http://www.mae.ro/index.php?

unde=doc&id=4995

 
România, un aliat activ în cadrul unei Alianţe active şi robuste

România a fost invitată să adere la Alianţa Nord-Atlantică la Summit-ul NATO de la Praga

din 2002. La acel moment, aliaţii au lansat invitaţii de aderare pentru 7 state – Bulgaria,
Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia.
La 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor
de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-
Atlantice.
Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia
arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO.
Pe baza unei propuneri legislative, începând cu anul 2005, "Ziua NATO în România" se celebrează în prima
duminică a lunii aprilie.

   Cronologia relaţiilor România – NATO

În perioada 2-4 aprilie 2008, România a găzduit Summit-ul NATO de la Bucureşti.

La Summit, cel mai mare eveniment de politică externă organizat de ţara noastră, au participat 26 de state membre,
23 de state partenere, înalţi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi ai statelor contributoare la operaţiunile
NATO în Afganistan, la nivel de preşedinte (23 de state), prim-ministru (22 de state), ministru al afacerilor externe (7
state), ministru al apărării (Kazahstan) şi director politic (Irlanda).

   Summit-ul NATO de la Bucureşti

Obiectivele României, ca stat membru al NATO, răspund intereselor naţionale ale ţării şi se pot defini astfel:
1. O Alianţă robustă şi relevantă, bazată pe un parteneriat transatlantic solid

 Sprijinim o Alianţă puternică şi capabilă să răspundă eficient noilor ameninţări la adresa securităţii. Un
parteneriat transatlantic dinamic şi robust reprezintă un factor crucial în articularea unor răspunsuri eficiente
la noile riscuri de securitate cu care se confruntă comunitatea democraţiilor transatlantice.

2. Îndeplinirea responsabilităţilor de membru NATO legate de participarea la operaţiunile şi misiunile Alianţei

 România contribuie la toate misiunile şi operaţiunile Alianţei, inclusiv la cele din afara spaţiului euro-atlantic.

 Participarea ţării noastre la operaţiunile şi misiunile NATO oferă o susţinere concretă a angajamentelor
politice asumate de România ca membru al Alianţei Nord-Atlantice, amplificându-i credibilitatea de aliat.
Misiuni şi operaţiuni NATO la care România participă:

 Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate (ISAF)

 Misiunea NATO de Pregătire – Irak (NTM-I) 
 Operaţiunea KFOR
 Operaţiunea Active Endeavour (OAE)

3. Promovarea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al reformelor şi cooperării regionale în

vecinătatea imediată a României (Balcanii şi regiunea Mării Negre)

 România consideră că frontiera comunităţii euro-atlantice, bazate pe democraţie, libertate şi securitate nu

trebuie să se oprească la frontiera estică a României.

 Considerăm că Europa nu poate fi completă fără integrarea Balcanilor în structurile europene şi euro-
atlantice. Prin sprjinirea fermă a acestei perspective şi a reformelor derulate de statele din regiune, vom
putea contribui la modelarea unui climat de stabilitate pe termen lung.
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4995

 România a sprijinit activ şi a salutat invitaţia adresată pentru integrarea Albaniei şi Croaţiei în NATO şi este
gata să împărtăşească propria expertiză pentru susţinerea reformelor interne şi pregătirilor acestor state
pentru aderarea la NATO.

 Integrarea Serbiei, a Muntenegrului şi a Bosniei-Herţegovina în Parteneriatul pentru Pace a reprezentat un

important pas înainte spre o nouă paradigmă a Balcanilor de Vest: stabilizare prin reconciliere, consolidare
democratică şi integrare în comunitatea euro-atlantică.

 La Summitul de la Bucureşti, aliaţii au reafirmat angajamentul faţă de regiunea de importanţă strategică a

Balcanilor, unde integrarea euro-atlantică, fundamentată pe valori democratice şi cooperare regională,
rămâne necesară pentru o pace şi stabilitate durabilă.

 La estul Alianţei, România a fost şi va continua să fie un avocat ferm şi activ al consolidării parteneriatului cu
Republica Moldova, în sprijinul evoluţiei democratice şi vocaţiei sale europene.

