DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL

CURS 3
PAGINA 1 DIN 7
IZVOARELE DE REGLEMENTARE ALE DCI

Ca materie interdiscplinara DCI va avea izvoare internationale si izvoare

interne.
Cat priveste izvoarele internationale acestea vor fi izvoarele DIPb in masura
in care cuprind norme care reglementeaza si materii comerciale. Vom distinge
intre cutuma si tratat (cele doua izvoare ale DIPb).

Cutuma
Aceasta este cel mai vechi izvor al DIPb si in consecinta si al DCI.
Cutuma reprezinta o practica indelungata repetata, urmata de state cu
constiinta obligativitatii acesteia, adica cu constiinta ca valoreaza dreptul. Este un
izvor nescris.
In materia DCI exista domenii care au ca reglementare cutuma, in special
dreptul transportului de marfuri pe mare.
In contractul de navlosire, independent daca se mentioneaza sau nu in
contract, fiinteaza asa-numitele obligatii subintelese ale partilor (armatorului si
navlositorului). Aceste obligatii au sorginte cutumiara. Astfel, independent daca
se scrie sau nu in contract, armatorul raspunde cu toata averea sa, pe apa si pe
uscat, pentru asigurarea unei stari tehnice de navigabilitate a navei. Este o
obligatie cutumiara. Incarcatorul, expeditorul, navlositorul, este obligat sa aduca
marfa la locul de incarcare, la cheiul de incarcare sau la dana de incarcare,
asteptand nava; in caz contrar este obligat sa plateasca locatii, aceasta pantru
ca fiinteaza cutuma care spune ca marfa asteapta nava.
Cutuma trebuie deosebita in parametri DIPb de uzuri internationale si de
uzante comerciale interenationale. Uzurile internationale sunt si ele reguli de
conduita evidentiate de practica, dar a caror incalcare nu are efect juridic, deci
care nu sunt obligatorii, care nu sunt asigurate prin forta dreptului.
Spre exemplu, in materie diplomatica fiinteaza numeroase asemenea uzuri.
Ori de cate ori in masina unei ambasade circula ambasadorul sau un
reprezentant oficial al statului trebuie arborat fanionul, dar acesta a fost furat.;nu
a aparut din acest lucru niciodata un litigiu diplomatic.
Ori de cate ori un sef de stat primeste in vizita oficiala un alt sef de stat, exista
un uz diplomatic al desfasurarii covorului rosu, dar daca acest covor este galben,
nu a aparut nici un fel de conflict diplomatic.
Cutuma este obligatorie, uzul este facultativ.
Cat priveste uzantele comerciale internationale, ele sunt de asemenea reguli
facultative evidentiate de practica si care au in vedere predarea marfii si
partajarea cheltuielilor de transport in vanzarea internationala de marfuri. Ele au
fost modificate de Camera Internationala de Comert de la Paris.
Cel mai important izvor international al DIPb este tratatul. Acesta devine si cel
mai important izvor international al DCI. Indiferent de denumire: conventie,
compromis, declaratie, nota diplomatica, aide-memoire, gentlemen’s agreement,
protocol, acord, proces-verbal, tratatul reprezinta acordul de vointa intre doua
sau mai multe state prin care acestea convin sa reglementeze, intr-un anumit
mod, o anumita sfera a relatiilor lor reciproce.

