Procese biochimice circuitul azotului si altele.

In acvariu reactiile chimice se datoreaza in cea mai mare masura

microorganismelor. Exista o zonare, dupa un gradient vertical, de la suprafata
spre substrat, a populatiilor bacteriene in functie de concentratia oxigenului
dizolvat precum si a vitezei de circulatie a apei. Aceasta zonare se prezinta
astfel:
Bacterii aerobe > Bacterii denitrificatoare > Bacterii sulfat reducatoare >
Bacterii metanogene. Din punct de vedere cantitativ,majoritatea bacteriilo, in
special cele aerobe, se afla intr-o relatie invers proportionala cu fitoplanctonul
(algele) si prezinta tendinte de concentrare la nivelul substratului, acolo unde
viteza de circulatie a apei este suficient de mica pentru a permite fixarea
acestora pe un suport; sunt mai abundente in nisipurile fine ca in cele medii si
grosiere. De asemenea; temperatura, concentratia oxigenului dizolvat, cantitatea
si calitatea materiei organice; sunt principalii factori care controleaza
intensitatea proceselor de descompunere si inplicit de aparitie si formare a
bacteriilor.
Asa cum spuneam putin mai sus, “calitatea materiei organice” aflata in proces
de descompunere joaca un rol inportant in formarea populatiilor de bacterii. S-a
constatat ca microorganismele se dezvolta mai bine in prezenta carbonului
provenit din descomunerea algelor comparativ cu cel provenit din reziduri si
excremente, eficienta cresterii bacteriilor in prezenta carbonului organic de
calitate „superioara” (usor degradabil, de provenienta fitoplanctonica) este de
50%, in timp ce, in prezenta carbonului organic de calitate „inferioara” (greu
degradabil, cu provienenta din reziduuri si excremente ) este de 10%.
Aceasta informatie ar trebui sa ne puna pe ganduri atunci cand la inceputul
setarii unui acvariului pe de o parte incercam formarea unor colonii de bacterii
intr-un timp cat mai scurt iar pe cealalta folosim tehnologii care inhiba
dezvoltarea algelor vaduviind in acest fel filtrul biologic de o resursa de carbon
de care are mare nevoie, ba mai mult, prin ne introducerea unei anumite cantitati
de materie care se descompune usor sau a unor pesti a caror excremente sa ofere
acest lucru, nu oferim absolut nici un suport pentru procesul de descompunere
necesar formarii de bacterii si toate acestea tocmai in momentul de initializare a
acvariului.

Bacteriile aerobe sau bacteriile care au nevoie de oxigen.. Se estimeaza ca un

gram de bacterii consuma aproximativ 30 cm3/ora din acest gaz, valoare
considerata foarte mare comparativ cu consumul de oxigen al
macroorganismelor (1 cm3/ora ). Aceste microorganisme joaca un rol extrem de
inportant in transformarea materiei organice provenite din excremente si resturi
vegetale, in compusi anorganici ai Carbonului, Azotului sau Fosforului, compusi
care ulterior sunt folositi de plante. Descompunerea are ca rezultat
reintroducerea elementelor in circuitele biochimice, iar aceste procese reprezinta
pentru microorganisme insasi esenta existentei lor,

Circuitul fosforului. in acvariu se face prin intermediul microorganismelor care

descompun compusii organici cu fosfor de origine algala şi eliberează fosfati
solubili, accesibili plantelor. Acest circuit este evidentiat de cadenta aparitiilor -
disparitiilor de alge atunci când plantele sunt la debutul perioadei de vegetaţie,
la inceputul acvariului sau atunci cand se fac replantari sau micsorari bruste a
masei vegetale.

Circuitul azotului. Acest circuit este unul dintre cele mai complexe cicluri, in
cea mai mare parte de natura biologica, se desfasoara lent, (comparativ cu cel al
fosforului) atat in aerobioza, cat si in anaerobioza si este un proces continuu, la
care participa mai mult de o suta de genuri de bacterii. In acvariu principalele
sale etape sunt:
A.) Proteoliza si amonificarea, sau altfel spus, transformarea resturilor in
amoniac, acest proces se desfasoara in mare parte in mediu anaerob la nivelul
inferior al substratului.
Compusii rezultati in urma proceselor de descompunere sunt dezaminati de catre
bacteriile amonificatoare, cu formare de amoniac. Prezenta si densitatea
numerica a acestor microorganisme este rezultatul particularitatilor fiecarui
acvariu: numar de pesti, plante, adancime si nivel de oxigenare al substratului.
B.) Nitrificarea
NH3 obtinut prin amonificare sau alte forme reduse ale azotului sunt oxidate
ulterior in doua trepte dupa cum urmeaza:
1. bacterii care oxideaza NH3 (nitrit sau nitrosobacterii) in urma lor rezulta
Nitritii (NO2)
2. bacterii care oxideaza nitritii (nitratbacterii) in urma lor rezulta Nitratii
(NO3-)
Nitritii sunt utilizati de catre nitrat bacterii pe masura ce se formeaza,
nitratbacteriile sunt mai numeroase comparativ cu nitritbacteriile. Toate
bacteriile nitrificatoare sunt aerobe; scaderea concentratiei O2 din mediu duce la
incetinirea procesului. De asemenea, prezenta substantelor organice inhiba
dezvoltarea acestor bacterii. Nitrificarea este de importanta majora pentru
circulatia azotului deoarece transforma substantele azotate intr-o forma
accesibila plantelor si mai putin accesibila algelor.