 Parte a Europei şi punte către Asia Centrală şi Afganistan, regiunea Mării Negre este importantă pentru
stabilitatea euro-atlantică. România va contribui la dezvoltarea modalităţilor prin care NATO poate susţine
eforturile statelor riverane de consolidare a securităţii regionale.

4. Dezvoltarea parteneriatelor NATO cu UE şi ONU 

 Parteneriatele NATO cu UE şi ONU asigură cooperarea în problemele de interes comun şi contribuie

semnificativ la contracararea ameninţărilor şi provocărilor la adresa securităţii internaţionale.

 România a sprijinit constant dezvoltarea dialogului şi cooperării NATO – UE în cât mai multe domenii de
interes comun, cu respectarea specificităţii şi autonomiei de decizie a fiecăreia dintre cele două organizaţii.

 Zona Balcanilor de vest reprezintă o zonă în care cooperarea dintre cele două organizaţii şi-a demonstrat
din plin utilitatea şi eficienţa. Experienţa dobândită prin cooperarea de până acum va trebui valorificată în
continuare. Cooperarea dintre NATO şi UE nu trebuie strict limitată la domeniul operaţional, cele două
organizaţii au mult mai multe preocupări şi interese comune. 

 La Summit-ul NATO de la Bucureşti, aliaţii au recunoscut valoarea pe care o aduce o apărare europeană
mai puternică şi mai capabilă şi au exprimat hotărârea de a îmbunătăţi parteneriatul strategic NATO-UE,
pentru o cooperare mai strânsă şi o eficienţă sporită.

 Relaţia Alianţei cu Organizaţia Naţiunilor Unite este una de o relevanţă deosebită. Naţiunile Unite se află în
centrul cadrului instituţional internaţional în care Alianţa operează, principiu înscris în tratatul fondator al
NATO. Rezoluţiile Consiliului de Securitate au oferit mandatul pentru operaţiunile NATO din Balcani şi
Afganistan, cât şi pentru misiunea din Irak. În ultima perioadă, cooperarea NATO-ONU s-a dezvoltat pe
toate planurile: operaţional, conceptual, politic şi instituţional.

 Susţinem continuarea cooperării dintre NATO şi ONU în domeniul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale
şi salutăm decizia liderilor reuninţi la Bucureşti de a reafirma încrederea în scopurile şi principiile Cartei
Naţiunilor Unite, inclusiv exercitarea dreptului inerent la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut
prin articolul 51 al Cartei Naţiunilor Unite, după cum este prevăzut în Tratatul de la Washington.

5. Susţinerea procesului de transformare a NATO 

 Vom continua să contribuim la procesul de transformare a NATO, menit să ofere Alianţei Nord-Atlantice
capacităţi flexibile, capabile să se desfăşoare rapid şi să răspundă noilor tipuri de ameninţări (terorism,
proliferarea armelor de distrugere în masă).

 Transformarea NATO este un proces continuu şi necesită o atenţie constantă şi susţinută. În acest sens, la
Summitul de la Bucureşti, aliaţii au decis susţinerea eforturilor miniştrilor apărării de supervizare a gestionării
aspectelor de apărare ale transformării Alianţei, pentru a asigura că NATO rămâne eficient şi eficace, în
special prin continuarea eforturilor în următoarele domenii: asigurarea forţelor şi capabilităţilor necesare
pentru operaţiunile Alianţei; dezvoltarea de noi capabilităţi care să răspundă noilor ameninţări; adaptarea
structurii de comandă a NATO, pentru o mai mare flexibilitate şi eficienţă a acesteia.
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4995

    Link-uri utile:

 NATO
 Ministerul Apărării Naţionale
 Delegaţia Permanentă a României la NATO
 Casa NATO
 EURISC
 IRSI
 Centrul de Studii George C. Marshall

ROMÂNIA SI INTEGRAREA ÎN N.A.T.O.

