Coreea de Nord

1. Elemente de ordin istoric

Primul stat coreean a fost înfiinţat încă din timpuri străvechi, teritoriul Nordic al Coreei
fiind cucerit de Imperiul Chinez al dinastiei Han de Vest. Pe teritoriul actual al Coreei erau
constituite încă din secolul I înainte de Cristos trei regate independente.
În secolul X se produce prima unificare a Coreei, sub denumirea de Coryo de unde
provine şi actual denumire a acestui stat.
Dealungul timpului teritoriului peninsulei Coreea a fost o dispută între China şi Japonia,
iar în secolul XIX Coreea intră sub influenţa japoneză în urma tratatului încheiat la Shimonoseki
în anul 1895, ulterior fiind anexată Japoniei în anul 1910. În urma conflictelor disputate între
Japonia şi U.R.S.S. în cadrul celui de al Doilea Război Mondial nordul Coreei va intra sub
influenţa sovietică în timp ce în sudul Coreei se vor instala trupele americane.
În anul 1948 se vor constitui cele două state actuale ale peninsulei coreene si anume
Coreea de Nord (Republica Populară Democrată Coreeană) şi Coreea de Sud (Republica
Coreea).
Repblica Populară Democrată Coreeană va adopta în acelaşi an 1948 şi prima sa
constituţie la data de 9 septembrie 1948 sub conducerea lui Kim Ir Sen, care va promova şi
curentul ideologic “Chuch’e” care exprimă independenţa totală a poporului nord coreean în
diferite domenii cum este cel politic sau cel ideologic.
În perioada anilor 50 în urma întelegeri făcute cu poporul rus, Coreea de Nord va încerca
sa ocuparea Coreei de Sud lucru care se va produce petru scurt timp pentru ca intervenţia
trupelor americane să schimbe parcursul conflictului în favoarea sudului, conflcitul încheindu-se
în final cu un armistiţiu la Panmunjon care va pune capăt acestui conflict.
La 8 iulie 1974 are loc moartea marelui conducător nord coreean Kim Ir Sem care va fi
succedat de fiul său Kim Jong Il, în fruntea armatei şi a partidului.
În anul 2000 are loc o întâlnire a liderilor Coreei de Nord şi Coreei de Sud la Phenian în
care se semnează un accord pentru reducerea tensiunilor existente între aceste două state şi
pentru a realize o colaborare din punct de vedere economic şi pentru o întregire a familiilor din
cele două popoare.

2. Dezvoltarea constituţională

La 1 februarie 1947 au loc primele alegeri pentru Adunarea Populară Nord Coreeană, al
cărui organ executiv este reprezentat de Comitetul Central al Poporului.
În perioada 1947-1948 se pregăteşte un proiect de constituţie, proiect finalizat cu
aprobarea la data de 9 iunie 1948 şi care este ratificat de Adunarea Populară Supremă aleasă la
data de 25 aufust 1948.
În anul 1962 se produc unele schimburi în sistemul electoral prin instituirea principiului
“un om – un vot”. În urma modificărilor din constituţie din anul 1962, Cabinetul de miniştri a
primit dreptul de a anula ordonanţele şi regulamentele care erau emise de de diverse ministere.
În 1963 este aprobată legea cetăţeniei care condiţiona aprobarea schimburilor în statutul
cetăţeniei de Adunarea Supremă a Poporului, formulând totodată norme special pentu cetăţeni
coreeni care erau rezidenţi în alte state.
 În 1972 este elaborate un nou proiect de Constituţie pregătit de către o comisie specială,
coordonată de către preşedintele Kim Ir Sen, care este ratificată de Comitetul Central al Frontului
Democratic pentru Unificarea Ţării, care este ratificat fără modificări de Adunarea Supremă a
Poporului aleasă la 17 decemrie 1972.