PAGINA 1 DIN 7
 DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL
CURS 3
PAGINA 2 DIN 7
Distingem tratate multilaterale la care participa mai multe state si tratate
bilaterale la care participa doua state.
Distingem intre tratate generale care au ca obiect de reglementatre domenii
mai largi de coloborare interstatale si numai incidental cuprind si norme aplicate
comertului mondial si tratate speciale care reglementeaza direct si exclusiv
materii comerciale.
Cele mai importante izvoare sunt tratatele speciale multilaterale. Ca tratate
generale, izvoare si ale DCI putem exemplifica in cel mai cuprinzator tratat
international Cartea Organizatiei Natiunilor Unite, care formuland intre altele
principiile relatiilor interstatale, are in vedere si principiul „Pacta sum servanta”,
sau principiul cooperarii si al avantajului reciproc sau principiul solutionarii
pasnice a diferendelor care desigur se aplica acordurilor de comert si cooperare
mondiala.
Cele mai importante insa sunt tratatele speciale multilaterale. In acest sens
citam:
 Conventia de la Otawa, din 1988, privind contractul international de
leasing financiar,
 Conventia de la Otawa, din acelasi an, privind contractul international de
factory,
 Conventia de la New York, din 1958, privind recunoasterea si executarea
sentintelor arbitrare straine,
 Conventia de la Washington, 1965, privind solutionarea diferendelor dintre
un stat si un investitor strain, referitoare la investitiile straine,
 Conventia de la Seoul, 1985, privind formarea organizatiei intrnationale
pentru garantarea investitiilor straine,
 Conventia de la Viena, 1980, privind vanzarea internationala de marfuri,
 Conventia de la Bruxelles, din 1984, privind regulile de la Haga referitoare
la transportul international de marfuri pe mare, sub conosament.
Acordurile bilaterale: acorduri generale care reglementeaza domenii mai largi
de activitate dar care cuprind si reguli aplicabile comertului bilateral sau
cooperarii.
Conventiile pentru evitarea dublei impuneri sau acordurile de frontiera care au
in vedere micul trafic de frontiera sau conventiile civile bilaterale care se ocupa
de problemele civile generate de cele doua state dar se ocupa si de probleme
privind contractele comerciale intre cele doua state sau conventii de asistenta
juridica bilaterala. Cele mai importante sunt tratatele speciale bilaterale care
cuprind acorduri privind promovarea si protejarea investitiilor straine. Acordurile
de comert financiar, acodurile de plati, acordurile economice, protocoalele anuale
comerciale, acordurile de transport acordurile aeriene, acordurile pentru
exploatarea in comun in scopuri economice a cursurilor de apa de frontiera,
(poduri).
Izvoarele interne. Acestea sunt diferite de la un sistem de drept la altul. Au
calitatea de izvor intern al DCI, acele izvoare formale care pentru fiecare stat in
parte organizeaza si reglementeaza comertul exterior al respectivelor state. In
acest sens, distingem intre principalele sisnteme de drept::
 Sistemele de drept de sorginte romanista;

PAGINA 2 DIN 7
 DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL
CURS 3
PAGINA 3 DIN 7
 Sistemele de drept de commonlaw;
 Sistemele de drept religios (dreptul islamic).

Sistemele romaniste:
Distingem doua componenete: care cunosc dualitatea dreptului privat, care
reglementeaza distinct raporturile comerciale de raporturile juridice civile si
sisteme de drept care retin unitatea dreptului privat care reglementeaza inclusiv
raporturile juridice civile si comerciale.
Pentru toate sistemele de sorginte romanista distingem intre izvoare generale
de drept si izvoare speciale.
Izvoare generale: constitutiile = legea fundamentala si legile constitutionale,
administrative, vamale, fiscale, penale si, de asemenea, actele normative
elaborate pe baza de legi.
Ca izvor special pentru statele care cunosc dualitatea dreptului privat este
legiuirea comerciala si legile speciale comerciale. Pentru statele care cunosc
unitatea dreptului privat este codul civil, si pentru ambele categorii are calitate de
izvor de drept si obiceiul. Comerciantii sunt obligati in relatiile lor sa respecte
ordinea publica, bunele moravuri si uzurile cinstite ale comertului. Uzul, obiceiul
are valoare de izvor intern de drept.

