Psihoterapia - domeniu interdisciplinar - situat la granita dintre medicina si psihologie

este o modalitate de tratament psihologic, prin mijloace si metodologii stiintifice, in cadru clinic si teoretic, centrata pe reducerea unor simptome sau comportamente disfunctionale, pe reechilibrarea si reconstructia personalitatii. Psihoterapia si gaseste aplicare n tratamentul majoritatii bolilor psihice, n cazul unor boli somatice cu o importanta componenta psihica, precum si n situatiile de normalitate n vederea optimizarii proceselor volitive (de vointa) si afective, ca si performantelor fizice, psihice sau intelectuale. Psihoterapia se bazeaza pe colaborarea voluntara dintre psihoterapeut si pacient. Ea se asociaza uneori cu tratamentul farmaceutic si/sau cu masuri de asistenta sociala si pedagogica. n aceste situatii psihoterapeutul si desfasoara activitatea n colaborare cu medicul specialist si cu persoane implicate n asistenta sociala si pedagogica. Profesiunea psihoterapeutica: Profesiunea psihoterapeutica este o profesie stiintifica distincta. Ea se ocupa cu diagnosticarea, ntelegerea temeinica si tratamentul planificat al tulburarilor comportamentale deviate si starilor de suferinta psihosociale si/sau psihosomatice, prin mijloace stiintifice si metode psihoterapeutice. Procesul psihoterapeutic este bazat pe interactiunea dintre unul sau mai multi pacienti/clienti si unul sau mai multi psihoterapeuti n scopul facilitarii schimbarilor si dezvoltarii n perspectiva. Profesiunea psihoterapeutica este caracterizata prin ncredintarea spre responsabila ndeplinire a telurilor mai sus mentionate. Psihoterapeutilor li se solicita sa-si foloseasca ndemnarea pentru a tine cont de demnitatea si pretuirea individului. Psihoterapeutii trebuie sa-si declare pozitia profesionala n strnsa legatura cu pregatirea profesionala. Competenta si dezvoltarea profesionala Psihoterapeutilor li se solicita sa-si practice profesia ntr-o maniera competenta si etica. Li se cere sa acorde atentie cercetarii si dezvoltarii stiintei din domeniul psihoterapiei. Pentru a obtine aceasta, doctorii au nevoie sa puna n functiune dezvoltarea profesionala. Psihoterapeutii ar trebui sa-si limiteze practica la acele zone si metode de tratament n care se dovedeste ca au cstigat suficienta si recunoscuta pricepere si experienta. Confidentialitate Att psihoterapeutii ct si personalul sunt uniti prin principii de confidentialitate cu privire la toate informatiile care le-au devenit cunoscute lor pe parcursul implicarii/practicii psihoterapeutice.

Extras din "Ghidul Etic de Specialitate al Asociatiei Europene de Psihoterapie" - 1995

Dreptul la psihoterapie Att experienta clinica, ct si rezultatele unor studii stiintifice riguroase au demonstrat eficienta psihoterapiilor exprimata att prin nlaturarea sau ameliorarea tulburarilor psihopatologice, prevenirea complicatiilor (inclusiv a celor de ordin somatic) si diminuarea incidentei recidivelor, ct si prin scaderea semnificativa a costurilor asistentei medicale a persoanelor confruntate cu aceste probleme. Nu ntmplator n majoritatea tarilor cu un sistem de asigurari sociale evoluat, psihoterapia este inclusa n rndul serviciilor rambursate (total sau partial). Ca si n alte domenii ale socio-umanului, activitatea de psihoterapie ridica numeroase probleme de etica att pentru psihoterapeuti ca profesionisti si practicieni, ct si pentru pacienti/clienti. Desi n Romnia aceste preocupari se afla la nceput, consideram necesara aduce n discutie, Declaratia AEP si CMP privind Drepturile la psihoterapie adoptata n luna iunie a.c. la Cea de-a 8a Conferinta care a avut loc la Paris. Articolul 1. Psihoterapia este o stiinta umanista care vizeaza dezvoltarea armonioasa a persoanei si la usurarea suferintei psihice. Articolul 2. Psihoterapeutul si exercita misiunea respectand cu strictete demnitatea si integritatea fizica si mintala apersoanei (pacient-client). El si aduce contributia la actiunile de preventie sociala, sanatate publica si la promovarea autonomiei responsabilitatii cetateanului. El si ndeplineste misiunea cu devotament, fara deosebire sau influente, legate de sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate, avere, nastere sau oricare alta situatie. Articolul 3. Orice persoana are dreptul de a-si alege liber un psihoterapeut si are liber acces la toate metode recunoscute de psihoterapeuti. Articolul 4. Psihoterapeutul determina, n mod liber, n respectul regulilor deontologice ale profesiei, metoda de psihoterapie n care a ales sa se formeze sa practice. Articolul 5. Psihoterapeutul si exercita profesia in completa independenta. El dispune liber asupra metodelor sale, lund n consideratie circumstantele date, fara a expune pacientul la un risc nejustificat. Libertatea de practica o psihoterapie nu poate face obiectul altor restrictii dect acelora prevazute de lege, care constituie masuri necesare ntr-o societate democratica, pentru sanatate publica sau apararea drepturilor si libertatilor celorlalti. Articolul 6. Psihoterapeutul trebuie sa respecte secretul profesional n conditiile fixate de lege. El si exercita profesia n spiritul respectului vietii, libertatii si sigurantei persoanelor. Articolul 7. Psihoterapeutul primeste o formare specifica ce nu poate fi nlocuita de diplomele din alte domenii ca medicina, psihologia, sociologia, filozofia sau altele.

Articolul 8. Fiecare metoda de psihoterapie trebuie sa fie fondata pe criterii stiintifice ce au o validare specifica Stiintelor Umaniste. Nici una dintre metodele recunoscute de psihoterapie nu se poate prevala de superioritate fata de o alta. Articolul 9. Fiecare metoda de psihoterapie determina n mod liber pentru practicienii sai, conditiile de formare, evaluare si control, n coerenta cu principiile respectivei metode si in conformitate cu regulile generale care guvemeaza profesia. Articolul 10. Atunci cnd psihoterapia se exercita ntr-un cadru institutional sau social, aceasta trebuie aplicata n aceleasi conditii, n cazul tuturor metodelor recunoscute, n scopul de a permite accesul fara deosebire. Mai amintim ca activitatea de psihoterapie este legiferata n tari ca: Olanda, Germania, Italia, Luxemburg, Elvetia, Austria si Ungaria (1997), iar acordarea unui Certificat European de Psihoterapie se afla n curs de recunoastere oficiala, ca baza legala de practica a unei profesii independente n viitor. Consideram ca rigorile de aliniere a Romniei la standardele europene nu ar trebui sa omita, ca n cadrul Proiectului Legii Sanatatii Mintale sa figureze si reglementarile privind activitatea si drepturile la PSIHOTERAPIE.