3. Organizarea Constituţională

Constituţia Republicii Democrate Populare Nord Coreene din anul 1972 cuprinde 149 de
articole care sunt grupate în 11 capitole.
Primul capitol al constituţie statuează fatul că R.D.P. Nord Coreeană este un stat socialist
independent, care reprezintă „interesele întregului popor coreean”, ea este : o putere de stat
revoluţionară car moşteneşte tradiţiile luptei de eliberare anti-imperialiste. Suveranitatea ţării
rezidă în puterea clasei muncitoare, organele statului îşi desfăşoară activitatea având la bază
pricipiul centralismului democratic. Se statuează şi faptul că R.D.P. Nord Coreeană protejează
drepturile democratice ale populaţiei coreene, sprijinind lupta pentru unificarea ţării.
Dreptul în R.D.P Nord Coreeană este cel care reflectă voinţa şi interesele muncitorilor, a
ţăranilor şi a poporului muncitor, fiind respectate toate organele statului, întreprinderile şi
organizaţiile sociale, coopetariste şi cetăţeneşti.
Capitolul consacrat economiei afirmă proprietatea statului asupra mijloacelor de
producţie şi recumoaşterea proprietăţi cooperativelor precum şi a proprietăţii personale.
Capitolul III este cel dedicat culturi si afirmă grija statului asupra ridicării nivelului
cultural al populaţiei şi educaţia şcolară, dezvoltarea literaturii şi apărarea limbii coreene,
promovarea culturi socialiste naţionale.
Referitor la drepturile cetăţenilor capitolul IV al constituţiei precizează faptul că în
R.D.P. Coreeană drepturile şi îndatoririle cetăţenilor sunt întemeiate pe principiul colectivist
„unul pentru toţi şi toţi pentru unul”. Dreptul de vot aparţine cetăţenilor care au împlinit vârsta de
17 ani, fără nici o deosebire.
Alte drepturi şi libertăţi care sunt recunoscute de contituţie sunt şi cele referitoare la
libertatea cuvântului, asocierii, demonstraţiilor, libertate religioasă, dreptul la muncă, la odihnă
sau asistenţă socială.
Este recunoscută egalitatea dintre femei şi bărbaţi în toate domeniile, protecţia familiei,
inviolabilitatea domiciliului etc.
Capitolul V al constituţie face referire la Adunarea Supremă a Poporului care este „cel
mai înalt organ al puterii” care exercită totodată şi puterea legislativă, Adunarea Supremă a
Poporului este aleasă prin vot universal, egal, direct şi secret, pentu o perioadă de 4 ani.
Atribuţiile sale constau în alegerea preşedintelui ţării precum şi a altor demnitari, aprobarea
planului de dezvoltare al ţării, modificarea Constituţiei, adoptarea de hotărâri privind problemele
de pace sau război. Modificare Constituţiei se poate face cu o majoritate de două treimi în timp
ce pentru adoptarea legilor este necesar cel puţin jumătate plus unul din numărul deputaţilor.
Deputaţii deţin dreptul de inviolabilaitete a fucţiei pe care o deţin, ei putând fi arestaţi
doar cu consimţământul Adunării Supreme a Poporului
Comitetul Permanent al Adunării Supreme a Poporului este cel care exercită majoritatea
preorgativelor în intervalul dintre sesiuni, având dreptul de a modifica legi.
Preşedintele R.P.D Coreeană este conform prevederilor capitolului VI din Constituţie şef
al statului şi reprezintă ţara în relaţile internaţionale. Este ales pe o perioadă de 4 ani de către
Adunarea Supremă a Poporului şi poate conduce şedinţele Consiliului Administrativ ori de câte
ori este necesar. Preşedintele este şi comandantul suprem al forţelor armate şi preşedintele
Comisiei pentru Apărarea Naţională.
Alte atribuţii sunt cele de promulgarea legilor, emiterea ordinelor, acordă graţierea,
ratifică sau abrogă tratate încheiate cu alte ţări etc.
Preşedintele şi vice-preşedintele sunt responsabili faţă de Adunarea Supremă a Poporului.
Comitetul Central al Poporului conform cu capitolul VII din Constituţie este cel mai înalt
organ de conducere al puterii în stat, fiind compus din preşedinte, vicepreşedinţi şi membri ai
Comitetului Central al Poporului, fiind ales pe patru ani. Atribuţiile sale constau în elaborarea
politici externe şi interne a statului, îndrumă munca realizată de justiţie şi a organelor de
procuratură, supraveghează executarea Constituţiei, crearea sau desfiinţarea unor ministere,
numirea unor înalţi oficiali, ş.a. Comitetul Central al Poporului adoptă decrete, decizii şi emite
directive.
Consiliul Administrativ este conform capitolului VIII al Constituţiei un corp
administrativ şi executiv al celui mai înalt organ al puterii şi este compus din premier,
vicepremier, miniştri şi alţi membri. Consiliul Administrativ îşi desfăşoară activitatea sub
îndrumarea Preşedintelui Republici şi a Comitetului Central al Poporului, fiind responsabil
pentru activitatea sa în faţa Adunării Supreme a Poporului şi faţă de Preşedintele Republicii şi
Comitetului Central al Poporului.
În legătură cu puterea locală, adunările locale care sunt alese la nivelul oraşelor,
municipiilor sau districtelor, sunt adunări populare, formate din deputaţi aleşi prin vot universal,
egal, direct şi secret pe o perioadă de 4 ani, cu excepţia adunărilor la nivel inferior care sunt alese
pentru 2 ani.
Din rândul acestora sunt alese comitetele locale ale poporului (organe cu caracter
prmanent) şi comitele administrative (organe executive). Comitetele locale au dreptul de anulare
a deciziilor care sunt necorespunzătoare ale comitetelor administrative inferioare, adoptă decizii
şi emit directive.
Comitetele admisitrative ale provinciilor şi municipalităţilor sunt situate sub autoritatea
centrală şi se ocupă cu întreaga activitate administrativă, aplică decizii ale adunărilor populare şi
ale comisiilor populare, îndrumând şi activitatea comitetelor din subordine.
Conform capitolului X din Constituţie R.P.D. Coreeană este dedicată justiţiei şi
procuraturii. În R.P.D. Coreeană există mai multe nivele ale organelor judiciare, în fruntea lor
regăsindu-se Tribunalul Central.
Activitatea procurorilor este coordonată de Biroul Procurorului General, care are la nivel
teritorial alte birouri corespunzătoare. La fel ca şi în alte state socialiste procuratura se ocupă cu
supravegherea aplicării legii, a hotărârilor organelor de stat şi promovarea acţiunii penale.