Despre bacteriile Nitrificatore cu referire la Nitrosomonas (nitrit sau

nitrosobacterii) si Nitrobacter (nitratbacterii)

Bacteriile nitrificatoare se reproduc prin diviziune binara. In conditii normale ele

se dubleaza o data la 15-20 de ore, nu se deplaseaza si formeaza colonii pe
materiale solide (in filtru, nisip si pe frunze).
- Temperatura
temperatura optima pentru crestere: 25-30g C.
cresterea este redusa cu 50% la 18g C.
Nu vor avea activitate la 4g C
Mor la 0g C si la 49g C
Nitrobacter este mai putin toleranta la temperaturi scazute (trebuie acordata
atentie la nivelul nitritiilor).
- pH
valoriile optime pentru Nitrosomonas sunt intre 7,8 si 8,0
pentru Nitrobacter 7,3 si 7,5
La un pH sub 7 Nitrosomonas va creste mai incet ducand la acumularea de
amoniac, cresterea populatiei este inhibata la pH 6,5, iar procesul de nitrificare
este oprit atunci cand pH-ul ajunge la 6,0. La acest pH tot amoniacul se va afla
intr-o forma ionizata mai putin toxica (NH3+). Acest lucru poate duce la o
acumulare care prin ridicarea brusca a pH-ului sa creeze o concentratie foarte
mare de amoniac toxic (bomba amoniacului; Atentie deosebita in cazul
fertilizarii cu CO2).
- Oxigenul dizolvat (DO)
Rata maxima de nitrificare va exista la o saturatie a DO de 80%. Daca
concentratia de DO scade sub 2,0 mg/l (ppm) atunci procesul este oprit.
Nitrobacter este mai afectat de lipsa oxigenului dizolvat fata de Nitrosomonas.
- Micro si macronutrienti din perspectiva bacteriilor nitrificatoare.
Toate speciile de bacterii nitrificatoare au nevoie de micronutrienti, cel mai
inportant este fosforul (P) pentru producerea de ATP (Adenosine Triphosphate),
acesta este disponibil sub forma fosfatului (PO4). Nitrobacter este incapabila sa
oxideze nitritii la nitrati in absenta fosfatilor. Suficienti fosfati se gasesc in apa
potabila, dar in perioadele reci ale anului acesta poate fi suficient de redus, ca
urmare, in prima faza a setarii acvariilor, poate surveni asa numitul "Phosphate
Block". Aceasta problema este intalnita la initializarea acvariilor marine datorita
folosirii sarii de mare sintetice lipsita de fosfati. Restul micronutrientiilor se
gasesc in cantitati suficiente in apa potabila. Pe de alta parte, popularizatele
aparate de hiper filtrare a apei cum sunt: deionizatoarele, distilatoarele sau
aparatele de osmoza inversa, produc o apa care prin lipsa micronutrientiilor
contribuie la inhibarea dezvoltarii bacteriilor nitrificatoare.
Toate speciile de Nitrosomonas (nitrit sau nitrosobacterii) folosesc amoniacul ca
sursa pentru conversia in nitriti (NO2). Cateva tulpini de Nitrosomonas sunt
capabile sa utilizeze si ureea.
Toate speciile de Nitrobacter (nitratbacterii) folosesc nitriti (NO2) pentru
conversia in nitrati (NO3).
- Lumina
Aceste bacterii sunt fotosensibile, in special la spectrul albastru si ultraviolet,
atata timp cat plutesc libere in apa, dupa momentul colonizarii unei suprafete,
aceasta sensibilitate se diminueaza. Lumina obisnuita de acvariu nu are un efect
negativ considerabil.
- Cloramina si clorul
Atat clorul, cat si cloramina omoara bacteriile nitrificatoare (si nu numai).
Inainte de a intra in detalii trebuie stiut faptul ca se folosesc doua modalitati de
tratare a apei potabile care inplica clorul.
a) tratarea cu clor (Cl), caz in care apa pusa la "imbatranire" se elibereaza de
prezenta acestuia dupa cateva zile. Se recunoaste dupa mirosul si gustul specific
de "apa cu clor".
b) tratarea cu cloramina: monocloramina (NH2Cl) sau dicloramina (NHCl2)). In
aceasta situatie clorul este mult mai stabil si nu este eliberat din apa, fapt care a
dus la aparitia produselor acvaristice de neutralizare a apei tratate cu cloramina -
atentie, nu clor cum se mentioneaza pe prospecte -. Aceasta apa nu are un miros
specific, are un gust imbunatatit si prezinta o usoara nuanta verzuie.
Tiosulfatul de sodiu (Na2S2O3) este substanta care se gaseste in
neutralizatoarele de Cloramina. Acesta rupe legatura moleculara lasand liberi
ionii de clor (unul in cazul monocloraminei, respectiv doi in cazul dicloraminei).
Fiecare molecula de cloramina care este redusa va produce o molecula de
amoniac (NH3), caz in care proaspatul acvariu pregatit pentru ciclare pleaca din
start cu o concentratie marita de amoniac.
Lucrurile devin si mai complicate vara cind concentratia de clor sau cloramina
din apa este mai mare.
De remarcat este ca in Romania apa este tratata destul de haotic, dar de cele mai
multe ori doar cu clor, facand inutila si chiar daunatoare folosirea produselor de
declorinare, acestea, neavand suportul reactiv pentru care sunt gandite, produc
un dezechilibru si mai mare chiar in faza de initiere a ciclului biologic.