(partea întâi)
În momentele actuale intrarea României în N.A.T.O. nu se justificã numai prin
interese militare sau de securitate si apãrarea teritorialã ci reprezintã decizia
ireversibilã a Poporului Român de a se afilia la democratiile vestice. Deaceea acest
deziderat reprezintã o prioritate fundamentalã a politicii externe românesti. Pregãtirea
României pentru acest pas deosebit de important reprezintã un obiectiv major pentru
politica internã a Tãrii noastre. Este deosebit de important de subliniat faptul cã
integrarea României în N.A.T.O. încã din primul val al extinderii acestuia este
sustinutã de întraga societate Româneascã. Opinia publicã si toate partidele politice
existente se pronuntã pentru mãsuri urgente adoptate de Guvern în vederea realizãrii
acestui obiectiv.

Ce ar reprezenta intrarea României în N.A.T.O. pentru N.A.T.O.?

*România prin facilitãtile pe care le oferã ar reprezenta o importantã piesã de
arhitecturã a securitãtii Europene si Trans-Atlantice. Adeziunea României la
N.A.T.O., împreunã cu Polonia, vor asigura extinderea Aliantei pe directia nord-sud,
având o însemnãtate deosebitã în consolidarea unui stat Ukranian independent.
România, Ungaria si Slovenia pot asigura extinderea pe directia est-vest si o
consolidare a flancului sudic al Aliantei ducând la asigurarea stabilitãtii în Balcani. În
aceastã pozitie România doreste sã joace un rol activ si sã reprezinte un factor de
stabilitate. Flancul stâng poate si ar trebui consolidat având în vedere instabilitatea
politicã din zona Caucazilor, Asia Centralã, Orientul Mijlociu, zona Golfului si Africa
de nord, posibilele conflicte în problema Kurdzilor, situatia din ex-Iugoslavia.
Proliferarea traficului de armament, existenta fundamentalismului Islamic,
criminalitatea si traficul de droguri sunt generate de aceeasi zonã. Asezarea Romãniei
la intersectia axelor geografice de interes strategic reprezintã o legãturã coerentã a
sistemului de securitate regional asigurând o excelentã capacitate de comunicare între
flancurile Aliantei.
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4995

*România poate reprezenta pe termen mediu si lung un element European si Regional

strategic având în vedere resursele energetice de care dispune. Oferã cele mai bune cãi
de tranzit ale petrolului si gazelor naturale de la Marea Carspicã cãtre Europa de vest
(prin Marea Neagrã si Dunãre). Deasemenea dispune de importante capacitãti de
prelucrare a petrolului. Folosind Centrala Nuclear-Electricã de la Cernavodã
(construitã la nivelul de securitate al standardelor vest europene) la întreaga
capacitate, România va deveni exportator de energie în zonã (Bulgaria, Ukrania,
Moldova si Turcia) contribuind si la securitatea mediului.

Capacitatea României de intrare în N.A.T.O.

