De ce să folosim ppt la ore?

( analiză critică)

Elevii de azi sunt diferiţi de cei de acum 20 de ani, ei sunt fascinaţi de technologia
de ultimă oră, le place foarte mult să lucreze cu calculatorul. Prin urmare utilizarea ppt-
lui, ca mijloc de învăţământ este un lucru foarte util şi atractiv pentru ei.
În cadrul orei de Limba şi literatura română, în clasa a XI-a A, la lecţia
Descoperirea literaturii populare.Balada populară-Meşterul Manole am folosit o ppt care
a fost foarte utilă.
Înainte de a prezenta ppt-ul am avut o discuţie prealabilă cu elevii, în cadrul căreia s-a
reactualizat ceea ce elevii deja au cunoscut despre subiectul discutat, s-a precizat ideea
fundamentală pe care a transmis mesajul, s-au formulat câteva întrebări la care elevii au
căutat răspunsuri în timpul perceperii mesajului. Am formulat câteva întrebări „de
descoperire”, pentru a obliga elevii să gândească şi să asimileze în mod conştient
informaţiile.
În primul rând am prezentat câteva aspecte introductive despre descoperirea literaturii
române.
Pe primele patru slide-uri am vorbit:
-despre manifestarea unui interes deosebit pentru obiceiurile şi credinţele populare la
începutul secolului al XVIII-lea şi despre “descoperirea” literaturii populare de către
scriitorii romantici, care considerau folclorul “arhiva vie a popoarelor”, expresia
nemijlocită a trăsăturilor sufleteşti ale fiecarei naţiuni care a avut loc spre sfârşitul
secolului al XVIII-lea;
-despre faptul că oamenii de cultură ai timpului considerau că, fără literatură populară,
cultura naţională ar fi fost lipsită de ce avea ea mai de preţ şi că în prima jumătate a sec.
al XIX-lea culegătorii de folclor nu au fost preocupaţi de păstrarea autenticităţii,
intervenind adesea în texte pentru a le “îndrepta”. Pentru acest fapt ca mărturie stă chiar
titlul celei mai cunoscute culegeri de folclor din sec. XIX, a lui V. Alecsandri, “Poezii
poporale. Balade (Cântice bătrâneşti), adunate şi îndreptate” (I,II, Iaşi, 1852-1853).
Spre sfârşitul sec. XIX, locul amatorilor este luat de profesionişti preocupaţi să conserve
autenticitatea creaţiilor populare. Etnografia şi folclorul devin obiect de cercetare
stiinţifică.
Pe următoarele şapte slide-uri am discutat despre apariţiile editoriale în secolul al XIX-
lea:
- 1844 – balada “Zburătorul”, de I. Heliade-Rădulescu, ce valorifică o credinţă
populară;
- 1851-1852 – Anton Pann tipăreşte “O şezătoare la ţară”, “Culegere de
proverburi sau Povestea vorbii” culegeri de snoave, proverbe şi zicători.
- 1852-1853 – V. Alecsandri tipăreşte “Poezii poporale. Balade (Cântice
bătrâneşti)”, “Poezii populare ale românilor adunate şi îndreptate”; face
cunoscute pentru prima dată baladele Mioriţa şi Meşterul Manole.
- 1861 – A. Odobescu publică primul studiu de folclor comparat din cultura
română, “Cântece poporane ale Europei răsăritene mai cu seamă în raport cu
ţara, istoria şi datinile românilor”
 - 1868 – I.C.Fundescu publică colecţia de “Basme, oraţii, păcălituri şi ghicitori”;
- 1869 – în cadrul Societăţii Orientul, M. Eminescu este numit responsabil cu
strângerea folclorului din Moldova. Textele culese de Eminescu i-au folosit ca
sursă de inspiraţie pentru poemele “Călin Nebunul”, “Fata-n grădina de aur”,
“Miron şi mireasa fără corp” şi basmele în proza “Făt-Frumos din lacrimă”,
“Frumoasa lumii”, “Finul-lui-Dumnezeu” etc.
- 1870 – Miron Pompiliu publică colecţia de “Basme populare române”;
- 1872 – P. Ispirescu publică cea mai cunoscută culegere de basme populare
româneşti “Legendele sau basmele românilor”
- 1873-1875 – Apare culegerea “Poezii poporale române”, a lui Simeon Florea
Marian, conţinând, până în acel moment, cea mai bogată colecţie de balade din
Moldova de Sus;
- 1880 – Bogdan Petriceicu Haşdeu editează “Cărţile poporane ale românilor în
sec. al XVI-lea în legătură cu literatura poporană cea nescrisă”;
- 1883 – Apare prima sinteză despre folclorul românilor publicată de Moses Gaster
“Literatura populară română”;
- 1885 – G.Dem. Teodorescu editează culegerea “Poezii populare române”;
- 1895 - Iuliu A. Zanne începe editarea colecţiei “Proverbele românilor”, în 10
volume.
- 1895 – Lazăr Şăineanu publică “Basmele române”, un vast studiu de folclor
comparat de aproape o mie de pagini, care are în vedere cvasi-totalitatea
poveştilor româneşti cunoscute până în momentul apariţiei volumului.
Pe următoarele două slide-uri am prezentat câteva date despre balada populară Meşterul
Manole: -Varianta din manual a fost culeasă de G.Dem. Teodorescu de la Petre Cretul
Solcanul, lăutarul Brăilei, în 1883. Este o variantă complexă şi autentică ce curpinde 824
de versuri.
-Personajul Manole apare în circa 170 de variante ale baladei.
-Varianta lui V. Alecsandri, “Monăstirea Argeşului” este doar “o variantă mai
scurtă a acestui vechi cântec”, după cum afirmă editorul cărţii.
-Povestea baladei este fixată pe meşterul zidar Manole şi pe mănăstirea de la
Curtea de Argeş.
Pe ultimele slide-uri le-am arătat eleviilor câteva fotografii despre mănăstirea din Curtea
de Argeş, mormîntul Anei lui Manole, statuia lui Neagoe Basarab şi fântâna lui Manole.
Desigur acest proces instructiv-educativ a presupus şi momente de conversaţie
profesor-elev şi elevi-elevi, discuţii interactive între elevi, profesor şi ppt-ul. Informaţiile
transmise au fost în primul rând explicate apoi prelucrate, interpretate.
Pentru că elevii nu posedă capacitatea de a “lectura” dintr-o simplă privire o imagine
de aceea profesorul este acela care urmează să orienteze şi să focalizeze atenţia elevilor
asupra aspectelor esenţiale ale conţinuturilor transmise, în funcţie de scopul secvenţei
educative respective, de exemplu interpretarea unei imagini. Lectura unei imagini de
către elevi poate îmbrăca aspecte diverse, în funcţie de raporturile dintre forma şi
conţinuturile acesteia, de planul îndepărtat sau apropiat de prezentare. Astfel prezentarea
ppt şi discuţia, conversaţia ppt sunt un mijloc util de a prelucra informaţiile.
Pe parcursul orei metoda folosită a fost metoda ştiu/ vreau să ştiu/ am învăţat.
Elevii au primit ca temă pentru acasă să se documenteze despre literatura populară
maghiară. Să aibă în vedere primele creaţii folclorice, baladele, poveştile, poeziile,
cântecele, principalele motive folclorice. Având în vedere că în literatura populară
maghiară există o baladă populară asemănătoare cu balada populară Meşterul Manole, şi
anume balada populară Komuves Kelemen, elevii au mai avut ca temă să citească ambele
balade şi să realizeze o comparaţie între cele două balade.