Sistemele de commonlaw
Acestea sunt sisteme de drept anglo-americane, mai putin statul Luissiana, si
mai putin Scotia. Datorita specificitatii evolutiei dreptului in aceste state si datorita
rolului preponderent pe care l-au avut judecatorii itineranti in formarea dreptului
in perioada destramarii feudaliste, izvorul principal de drept in aceste sisteme
este precedentul judecatoresc. Aceasta inseamna ca hotararea judecatoreasca
data de o instanta pe o speta este obligatorie in toate spetele de acelasi fel sau
similare, pentru instantele inferioare sau de acelasi grad. In ordine valorica
descrescatoare urmeaza obiceiul si in ultima instanta legea. Datorita accedarii
Marii Britanii la comunitatea economica europeana (astazi UE), tot mai mult
castiga teren si in Marea Britanie legea (ca izvor intern al DCI).

Sistemele de drept religios

Izvorul principal de drept il reprezinta Coranul si Sunele (interpretari ale
Coranului de catre imani). In ordine valoric descrescatoare urmeaza obiceiurile
pamantului si numai in foarte mica masura legea.

CODIFICAREA DCI

Din punctul de vedere al dreptului, codificarea consta in gruparea regulilor

obligatorii de conduita, gruparea normelor de drept in institutii pentru o mai facila
utilizare a acestora. Ne referim la institutii juridice, nu la institutii ca forme de
organizare ale societatii (casatorie, transport, vanzare).
Din punctul de vedere care ne preocupa, codificarea se realizeaza in opere
de armonizare, standardizare, uniformizare si unificare. Aceasta codificare este
rezultatul activitatii comerciantilor reuniti in organisme si organizatii internationale

PAGINA 3 DIN 7
 DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL
CURS 3
PAGINA 4 DIN 7
si, deci, este rezultatul activitatii organizatiilor internationale neguvernamentale,
dar este si rezultatul activitatii statelor reunite in conferinte internatioanle sau in
organizatii interstatale.
Armonizarea este rezultatul principal al activitatii Camerei Internationale de
Comert de la Paris, ca organizatie a comerciantilor. Din punctul nostru de
vedere, Camera Internationala de Comert de la Paris a elaborat pentru prima
oara, in 1936, revizuiri si adaugiri interioare, ultima in vigoare datand din anul
2000, un document numit INCOTERMS. INCOTERMS-ul cuprinde, intr-o
interpretare uniforma armonizata, uzantele comerciale internationale, respectiv
regulile de predare a marfii si de partajare a cheltuililor de transport aplicabile in
vanzarea internationala de marfuri.
Uzantele sunt de aplicatiune facultativa la nivel continental. Cu aceeasi
denumire, dar cu continut uneori diferit pentru continentul american, uzantele au
fost codificate in cel de-al doilea restatement, document elaborat de Camera
Americana de Comert, pentru prima oara in 1946, sub denumirea de RAFTD.
Standardizarea se materializeaza in elaborarea de contracte tip, standard,
model si se realizeaza de catre asociatiile internationale de comercianti. Sunt de
aplicatiune facultativa. Cea mai importanta opera de codificare au realizat-o
statele. Aceasta se realizeaza in uniformizare si unificare. S-a realizat prin
intermediul conventiilor interstatale. Daca conventiile interstatale in cauza
cuprind norme de drept conflictual, prin ratificare, aderare sau aprobare la nivelul
statelor parti, se realizeaza un drept uniform. Daca in conventia in cauza se
elaboreaza norme de drept substantial, material, la nivelul statelor parti se
realizeaza un drept unificat.
Exemplu: In 1930, la Geneva, s-a adoptat o conventie privind unele principii
de solutionare a conflictelor de legi in materie de cambie si bilet la ordin si o a
doua conventie privind legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin de
drept uniform.
Prima conventie cuprinde norme de drept conflictual, de DIPv. Se spune ca
pentru a vedea daca un obligat cambial are sau nu capacitatea de a emite o
cambie se aplica legea nationala a respectivei persoane.
La statele parti, pentru fiecare in parte legea nationala este diferita si
capacitatile sunt diferite (18 ani, 21 ani). Solutia conflictuala este aceeasi, este
uniforma pentru toate statele parti dar continutul normei este diferit, de aceea la
nivelul statelor parti se realizeaza un drept uniform.
Conventia care cuprinde legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin
cuprinde drept familiar adica reglementare propriu-zisa asupra cambiei si biletului
la ordin. In momentul in care statele au ratificat aceata lege, ele au preluat in
dreptul lor intern reglementarea respectiva. Si au transformat conventia in
reglementare nationala, in drept national. Nu mai conteaza daca intr-o speta
urmeaza sa fie aplicata legea tragatorului care se afla in Franta sau legea
trasului din Belgia, pentru ca dreptul francez si belgian in materie sunt identice.
Pe aceasta cale, la nivelul statelor parti s-a realizat un drept unificat. Aceasta
este uniformizare si unificare.
Procedura de a incheia un acord international este urmatoarea: expertii
redacteaza textul conventiei si apoi il parafeaza, adica pun semnatura in dreptul

