1. Introducere. Rolul designului poligrafic în societate.

1.1 Introducere în design

Pentru început să definim noțiunea de design; 1.domeniu multidisciplinar interesat

de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.)
care contribuie la aspectul produselor de mare serie; 2.aspect exterior, fel în care se
prezintă un lucru(din punct de vedere estetic).

Termenul de "design" a apărut in 1851, in legătura cu complicatele realităţi ale

producţiei industriale. Este o concepţie şi o metodă de creaţie care urmăreşte să asigure
fiecărui produs un înalt randament funcţional. În toate epocile de înflorire umană a
existat o corelare între posibilităţile materiale, nivelul tehnologic, relaţiile economice
interne şi externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic şi capacitatea de
creaţie. Mai mult tehnologul şi artistul se confundau într-o singura persoana. Se
disting, obişnuit două mari modalităţi de a concepe frumuseţea formelor utilitare,
obţinute, cel mai adesea, în serie prin procedee industriale. Prima modalitate presupune
folosirea efectelor de ornament şi decoraţiune. A doua modalitate presupune proiectarea
şi materializarea proiectului astfel încît produsul obţinut să încînte privirea, excluzîndu-se
adaosul de elemente „gratuite”, neimpuse de funcţiunile sau destinaţia acestuia.

Unul din primele studii sistematice, clare şi documentate care ne arată că ne aflăm în
faţa unui fenomen de civilizaţie, cînd domină convingerea că frumuseţea lucrului
trebuitor fabricat poate fi asigurată exclusiv prin decoraţiuni şi ornamente, a fost cel
publicat în 1934 de către Herbert Read – Art and Industry. Se foloseşte acum peste tot
cuvîntul englez design, pentru a denumi realitatea obiectelor funcţionale fabricate,
capabile să încînte privirea, fără a recurge la efectele
ornamentului şi decoraţiunii. La început, a existat în italiană cuvîntul disegnare, ce
însemna a trasa, a ordona, a indica. E greu de spus cum s-a desfăşurat exact procesul de
contaminare, dar în franceză există dessin, însemnînd desen şi dessein, însemnînd plan,
scop. Se pare că, din franceza veche, descendenţii lui designation au pătruns în engleză,
unde întîlnim, deja în secolul XV, cuvîntul design. Dicţionarele recunosc pentru
design următoarele accepţiuni: „plan mental”, „schemă de abordare a unui lucru”,
„intenţie”, „idee generală”, „compoziţie”, „invenţie”, „proiectare”. Astfel, design
rămîne un termen imprecis, anevoie utilizabil ca instrument de lucru pentru investigaţiile
teoretice.

Astfel, Anthony Bertram, autorul unei cărţi intitulate Design, apărută în 1938, spune:
„În jurul anului 1588, cuvîntul design avea înţelesul de ţel, scop, intenţie; către 1657 el
mai are în plus şi înţelesul de lucru reuşit către care se tinde. În 1938 el ne apare
consacrat cu înţelesul compozit de ţel, plus lucru reuşit spre care se tinde. Astfel, el
desemnează de fapt un proces ce marchează parcurgerea drumului de la concepţie,
prin proiectare şi producere, pînă la obiectul finit. Prin design, în acest caz, nu vom mai
înţelege un desen făcut în biroul său de către proiectant, ci mai curînd lucru însuşi, care
odată realizat presupune o anumită idee ce a stat la baza realizării respectivului lucru, ca
şi procesul obţinerii lui ca obiect”. J. Christopher Jones, într-o carte apărută în 1970, sub
titlul Design Methods, caută să precizeze domeniul design-lui şi sub alte aspecte decît
cele privind intenţia, concepţia, proiectarea, iar apoi realizarea unui obiect funcţional
concret, capabil să fie apreciat, acum, ca frumos. După cel de-al doilea război mondial,
cuvîntul „design” a pătruns în numeroase limbi pentru a desemna procesul complex de
concepere, proiectare şi realizare cu mijloace industriale a formelor funcţionale şi