*Alegerile democratice din noiembrie si participarea minoritãtilor la actul guvernãrii,
confirmã încã o datã dorinta ireversibilã a societãtii Românesti de integrare în spatiul
democratic Euro-Atlantic. România reprezintã la ora actualã un factor important de
securitate în regiune datorat stabilitãtii politicii interne bazatã pe o largã coalitie
guvernamentalã si pe o opozitie constructivã, participarea minoritãtilor nationale la
actul guvernãrii, un sistem institutional si legal care oferã un climat propice
dezvoltãrii societãtii românesti.
*Performantele si inter-operativitatea armatei este recunoscutã de cãtre membrii
Aliantei. Remarcabila participare a României la actiunile de mentinerea pãcii precum
si experienta acumulatã în cadrul acestor actiuni (Bosnia, Golf, Angola) au o
importantã însemnatã. Putin timp în urmã Romãnia a trimis trupe de mentinerea a
pãcii în Albania si de asigurare a livrãrilor de ajutoare umanitare cãtre aceastã tarã.
Costul Misiunii Române pentru Albania, suportat de Guvernul României, este de 90
miliarde lei pentru un termen de sase luni. Trebuie mentionatã atitudinea Vesticã a
ofiterilor români si faptul cã în ultimii 30 de ani nici unul din ofiterii Armatei Române
nu au studiat la Moscova. România este una din cele 17 tãri ale lumii care produce
avioane si printre primele 7 producãtoare de elicoptere sub licentã Britanicã, Francezã
si Americanã, producând în acelasi timp armament vestic modern. Industria
Româneascã nu este dependentã de tehnologia rusã.
*Costurile de integrare a României în N.A.T.O. vor fi mult mai reduse comparativ cu
integrarea unor tãri ca Polonia si Ungaria al cãrui teritoriu este aproape la jumãtate iar
cheltuielile de integrare sunt aproximativ duble. RAND Corporation estimeazã un cost
de 10 miliarde dolari pentru integrarea României în N.A.T.O.. Trebuie mentionat
faptul cã acest cost este asumat de cãtre Guvernul României. Este foarte important ca
stabilitatea si dezvoltarea economicã sã devinã o prioritate a Guvernului.
Toti acesti factori reprezintã motive deosebit de importante pentru integrarea
României în N.A.T.O. în prinul val, situatie pentru care România nu aceeptã
alternativã.

Gabriel LINTÃ
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4995

ROMÂNIA SI INTEGRAREA ÎN N.A.T.O.

(partea a doua)
Costurile politice ale neadmiterii Romãniei în
NATO
O lãrgire selectivã prin includerea doar unora din statele Central Europene si
neincluderea României va duce la câteva consecinte negative nu numai pentru tara
noastrã, dar va afecta si stabilitatea securitãtii europene. Voi enumera câteva din
aceste efecte negative.

Ruperea coerentei în spatiul Europei Centrale

Din punct de vedere al securitãtii Europa Centralã reprezintã un spatiu coerent. Istoria
a demonstrat, special cel de-al doilea rãzboi mondial urmat de rãzboiul rece, cã ori de
câte ori coerenta securitãtii acestei zone a fost afectatã semintele unui viitor conflict
au fost sãdite. Nu din întâmplare fragmentarea Europei Centrale a dus la tensiuni
majore si conflicte în Europa. Azi, existã o oportunitate istoricã unicã de a mentine si
consolida securitatea în aceastã zonã prin includerea în NATO a tãrilor care fac parte
din ea. Neadmitând acest grup relativ mare de tãri din care face parte si România va
distruge unitatea acestei sfere de securitate si va genera efecte dureroase în capacitatea
de apãrare a României în primul rând dar si pentru Aliantã. Flancul sudic va fi mult
mai expus iar granita de apãrat mult mai mare. Acordarea unui tratament diferit tãrilor
Central Europene în procesul de integrare va afecta balanta strategicã a zonei cu
efecte majore în securitatea regionalã si sub-regionalã.

Relatiile Româno-Ungare
În contextul arãtat mai sus, relatiile dintre România si Ungaria au o relevantã
deosebitã deoarece în decursul istoriei relatiile dintre aceste tãri au fost deosebit de
complexe. NATO tine cont, poate decisiv, de stabilitatea relatiilor Româno-Ungare.
Azi cele douã tãri pot deveni pilonul stabilitãtii în Europa Centralã. Este o realitate cã
aspiratia comunã de a se alãtura la NATO si activitãtile de cooperare în cadrul
Parteneriatului pentru Pace au dus la întãrirea încrederii reciproce si la semnarea
Tratatului de Bazã bilateral. În perspectivã este deosebit de important ca cele douã tãri
sã se bucure de staturi similare în legãturile lor cu intitutiile Europene si Euro-
Atlantice. Fãrã îndoialã cã dacã doar una din tãri îsi va vedea aspiratiile înplinite,
cealaltã se va simti frustratã existând posibilitatea aparitiei unor efecte negative pe
scena politicii interne. Dacã acest lucru se va întâmpla procesul de apropriere si de
construire a parteneriatului între România si Ungaria poate sã încetineze sau chiar sã
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4995