PAGINA 4 DIN 7
 DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL
CURS 3
PAGINA 5 DIN 7
statului in cauza => textul este chiar cel elaborat si convenit de acest expert (=
parafarea). Urmeaza semnarea, care se face de catre cei imputerniciti legal
(Ministrul Afacerilor Externe, Ambasador al statului respectiv), care au puterea
de a angaja statul (in sensul ca accepta textul acordului si urmeaza a-l supune
spre examinare statului sau). Prin semnare, in general, nu se devine parte la
acord; urmeaza ratificarea. Ratificare se face de catre statele care au participat
la elaborarea textului si care l-au semnat. Schimbarea instrumentelor de
ratificare, depunerea instrumentelor de ratificare, angajeaza statul fata de
acordul in cauza. Daca este un acord multilateral se depune instrumentul de
ratificare si acesta se depune la depozitarul tratatului si intra in vigoare tratatul de
la momentul depunerii instrumentului de ratificare. Daca acordul este bilateral,
atunci se schimba instrumentul de ratificare.
Fiecare stat pastreaza originalul in care el semneaza in locul de onoare (=
locul de sus, dreapta) si in care partenerul semneaza in stanga.
Statele care nu au participat la elaborarea textului pot ulterior sa doreasca sa
devina parte la un asemenea acord si lor le este deschisa procedura aderarii sau
aprobarii. Aderarea si aprobarea se refera doar la acordurile multilaterale.
Un rol deosebit in codificare l-au avut organizatiile interstatale.

Rolul ONU. Rolul unor organisme pendinte de ONU

Rolul UNCITRAL. UNCITRAL a fost constituit prin rezolutia 2205 a adunarii

generale ONU din 1966 si reprezinta comisia Natiunilor Unite pentru DCI.
UNCITRAL-ul este abilitat sa stimuleze schimbul de informatii intre statele
membre privind stadiul reglementarii raporturilor de comert international.
El este abilitat sa intocmeasca studii asupra reglementarilor nationale
pertinente si sa elaboreze legi model, recomandate statelor pentru ca ele insele
sa adopte asemenea legi in materii interesand comertul international si sa
elaboreze proiecte de conventii in materie de comert international pe care sa le
propuna statelor spre ratificare sau aderare si apoi aprobare.
Astfel datoram UNCITRAL-ului un regulament uniform de arbitraj (proiect
realizat de un roman) legea model a comertului electronic, a semnaturii
electronice, legea model cu privire la arbitraj.
A elaborat proiecte de conventii internationale, unele devenite conventii
intrate in vigoare, precum:
 Conventia de la New York, 1974, modificata prin protocolul de la Viena din
1980, privind prescriptia extinctiva in vanzarea internationala de marfuri;
 Conventia de la Hamburg, din 1978, privind transportul de marfuri pe
mare, sub conosament;
 Conventia de la Geneva, din 1982, privind transportul international
multimodal, de marfuri;
 Conventia de la New York, din 1988, privind cambia si biletul la ordin,
internationale;
 Conventia de la New York, din 2002, privind cesiunea internationala de
creanta si cesiunea de creanta internationala.