Coala

Mod Coala Nr.document Semnătura Data

frumoase totodată. Cum termenul „design”, astfel utilizat, priveşte atît creaţia de
unicate, cît şi producţia în serie, se întrebuinţează expresia industrial design. David Pye,
el însuşi designer, autor a unei foarte interesante lucrări – The nature of design -, e de
părere că formele din sistemul design-ului se caracterizează prin respectarea anumitor
condiţii, la care nu trebuie să ne supună cele din sistemul artei, ori din alte sisteme ale
esteticului. Obiectul utilitar, reuşind să încînte privirea prin decoraţiunile şi ornamentele
ce au fost aplicate, poate „răspîndi”, deci, arta. Ceea ce trebuie reţinut, totuşi este
convingerea că prin intermediul obiectului utilitar şi frumos totodată se poate acţiona
pentru un plus de confort şi bucurie în viaţa oamenilor. Multă vreme, preocuparea ca
produsul utilitar să aibă un aspect cît mai plăcut şi interesant indiferent de parametrii
funcţionali la care se prezenta, a tiranizat producţia industrială. Sunt celebre
slobâganele de tipul celor lansate de către stilistul francez, Raymond Loewy: La laideur
se vend mal sau sloganul Good design, good business. Din preocupare cu sensuri
eminamente pozitive, design-ul a fosr convertit uneori în încercare de mistificare a
produsului pentru care frumuseţea era chemată să ascundă grave carenţe funcţionale.

Designerul trebuie să işi reamintească rolul fundamental al designului : acela de a

creea pentru om. Şi de aceea trebuie ca designerul împreună cu producătorul să îşi
asume responsabilitatea faţă de ceea ce crează şi produc. Designul va salva lumea? Da,
acesta este raspunsul tuturor oamenilor de arta. Designul este singurul domeniu care
poate crea frumusul integru, care ii reda omului lumea in tendinte feierice...

1.2 Dezvoltarea designului in secolul XX

Sunt recunoscute următoarele grupuri mari de premise ce au determinat apariţia

designului:

1. Premise de ordin economic general:

• evoluţia în timp a producţiei industriale, determinată de apariţia şi dezvoltarea

întreprinderilor producătoare şi a surselor de energie, până la satisfacerea virtuală a
necesităţilor existente pe o arie socială determinată. Cu sute de ani în urmă, obiectele
funcţionale erau obţinute prin prelucrarea unui anumit material, folosindu-se cu
precădere forţa omului sau a unor animale domestice.

În condiţiile activităţii industriale, prototipul este stadiul iniţial de concepţie, iar

execuţia este mai departe produsul activităţii mecanice, coordonate de om, obiectul
propus spre realizare presupunând o existenţă de serie, multiplă. Desigur, virtuţile
estetice ale produsului nu pot fi concepute arbitrar, ele fiind subordonate aspectelor
tehnico- funcţionale şi destinaţiei.

2. Premise determinate de factorii ce au contribuit în ultimul secol şi jumătate la

diversificarea extraordinară a gamei produselor, la succesiunea rapidă a seriilor de
forme, la reducerea preţului de cost pentru obiectele prioritar necesare, la o anumită
ameliorare a confortului oamenilor :

• combustibilii superiori derivaţi ai petrolului şi energia electrică. Prin

utilizarea acestora devin posibile noi tipuri de maşini, având la bază motoarele cu ardere
internă și motoarele electrice.

• problema aprovizionării întreprinderilor cu materii

Coala

Mod Coala Nr.document Semnătura Data

 prime. Prin perfecţionarea tehnologiilor de extracţie, prin descoperirea noilor
zăcăminte de minereuri, prin extinderea şi modernizarea transporturilor, acestea pot fi
procurate mai uşor.

• apariţia şi utilizarea în producţia industrială a unor noi materiale;

• invenţii şi inovaţii tehnice ce-şi găsesc imediataplicabilitatea;

• extinderea reţelei de energie electrică, apă, canalizare, introducerea “încălzirii

centrale“ a imobilelor etc.

