Sunteți pe pagina 1din 7

Postimpresionismul

VINCENT VAN GOGH – “Biserica din Auvers”

“Aces om ori a fost nebun, ori i-a depasit pe toti,


dar nu excludem sa fi fost si una si alta” – a spus Pissaro
multi ani dupa moartea lui Van Gogh. Aceasta este
probabil cea mai buna caracterizare de pana acum a
omului care a iubit pictura pana la nebunie si pana la
moarte.1

Postimpresionismul a aparut in pictura franceza ca o


reactie impotriva impresionismului incepand cu deceniul
al IX-lea, dupa 1880.
Considerand ca impresionismul sa indepartat prea
mult de forma si desen, reprosau si faptul ca
impresionismul avea o nota comuna prea evidenta, puteau fi confundati foarte usor.
Propuneau o reactualizare in picture in mod interpretativ, nu realist, in functie de
personalitatea fiecarui artist. Interpretarea fiind o descompunere a realitatii pe care o
vedem cum au facut impresionistii, care au observat natura, dupa care isi vor picta
impresia in atelier. Postimpresionistii au considerat ca aceasta interpretare dupa impresie
fiind una buna, dar, isi propun o descompunere, o recompunere a realitatii dupa preferita
artistului. Fiecare pictor avea posibilitatea sa isi aleaga modul, sursele autentice, noi, fara
sa fie realiste si tot odata impresioniste. Astfel sunt create viziunile.
Unii pictori si-au propus realitatea in forme geometrizate. In sec XX cubistii au
avut ca drept baza aceasta viziune pe care a promovato pentru prima data Paul Cezanne.
Altii vor aborda expresivitatea liniei in culoare, care aceasta apoi a stat la baza
expresionismului, condusa in mod special de Vincent Van Gogh. Unii pictori isi propun
sa valorifice elementele decorative, traditionale, impreuna cu coloritul, aceasta fiind
valorificata de Paul Gauguin. De la el pornesc fovistii. Cei ce au trait la sfarsitul sec XIX
in viata modera (muzicienii, poieti, distractii prin cafenele), au cultivat o alta forma de
interpretare, aceea a graficii. Simteau nevoia sa deseneze sub forma de afis, poster,
ilustratii, acestea fiind foarte bine represzentate de Toulouse Lautrec.
Postimpresionismul incepe odata cu cautarile neacademiste, aceasta rezumandu-se
la creatiile a catorva artisti importanti precum Cezanne, Gauguin si Van Gogh, artisti
desprinsi din impreionsim. Acestea fiind pentru ca ei au cautat speculatiile cheie ale
impresionistilor – cea asupra luminii si raportului ei cu forma, speculatia asupra culorii si

1
Mari pictori – Van Gogh, Editura Publishing Services SRL, 2000

1
mai ales cea asupra spatiului stabilit de renascentisti si ramas in linii mari pana in secolul
XIX.2
Odata cu aparitia noii generatii de artisti, aceasta in frunte cu Odilon Redon, isi
vor face aparitia atat infiintarea Societatii artisitlor independenti, avad ca scop
organizarea Salonului artistilor independenti aceasta neamai avand acel juriu de selctie.

“Soarele e lumina. In lipsa altor definitii mai potrivite ma


simt obligat sa folosesc expresiile galben, galben-sulf,
galben-lamai, galben mat. Cat de frumos este galbenul.”3

