţă, de pildă cea cauzată de
atracţia dintre bilele mari şi cele mici, era
suficientă pentru a determina rotirea
braţului de lemn în jurul axei reprezentate
de fir, deci răsucirea firului
 Prin măsurarea unghiului cu care se rotea braţul şi cunoscând
cuplul de torsiune exercitat la nivelul firului pentru un anume
unghi de răsucire (care se putea deja calcula la acea vreme în
conformitate cu teoria balanţei de torsiune), Cavendish a reuşit
determinarea forţei care se manifestă între perechile de bile.
 Deviaţia braţului se observa în exteriorul cutiei protectoare din
lemn cu ajutorul unor lunete fixe montate de ambele părţi ale
cutiei (vezi imaginea de mai sus) şi prevăzute cu reticule, ale
căror linii de vizare ajungeau, în poziţia de echilibru, la
diviziunea 0 a unor arce de fildeş gravate, fixate la capătul
fiecărui braţ şi pe marginile cutiei.
 Greutatea bilelor a determinat-o prin simpla cântărire, ceea ce
i-a permis ulterior să efectueze raportul celor două forţe (date
de legea atracţiei gravitaţionale a lui Newton), obţinând apoi
densitatea medie a Pământului, cu o valoare de aproximativ
5,48 mai mare decât densitatea apei.