Bacteriile sulfat reducatoare

Acestea sunt larg raspandite in mediile acvatice si terestre anaerobe, pot
supravietui in medii oxigenate dar cu o crestere mul limitata, suporta variatii
mari de temperatura, salinitate si presiune. In activitătiile realizate de
microorganisme, procesul sulfato reducerii are rol deosebit, datorita
modificariilor profunde pe care le poate imprima biochimiei acvariului. Ca
rezultat al procesului se acumuleza in apropierea sedimentelor cantitati variabile
de hidrogen sulfurat, fenomenul este confirmat de inegrirea fragmentelor de
radacini moarte si care reprezintă sulfura de fier formata prin oxidarea
hidrogenului sulfurat degajat de sulfato reducatori. In asociatie cu bacterii
metanogene, bacteriile din genul Desulfovibrio pot produce acetat, cu rol de
precursor al metanului. Degajarea hidrogenului sulfurat ( detectabil prin mirosul
dezagreabil la schimbarea unui substrat vechi ) cauzează adesea schimbari
importante in raportul gazelor dizolvate la nivelul inferior al substratului ducand
la aparitia unor microorganisme strict adaptate la viata anaeroba printre care si
bacteriile metanogene.
CONCLUZII
E.... aici treburile sunt mai complicate, multitudinea aspectelor colaterale lasa
loc de premize diferite cu concluzii si abordari ale problematici creeri si
intretinerii acvariului diferite. Totusi, putem acoperi aspecte generale, astfel
trebuie intales ca natura este cel mai bun aliat al nostru la pornire unui acvariu,
este de preferat sa o lasam in pace fara a interveni cu produse acceleratoare sau
conditionante. Aceste produse prin “universalitatea” lor scapa din vedere tocmai
particularitatea fiecarui microsistem. Echilibrul biochimic al acvariului este
extrem de sensibil si direct proportional cu dimensiune lui, un acvariu mare
proceseeaza modificariile chimice mult mai liniar spre deosebire de un acvariu
mic. La acesta din urma interventiile externe ar trebui sa tinda spre zero (vezi
“Eco-sphera” celor de la Cornish Crispa Co.)
Azotul si fosforul nu sant dusmani din contra este nevoie de aceste elemente dar
intr-o forma si cantitate controlata.
Algele sunt necesre in perioada de inceput a acvariului, cind nu mai este nevoie
de ele se retrag si fac loc bacteriilor, o aparitie ulterioara are o singura cauza; -
acvaristul.
Ramane la latitudinea fiecaruia sa actioneze functie de situatia particulara in
care se gaseste. Succes.

_____________________________
BIBLIOGRAFIE
- Lector dr. Alexandra Simon-Gruita, Universitatea Bucuresti, Facultatea de
Biologie, Catedra de Genetica - Raport de Cercetare Grant 249/2003.
- Resources webpage, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Geologie si
Geofizica, Departamentul de Mineralogie - Sedimentogeneza biotica.
- Manifest Fritz Industries - Nitrifying Bacteria Facts.
A