fie compromis. Impactul asupra liderilor politici care au realizat aproprierea relatiilor
româno-ungare poate fi foarte serios, chiar devastator. Va fi pregãtit terenul acelor
politicieni nationalisti si extremisti care s-au opus dezvoltãrii normale a relatiilor de
parteneriat dintre cele douã tãri si va apare riscul slãbirii stabilitãtii interne. Istoria a
demonstrat cã atunci când România si Ungaria au fost incluse în acelasi sistem de
securitate, relatiile, de cele mai multe ori nesigure, au fost cel putin non-conflictuale.
Când nu a fost cazul acesta relatiile au fost tnsionate. În noul contex democratic de azi
aderarea simultanã la NATO va continua dezvoltarea pozitivã a relatiilor Româno-
Ungare. Din aceastã perspectvã, un tratament diferentiat în ceeace priveste admiterea
în NATO ale celor douã tãri va fi contrar scopurilor de lãrgire a Aliantei care prevede
întãrirea democratiei, securitãtii si stabilitãtii Europei Centrale.

Triunghiul România-Polonia-Ucraina
România, Polonia si Ucraina, sunt cele trei mari tãri din zonã, având un rol cheie în
securitate si stabilitatea Europei Centrale si de Est. Schema unei cooperãri trilaterare
va fi beneficã întregii regiuni, inclusiv o relatie mai constructivã între Federatia Rusã
si celelalte state ex-Soviatice. Admitând Polonia sau România va afecta construirea
acestui parteneriat. Tara lãsatã pe dinafarã va avea posibilitãti mai reduse de a se
implica în schemã. În acelasi timp cea care va fi admisã va avea de suportat un cost de
integrare mult mai mare.

Renationalizarea strategiei de apãrare

Luând în calcul pozitia României în cadrul fostului Tratat de la Varsovia, politica sa
de apãrare a fost în special nationalã, în sensul cã s-a accentuat auto-apãrarea bazatã
pe forte proprii. Dupã revolutia din 1989, si în special dupã 1995, când reforma
armatei a demarat, o schimbare în mentalitatea politicã, socialã si economicã a
schimbat situatia tãrii. Acest fapt duce la o de-nationalizare a politicii de apãrare în
favoarea unei strategii de apãrare de cooperare centratã în aderarea la structurile
NATO. România a jucat un rol important în cadrul Consiliului de securitate ale ONU
adoptând rezolutiiile acestuia si anume embargourile impuse Irakului si Iugoslaviei în
urma cãrora România a pierdut aproximativ 13 miliarde $ În ciuda mult discutatului
Act Ribbentrop-Molotov care a hotãrât ruperea Basarabiei si Bucuvinei de Nord de
trupul tãrii si atasarea lor la fosta Uniune Sovieticã nici unul din partidele politice
responsabile nu au cerut reanalizarea acestei hotãrâri. România doreste sã contribuie
la pãstrarea pãcii si stabilitãtii în zonã. Cu toate aceste antecedente care au promovat o
politicã de apãrare de cooperare, dialog si integrare neadmiterea în NATO vor forta
România spre o strategie de apãrare mai degrabã nationalã decât una de cooperare.
Ceeace va duce la directionarea unor importante fonduri cãtre dezvoltarea Fortelor
Armate si nu cãtre dezvolterea puntelor slabe si a dezvoltarea societãtii românesti
ceeace va duce în timp la o mãrire a gradului de sãrãcie cu repercursiuni asupra
stabilitãtii tãrii si a regiunii.
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4995

Discriminare împotriva României

Dacã unele tãri din Europa Centralã vor fi admise iar România va fi lãsatã pe dinafarã
acest fapt va fi o descriminare pentru tara noastrã, pentru politicieni si pentru
populatie. Este adevãrat cã unele tãri Central Europene au demarat pe calea
democratiei si a economiei de piatã ceva mai devreme dar ceeace conteazã sunt
performantele actuale si cele pe termen lung. Romãnia si-a îndeplinit promisiunile si
obligatiile asumate tot ceeace doreaste este sã se gãseascã la acelasi nivel cu statele
europene dezvoltate. Separând România de grupul tãrilor care fac parte din NATO si
de strategia zonei din care normal face parte si cu care împarte aceleasi îngrijorãri
strategice este fãrã îndoialã o descriminare. În final, NATO reprezintã o chestiune de
securitate nationalã pentru România si un mare câstig strategic pentru Aliantã.