Vincent Van Gogh a intrat in istoria artei, nu doar ca unul


dintre cei mai mari pictori ai secolului al XIX-lea, ci si ca
geniului tragic, suferind. Valoarea artistica a operei sale nu a
fost recunoscuta pe parcusul vietii, urmand sa fie aclamata
frenetic abia dupa moartea sa timpurie. Desi van Goh a pasit
pe taramurile artei tarziu, la varsta de 27ani, de-a lungul
scurtei sale cariere de doar zece ani, a dat nastere unei vaste
opere artistice, lucrand cu o intensitate febrile. Viata sa
persoanala este o poveste despre saracie, idealuri desarte si dezamagiri in dragoste,
aceasta continua suferinta psihica si morala culminand cu sinuciderea artistului.
Cu toate acestea, van Gogh nu seamana nici pe departe cu prototipul legendarului
geniu nebun. A lurat cu pasiune, dar si cu autodisciplina. Om cu vaste cunostinte
generale, un om cult, inzestrat cu o gandire profunda, va Gogh are totusi un stil lucid de a
scrie despre arta.. Crezul sau artistic se desprinde din sutele de scrisori trimise, care
impreuna alcatuiesc unul ditre cele mai remarcabile testamente lasate vreodata de un
artist. Multe dintre scrisorile lui erau adresate iubitului sau frate, Theo. Acesta era pentru
van Gogh cel mai important sprijin moral, dar si material.4
Vincent van Gogh este un pictor olandez a carui existenta dramatica a ajuns sa fie
mult mai cunoscuta decat propria sa oper. Printre meseriile pe care le-a practicat inainte
de se dedica intrun totul picturii este si aceeas de pastor, incercand sa creeze punti intre
suflete. Mai tarziu aceeasi nevoie de comunicare se va manifesta in picturile sale. O
prima lucrare importanta, Tarani mancand cartofi din 1885, este construita pe baza
contrastelor valorice care ne amintesc de Rembrandt. Experienta importanta asupra
evolutiei sale, a fost odata cu contactul, la Paris, cu picture impresionistilor dar si
stampelor japoneze.
Paleta i se lumineaza si, treptat, culorile sale dobandesc o adevarata
incandescenta. Va marturisi ca a incercat prin imbinarea a doua culori: rosu si verde.
Virgulile impresioniste devin linii lungi de culoare pura, care incep sa se incolaceasca in
spatiu asemenea unor liane.
Activitatea sa si-a desfasurat-o in Nuenen, Paris, Arles, St. Remz si Auvers-sur-
Oise, deci in cea mai mare parte in Franta. Vincent va Gogh acordat o mare importanta
cromaticii tablourilor, acordandui o intensitate nemaiintalnita pana la el precum, rosu,
visiniu, albastru de prusia, verdele de smarald, galbenului si portocaliului.

2
D.N.Zahaia, Istoria artei moderne, Editura Arles, Iasi, 2007.
3
Mari pictori – Van Gogh, Editura Publishing Services SRL, 2000
4
Art Gallery- Van Gogh, Editura DeAgostini

2
A cautat si a obtinut impresia de adancime prin contrast chromatic, ceea ce i-a dat
posibilitatea sa traduca, intrebuintand acest limbaj artistic, caractere sufletesti,
caracteristice pentru picture sa, in care raporturile cromatice si trasaturile de penel
creeaza formele.
Ca om, Vincent van Gogh avea un spirit pasionat si sincer. Pictorul era foarte
modest si era dotat cu o mare dragoste de oameni si de arta, asa cum reiese din scrisorile
catre fratele sau, Theo.
In 1888 se gasea la Arles, in sudul Frantei, unde pictorul a avut cea mai frumoasa
activitate. Acolo, incantat de soarele stralucitor, isi largeste tusa si isi exalta coloritul,
expremand nu numai ceea ce vede, ci si freamatul inimii sale. Placand de la ceea ce vede,
pictorul exagereaza formele si indeparteaza detaliul ocotit inutil. In lucrarile sale triumfa
acum culoarea, atat in potrete, cat si in tablourile cu flori ori cu interioare. Acum culoarea
capata o valoare simbolica, exprimand adevaratele pasaiuni umane.
In 1888, pictorul are o criza de nervi si este internat intr-un spital. Acolo a pictat
cateva capodopere precum Graul galben cu chiparosi, Noapte instelata, reaizand lucarri
in care nu mai apare coloritul de la Arles, iar linia devine unduinda si exprima neliniste si
teama launtrica. In aceste lucrari, elementele compozitionale exprima prin contrastul
chromatic strari sufletesti de tensiune dramatica. Morfologia operei lui se realizeaza aizi
pe o dominanta de curbe. Aceasta este faza de creatie a lui Van Gogh in care se intrevede
aparitia curentului expressionist.
Sub ingrijirea doctorului Gachet, la Auvers, van Gogh isi executa ultimul
autopotret, potretul doctorului Gachet, Campia de la Auvers si Campul d egrau cu corbi,
in care apar pragmatic atat elemente de symbolism cat si de expressionism (Grau galben
cu chiparosi).
Ca tematica, Vincent van Gogh a facut o arta a oamenilor saraci si a conditiilor
lorale saraciei, pe care artistul dotat cu exceptionala maiestrie, dozata pe un libaj artistic
propriu, ia impus o data mai mult in arta.