PAGINA 5 DIN 7
 DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL
CURS 3
PAGINA 6 DIN 7

Rolul Comisiei Economice ONU pentru Europa, careia ii datoram:

 Norme de aplicatiune facultativa, respectiv ghidul de contractare al
contractului de comunicare de know-how (in industria mecanica);
 Contracte tip, contracte standard;
 Condintii generale: 574D, privind montarea in strainatate de echipament
industrial si livrarea de uzine „la cheie”;
 Proiecte de conventii internationale intre state:
- Document Uniform Agreement, in 1951, care pune in lucru sistemul
- Conventia de la Geneva, din 1961, privind conventia de arbitraj;
- Conventia de la Geneva, din 1956, cunoscuta sub denumirea de
conventia CMR privind transportul de marfuri pe sosele;
- Conventiile de la Berna, revizuite si renegociate, cunoscute azi sub
denumirea de conventia CIM (privind transportul de marfuri pe calea
ferata) sau CIV (transportul de calatori pe calea ferata);
- A participat la elaborarea regulilor de la Hamburg si a Conventiei de la
Viena, privind vanzarea.
In afara ONU au desfasurat activitati de codificare si alte organizatii
interstatale.

Rolul UNIDROIT - Institutul International de la Roma pentru

unificarea dreptului privat, caruia ii datoram
 Un document de aplicatiune facultativa foarte important:: “Principiile
fundamentale ale contactelor de comert international” (1994);
 Conventia de la Geneva, din 1983, privind reprezentarea in vanzarea
intrnationala de marfuri, si cele doua Conventii de la Otawa, 1988,
leasingul financiar si contractul interantional de factory.

O alta organizatie, Conferinta de la Haga pentru unificarea dreptului

privat, careia ii datoram:
 Conventia de la Haga, din 1956, privind recunoasterea persoanelor
juridice straine;
 Conventia din 1955v renegociata in 1986v privind legea aplicabila vanzarii
internationale de marfuri;
 Conventia din 1964 privind legea uniforma asupra vanzarii internationale
de bunuri mobile corporale;
 Conventia din 1964 privind legea aplicabila formarii contractului
international de vanzare de bunuri mobile corporale;
 Conventia din 1978 privind legea aplicabila intermedierii si reprezentarii;
 Conventia din 1973 privind legea aplicabila raspunderii pentru faptele
prejudiciate, savarsite de lucruri.

Rolul organizatiilor UE
In cadrul UE, intre statele membre s-au incheiat conventii:

PAGINA 6 DIN 7
 DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL
CURS 3
PAGINA 7 DIN 7
 Conventia de la Bruxelles, din 1968, modificata prin tratatul de la
Lougano, din 1978, privind procedura si recunoasterea si executatea
sentintelor civile, in materie civila si comerciala;
 Conventia din 1980, de la Roma, privind legea aplicabila contractelor
internationale.

Consiliul Europei care a elaborat

 Un proiect de conventie, in 1964, la Strasbourg, privind recunoasterea
persoanelor juridice europene;
 Proiectul de conventie din 1990, de la Istanbul, privind falimentul.

Rolul OCDE (Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica) care a

elaborat primul cod privind liberalizarea si (?) capitalurilor, primul cod de
conduita pentru societatile multinationale, declaratia privind tratamentul aplicabil
investitiilor straine si incearca sa elaboreze un acord multilateral privind
investitiile acord, al carui text a fost finalizat in 1999, negocieriile fiind inghetate
pentru moment.

PAGINA 7 DIN 7