Frustrarea populatiei
Este un fapt dovedit cã la nivelul populatiei României integrarea în NATO si
deasemenea în Uniunea Europeanã si Vest Europeanã reprezintã o aspiratie cãtre
democratiile dezvoltate ale lumii. Acest deziderat a jucat un rol important în aducerea
în fruntea tãrii, în urma alegerilor libere din noiembrie, a unor partide reformatoare si
izolarea partidelor extremiste si natinoliste de pe scena politicã a tãrii. Populatia a
acceptat un mare sacrificiu pentru a creea în România o economie de piatã
democraticã. Populatia si oamenii politici doresc integrarea în NATO nu numai ca o
garantie a securitãtii ci si pentru a face economia româneascã mai atractuvã pentru
atragerea de capital strãin. Neadmiterea României în primul val va fi greu de înteles
de cãtre plãtitorii de taxe care întâmplãtor sunt si cei care voteazã iar partdele aflate la
putere acum pot fi serios afectate, dând posibilitatea radicalilor nationalisti sã câstige
teren cu consecinte dezastruoase în politica româneascã. Aceasta va duce la
instabilitate si incertitudine. O asemenea atitudine va descuraja investitorii strãini sã
investeascã, în aceste momente când România are cel mai mult nevoie de ei pentru a
realiza reforma ecomomicã. Acestia vor prefera tãri mai "sigure" considerând, gresit
sau corect, cã din moment ce România nu a fost admisã în primul val aceasta are
probleme de securitate

Pericolul "zonei gri"

O admitere selectivã a tãrilor Central Europene va re-deschide ideea de Europã bi-
polarã si împãrtitã în sfere de influentã politicã. Se va considera cã doar cei care
apartin de NATO fac parte din democratiile vestice în timp ce celelalte state fac parte
din asa numita "Zonã gri" unde alte influente pot fi exercitate si care pot duce la
ceeace a fost Europa pe durata Rãzboiului Rece, cu singura diferentã cã divizarea si
granitele sunt mai la est. Dacã o lãrgire selectivã va avea loc datoritã opunerii Rusiei,
se poate interpreta cã NATO consimnte la hegemonia Rusiei asupra Europei Centrale.
Este greu de fãcut speculatii pe aceastã temã si impactul ei asupra politicii interne
românesti.
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4995