3. Premise de ordin social şi cultural :

• evoluţia gândirii filosofice europene din secolele de după Renaştere, gândire ce a

insistat, mai mult decât se insistase în trecut, şi asupra ideii că arta constituie un
element formativ sau educaţional de neînlocuit ;

• dorinţa de a favoriza accesul tuturor oamenilor la creaţiile artei, având în vedere

că prin intermediul artei pot fi cel mai bine cultivate aspiraţiile, năzuinţele şi
idealurile fiecărui om.

1.3 Designul poligrafic-debutul proiectului

Dificultatile care intervin in utilizarea cuvintului "design", sunt mult prea complexe
pentru a putea fi ignorate. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cuvintul "design"
a patruns in numeroase limbi pentru a desemna procesul complex de concepere,
proiectare si realizare cu mijloace industriale a formelor functionale si frumoase
totodata, potrivit exigentelor timpului de fata. Designul poligrafic se refera numai la
produsele fabricate de industrie, in timp ce designul constituie prin metodele noi de
cercetare si proiectare un mod de gindire pentru rezolvarea proiectelor de complexitate
deosebita cit si a unor proiecte simple dar cu multiple implicatii psihosociale,
ergonomice tehnologice ecologice, a caror rezolvare judicioasa, pe baza metodelor
noi aplicate in design, conduc la modificarea calitatii vietii. Designul poligrafic nu este
o infrumusetare a obiectului, in sensul adaugarii unor detalii ornamentale, este o
functionalitate a esteticului, si o forma de mecanism tehnologic care prin frumos,
armonie si echilibru ridica nivelul de civilizatie. Omul contemporan tinde sa aprecize
calitatea produselor din ce in ce mai amplu in functie de posibilitatile acestora de a
satisface intr-o imbinare complexa, nevoile materiale cu cerintele de ordin estetic.
Proiectarea estetica a produselor poligrafice, asistata de calculator, prin folosirea
sistemelor expert, prin vizualizarea produsului in relief, prin stocarea unei
cantitati imense de cunostinte in domeniul esteticii industriale, permit cu o rapiditate
fantastica, evaluarea calitatii estetice a viitoarelor produse, cit si crearea de noi produse
cu o reala valoare estetica. Activitatea in design isi atinge scopul daca obictele realizate
declanseaza placerea estetica, lucru ce este posibil prin alegerea optimala a solutiilor
structurale, functionale simbolice si de mediu. Estetica poligrafica implica cinste si
sinceritate in alegerea materiilor si materialelor folosite. O realizare poligrafica frumoasa
nu trebuie sa contina elemente de minciuna, de inselatorie. Arta poligrafica implica o
integrare a gindirii artistice in structura obiectului considerat.
Designul poligrafic s-a impus ca o disciplina de sinteza cuprinzind si domenii de
planificare, publicitate, productii periodice,neperiodice. In aceste conditii apare necesara
formarea echipei de design: arhitect, proiectant, artist plastic... .Urmarind ideea
standartizarii si rationalizarii muncii a tehnologilor si in general a productiei poligrafice,
designul poligrafic s-a adaptat, participind in mare masura la ridicarea standartului de
viata si civilizatie a epocii. Prin design se realizeaza sinteza intre activitatile publicitare,

Coala

Mod Coala Nr.document Semnătura Data

de informare si mediu.
Un obiect nu exista prin functia sa, ci prin esenta sa, cerinta de baza a omului pe
care functia sa o satisface. Ceea ce doreste omul, trebuie satisfacut inaintea
functiei, numai asa se creeaza un produs.
In intreg acest proces de design se pot distinge trei faze:
1. Faza de cercetare a procesului de design - determina functiile care pot indeplini
cerinta si foloseste ca punct si directie, de pornire in design.
2. Faza de dezvoltare a procesului design - determina aspectul creator, in care,
posibile solutii sunt evaluate, functiile sunt definite, realizindu-se coordonarea intre
functie si forma.
3. Studiul de finalizare a procesului de design, dezvolta prezentarea limbajului de
obiect al produsului final.

Coala

Mod Coala Nr.document Semnătura Data