3
Biserica din Auvers

“In fond nu sunt un om violent,


in orice caz
ma simt cu mult eu insumi
cand sunt linistit.”5

De-a lungul saptamanilor petrecute la Auvers-


sur-Oise, van gogh a pictat multe vederi ale
satului si campurilor inconjuratoarel despre
Biserica din Auvers, tablou datand din iunie 189,
artistul scria “cladirea are un aspect cromatic
violet, suprapus pe fondul de un albastru
profund, plat al cerului, de o culoare pura;
vitraliile seamana cu niste pete de culoare
ultramarina…”
“Van Gogh este unul dintre putinii artisti
care au scos in evidenta cu mare claritate ca
pictura este arta a luminii; nici o alta arta nu
contine lumina, ci doar o poate sugera. Sculptura
doar cheama si refuza claritatile si penumbrele prin accidentele modeleului. Doar pictura
creeaza lumina si, de aceea, cei mai mari artisti au fost pictori ai luminii (Leonardo da
Vinci, Rembrandt, Vermeer). In acest sens ascendent, Van Gogh se gaseste la zenit, acolo
unde lumina capata intensitatea ei suprema, intensitatea solara. Intr-adevar, daca exista in
istoria culturii un creator a carui viata a fost nu numai confiscata ci pur si simplu
martirizata de aceea sete tiranica de lumina, de absolut, de certitudine, acela a fost Van
Gogh.”6
Se disting trei perioade in evolutia artei lui Van Gogh – perioada olandeza in care
experimeteaza clar-obscurul, perioada de la Arles care se remarca prin intensitati
cromatice deosebite si intervalul petrecut la Saint Remy, “perioada expansiunii infinite”.
Dupa o scurta trecere prin Paris, in care, sub influenta impresionismului si a
stampelor japoneze coloritul se insenineaza, desenul devine mai suplu iar tusele mai fine,
Van Gogh pleaca in sud sub imboldul unei mari revelatii catre soarele care se potrivea cu
febra lui sufleteasca.
Perioada de la Arles va fi epoca de varf a creatiei sale, cea mai fecunda si cea mai
originala, o adevarata “transa cromatica”. In aceasta transa va crea in 15 luni 200 de
tablouri, un moment extatic unic in istoria picturii.
In perioada de la Arles spatiul perspectival al tablourilor geaviteaza in jurul
acordului fundamental dintre galben si albastru (ca si la Vermeer) insa aici culorile sunt
impinse la paroxismul tensiunii lor.

5
Mari pictori – Van Gogh, Editura Publishing Services SRL, 2000
6
Claude Frontisi, Istoria viyuala a artei, Editura RAO, 2007

4
Culoarea nu reprezinta pentru Van Gogh un element plastic suficient, avand mai
degraba o semnificatie umana, definind spatii ale sufletului.
Culorile devin mai estompate si nu mai sunt dispuse pe suprafete mari ca in perioada
arlesiana, ci intense, frante, sacadate. Cerul convulsionat domina din ce in ce mai mult
tabloul intr-un vartej cotinuu. Catre acest cer totul suie, toate liniile sunt ascendente iar
lucrurile parca se ridica.
In perioada arlesiana culoarea participa singura la efervescenta tabloului, insa acum
desenul intra din ce in ce mai mult in tensiune.
Tabloul Biserica din Auvers este una dintre ultimele lucrari ale lui Van Gogh,
fiind realizat cu doua luni inaintea mortii sale; lucrarea reflecta nelinistile si pasiunile
care-i rascoleau sufletul.
Pictura degaja o tensiune puternica, o concentrare de energie ce se desfasoara pe
intraga sa suprafata. Liniile cladirii parca se clatina si intra in vartejul universului.
Pictorul nu a respectat legile perspectivei care ii preocupasera atat de mult pe
artistii din Renastere pana in vremea sa. Liniile de fuga par haotice si departe de cele ale
unei reprezentari reale. In plus, zidurile bisericii sunt strambe iar ele ale acoperisului sunt
curbe; aproape ca nu exista in intregul tablou, nici o linie dreapta.
Daca insa Van Gogh ar fi pictat imaginea folosind toate resursele legilor
constructiei formei nu s-ar mai fi regasit pasiunea, energia, tensiunea si nelinistea; ar fi
rezultat un peisaj care ar fi putut sa redea pitorescul imaginii si care ar fi impresionat
printr-un echilibru ce nu il exprima pe artist.
Astfel, in loc sa rezulte un simplu peisaj, Van Gogh surprinde imaginea unei
biserici ce pare sa aiba propria sa viata si o forta interioara care o comprima incercand sa-
i anuleze arhitectura proprie.
Pentru a sugera aceasta forta, pictorul s-a folosit de un unghi dublu de vedere
asupra peisajului; in vreme ce biserica se vede ca si cum privitorul ar sta la acelasi nivel
cu ea, terenul din fata parca este privit de sus.
In acest fel, el a putut-o plasa in jumatatea superioara a tabloului fara sa creeze
senzatia vreunui disconfort prin aceasta licenta. Altfel, biserica ar fi avut tendinta,
datorita orizontalitatii spatiului ce duce spre ea sa para ca se inalta, amplificandu-se
efectul liniilor sale verticale si sad ea impresia ca se indreapta catre marginea superioara a
picturii.
Pentru ca ea sa se integreze mai mult in terenul din prim plan, pictorul a plasat o
carare bifurcata care da senzatia unei perspective immense in care privitorul este punctul
spre care converg liniile de fuga. Biserica, datorita reflexelor verzi de pe suprafata ei,
face corp comun cu zona de iarba din partea ei inferioara – se evidentiaza, astfel un romb
ce domina intregul tablou.
Liniile curbe ale zidurilor contribuie si ele la acest efect integrandu-se in armonia
generala in care predomina neregularitatile si formele rotunjite.

