Interpretarea desenului de familie în mişcare (DFM)

Şi la interpretarea DFM sunt valabile acele principii de care trebuie ţinut cont la analiza desenelor proiective.
Din acestea cel mai important este că utarea în locul elementelor cheie individuale (evaluare de dicţionar),
că utarea de configuraţii consistente (elemente grafice care se susţin unele pe altele) luarea în calcul a a
expresiei grafice globale, lă rgirea contextului de interpretarea, analiza comparativă şi folosirea mă sură torilor
obiective (Sehringer, 1983, 1999; Vass, 1996b, 1999c, 2000d; Há rdi şi colaboratorii, 2000).
Burns şi Kaufman (1972; vezi Burns, 1982) şi-au dezvoltat metodica de interpretare prin prelucrarea a peste
10000 de desene de copii. Pentru interpretarea DFM propune o analiză în 3 etape:

1. Evaluarea globală : a tonului afectiv al desenului, evaluarea globală a liniilor desenelor, analiza activită ţilor
care apar şi a elementelor grafice neobişnuite;
2. Evaluarea figurinelor umane: neacordâ nd atenţie obiectelor, analiza interacţiunilor umane, a activită ţilor şi
a semnelor grafice;
3. Evaluarea obiectelor: neacordâ nd atenţie oamenilor, analiză m doar poziţia obiectelor, accentuarea lor,
modul lor de utilizare.
La copiii sănă toşi, bine integraţi, în desen, membrii familiei sunt de obicei apropiaţi fizic, sunt în interacţiune
şi sunt reprezentaţi aproape identic, la nivel de dezvoltare corespunză tor vâ rstei copilului. De cele mai multe
ori apare sursă de lumină , mama cel mai des desfă şoară activită ţi legate de alimentare (de ex. gă teşte) şi toată
atmosfera familială sugerează pacea, radiază intimitate, (figura 1). Semnele negative generale (figura 2) sunt
apariţia izolă rii de orice fel, a obră zniciei, întoarcerea spatelui, scufundarea în propria lume în locul
conexiunilor în familie, precum şi expresiile faciale care exprimă sentimentele negative (furie, tristeţe, rejet)
în desene la care ating cel puţin nivelul „d” de dezvoltare al personalită ţii (Há rdi, 1983). La interpretarea
desenului familiei Burns şi Kaufman au subliniat 5 puncte:
1. activită ţile,
2. caracteristicile desenului omuleţului,
3. localizarea, distanţa şi barierele interacţiunii,
4. stil, şi
5. simboluri.
În cele ce urmează , prezentă m pe scurt, cele mai importante principii de interpretare folosite în experienţa
noastră , bazâ ndu-ne pe munca lui Burns şi Kaufman (1972) precum şi Knoff şi Prout (1985). Interpretarea
simbolurilor întrucâ t în această lucrare nu folosim interpretarea ca de dicţionar, nu sunt descrise (vezi mai pe
larg Vass, 2000).

1. Activită ţile (acţiunile)

Interpretarea activită ţilor din DFM se bazează pe metafora că între oameni există un „curent energetic
care nu poate fi definit de aproape”. Această energie este de intensitate scă zută între stră ini, între persoanele
apropiate este însă de intensitate mai mare. Energia se poate concentra sau se poate simboliza (poate prinde
formă ) în obiecte cum ar fi jocul cu mingea, sau poate fi învestită în anumite lucruei cum ar fi, propriul corp
(reprezentare grafică – satirizare), în faţa circulaţiei energiei pot sta şi obiecte, bariere (obiecte desenate,
lucruri, linii între cele 2 persoane).
Mingea, jocul cu mingea.Una din cele mai frecvente activită ţi în DFM este
jocul cu mingea. Jocul cu mingea în anumite situaţii poate exprima rivalizare şi agresiune între cei care se
joacă cu mingea sau între persoanele despă rţite spaţial de minge. Dimensiunea mare a mingii din acest punct
de vedere, poate exprima nevoia de competiţie dintre persoanele respective, conform interpretă rii lui Burns
şi Kaufman (1972) atunci câ nd mingea se îndreaptă în mod voit că tre cineva, copilul nu numai că ar dori dar
este şi capabil să concureze cu persoana aceea; spre deosebie de situaţia în care mingea evită persoana luată
în vizor, se lipesşte de corp sau este orientată în sus, atunci copilul nu s consideră în stare să concureze.
Atunci câ nd în desen se joacă alţii, dar copilul nu, putem bănui gelozie faţă de ceilalţi; dacă însă numai el se
joacă singur cu mingea, atunci ne putem gâ ndi la probleme de adaptare, de contact social. Mingea desenată pe
cap poate de asemenea exprima inhibiţii sociale. Atunci câ nd toată familia se joacă cu mingea împreună ,
putem să primim indicaţii că , copilul participă cu plă cere în activită ţi constructive, competitive.

Dintre activită ţile mamei cele mai frecvent reprezentate sunt gă titul, a că rei semnificaţie de obicei
reprezintă mama grijulie care îşi hră neşte copilul, exprimă iubirea faţă de copil. Motivul „ de face curat ” de
multe ori reprezintă o mamă că reia îi este mai importantă cură ţenia casei, ca relaţiile cu membrii familiei (de
multe ori un asfel de desen reprezintă o mamă cu tră sături obsesive). Mama care calcă, conform lui Burns şi
Kaufman (1972), sunt desenate de copiii care au mare nevoie de afecţiune, că lcatul sugerează că ldura
maternă. Tată l care munceşte sau conduce maşina putem gă si în desenele acelor copii unde tată l joacă un rol
periferic în familie din punct de vedere emoţional, copilul nu îl integrează în
familie.
Taţii autoritari sau care „castrează ” taie de obicei ceva pe desen (tund iarba, taie un copac etc.). Taţii
reprezentaţi cu un nivel ridicat de activitate (alergat, sport) pot sugera încrederea de sine scă zută a copilului,
în timp ce tată l orientat că tre copil, apare la copiii cu stimă de sine mai crescută , mai bine acceptaţi social şi
de grupul de prieteni de aceeaşi vâ rstă (vezi mai jos şi rezultatele lui O'Brien şi Patton 1974).