Gabriel LINTÃ

Cronologia relatiilor Romania–NATO

Iulie 1990 – Primul-ministru Petre Roman a adresat, in scris, Secretarului General al NATO, Manfred
Wörner, invitatia de a vizita Romania, cu propunerea de acreditare a unui ambasador roman la NATO;
Octombrie 1990 – Ambasadorul roman in Belgia a fost autorizat sa initieze relatii diplomatice cu NATO;
Octombrie 1990 - Primul-ministru roman s-a intilnit la Bruxelles cu Secretarul General al NATO;
Iulie 1991 - Secretarul general al NATO, Manfred Wörner, a vizitat Romania;
Octombrie 1991 - Presedintele Ion Iliescu i-a transmis secretarului general NATO un mesaj in care se
afirma disponibilitatea Romaniei de a se angaja intr-o cooperare strinsa cu NATO;
Decembrie 1991 - Ministrul roman al Afacerilor Externe a participat la prima intilnire a Consiliului de
Cooperare Nord-Atlantic;
Februarie 1992 - Secretarul general al NATO a inaugurat, in Romania, Centrul euro-atlantic;
Februarie 1993 - Presedintele Ion Iliescu a vizitat Cartierul General al NATO;
Octombrie 1993 - Adjunctul secretarului apararii al SUA a prezentat propunerea americana de stabilire a
unui Parteneriat pentru Pace;
Ianuarie 1994 - Romania a devenit prima tara post-comunista care s-a alaturat programului
Parteneriatului pentru Pace;
Iunie 1996 - Parlamentul roman a adresat un apel parlamentelor statelor membre NATO, in care solicita
sprijin pentru aspiratiile Romaniei de a deveni membru al Aliantei;
Februarie 1997 - Presedintele Emil Constantinescu s-a intilnit la Bruxelles cu membrii Consiliului Nord-
Atlantic si cu secretarul general al NATO, Javier Solana;
Aprilie 1997 - Parlamentul roman a adoptat, in unanimitate, un mesaj adresat celor 16 membri NATO,
solicitind sprijin pentru o decizie favorabila Romaniei, cu prilejul summit-ului de la Madrid;
Iulie 1997 - la summit-ul NATO de la Madrid, Republica Ceha, Ungaria si Polonia au primit invitatia de a
se alatura Aliantei;
Octombrie 1998 - Parlamentul roman a aprobat cererea NATO ca avioanele Aliantei sa poata utiliza
spatiul aerian al tarii pentru posibile operatiuni militare impotriva Iugoslaviei;
Martie 1999 - Ca urmare a unei solicitari NATO, Romania a inchis trei - pina la sfirsitul Timisoara, Arad,
Caransebes aeroporturi in vestul tarii - operatiunilor Aliantei impotriva Iugoslaviei;
18 aprilie 1999 - NATO a solicitat Romaniei deschiderea spatiului aerian pentru avioanele aliate;
20 aprilie 1999 - Consiliul Suprem de Aparare al tarii (CSAT) si Guvernul Romaniei au dat curs acestei
solicitari;
22 aprilie 1999 - Parlamentul a autorizat avioanele NATO sa utilizeze spatiul aerian romanesc in timpul
operatiunilor din Iugoslavia;
23 - 25 aprilie 1999 - Summit-ul NATO de la Washington; NATO a prezentat Membership Action Plan
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4995

(MAP) care a pus bazele unui mecanism de pregatire si evaluare individuala a tarilor candidate;
17 iunie 1999 - Parlamentul roman a aprobat cererea presedintelui Emil Constantinescu de a permite
tranzitul spre Iugoslavia, via Romania, al contingentelor cehe si poloneze din cadrul trupelor
internationale de mentinere a pacii pentru Kosovo (KFOR);
Februarie 2000 – Secretarul general al NATO, George Robertson, a efectuat o vizita la Bucuresti;
Septembrie 2001- Parlamentul a decis participarea Romaniei, ca aliat de facto al NATO, la lupta
impotriva terorismului; Romania asigura astfel acces la spatiul sau aerian, aeroporturi, facilitati terestre
si maritime;
Martie 2002 - ia Bucuresti s-a desfasurat summit-ul "Primavara noilor aliati";
Aprilie 2002 - intilnire intre presedintele Ion Iliescu si secretatul general NATO, lordul George Robertson,
la Bruxelles;
Romania a fost21 noiembrie 2002 - Summit-ul NATO de la Praga - invitata sa inceapa convorbirile de
aderare;
13 decembrie 2002 - la Bruxelles, s-a desfasurat prima runda a convorbirilor de aderare a Romaniei la
NATO;
9 ianuarie 2003 – a doua runda a convorbirilor de aderare a Romaniei la NATO;
27 - 29 ianuarie 2003 - vizita a echipepre de experti NATO in probleme de aparare, securitate si
economice;
18 februarie 2003 - la Bruxelles, a fost luat in discutie calendarul Romaniei pentru finalizarea reformelor;

21 martie 2003 - Ministrul roman al Afacerilor Externe a trimis secretarului general NATO calendarul
Romaniei de finalizare a reformelor;
26 martie 2003 - Ministrul Afacerilor Externe a participat, la Bruxelles, la Ceremonia de semnare a
protocoalelor de aderare;
4-5 aprilie 2003 - A avut loc, la Snagov, reuniunea informala a primilor ministri din cele sapte state
invitate sa adere la NATO