5
Nu se vad umbre proprii, doar vag fiind sugerate umbre purtate fara sa existe
volumetrie. Nefiind in totalitate plate, formele sunt cautate pentru semnificatia lor
plastica, pentru o anumita expresivitate care ar fi pierdut din forta daca artistul nu s-ar fi
concentrat pe acest mod de reprezentare ce renunta la o mare parte dintre reperele
imaginii reale.
Contururile negre sunt subliniate cu trasaturi energice si precise de pensula.
Tonurile sunt mate iar tusele paralele se deplaseaza ca niste spirale facand din imagine un
adevarat vartej; tusele mai marunte sugereaza florile din iarba.
Ceea ce amplifica senzatia de ireal sugerat de tablou este faptul ca jumatatea
superioara, unde este reprezentat cerul, este de o tonalitate inchisa iar senzatia de
echilibru si forta gravitationala este in acest fel inlocuitade cea de dezechilibru, greutatea
parand sa apese de sus in jos.
Culorile sunt cele ale elemntelor pe care le descriu dar amplificate la maximum,
completand prin trasaturile lor violente caracterul tensionat si incarcat de energie al
intregului tablou.
Acestea sunt realizari mari, si chiar daca opera lui contrasteaza felul nostrum de a
simti si de a gandi, nu putem san u admiram aceasta opera, opera a unei constiinte care s-
a consumat entru bunatate, frumusete si libertate fantastica. Prin atatea erori si suferinte,
si prin sacrificial propriei sale vieti, Van Gogh a reusit sa creeze cateva picture de o
perfectiune absoluta, suficiente ele singure pentru ai asigura Gloria. Dar nu trebuie sa se
uite nici cat de fecunda i-a fost fost opera in ipostza ei de indemn pentru artisti, pentru a
indrazni orice in lumea culorii, si in intensificarea expresiva a formei sintetice. In afara de
arta sa, el a lasat un mesaj care a fost primit de pictorii fovi si de expresionisti si este inca
viu in rta mondiala dupa saizeci de ani de la moartea sa.7

“Nu fac nimic din cauza ca nimeni nu-mi cumpara tablourile. Va veni o vreme cand vor
valora mai mult decat suma cheltuita pentru vosea”8

7
Lionello Venturi, De la Manet la Lautrec, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968
8
Mari pictori – Van Gogh, Editura Publishing Services SRL, 2000

6
\

BIBLIOGRAFIE

1. Mihalea Buliga, Bogdan Pantu, Istoria artelor si a arhitecturii, Editura Art,


Bucuresti, 2005
2. D.N.Zahari, Istoria artei moderne, Editura Arles, Iasi, 2007
3. Marin Nicolau-Golfin, Istoria artei vol.2, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1970
4. Art Gallery, Van Gogh, Editura De Agostini Hellas SRL, 2007
5. Claude Frontisi, Istoria viyuala a artei, Editura RAO, 2007
6. Mari Pictori, Vincent van Gogh, Editura Publishing Services SRL, 2000
7. Lionello Venturi, De la Manet la Lautrec, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968
8. www.google.com